10,420 matches
-
-n vis când ochiul deschis, la turmă privește . Și era așa de pufos și de moale , arareori cum atingi vreunul ca el ,de parcă acolo eram pe plapuma moale dint-o altă lume adusă pe aripi de vânt , când vântul obrajii-ți mângâie , până pe apele vremii din ceața subtilă pe dealuri ce umblă ca floarea-n izvoare . Oile-mi pășteau iar eu mă odihneam în patul făcut cu mâinile mele , în farmecul acela de pășune ardeleană , ce ochii ți-i fură . Cântecul ierbii
OGRĂDEASA de IOAN DANIEL în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383616_a_384945]
-
în farmecul acela de pășune ardeleană , ce ochii ți-i fură . Cântecul ierbii pe mugurii zilei când turma-i aproape cu sete s-o pască . e Ogrădaeasa în floare de raze , când soarele arde de sus , cu mii de raze mângâindu-ne ochii , iar pașii te duc pe firele ierbii , cu umbra cusuți. Cântarea oilor pe măgura întoarsă a zilei , și nu pe a Vadului ,aici doar se cântă, la Ogrădeasa-n pășune când oile vin până la tufe la umbră să pască
OGRĂDEASA de IOAN DANIEL în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383616_a_384945]
-
prin spice de nori . La Ogrădeasa viața-i o floare , o floare pe aripi de vânt , cu pași de cristal , pe urmele ploilor din ceruri ce vin . Ogrădeasa , e picurul ploii în iarbă ce vine , când vântul ochii ți-i mângâie ca roua pe flori dimineața . Nu știu de ce , dar de tufele de la vârful Ogrădesei nu-mi aduc aminte nimic ,de parcă nici nu existau , când pașii pe acolo-mi umblau . Totuși , Ogrădeasa e-o floare , o floare ardeleană ce-ți fură
OGRĂDEASA de IOAN DANIEL în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383616_a_384945]
-
cărui umbră ne răcorea , când pașii sub el ni se opreau , sub părul acela în spice de vânt și de răcoare când vara toridă ochii îți moaie , și pașii te-mbie doar pe la umbră . La Ogrădeasa , spice de raze îți mângâie ochii , ca roua în vis prin iarbă când umblii. Pe acolo s-au dus anii copilăriei mele , pe strunele timpului, pe la Ogrădeasa , prin Zgleamăn , prin Dosul Răcii , la Bortă , pe Dălina , pe Valea Târgului , prin Rupturi , în Podu Lacului , prin
OGRĂDEASA de IOAN DANIEL în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383616_a_384945]
-
ascultat rugămintea lui mută și am plecat de pe pod către casă printre copaci, pe aleile cu tufe de trandafiri dezgolite pe jumătate de frunze și petalele florilor, care-și plecau capetele umilite de goliciunea lor, la trecerea noastră. Le-am mângâiat o clipă cu privirea umilința, asigurându-le că totul trece, chiar și acest vânt nemilos. Ele au prins curaj și încercau timid să mă agațe de mânecile mantoului meu de lână, ca să le mai țin de urât un pic, însă
CÂND VINE TOAMNA LA CURTIS DE VADO de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383633_a_384962]
-
din 05 iunie 2017. La miez de noapte, când doar luna mai luminează-al meu ungher, Închid caietele și cartea și ochii mi-i înalț spre cer... Te văd cum mă privești Hristoase și cum în inimă-mi pătrunzi, Îmi mângâi chipul cu privirea, durerile Tu mi le-ascunzi. Ai fost cu mine darnic, Doamne, mi-ai dat ce altora n-ai dat: Iubire pentru zece inimi să-mpart copiilor din sat. Când viață ai suflat spre mine, Tu dascăl mi-
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
ai dat: Iubire pentru zece inimi să-mpart copiilor din sat. Când viață ai suflat spre mine, Tu dascăl mi-ai menit să fiu, Din suflet să împart lumină și veșnic litere să scriu. Să-mpart iubire și credință, să mângâi chipul întristat, Poveștile să-mi fie crezul când șlefuiesc suflet curat. Copilul să îmi fie-aproape, să-l văd crescând, aripi să-i prind, Apoi să-l las încet să zboare, doar sufletul să il cuprind... Citește mai mult La miez
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
cuprind... Citește mai mult La miez de noapte, când doar luna mai luminează-al meu ungher,Închid caietele și cartea și ochii mi-i înalț spre cer...Te văd cum mă privești Hristoase și cum în inimă-mi pătrunzi,Îmi mângâi chipul cu privirea, durerile Tu mi le-ascunzi.Ai fost cu mine darnic, Doamne, mi-ai dat ce altora n-ai dat:Iubire pentru zece inimi să-mpart copiilor din sat. Când viață ai suflat spre mine, Tu dascăl mi-
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
ai dat:Iubire pentru zece inimi să-mpart copiilor din sat. Când viață ai suflat spre mine, Tu dascăl mi-ai menit să fiu,Din suflet să împart lumină și veșnic litere să scriu.Să-mpart iubire și credință, să mângâi chipul întristat,Poveștile să-mi fie crezul când șlefuiesc suflet curat.Copilul să îmi fie-aproape, să-l văd crescând, aripi să-i prind, Apoi să-l las încet să zboare, doar sufletul să il cuprind...... III. N-AI CUM SĂ
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
mântuirea s-o apuc... Căci am obosit să plâng răutatea lumii mele, Crucea umerii-mi-apasă , iar durerile-mi-sunt grele... Să ne odihnim Hristoase... Tu de multe ce-ai iertat, Eu de lacrimi mari și grele câte fața mi-au brăzdat... Să îmi mângâi fața, Doamne, să ștergi lacrimile care, Le-am vărsat în toiul nopții, ori în zi, de supărare! Să mă lași să-Ți plâng pe umăr cum adesea am făcut, Când acei ce i-am iubit au spus vorbe ce-au
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
mântuirea s-o apuc...Căci am obosit să plâng răutatea lumii mele,Crucea umerii-mi-apasă , iar durerile-mi-sunt grele...Să ne odihnim Hristoase... Tu de multe ce-ai iertat,Eu de lacrimi mari și grele câte fața mi-au brăzdat...Să îmi mângâi fața, Doamne, să ștergi lacrimile care,Le-am vărsat în toiul nopții, ori în zi, de supărare!Să mă lași să-Ți plâng pe umăr cum adesea am făcut,Când acei ce i-am iubit au spus vorbe ce-au
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
știi oricare gând... Numai mama mai cunoaște ca și Tine-al meu cuvânt. Astăzi Doamne, nu-ți voi cere pentru sufletu-mi ceva... Îți voi povesti Prea Sfinte doar despre măicuța mea, Și te voi ruga în taină să o mângâi când spre Tine În genunchi pe la icoane, ea rostește-o rugăciune. Să o mângâi când prin casă e săraca, singurică, Și la geam să îi trimiți de vei vrea...o rândunică. Iar pe-aripi de primăvară să-i trimiți măicuței
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
Doamne, nu-ți voi cere pentru sufletu-mi ceva... Îți voi povesti Prea Sfinte doar despre măicuța mea, Și te voi ruga în taină să o mângâi când spre Tine În genunchi pe la icoane, ea rostește-o rugăciune. Să o mângâi când prin casă e săraca, singurică, Și la geam să îi trimiți de vei vrea...o rândunică. Iar pe-aripi de primăvară să-i trimiți măicuței mele, Ghiocei plâpânzi ca ea, toporași și tufănele. Doamne, tânără măicuța a ales să
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
știi oricare gând...Numai mama mai cunoaște ca și Tine-al meu cuvânt.Astăzi Doamne, nu-ți voi cere pentru sufletu-mi ceva...Îți voi povesti Prea Sfinte doar despre măicuța mea,Și te voi ruga în taină să o mângâi când spre Tineîn genunchi pe la icoane, ea rostește-o rugăciune.Să o mângâi când prin casă e săraca, singurică,Și la geam să îi trimiți de vei vrea...o rândunică.Iar pe-aripi de primăvară să-i trimiți măicuței mele
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
Astăzi Doamne, nu-ți voi cere pentru sufletu-mi ceva...Îți voi povesti Prea Sfinte doar despre măicuța mea,Și te voi ruga în taină să o mângâi când spre Tineîn genunchi pe la icoane, ea rostește-o rugăciune.Să o mângâi când prin casă e săraca, singurică,Și la geam să îi trimiți de vei vrea...o rândunică.Iar pe-aripi de primăvară să-i trimiți măicuței mele,Ghiocei plâpânzi ca ea, toporași și tufănele.Doamne, tânără măicuța a ales să
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
ține-mă de mână, Când primăvara cântă-n rămurele Și-n zare simți venind iar rândunele! Iubite, ține-mă de mână! Auzi? În plopul sobru din șosea, Plâng mugurașii că deja plesnesc, Și doar căldura soarelui-și doresc, Să-i mângâie pe creștete de muguri... Auzi? A prins să crească iarba... Și tulburat de-atâta veselie, Un ghiocel s-a ridicat din glie Și cântă-acum sfioasă simfonie... Iubite, ține-mă de mână, Și-m mângâie iar gura cu petale, Din ghioceii
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
căldura soarelui-și doresc, Să-i mângâie pe creștete de muguri... Auzi? A prins să crească iarba... Și tulburat de-atâta veselie, Un ghiocel s-a ridicat din glie Și cântă-acum sfioasă simfonie... Iubite, ține-mă de mână, Și-m mângâie iar gura cu petale, Din ghioceii care-mi ies în cale, Iar eu ți-oi pune-n plete mâțișori... Iubite, ține-mă de suflet! Căci din iubirea ce mi-o porți voi scoate, Un fir de mărțișor dacă se poate
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
mult Iubite, ține-mă de mână, Când primăvara cântă-n rămureleși-n zare simți venind iar rândunele!Iubite, ține-mă de mână! Auzi? În plopul sobru din șosea,Plâng mugurașii că deja plesnesc,Și doar căldura soarelui-și doresc,Să-i mângâie pe creștete de muguri...Auzi? A prins să crească iarba...Și tulburat de-atâta veselie,Un ghiocel s-a ridicat din glieși cântă-acum sfioasă simfonie...Iubite, ține-mă de mână, Și-m mângâie iar gura cu petale,Din ghioceii care
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
doar căldura soarelui-și doresc,Să-i mângâie pe creștete de muguri...Auzi? A prins să crească iarba...Și tulburat de-atâta veselie,Un ghiocel s-a ridicat din glieși cântă-acum sfioasă simfonie...Iubite, ține-mă de mână, Și-m mângâie iar gura cu petale,Din ghioceii care-mi ies în cale,Iar eu ți-oi pune-n plete mâțișori...Iubite, ține-mă de suflet! Căci din iubirea ce mi-o porți voi scoate,Un fir de mărțișor dacă se poate
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
Lângă el un măr bătrân Somnoros și-ntinde ramul. E țâfnos că-l prinde anul Nesăpat la rădăcini. Soarele-i atinge blând, Mugurașii le-ncălzește. Tulburat de-atâta soare, Zărzărelul se trezește. „Nene măr, văzut-ai poate Cin ne-a mângâiat pe spate? C-am simțit îmbrățișarea Mamei mele, primăvara.” Mărul nu privi defel Către micul zărzărel. Spuse răsucindu-și creanga: „I-auzi? Cică..primăvara?! Și se-ntoarse-n amorțire ... Citește mai mult În grădina amorțită,Cu zăpadă-acoperită,Doarme-n pat
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
vânticelLegănat, un zărzărel.Lângă el un măr bătrânSomnoros și-ntinde ramul.E țâfnos că-l prinde anulNesăpat la rădăcini.Soarele-i atinge blând,Mugurașii le-ncălzește.Tulburat de-atâta soare,Zărzărelul se trezește.„ Nene măr, văzut-ai poateCin ne-a mângâiat pe spate?C-am simțit îmbrățișarea Mamei mele, primăvara.” Mărul nu privi defelCătre micul zărzărel.Spuse răsucindu-și creanga:„I-auzi? Cică..primăvara?!Și se-ntoarse-n amorțire... XXI. DOR DE MĂMUȚA, de Gabriela Munteanu, publicat în Ediția nr. 2226
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
MĂMUȚA, de Gabriela Munteanu, publicat în Ediția nr. 2226 din 03 februarie 2017. Copil mă văd scriind scrisoare, mămuței ce-am lăsat în sat... E singură și toarce lână sub un opaiț pe înserat. Când mâna sfântă-i obosește să mângâie fuiorul fin, Mai coase maci și margarete pe pânza-i albă de poplin. O văd cum se îndreaptă-ades spre geamul care dă spre drum, Ascultă și privește-n zare cum se înalță-n ceruri... fum... Tresare când aude zgomot căci
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
Mătușă Lină, iar ți-au scris nepoții cei plecați departe!” Citește mai mult Copil mă văd scriind scrisoare, mămuței ce-am lăsat în sat...E singură și toarce lână sub un opaiț pe înserat.Când mâna sfântă-i obosește să mângâie fuiorul fin,Mai coase maci și margarete pe pânza-i albă de poplin.O văd cum se îndreaptă-ades spre geamul care dă spre drum,Ascultă și privește-n zare cum se înalță-n ceruri... fum...Tresare când aude zgomot căci
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
și chem alături viitorul, Dar dorul mă acoperă și-mi intră în simțiri... Mi-e dor de lumea pierdută în abisul trecutului, De lumea în care asemeni florilor creșteam eu... Când cerul era albastru în lumina soarelui, Iar vântul îmi mângâia chipul de copil, mereu... Mi-e dor de horele ce se-nvârteau duminica pe toloacă, De bucuria fetelor cu busuioc la urechi, De omenia oamenilor veniți să ajute la clacă, Ce știau să-și împartă plăcintele și vinul cel vechi
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
și chem alături viitorul,Dar dorul mă acoperă și-mi intră în simțiri...Mi-e dor de lumea pierdută în abisul trecutului,De lumea în care asemeni florilor creșteam eu...Când cerul era albastru în lumina soarelui,Iar vântul îmi mângâia chipul de copil, mereu...Mi-e dor de horele ce se-nvârteau duminica pe toloacă,De bucuria fetelor cu busuioc la urechi,De omenia oamenilor veniți să ajute la clacă,Ce știau să-și împartă plăcintele și vinul cel vechi
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]