KorAP: Find »[drukola/base=mânie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...19 20 21 ...225 >

5,605 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290

plăcea să mă culc cu ea. Sau poate o iubeam? - Și dacă mă iubești, de ce nu mă accepți așa cum sunt? - Adică cum? - Adică așa! pufni ea, punând vioara în cutia ei. Își luă geaca și rucsacul și mă privi cu mânie. - Unde pleci? am întrebat. - Acasă. - Bine, n-ai decât. Deschise ușa și se opri. - Ești un bou, zise. - Și tu. Se abținu să nu zâmbească. - Ha-ha, făcu. - Da, ha-ha. - Și nici nu mă iubești, zise, și de data asta chiar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364

dumneavoastră ce înseamnă să fii manipulat. N-a existat nici o fată. Străbătu aleea și ieși pe poartă. El rămase în prag, urmărind-o cu privirea, dar ea știa că n-ar îndrăzni să-i facă nimic. Când o să-i treacă mânia, care cu siguranță îl încearcă acum, o să-și dea seama că l-a lăsat să scape ușor și, dacă are vreo urmă de conștiință, ar putea să-i fie recunoscător pentru că n-a mai dezgropat în public cele întâmplate în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312

văzut bisericile turcilor? - Moscheile? Da, mai sunt pe-acolo, prin Dobrogea. - Parcă ești pe altă lume... Nepotu-meu, pifanu’, era să fie tăiat de niște tătari, s-a dat la una de-a lor. Abia a scăpat... Sunt cam iuți de mânie pe-acolo. Acum câteva luni i-au bătut măr la Topraisar pe niște soldați de-ai noștri care se pregăteau să plece în Afganistan. S-au ascuns ăia în bodega din comună, au venit de la unitate să-i scoată, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334

În picioare: - Data viitoare o să dau și mai tare, spuse el. Pot să vă biciuiesc mai rău cînd Îmi propun... Ce s-a Întîmplat azi nu a fost decît un avertisment... Valea! Cu capetele plecate, tăcuți, rumegîndu-și teama, durerea și mînia, cei patru bărbați se Îndepărtară În direcții opuse. Iguana Oberlus Îi privi cu atenție În timp ce se pierdeau printre arbuști, scoase o pipă veche și Înnegrită, probabil cadoul unei neveste către unul dintre membrii echipajului de pe Madeleine, acum răposat, și o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
pauză și Îi privi amenințător. Data viitoare o să mă port ca un rege adevărat, torturîndu-l pe vinovat pînă cînd mă va implora să-l omor - Îi oferi din nou maceta francezului. Fă ce-ți poruncesc. - Nu. Îl privi fix. Fără mînie, fără ranchiună, aproape cu dispreț. Mai tîrziu, se Întoarse spre norvegian și metis, care asistau muți la scenă, străduindu-se să pară absenți, și spre inculpatul care plîngea cu sughițuri și cu coatele pe genunchi, ascunzîndu-și fața În mîini. - De

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
ar fi fost atent la discuție, Încetînd treptat să mai plîngă. O mică speranță de viață se năștea În adîncul sufletului lui. - E frumoasă prietenia! a continuat Oberlus pe același ton liniștit, aproape afabil și fără să dea semne de mînie. Bine! Îți acord cinci minute ca să-i tai capul... Pe urmă, va fi el cel care va avea la dispoziție cinci minute ca să-l taie pe-al tău, iar cu asta o să mă socotesc mulțumit și voi considera sentința ispășită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
mîna stîngă a chilianului Mendoza și să-i mai arate o dată degetele lipsă. - Ce poruncesc eu nu se discută, lămuri el. Vrei să-ți aplic aceeași pedeapsă? Defilară prin urmare În tăcere, cu capetele plecate, strîngînd pumnii ca să-și stăpînească mînia sau poate dorința de a plînge, ca niște oi zorite către țarc, neliniștiți că ar fi putut petrece, poate, trei zile legați fedeleș și cu căluș la gură În cea mai Întunecată peșteră și În cea mai absolută tăcere, temători

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
nisip harponul lung la fiecare jumătate de metru, și la fel procedă cu straturile de legume, distrugînd astfel culturile de salată verde, roșii, tutun și cartofi, dar afurisitul de pilot căpos refuza să se ivească. Nervozitatea făcu loc frustrării și mîniei, iar aceasta din urmă unei frici tot mai puternice, căci În orice clipă un vapor putea să se ivească la orizont și să aibă proasta idee de a ancora În ansă. Consecințele acestei frustrări și mînii le suporta, după cum e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
făcu loc frustrării și mîniei, iar aceasta din urmă unei frici tot mai puternice, căci În orice clipă un vapor putea să se ivească la orizont și să aibă proasta idee de a ancora În ansă. Consecințele acestei frustrări și mînii le suporta, după cum e lesne de Înțeles, Niña Carmen, care, În pofida stoicismului cu care Îndurase pînă atunci maltratările lui, Într-o noapte Îl Împinse jos din pat cu un brînci violent și surprinzător, nepotrivit pentru o femeie de constituția ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
e liniștită și darnică, iar În ziua următoare se Înfurie și distruge totul, devorînd vapoarele și pe cei de la bord. Nu pricep cum de-ți poate plăcea marea. - Dacă n-ar fi fost ea, care mă liniștea În clipele de mînie sau pentru că Înțelegeam că În fața imensității ei nici eu și nimeni altcineva nu Însemnam nimic, nu cred c-aș fi putut să suport atîția ani de batjocură și dispreț - făcu o pauză și poate pentru prima oară privirea lui și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
faci În cunoștință de cauză, pentru că-ți place și vrei asta... Își desfăcu pantalonii scoțînd la iveală imensul lui penis excitat și Îi porunci: Acuma suge-mi-o pînă Îmi dau drumul pe minunata ta rochie de dantelă... Înghițindu-și mînia și ura, dar supusă și mulțumită, Niña Carmen Îi dădu ascultare, cu toate că sîngele care continua să-i curgă din nas Îi intra și În gură. Bărbații rămaseră surprinși de prezența femeii care Își făcu apariția brusc, Într-o dimineață luminoasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
Dar și tu ești la fel, chiar dacă nu arăți asta din exterior. - Își ciocăni cu degetul tîmpla dreaptă - . Monstruozitatea ta e aici, În cap, și nu e ca a mea, care se află În suflet și În măruntaie, rod al mîniei de a fi Îndurat ce-am Îndurat și al Înfățișării mele... - Își Întinse mîinile ca și cum ar fi Încercat să arate spre ea printr-un gest larg - . Tu aveai totul pentru a fi normală și n-ai vrut să fii. Oricum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
va trebui să o las nepedepsită... - Am făcut tot ce ne-a stat În putință, domnule, interveni secundul Garret. Nimeni nu ne poate Învinui de nepăsare. - Nu se pune problema nepăsării sau a vinovăției, răspunse sec căpitanul. E vorba despre mînie... MÎnie și neputință... Să vezi cum alerga acel ipochimen, să-ți dai seama că urmează să ucidă și să nu poți face nimic ca să eviți așa ceva, asta mi-a distrus nervii - strînse suportul de argint pentru șervețele În mîna lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
trebui să o las nepedepsită... - Am făcut tot ce ne-a stat În putință, domnule, interveni secundul Garret. Nimeni nu ne poate Învinui de nepăsare. - Nu se pune problema nepăsării sau a vinovăției, răspunse sec căpitanul. E vorba despre mînie... MÎnie și neputință... Să vezi cum alerga acel ipochimen, să-ți dai seama că urmează să ucidă și să nu poți face nimic ca să eviți așa ceva, asta mi-a distrus nervii - strînse suportul de argint pentru șervețele În mîna lui uriașă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
au acordat. - Pentru cineva care susține că nu-i pasă de omenire mai mult decît de un rahat, Îți plîngi de milă cam prea tare, Îi atrase atenția Niña Carmen. Sau poate Încerci să te justifici? O privi cu o mînie prost mascată sau poate chiar cu dispreț: - Nu. N-am nevoie să mă justific, răspunse. Și cu atît mai puțin față de tine, care nu ai nici o scuză. - Cum de poți fi atît de sigur? Ce știi tu În realitate despre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
omenească să treacă prin ce trecuse el În acei ani. Viața nu era ceva atît de prețios Încît să trebuiască să plătească un preț atît de mare pentru ea, mai ales atunci cînd nu cunoștea și nu simțea, ca el, mînia de a o trăi și dorința de a se răzbuna. Copilul avea să treacă, Într-o singură clipă, din pîntecele cald al mamei Într-o mare călduță, unde avea să se scufunde pentru totdeauna, fără să știe măcar că ajunsese pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
lumii. Era plăcut, aproape senzual, să se lase sedusă de vraja unei morți liniștite, care să pună capăt acelei suferințe. Era liniștitor să se știe eliberată pentru todeauna de prezența acelui abominabil chip al bestiei. Era reconfortant să-și imagineze mînia și umilința lui cînd avea să priceapă că ea - ca toți ceilalți - preferase să moară decît să mai suporte În continuare să-l vadă. - Adio, monstrule, adio! PÎnă și coasa morții mi-e mai dragă decît tine și prefer tovărășia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202

împotriva noastră. Tu, propria ta victimă. Iubim războiul pentru că e singura cale de-a ne săvârși lucrul în lume. Singurul mod de-a ne desăvârși sufletele, aici pe pământ: în marea uzină. În mașina de lustruit pietre. Prin durere și mânie și conflict, e singura cale. Înspre ce, nu știm. Dar uităm atâtea când ne naștem, spune el. Când te naști, e ca și cum ai intra într-o clădire. Te închizi într-o clădire fără ferestre. Și după ce stai într-o clădire

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
frig, spune domnul Whittier în timp ce Mama Natură îl ajută să se ridice. — Probabil e în stare de șoc, spune Sfântul Fără-Mațe. În versiunea pe care o s-o vindem, e deja pe ducă. Un răufăcător trebuie să moară, iar răufăcătoarea, în mânia ei, ne va chinui pe toți. Stăpâna Tess, ținându-ne captivi. Flămânzindu-ne. Obligându-ne să purtăm zdrențe murdare. Pe noi, victimele ei nevinovate. Sfântul Fără-Mațe se ridică să-și treacă brațul pe după domnul Whittier. Mama Natură îl ajută. Doamna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846

strident rujată, croindu-l, când și când, peste ceafă. Profund jignită, Sanda se retrase și încremeni pe un scaun, ca și cum acela ar fi fost singurul loc în care îi era permis să stea. Luana se albi de mila ei. O mânie cruntă îi încleștă mâinile pe scândura de gard și-o făcu să arunce priviri de foc ticăloasei care-i supărase mama. Se așezase lângă bărbatul făcut ghem și își trăgea înciudată "rochia" peste pieptul generos. Aprinse, cu ostentație, o țigară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
în casa Andei în momentul în care Dan îi povestea cum și-au petrecut ziua el, Renar și Oliviu. Luana simți că leșină. Inima i se opri în loc, capul începu să-i huruie iar pumnii i se strânseră cu o mânie necontrolată. Cum au putut s-o mintă astfel? Cu ce-a greșit? Se așeză pe treptele de la intrare aiurită, cu capul în mâini. Se simți trădată, înșelată, pierdută și incapabilă să facă față acestui moment al adevărului. Dan îi văzu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
Urcă în cameră și trânti ușa. Luana se întoarse la masă tremurând de nervi. Cum de-și permitea s-o jignească în fața tuturor? Ce-l interesa pe el viața ei de familie? Scrâșnea din dinți și încleșta pumnii, roșie de mânie. E un bădăran, un necioplit. Mara încercă s-o tempereze: Nu-l lua în seamă. Când a fost altfel? Ai dreptate. Niciodată n-a scăpat ocazia să mă insulte dar acum sunt femeie în toată firea și nu accept să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
Călcase un jurământ sfânt, făcut în fața altarului și de acum înainte viața ei avea să se scurgă în întuneric și păcat. Se rugă neîncetat pentru iertarea ei, îl imploră pe Domnul să n-o năpăstuiască și să nu-și reverse mânia asupra celor dragi. Cu responsabilitățile mărite prin apariția acestui copil, trebuia să se îngrijească de universul spiritual al familiei, în vreme ce acela material se învârtea, fără ostoire, în jurul micuțului boț, care sugea cu poftă și creștea văzând cu ochii. Nu-și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
fapt, nevasta lui dar ea, Nuța Cordel, dotată cu inteligență, cunoștea exact talentele doamnei dactilografe. Urla atât de tare, încât inginerul, aflat pe culoar, dădu buzna în încăpere să vadă ce se petrece. Auzi ultima remarcă și se crispă de mânie. Se repezi la Nuța cu mâna ridicată și Luana sări să-l oprească. Ce-ai spus, femeie? Eu nu sunt femeie cu tine, domnule, ai înțeles? făcu șefa registraturii tremurând. Te rog să-mi vorbești politicos. Eu nu sunt din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
de-a face cu mine. Ești femeie bătrână, ce naiba! Chestia cu magazia o înghiți Nuța cum o înghiți dar aia cu bătrâna puse capac furiei ei dezlănțuite. Avea doar patruzeci de ani iar mucosul ăsta depășise orice limită. Neagră de mânie, năvăli în biroul directorului și se puse pe plâns. Înflori povestea, ca o grădină botanică în zi de expoziție. Directorul îi chemă pe soții Noia la el. În timp ce șefa registraturii gesticula bezmetic și arunca, din gura aurită, stropi în toate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]