748 matches
-
iar eu am să tind după viața în Dumnezeu și după viața lui Dumnezeu în suflete... O, Mamă, vreau să trăiesc prin tine, în tine, cu tine, ca tine...“. Nu este aici locul să insistăm asupra acestui subiect atât de mângâietor, de aceea ne și grăbim să mărturisim cât ne este de plăcut să ne cufundăm în aceste pagini, în numele minunate ale Duhului Sfânt și ale Reginei Apostolilor, Preasfânta Fecioară, Maica lui Dumnezeu și Maica noastră preaiubită. Capitolul II «Doamne, ce
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
facă rațiunea singură ca să ne mângâie în încercare, ca să ne susțină în bine și să ne întărească împotriva ispitelor, o spunea Iov tuturor acelor prieteni falși, care pretindeau că-l alină și că vor să-l scoată din necazurile lui: «Mângâietori plictisitori sunteți cu toții» (Iov 16,2). «Nu-mi pasă de cuvintele voastre, continua el; o privire, un suspin către Dumnezeul meu, valorează foarte mult și-mi aduce mângâieri mult mai mari decât toate cuvântările și părerile voastre»”. 39. Este timpul
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
care avem jurisdicție asupra Trupului real al lui Isus Cristos și, prin urmare, asupra Inimii Sale. „V-ați gândit vreodată serios - se întreabă autorul operei Manete - că, fiecare dintre voi este creatorul Inimii lui Isus în Sf. Sacrament? Ce gând mângâietor! Fără consimțământul și concursul activ și liber al Mariei, Cuvântul lui Dumnezeu n-ar fi avut niciodată o inimă umană și fără implicarea liberă și eficace a preoților săi, Isus nu ar fi avut Inima euharistică“. 108. Inima lui Isus
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
aprinși și începe a freca pe bătrâna femeie pe la gât și tâmple, tot bolborosind: <<Sulică, mulică, tot în sus mi te ridică, de ț-a trece, nu ț-a trece, vie altul să te frece>>, iar... bătrâna femeie adormi sub mângâietoarele cuvinte ale lui Creangă. Se vede lucru că credința babei a fost așa de tare în descântecul lui Creangă, că până a doua zi, ca prin farmec, ea s-a făcut sănătoasă tun... Cred că mare haz ai făcut peste
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
ți se răspunde, din lene sau distracție, cu alte Întrebări, totdeauna iritante. Își face loc acel spirit mărunt de contradicție În lucrurile de nimic, dar de fiecare zi. A dispărut acea puerilă facultate inven tivă, a amândurora, În lansarea diminutivelor mângâietoare și de răsfăț reciproc, cu sensul lor de neînțeles de restul oamenilor, dar acceptate până la urmă de toți. Rezonanțele intimității sufletești Încep să răsune străin și spart. Nu se mai face haz inocent, ca altă dată, sau nu mai sunt
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
iubirea de Dumnezeu și de oameni ce i-a însuflețit pe ei”. ing. Vasile Dumitraș, frate Oradea, 2 februarie 2013 Îngerul Domnului Recitarea rugăciunii „Îngerul Domnului” este însemnată, pentru că prin ea se amintesc, ca într-un buchet, misterele cele mai mângâietoare. Clopotul ne vestește Buna-Vestire a Mariei și ne amintește de trei ori pe zi mântuitoarea întrupare a cuvântului. Sunetul lui înveselește zorile, luminează amiaza și dă melancolie serii. Ne dă într-un chip deosebit un surâs de dimineață al Mariei
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Victorioși, ei ne poartă spre izbândă! Înfrânți, ei ne mântuie prin fugă! De cădem în luptă, ei ne ocrotesc cu trupul lor mare! Și ei, spre deosebire de om -, nu trădează niciodată: mor cu noi, alături, nechezând încetișor, cu o durere mută, mângâietoare... Iubiți-vă caii! Mângâiați-i! Și ei au nevoie de dragoste. Și... și nu uitați: porție dublă de ovăz! E o poruncă! Boierii stau cu capetele plecate, parcă atunci au înțeles că n-au prețuit îndeajuns pe cel mai apropiat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
este unul dintre inconvenientele for melor religioase, prea rigide și prea exclusive. Ele dăunează celor care le adoptă, pentru că îngustează și falsifică ideile; ele dăunează și celor care nu le adoptă, pentru că îi privează de o sursă rodnică de idei mângâietoare și de sentimente care i-ar face mai buni și mai fericiți. S-a spus adesea că lipsa de credință este semnul unui suflet sec, și credința religioasă semnul unui suflet blând și iubitor. Nu vreau să neg această regulă
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
Figura cea mai luminoasă a intregului roman însă, este aceea a Sfântului Paisie de la Neamț, prezentat în ultimii săi ani de viață ca stareț al sfintei mănăstiri a Neamțului, sfătuitor de taină al domnitorului, povățuitor al monahilor mai tineri și mângâietor al norodului la vreme de restriște. Paginile dedicate în roman starețului Paisie sunt o dovadă de măiestrie literară inegalabilă, dar și de adâncă cunoaștere a tuturor detaliilor din viața pământească a Starețului Paisie de la Neamț (Paisie Velicikovski, 1722-1794). Limba română
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
participat la toate acțiunile vremii. Consider importante pentru prezentarea atmosferei politice a timpului, Însemnările de miercuri 15 mai 1946, când am participat la Ateneul Român la comemorarea zilei de “3/15 mai 1848” de către Partidul Național Țărănesc. Am privit fața mângâietoare a lui Iuliu Maniu, am ascultat vocea sufletului românimii ardelene din 1940-1944, ministrul de stat Emil Hațeganu, vocea luptătorului ardelean Vasile Netea, a dârzului general Bădescu și a fruntașului țărănist Ion Mihalache. Unei manifestații de cel mai frumos naționalism i
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
-n cap. Iar înnumără florile scuturate de adiere. Pletele lui albe și crețe parcă sunt niște ciorchini de flori albe; sprâncenele, mustățile, barba... peste toate au nins anii mulți și grei. Numai ochii bunicului au rămas ca odinioară: blânzi și mângâietori. Cine trânti poarta? Credeam că s-a umflat vântul... o, bată-vă norocul, cocoșeii moșului! Un băietan ș-o fetiță, roșii și bucălai, sărutară mânele lui "tata-moșu". "Tată-moșule, zise fetița, de ce zboară păsările? Fincă au aripi, răspunse bătrânul sorbind-o
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
am adunat în inimă, suflet și minte o adevărată comoară de frumuseți la cota cea mai înaltă! Mai aveam încă o lună de stat în Franța, tocmai în cea mai frumoasă parte a anului. Soare mult și blând, lumină lină, mângâietoare, frumuseți din belșug și o rară dispoziție de a merge și de a cunoaște cât mai mult! În timp ce ghidul meu era ocupat cu munca zilnică, eu pot spune că m-am întrecut pe mine însumi în noile peregrinări pe străzile
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
Musca Monei a făcut poliție politică din plăcere, ca o adevărată vedetă de coastă! Dacă recunoașterea colaborării se oprește la obraz și nu afectează buzunarul, nu-i nici o sfârâială, pe îngerii capitalului nu-i atinge nici aripa morții, nicidecum briza mângâietoare a opiniei publice. 26 august 2006 Vae victis ! Diktatul de la Viena, 30 august 1940 (I și II) Motto: „Nu pot iubi decât o Românie în delir” (Emil Cioran, Schimbarea la față a României) Când Emil Cioran afirma despre români că
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
pe aceleași criterii. Am ajuns în momentul ideal pentru o călătorie de măcar câteva luni, de explorare a unor lumi necunoscute mie. America de Sud mi-a părut dintotdeauna un continent fascinant, conturat dramatic de romanele lui Gabriel Garcia-Marques și de versurile mângâietoare ale lui Pablo Neruda. O călătorie lungă de-a lungul Americii de Sud, fără restricții și, mai ales, fără dată fixă de intoarcere de ce nu?? Merg în vizită „de dezbătut situația” la o prietenă foarte bună, Karen, căreia i-am botezat fetița
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
mare lucru, sunt prea agitată și trasă în toate direcțiile. Simt cum se apropie cineva de mine din direcția hamacului lui Don Julio, aproape îi aud pașii, îmi spune ceva și mă liniștesc brusc, imaginile se calmează și zgomotul devine mângâietor. Îl simt îndepărtându-se și am din nou un fulger de luciditate în care realizez că Don Julio în nici un caz nu s-ar ridica din hamac să vină până la mine, dacă nu din alt motiv măcar pentru că merge destul de
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
întinși lângă masă și eu revin la momentul de calm de dinaintea mesei. Trecând peste ciudățenia faptului că am ditamai ferma pe mâini într-o țară complet străină, nu pot să nu admir liniștea și frumusețea serii, tulburată doar de adierea mângâietoare a vântului. În îngânarea poetică a zilei cu noaptea, văd o siluetă mare, neagră, trecând tacticos pe lângă gard în direcția porții de la intrarea în fermă. Cuget pasager: „Rodrigo, ăsta trebuie să fie Rodrigo.” Amicul meu, gringo, care mi-a dat
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
Ta chemare Că mă strigă! Tot mai des... Cine poate oare a spune Dragostea Ta de Părinte De ne așteaptă cu răbdare Ale Tale brațe Sfinte Mă cuprind cu iubire La Sânuri Părintești Simt Lumină din Lumină Și un Duh mângâietor Mă Întărește și mă ajută În ceata creștinilor Veniți! Toți cei din lume... Care Încă rătăciți Veți găsi, loc de odihnă Lângă Crucea Lui Iisus! Copile 11.07.2003 Copile, te Înalți frumos Ca bradul drept și arătos Cutreieri lumea
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
și spațiului. Înghiți încă o gură cu vin și murmură spune-mi o poveste, bunicule, dar nu aceea cu Harap-Alb, o știu, nu de Gerilă am nevoie acum, totuși... Se trase mai aproape de sobă, deschise ușița și privi încântat dansul mângâietor al flăcărilor. Acum aș putea să aprind și țigara, trase o concluzie care îl binedispuse. Am crescut, nu mă mai ceartă nimeni dacă fumez... Pufăi îndelung. Și sorbi încă o gură de vin... Apoi, ca și cum prezentul și trecutul ar fi
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
zăpadă și, în cele din urmă, o prind pe Georgiana și îi frec obra jii cu zăpadă. Georgiana se declară învinsă și se aruncă pe spate în zăpadă. Mă arunc și eu pe spate, fericită. Fulgii mari continuă să cadă, mângâietori și din ce în ce mai deși. Privesc prin fulgi la cer. Mă privește și el, incredibil de albastru, cu pri virea îndepărtată a frumosului inorog de mai devreme. E minunat! strigă Georgiana, încântată. întorc privirea spre ea. Are un zâmbet larg pe chipul
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
pot În mare să m-afund și de uitare-nvăluit să dorm? Ah, Enion, Slutita văd această-nfățișare a ne-mplinitei vreri. 25 Atotputernicul blestem al unui om cinstit să fie-asupra lui Luváh și Urizen. Tu însă, Fiul Meu, Slăvit în strălucire, mîngîietor al lui Tharmas, Mergi, Reclădește Universu-acesta sub revoltata mea putere, Un Univers al Morții și al Decăderii. Amăgitoare gíngașe chipuri de Om Să țeasă mîinile lui Enitharmon peste lumea mea de ape; 30 Reînnoiește-aceste ruinate suflete de Oameni prin Pămînt
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
în lung, iar alteori strîngîndu-se-ntr-un glob, zadarnic rătăcind căutînd tihna. Glasu-i pentru ele era doar tunet dezarticulat, căci surde 125 Le erau Urechile și grele, și ochii, nările închise le erau. Stătea ades lîngă o victimă care urlă și Întreba Mîngîietor sau Furios; nimeni nu-i răspundea, ci fiecare în Tristețe-nvăluit urlă orice-ar fi zis, și nici un glas care Duios să îi răspundă nu găsi, desi adesea încercat de lacrimi. 130 Știa că sînt Copiii săi în ruinata-i lume
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
se va prăbuși, dar tu-nflori-vei veșnic. 420 Fructul va da-n pîrg și va cădea, se veșteji-vor florile, Dar tu tot vei trăi; înalță-te, O șterge-ți lacrimile rourate". "Ha! tot voi trăi? de unde a venit mîngîietor glasul acela dulce? Și dincotro glasul acela de durere? O soare! acuma pentru mine tu nu mai ești nimic. Mergi pe-a ta cale bucurîndu-te, si haide împreună să ne bucurăm. 425 Eu umblu printre turmele-i și-aud mehăitúrile
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
în fața Trinității Tharmas-Urthona-Luvah; prin cădere, el pierde atributul de purtător al luminii increate, devenind stăpînul lumii fizice care mistuie și se mistuie, stăpînul stelelor; el a intrat în timp). Luvah este Duhul de viață al creaturilor, este aprox. Duhul Sfînt, Mîngîietorul, Duhul Iubirii care va sălășlui, în tradiția creștină, în toate fapturile, cînd Dumnezeu va fi totul în toate (idee îmbrățișată de Blake în Jerusalem). De altfel, chiar cuvîntul Luv-AH are afinități cu ebraicul ruah, care înseamnă duh (de viață) și
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Dumnezeiești Dumnezeu Duhul Sfînt: "Luvah cel Nevăzut în nouri lucitori plutea peste al Valei cap,/ Și-astfel străvechea lor vîrstă de aur reînnoitu-s-a" (Vala, IX, 385-386). El este tainic, iar Estul (Răsăritul) este descris ca fiind o vacuitate. El este Mîngîietorul, căci este descris ca fiind cel mai blînd dintre Zoa (Jerusalem, 24, 52). Fiecare Zoa are o emanație sau pereche (counterpart) feminină: Tharmas-Enion, Urizen-Ahania, Luvah-Vala, Los-Enitharmon. După căderea din Eden, cei patru Zoa cad în tabere adverse ce se află
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
-n cap. Iar enumeră florile scuturate de adiere. Pletele lui albe și crețe parcă sunt niște ciorchini de flori albe; sprâncenele, mustățile, barba... peste toate au nins anii mulți și grei. Numai ochii bunicului au rămas ca odinioară: blânzi și mângâietori. Cine trânti poarta? - Credeam că s-a umflat vântul... o, bată-vă norocul, cocoșeii moșului! Un băietan ș-o fetiță, roșii și bucălai, sărutară mâinile lui «tata-moșu». - Tată-moșule, zise fetița, de ce zboară păsările? - Fiindcă au aripi, răspunse bătrânul sorbind-o
50 DE TESTE ?N VEDEREA ADMITERII ?N CLASA a V-a by S?ndica Bizim, Dorel Luchian, Larisa T?rzianu, Viorica Dobre ,Geanina Honceriu, Manuela Mih?escu ,Lumini?a Agache ,Marilena Roman ,L?cr?mioara Isai, Violeta Gale? () [Corola-publishinghouse/Science/83886_a_85211]