742 matches
-
În tăcerea care se lăsă Între ei, să audă cântând un guguștiuc ce-și Îmbia perechea la odrăslit. Satul Întreg i se păru mai pașnic și mai liniștit decât apucase vreodată să-l vadă. Toate din jur deveneau blânde și mângâietoare, chiar și durerea pricinuită de suferințele bătrânului se ostoi În sufletul lui Repetentu. Rămase năuc și Încremenit atunci când, tremurând chinuit pleoapele urduroase, umflate și pline de puroi, nea Mitu sparse tăcerea cu un glas tremurat, În care cuvintele se auzeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
lui se simți fericit și ușurat, așa străbătut cum era de o căldură plăcută ce-i alina pe dinăuntru sufletul și pe dinafară trupul plin de bube și făcea ca lanțul cu care era legat de picior să devină moale, mângâietor și prietenos. Până să dispară pentru totdeauna din sat În același timp cu maestrul Foiște, Ectoraș apucase să meargă o singură dată la Război și nici atunci cu prea mare chef. Se dusese numai așa, de ochii lumii, ca să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
lapte, străjuită de niște turte coapte pe plită. Lumânarea și chibritul ședeau alături de candelă, puse acolo ca să le pot zări. Am mâncat cu poftă de lup și apoi m-am întins în crivat... Prin fereastra deschisă, picurii cântecului greierilor flutura mângâietor pe deasupra mea. Am adormit mai repede ca niciodată... Când m-am trezit, în zori, pașii bătrânului se auzeau deja cutreierând prin grădiniță... culegea flori... Știam eu pentru cine!... Cum ai dormit, dragule? Bine ca niciodată, sfințite. După ce îi urma regula
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
pământul... Dacă o floare te simte că o iubești, atunci ce să mai spui despre un animal care te vede, îți aude glasul și îți simte mângâierea? Unui îmblânzitor de animale îi trebuie multe calități: privire ageră, dar caldă, voce mângâietoare, stăpânire de sine și... răbdare peste măsură. Apoi trebuie să cunoască animalul în cele mai neînsemnate amănunte... Altfel... Dacă am să-ți mai spun că omul este cel mai greu de îmblânzit, ai să râzi, dar nu ai dreptate s-
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
vine să crezi ce-a putut să spună, am adăugat, mulțumită de lacrimile cât pruna care mi se rostogoleau pe obraji. Contam pe faptul că lacrimile alea aveau să stârnească simpatie și aveau să-mi aducă o mulțime de atingeri mângâietoare din partea lui Chris. Așa cum mă așteptam, Chris m-a condus cu blândețe către un scaun, iar el și-a tras un altul, pe care l-a așezat lângă al meu. Pe față i se întipărise o expresie plină de bunătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
am zis că plec, chelnerul care mi-a adus haina, mașina lui Jack oprind În stație... Nu știu deloc ce ar trebui să simt acum. Nu pot decât să rămân așa, cu ochii pe geam, conștientă de sunetele familiare și mângâietoare din jurul meu. Uruitul și scrâșnetul de pe alte timpuri ale motorului de autobuz. Zgomotul ușilor care se deschid și se Închid. Sunetul ascuțit al clopoțelului de oprire la cerere. Oameni bocănind pe scări În sus, apoi pe scări În jos. Simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
pentru că știu că nu va fi a mea niciodată. Dar în același timp mă face să simt o plăcere inconfundabilă pentru că o simt aproape de mine, de inima mea.” Pierdut în negura gândurilor, departe de lumea realului, vântul simte parcă atingerea mângâietoare a ploii, comoara mult dorită, a cărei hărți a fost rătăcită de mult. În celălalt colț al lumii, zace, într-un pat de gheață, doamna mult visată; sublimă, visătoare, gingașă, plăcută și fină, dar totuși arogantă și greu de cucerit
Iubire imposibilă. In: ANTOLOGIE:poezie by Cosmina Bojoga () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_661]
-
întrebările mele. Doar tu m-ai învățat, mamă, să iubesc în culori, și doar surâsul tău vopsește câmpul toamna și marea e albastră fiindcă o privești tu. Doar tu m-ai învățat să iubesc iarna, cu ploaia ei de fulgi mângâietori, cu răsuflarea ei dulce, căci e răsuflarea ta cu ea. Iar vara e întotdeauna arzătoare, asemenea iubirii tale pentru mine, călătorind din floare-n floare. Cu înțelepciunea-ți remarcabilă, doar tu m-ai învățat, mamă, că tot ce contează în
Alt tu, alt eu, aceleaşi. In: ANTOLOGIE:poezie by Adela Cândea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_662]
-
din fața căminului, punându-și în valoare profilul și mai ales rochia de un negru spaniol, intens, strălucitor. Într-adevăr, femeia era atent observată. Ochiul lui Ledoulx îi examina expresia, pielea foarte albă, părul negru, ochii mari, privirea puternică, dar și mângâietoare, buzele fin conturate. Femeia pe care o vedea nu semăna deloc cu o văduvă îndoliată, ofilită și lăcrimoasă. Arăta bine, chiar prea bine. Dar dincolo de ceea ce vedea și îi plăcea fără rezerve, Ledoulx se trezi strâns în limitele îndoielii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
acelui destin prin unda de parfum a petalelor de trandafiri stivuite în tipsii de argint. Urmărea mâna care prefira acele petale printre degete. Simțea din plin încărcătura senzuală a acelui gest. Îi amintea de răcoarea pulberii de curcubee, de vibrația mângâietoare a degetelor, de alunecarea luminii și a umbrei peste trupurile goale, de transfigurarea îmbrățișării surprinse în apropierea cascadei din pădure... Obrazul tras, expresia încordată, tresăririle nervoase erau dovezi ale unui imens consum interior. Prințul era cu totul singur între interesele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ai? — Ce părere? repetă el mecanic. — Ce ai de gând? Recunoști copilul? Te căsătorești cu mine? Asta vreau să știu. Ca să știu ce am de făcut. — Înțelege-mă, Mirela, nu pot să-ți spun acum. Tonul îi devenise instantaneu cooperant, mângâietor și familiar, ca-n zilele lor cele mai bune, când erau cei mai buni tovarăși de petreceri și plimbări la iarbă verde. Îi explică: m-ai luat prea repede, pe nepregătite... Trebuie să mă gândesc puțin. Să vedem cum facem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
lobul urechii, au încruntat sprâncenele, au făcut un pas înainte, un pas înapoi, ba chiar au început să vorbească singuri. S-au decis în sfârșit pentru galben și Francesco m-a luat iar în brațe. Am simțit în jurul meu ramuri mângâietoare și am alunecat lin în jos, în lungul tulpinii. M-a așezat încetișor pe podea. Francesco știa cum să se poarte cu mine. Dacă ai o problemă cu mușchii, te miști mai încet. Doar respirația devine mai repede, când te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
a scos pantofii și mi-a așezat picioarele pe genunchii ei. M-a întrebat: „Ți-e frică?” Eu n-am putut să-i răspund, mi-era teamă să nu izbucnesc în plâns. Am dat din cap, ea și-a trecut mângâietor palmele peste părul meu. „Să nu-ți fie frică, totul are să se termine cu bine.” Pe alocuri, la marginea câmpului, câte un țăran stătea rezemat de carul cu boi, mâncând slănină cu pâine. Deodată m-am speriat puțin de pădure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Ca la un semn, beznele din naos se risipesc, de parcă oare-cineva, ascuns, scăpărase o feștilă sau un fitil, dintr-un amnar: În centru, Arhanghelul Cunoașterii Divine își desfășurase din nou aripile sale strălucitoare, de condor, a căror lumină boreală atingea, mângâietoare, vitraliile executate cu meșteșug, ale ferestrelor înguste, plumbuite, precum și galeria picturilor canonice, de pe pereții afumați. Dinaintea catapetesmei și de-a dreapta altarului, ferecată în foiță de argint patinat și fărâmițe de curcubeu, scânteia icoana Pantocratorului, pe Tronul Dreptei și Înfricoșatei Judecăți
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
facă cumva o gafă. Aceeași teamă a avut-o mereu și la timpul mesei, încît doamna Predeleanu a trebuit să-i vie în ajutor cu un surâs de aur, care să-i mai stingă emoția. Înăltuță, zveltă, de o feminitate mângâietoare, doamna Tecla Predeleanu răspândea atâta seninătate și bunătate, că lumina și locul pe unde trecea. Ochii ei albaștri-verzui păstrau o candoare feciorelnică. Deși măritată de nouă ani, făcea impresia unei fete cuminți, iar cei doi copilași ai ei, Mircea și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
dânsul, apărîndu-și locul cu îndîrjire și repetând mereu până ce în sfârșit fu auzit: ― Tu vii, Petrică, iar eu, azi-mîine, trebuie să plec! ― Lasă că are să-ți ajute Dumnezeu și ție! îi spuse Petre, privindu-l în ochi cu o căldură mângâietoare. Apoi, schimbând câte o vorbă când cu unul, când cu altul, Petre ajunse în bătătura dinaintea cârciumii, între bărbații care începură a-l descoase despre noutățile de la oraș. Însuși Cârciumarul Busuioc, foarte curios din fire, își părăsi o clipă tejgheaua
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Și Chabù iubește acum pomul ei; dar al meu era mare, căci ședeam pe atunci în Alipore, și acolo erau arbori mulți și voinici, și eu m-am îndrăgostit de unul înalt și mândru, dar atât de gingaș, atât de mângâietor... Nu mai mă puteam despărți de el. Stam ziua întreagă îmbrățișați, și-i vorbeam, îl sărutam, plângeam. Îi făceam versuri, fără să le scriu, i le spuneam numai lui; cine altul m-ar fi înțeles? Și când mă mângâia el
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mea (într-adevăr, o iubeam foarte mult pe Chabù) a înțeles dragostea noastră, și îi spuneam Maitreyiei să mă sărute. Cum ea nu voia, eu mi-am strecurat mâna spre sânul ei, pe sub șal, și mi-am oprit palma adunată mângâietor pe sânul stâng, apăsând ca să-i simt inima și în același timp s-o silesc să mă sărute. (Maitreyi nu putea suporta mângâierea aceasta fără ca să-mi cadă imediat în brațe.) Din întîmplare, Chabù a vrut să pună și ea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
încercam numai să intuiesc, să simt concret despărțirea mea de Maitreyi. Nu izbuteam; tresăream speriat de câte ori revedeam imaginea ei ultimă, trupul ei căzut în balcon, și o alungam. Nu știam pe ce să-mi fixez gândul și alegeam câteva scene mângâietoare pentru mine (coronița de iasomie, biblioteca, Chandernagorul), pe care le contemplam liniștindu-mă, dar îndată filmul se desfășura către final, revedeam pe d-na Sen la masă, privindu-mă rău, sau pe d-l Sen spunîndu-mi: Dacă vrei să-mi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și a junelui Ialomițeanu ar fi adevărate, cum ar fi lovită inima ei, sensibilă și tandră, în timp ce acesta o curtează pe sora ei ! Cât despre june, iată-l ce nepăsător ia din mâna Sophiei ceașca aburindă ! O mână ce coboară mângâietor pe trup, alunecând mai departe, încă mai departe ? Ce presupunere absurdă ! Freamătul odihnitor al camerei. — Explozia de la Pulberăria Dudești mă obsedează, pentru că circumstanțele m-au silit să fiu de față la înmormântare, continuă tânărul. Închipuiți vă, sicriu lângă sicriu ! Sute
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și pe nenea Sandu ! Nenea Sandu Geblescu era un perfect om de lume, dar avea răbdare să se joace și cu mine ! Când îi auzeam motorul automobilului, alergam să-i sar de gât ! Ce frumos mirosea obrazul lui, neted și mângâietor, proaspăt ras, totdeauna, și părul creț, care se ondula sub briantină ! Totdeauna urca scările la mine cu cartonul de prăjituri, cu ciocolată Suchard și fructe glasate. Iar eu mă țineam după el ca o umbră și chicoteam la toate glumele
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ciuruite de pori dilatați, aflate atât de aproape de ea, de cealaltă parte a mesei, îi inspirau un ciudat simțământ de tristețe, de bătrânețe. Se simțea cuprinsă de frică și în același timp de milă. Rosti, doar ca să spună un cuvânt mângâietor: — O, nu fi îngrijorat, te rog, nu fi îngrijorat... — M-am privat de tovărășia ta și acum cred că am greșit. Dar să fie oare prea târziu? Mi-era teamă tot timpul că ai să mă socotești înspăimântător, un monstru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și lunecos ca un șarpe. Oricum, n-avea să dureze foarte mult. Lumânarea, vizibilă pe ușa deschisă a casei din fund, departe, rămânea să ardă toată noaptea. Dar pălea peste ore, în lumina zilei. Și pălea în lumina prietenoasă și mângâietoare a verii, uitată pentru totdeauna. Dragoș se îndrepta către fundul curții trecând pe lângă casele înșirate pe-o latură și vecinii deja nu mai erau proaspăt mutați. Umezeala rămasă după ploaia îmbelșugată făcea paragina din curtea îngustă și lungă încă și
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
de atent la orice mișcare a porții, nu a lătrat... „Uite că nici câinele nu a mai stat pe lângă casă!” A încercat ușa casei, dar era încuiată.” Unde o fi Maranda?” S-a așezat pe marginea prispei în bătaia soarelui mângâietor de chindie tomnatecă. A rezemat capul de dereg... Încercând să-și liniștească bătăile inimii, și a încrucișat brațele la piept. A rămas așa o bucată de vreme. În cele din urmă, a ațipit... Te-ai întors, Toadere? A tresărit ca
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Atunci, Fiii ai Oamenilor vor da o nesfârșită dragoste unul altuia, ca frați adevărați, dragostea pe care ei de fa pt au primit-o de la Tatăl divin Ceresc și de la Mama lor divină; și abia atunci ei toți vor deveni mângâietori unul pentru celălalt. Și atunci, va dispare de pe pământ tot răul și toată suferința și va fi multă dragoste, fericire și bucurie pe pământ. Pământul va fi atunci ca cerurile, și împărăția lui Dumnezeu abia atunci va veni. Atunci, va
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]