4,645 matches
-
în felul în care îi sclipesc ochii, care mă învăluie cu căldura lor. Azi am pățit ceva. Aș vrea să-i spun lui tot, ca să-mi treacă. El ar ști, m-ar alina, și totul ar trece. Aș vrea o mângâiere, tandrețe, alinare. Am nevoie de iubirea de care el e capabil Tandrețea sa, cuvintele sale dulci, privirea sa Atingerea sa. Când mă privește, nimic nu mai contează. Știi cum te iubesc? Te iubesc cu toată ființa. Sunt în extaz de când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
și mi s-a părut că am fost despărțiți ani de zile. Și iată că, într-oi zi, a venit. Era amiază și soarele bătea puternic, însă curtea și casa noastră păreau să se bucure de el ca de niște mângâieri. Iarba și copacii se legănau, plini de vitalitate, grațios, ori de câte ori întâlneam câte o adiere de vânt. Liniștea în care mă aflam era perfectă pentru nelipsita odihnă de după prânz, când o lady își face siesta. Însă, fiind subțirică și energică, puteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
că se simte prea bine în compania Améliei (ce nume urât) pe ring. Și deși totul începu răutăcios, în brațele lui Angi mă simțeam atât de bine, totul trecu și nu puteam să nu -mi facă plăcere mișcările lui rafinate, mângâierile lui cu grijă, apropierea de un bărbat cucernic ce mă purta pe o melodie frumoasă, ca un prinț de poveste. Nu că nu mai fusesem cu el la petreceri, din contră, dansam cu el frecvent la multe și felurite festivități
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
am lăsat. Și eu și Angi ne-am privit și-am râs. Pentru noi seara continuă. Dansasem îmbrățișați și ,de această dată, ne lăsasem mâinile să ne pipăie ușor, prin apăsare, spre a ne cunoaște mai bine trupurile. Și apoi mângâierile avură ca scop să ofere o plăcere. Plăcerea lui era importantă pentru mine și viceversa. Ne-am dus la culcare când eu îi șoptii: Mi-e somn. Să mergem! Deși pentru o clipă vrusei s-o rup la fugă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
pentru trupul meu (ce-mi place cum simte trupul meu) există clar, în acel moment (și numai acel moment există, prezentul se simte), în mod cert, el. În clipa următoare scenei de iubire era liniște. Și un fior de frică. Mângâierile noastre se întâlneau jucându-se de-a fiorii. Eram ghemuită pe canapea, pusei pe mine un cearșaf ce-l simțeam neted și rece. El îngenuncheat pe podea, mă privea pierdut pe conturul pielii mele curate, în același timp voit conștient
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
cu barca pe apă și trebuie să vâslești și să ajungi undeva, la o anumită oră. Vâslești și vâslești, dar nu reușești. Atunci, ce e de făcut ? Ții vâsla în apă. O ții și o lași să se unduie; simți mângâierea apei. Plutești în derivă și atingi, din când în când, o piatră pentru a-ți mai modela cursul. Acum toată apa ți se pare lină, calmă, iar cerul snin. Furtuna a trecut. Căci nu în câte greutăți am depășit stă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
frică( și plăcere), tresar, și el, citindu-mă, îmi spune: Acum te voi săruta, e bine? O.K., spun, tot temătoare. Iar el nu mai stă să răspund, întrucât deja are permisiunea mea, și mă sărută. Întâi răbdător, cu o mângâiere, apoi din ce în ce mai dulce și mai intim. Și ne uităm în ochi. Se cere o îmbrățișare, pe care el știe să o dea. Ușor, cu jind, cu drag și finețe. · Coborând în Angkor, porțile mi se deschid zâmbitoare, iar eu le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
fapt ce nu diminua farmecul, ci împreună cu lumina albă a zilei, liniștea incitantă, era și mai plăcut. Atingerile sale îmi provocau fiori de plăcere, iar el nu se mișcă din șezut din fața mea de pe canapea decât după un timp de mângâieri, pentru o apropiere (fizică, căci eram deja intimi, cât se poate de intimi) o învăluire dulce. Ne potriveam perfect și, într-un amestec de tandrețe și o distanță ce provenea din libertate, un fel de transă a plăcerii și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
-i atingându-mi părul și închizând ochii. Totul continuă să fie curat și intim. Îmi sărută mâinile și apoi se lungi pe canapea, cu capul în marginea în care fusese înainte și luându-mă cu el, pe el. Îmbrățișarea și mângâierile preț de câteva clipe jucăușe deveniră din nou erotice. De această dată valul pasiunii, tot la fel de carnal, fu simțit mai sălbatic. Într-o împletire ne rostogolirăm jos, unde ne oprisem câteva clipe pentru a ne privi în ochii râzând inocenți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
pungile de puroi, și alta să pipăi sânul unei femei dragi, pe care o iubești cu toată ființa ta, îi face din nou teorie Matei, cuprinzându-i de-a binelea sânii în palme și plimbându-și degetele peste ei a mângâiere. Deși înfiorați amândoi deopotrivă de plăcere, Cecilia simțindu-i în plus respirația caldă ca și buzele ca-ntr-un foc pe părul ei, se răstește ca și când ar lupta cu ea însăși. —Ia-ți mâinile, Matei, că m-am încălzit. — Cred
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
frumoasă. I-a sărutat brațele dezgolite în timp ce simțind s-a întors pe partea cealaltă zâmbind, prefăcându-se că doarme în continuare. Matei, observând jocul pe care Cecilia îl pregătea cu toată drăgălășenia, așa cum procedase de fiecare dată, a continuat cu mângâierile, cu sărutările, cu vorbele drăgăstoase, fără să-și dea seama ce surpriză îl aștepta. Cecilia își înfundase fața în perna pufoasă pentru a nu face posibil sărutul îndrăgostiților după care Matei tânjea. —Șireato, mă tragi pe sfoară, dar am răbdare
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
mult că am lăsat totul baltă ca să vin să te văd și tu mă respingi. Inima asta a ta nu mă mai vrea, își plimbă mâna pe pieptul lui în dreptul inimii... Ascultându-i cuvintele pline de dragoste și simțindu i mângâierile cu care-l alinta, îi venea s-o sărute din creștet până-n tălpi, dar o ținea în șah ca săși prelungească plăcerea pe care o simțea fiind mângâiat. — Ce să fac ca să nu mai fii supărat? —Să te căsătorești cu
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
greu de fier, fiind asimilat, de cunoscător, adierii care străbate crângul de pini. Astfel, liniștea încăperii sporește, omului părându-i că se găsește singur într-o colibă din munți, unde norul alb și muzica pinilor sunt singurii oaspeți care aduc mângâiere". Acesta este secretul care ne plasează pe traiectoria ceremonialului nipon. Descoperirea propriu-zisă a căii începe însă abia de aici... Nirvana vs. anarhie. Exemplul lui Dogen Nu am câștigat nimic de pe urma iluminării supreme și de aceea se numește iluminarea supremă. Buddha
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
entuziastă, ca după puțin timp părăsește arta și se devotează în totul carierei didactice, unde funcționează timp de 35 de ani, jertfindu-se ca o vestală, pe altarul nevinovăției acelor prunci, cărora le-a fost mamă iubită, sprijin și mare mângâiere. Înlăturând vorbăria și născocirile nereale ale unor mari pedagogi, Eliza Conta și-a adus aminte de cuvintele Marelui Dascăl și Mântuitor Christos, care spusese: "Lăsați copii să vină la mine, căci a unora ca aceștia este împărăția lui Dumnezeu". "Îi
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
pe cap i se va pune cununa de laur a eroilor; va fi purtat în triumf de poporul său și lanțurile i se vor părea ușoare și vor cădea de la sine, știind că patria a fost salvată. Iată răsplată! Iată mângâierea conștiinței! Ce se întâmplă cu urmașii celui mort, care nu i-au respectat dreapta și ultima-i dorință? Ne-o spun ei înșiși: Părinte și domnul director, se adresează într-o zi fiul unui creștin din Transilvania, mort și înhumat
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
De asemenea, el nu este doar un zeu care-și ține mâna deasupra oamenilor și a bunurilor lor, pentru a le da slujitorilor lui viață lungă și fericită. Nu, Dumnezeul lui Avram, Isaac și Iacob este Dumnezeul dragostei și al mângâierii. Este un zeu care umple și stăpânește cu totul inima pe care El a luat-o în posesie. Este un zeu care lasă oamenii să simtă în adâncurile lor propria lor nimicnicie și îndurarea Lui fără sfârșit. El se unește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
mâinile, ca să zic așa, cunoștințele despre defrișarea prin foc în ținutul interior din Västerbotten, dar prin aceasta nu am devenit nici cu o fărâmă mai fericit! Dacă Tu, așa cum dorește mama Ta, vei merge des la slujbele religioase, vei găsi mângâiere durabilă în aceste cuvinte ale evanghelistului Marcu: Este mai bine pentru tine să mergi în regatul Domnului cu un singur ochi decât să-i ai pe amândoi. Fiecare om trebuie trecut prin foc. Și amintește-Ți că, excepție făcând mica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
aveau mesajele lui de pe net. Se simți pentru o clipă tentat, de aceea, să închidă mai înainte ca ea să-i răspundă, dar n-o făcu, dornic să audă glasul ei cristalin și având ceva din tandrețea inefabilă a unei mângâieri pe obraz: Alo?... Sunt eu..., Bart. Te-am căutat ca să văd dacă n-ai pățit ceva... Nu te supără, sper?... Ce să pățesc și de ce să mă supăr? veni cu dezinvoltură si umor răspunsul ei. Nu mi-ai spus tu
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
despart de tine, când va fi ultima oară... Și asta îmi dă și mai mult curaj... Și știu că am să-ți dau într-un sărut atâta cât am dat altădată în ani de sărutări... și mai știu că fiecare mângâiere va fi foarte prețioasă, intimă și tăcută, dezinteresată, plină de disperare, de dragoste și de tandrețe. Miere. Că am să dau, fără să cer nimic în schimb... Suav, maternal, ocrotitor, erotic, fierbinte... Știu ce puțin timp am să te tot
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
și-l călăuzi spre rotunjimile pântecului și ale coapselor, apoi îl lăsă pe el să urmeze calea fără ajutor, cu ochii larg deschiși. Bart îi simți în obraz răsuflarea fierbinte și părul ei lung, despletit îi atinse fața, ca o mângâiere. Și ținemă bine la pieptul tău..., îl rugă Arm, de astă dată fără să mai vorbească la persoana a treia. Te țin, răspunse el, întorcând-o cu fața în sus și cuprinzând-o plin de tandrețe. Strâns, îi ceru ea
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
se ridice și să plutească în sferele cerești, printr un ocean de stele pline de strălucire și de vibrație. Amândoi se simțeau despovărați de trupul lor de lut și pierduți în infinitul sideral: un nesfârșit voal de mătase ca o mângâiere divină, care îi înfășura, ocrotindu-i. Bart își cobora buzele încinse mereu mai în jos, lin, fără precipitare, cu o rafinată pricepere, uitată și regăsită, în timp ce femeia îi apăsa ușor creștetul peste trupul ei fremătător și ar fi vrut să
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
de mărgăritar, și cu gesturi sigure și-o petrecu peste glezna piciorului drept, dezgolit ispititor până aproape de genunchi. Bart găsi câteva cuvinte de apreciere, în timp ce ea îi apucă ușor degetele și i le atinse de glezna delicată, ca într-o mângâiere tandră, uitându-i-se în ochi. Da, Arm, găsesc că îți stă foarte bine, parcă ești prințesa din povești, socoti el de cuviință să spună. Dar de unde pasiunea asta a ta pentru brățări prinse de picior?... În zilele noastre nu
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
o făcea să reziste dorinței de a-l mai căuta pe Bart. Ea își repeta mereu că fetele ei au fost marcate de familiile în care s-au născut și de statul „acolo”, cum spunea Mădălina casei de copii, fără mângâieri, fără sărutări, fără mama și tata care să le alinte și să le dea certitudini și liniște, și că nu le poate arunca din nou în incertitudine. Că încrederea fetelor în familie, în părinți, a fost clădită cu greu și
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
rînd, diac, apoi căminar, postelnic, director al Teatrului Național, cu Alecsandri și Kogălniceanu, ministru de finanțe, deputat, membru fondator al Academiei Române. Repede urcare, în timpuri tot așa de repezi. Demnitățile, părăsite la abia 60 de ani, nu-i răpesc, însă, mîngîierile zăbavei. Cînd, ce fel, cum de-i îngăduia timpul pe niște oameni care nu și-au făcut nici o rezervă din zilele lor, puse ofrandă vremurilor, e secretul care ne face să le invidiem veacul. Și, cu distanțări care țin de
Locul celor vechi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8062_a_9387]
-
îndură?/ Nu te-ai uitat la tine? - ești doar ca o furnică/ Și sigur și simțirea îți e la fel de mică.// - îți recunosc puterea, mărite vânt de seară,/ Dar vino mai aproape să vezi că nu-s de ceară,/ Cerșind o mângâiere, cântând ca o vioară.// Sunt răvășit de doruri, căci singur trec prin lume,/ Dar gândul mi-e departe: iubesc un dulce nume./ Și-am vrut, o, vânt de seară, să-i duci a mea căldură,/ Să-i spui că-i
Poemul și scrisoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7859_a_9184]