1,030 matches
-
A râs lugubru. Știi ce, eu una m-am cam săturat. Știam aproape sigur încotro urma s-o ia Dianne. Era povestea veche, dintotdeauna. Avea să meargă într-o tabără de meditație pentru femei, unde umblă toate în pielea goală, mânjite cu vopsea albastră, venerând zeița-mamă, mândre că balcoanele le atârnă până la buric. Când nu dansau în vreo poiană pe lună plină, aveau să se distreze pe seama bărbaților așa că, la întoarcerea în Boston, n-avea să-și mai vopsească firele cărunte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
obez, la șeic, pe care anii și exilul îl făcuseră să arate scheletic și colțuros. Turbanul lui părea mai mare ca oricând. Era de-a dreptul imens. De fiecare dată când tăcea, se înălțau urletele dizgrațioase ale bocitoarelor cu chipul mânjit cu funingine, cu părul zbârlit, cu obrajii zgâriați până la sânge, în vreme ce într-un ungher din curtea interioară, bocitorii înveșmântați femeiește, proaspăt rași și sulemeniți, își agitau febrili tamburinele pătrate. Pentru a-i face să tacă, Astaghfirullah reîncepu să psalmodieze, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
el, rostind vorbe de reconfortare și făgăduind să mă interesez încă de a doua zi pe lângă director. Când am fost foarte aproape, omul a țâșnit brusc spre mine, m-a înșfăcat de veșminte cu o mână, în vreme ce cu cealaltă îmi mânjea chipul cu murdărie, scoțând țipete de dement. Gardienii care au venit în goană în ajutorul meu mi-au reproșat sever imprudența. Din fericire, hamamul apropiat de maristan era deschis la ora aceea pentru bărbați. Am stat un ceas tot frecându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
înverșunat atâta împotriva lui, dând proclamație după proclamație. Când i-a căutat pricină lui Zeruali, a fost cât pe ce să se transforme într-un erou. Au vrut însă să-l facă să treacă drept hoț. În ochii gloatei, aurul mânjește mai rău ca sângele. Apoi, cu glas mai domol, ca și cum ar fi vorbit o altă persoană înlăuntrul ei: — Nu servește la nimic să-i cauți justificări cumnatului tău. Dacă încerci să-l aperi, ai să fii încă o dată tratat ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
scund și îndesat, înspăimântător cu darda ce-i străpungea ochiul, o suliță înfiptă în umăr și alta în coapsă. El însă continua să înainteze încet, cu pași greoi, cu buzele crispate de durere și efort, cu dinții strălucind pe chipul mânjit de sânge. Striga, invocându-l pe Caesar, și își agita gladius-ul și scutul străpuns de săgeți. Căzut la pământ, lângă trunchiul frasinului sacru pe care romanii îl doborâseră de curând, Valerius își apăra fața cu mâinile, conștient însă că nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
nu atace. — Tarosh! tună un glas. Valerius văzu în fața lui un gigant cu barbă lungă, blondă. Îl recunoscu pe barbarul înalt care mai înainte îl decapitase pe soldatul roman. Uriașul îl privea cu un rânjet ce se ivea din barba mânjită de sânge. Părul roșcat îi ieșea de sub un coif de fier cu două coarne metalice, scurte și ascuțite. — Tarosh! Celtul râdea. Își șterse gura cu dosul mâinii. Își privi mâna plină de sânge și râse din nou, întinzând brațul ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
nu-și primea plata. — Ia-l de-aici, repede, îi porunci printre dinți sclavului. Și spune-le bucătarilor să aibă grijă ca șarpele ăsta să nu-mi otrăvească mâncarea. Dacă ți-aș pune otravă în mâncare, arta mea ar fi mânjită pentru totdeauna - Listarius luă cupa și o așeză la locul ei, în fața lui Vitellius. Și la nimic, dar la nimic nu țin mai mult decât la arta mea. Sunt tânăr, dar am învățat totul de la tatăl meu. — Șterge-o. 5
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
o sută șaizeci și am învins patru sute de dușmani! strigă Antonius ridicând gladius-ul. Dacă asta e ultima bătălie înainte să devin paznic de graniță, vreau ca victoria mea și a soldaților mei să fie deplină! Șaptesprezece soldați veniră lângă el, mânjiți de sânge, răniți, invincibili. Suntem alături de tine! Antonius se îndrepta deja spre pădure, sărind peste morți și răniți. Părea că nu atinge pământul; alerga atât de repede, încât în scurt timp se îndepărtă de cei care îl urmau. — Antonius, așteaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
era copleșit. Titus înainta ca o furie; doborî doi quazi și îi strigă lui Antonius să se retragă spre stânga, apoi înaintă și, dintr-o lovitură, tăie capul altui quad, care se pregătea să-l lovească pe Antonius cu securea. Mânjit de sângele quadului decapitat, fără să fie însă rănit, Antonius se îndreptă spre stânga semicercului. El și bărbatul care îi salvase viața continuară să lupte împreună. În clipa aceea, în cealaltă parte a luminișului, veni în zbor o rață singuratică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
cum anume? Și senatorii... pretorienii... m-au ales pe mine acum, când Galba nu mai e! M-au ales pe mine, nu-i așa? Era fericit. — Da, m-au ales... Acum sunt împărat și la Roma... - râdea, dând din mâinile mânjite de sos. Cu toții știu că eu sunt imperator-ul ales de legiuni, iar acum am fost ales și la Roma... Știu că Valens și Caecina vin cu șaptezeci de mii de oameni... Se tem de mine! Ridică ochii spre tavan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
-l nimeri în plin. Sosul și sturzii se împrăștiară peste tot. — Ucideți-l! bâigui Vitellius, agățându-se de cei care îl ajutau să se ridice. Listarius nu-l ajută. Se uita impasibil la imperator-ul care se clătina, cu tunica mânjită de sos și doi sturzi pe umăr; de pe față i se prelingeau picături de grăsime. — Ucideți-l! Vitellius îi lăsă pe ceilalți să-l ducă spre tricliniu. — E fratele meu. Antonius lovi pumnalul pe care un soldat voia să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Skorpius. — Nu te apropia, rețiarule! strigă Skorpius. De când unul dintre ai noștri e de partea secutor-ilor? — Orpheus îi cere ajutorul lui Marcus pentru că e laș! râse Flamma, privind în jur. În arenă, medicului nostru îi e teamă să nu-și mânjească mâinile cu sânge - de asta nu ucide. Dacă ar fi ucis, acum tu ai fi mort, replică Marcus. Ceilalți gladiatori se strângeau în jurul lor. — Ai uitat de prima voastră luptă, la Cremona? Numai lașii nu ucid. Flamma se ridică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Flavienii răspundeau la fel. Soldații luptau pe Câmpul lui Marte, pe câmpia ce se întindea între Tibru și Capitolium... Poporul aclama lupta sângeroasă ca și cum s-ar fi aflat în arenă, strigând și aplaudând. Mulțimea se unduia, urmărind masacrul. Oamenii își mânjeau încălțările de sânge, săreau peste leșuri, arătându-le urmăritorilor locurile unde se ascundeau cei pe care-i căutau, ca să-i vadă pe aceștia cum erau uciși în taverne, la terme, în lupanare... Peste tot curgea sânge, peste tot domnea confuzia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
apucă să roadă osul. Simțea o mânie feroce, și, în același timp, era pe punctul de a izbucni în lacrimi. Tremura din tot trupul. Oamenii ăștia îl călcau în picioare. Îl invadau, îi pretindeau ființa, poluau aerul din jurul lui. Îl mânjeau cu mințile lor murdare. Cum de puteau să-i aducă lui gândurile și ideile lor oribile? Cum de-ndrăzneau? Îl foloseau în propriile scopuri. Îi era greață. Din cauza acidității, stomacul i se revoltă și izbucni într-o indigestie cumplită, ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
în mine neamul de milogi. Educația a încătușat doar instinctul. El se zvârcolește însă hulpav, așteptând prilejul doar să țâșnească slobod. Nu știu dacă a refuza plocoanele înseamnă a fi moral. Cred doar că este o teamă orgolioasă să mă mânjesc doar pentru câțiva dolari. Dar pentru un sac de dolari? Zadarnice toate zbaterile stârpirii corupției. Este impregnată în venele noastre, ca plasma sângelui. Poate doar o frică grozavă s-o mai țină în frâu. De eradicat, niciodată. Face parte din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
În luna august a aceluiași an, cele două femei mureau, iar poliția Îl descoperea pe Salvador Jausá agonizînd, despuiat și legat fedeleș de fotoliul din biroul său. Informarea sergentului care a efectuat cercetările preliminare menționa că pereții Întregii case erau mînjiți cu sînge, că statuile Îngerilor ce Înconjurau grădina fuseseră mutilate - chipurile lor fiind pictate ca niște măști tribale - și că se găsiseră urme de lumînări negre pe piedestale. Investigația dură opt luni. Pe atunci, Jausá muțise. Investigațiile poliției au concluzionat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
una cîte una, conjurînd un halou de lumină de chihlimbar ce plutea prin văzduh ca o pînză de păianjen atîrnată Între mantii de beznă de nepătruns. Itinerarul meu se sfîrși lîngă șemineul din bibliotecă, lîngă pledurile ce rămăseseră pe jos, mînjite de cenușă. M-am așezat acolo, cu fața spre Încăpere. Mă așteptasem să găsesc o tăcere deplină, dar casa respira mii de zgomote. Scîrțîieli În lemn, bătaia vîntului peste țiglele de pe acoperiș, o mie și una de ciocăneli printre ziduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
parte din moștenirea tatălui său, un industriaș ce se Îmbogățise din fabricarea de armament și, se spunea, din promovarea războaielor. Departe de a trăi În lux, Miquel ducea o existență aproape monahală, dedicat cheltuirii acelor bani, pe care Îi considera mînjiți de sînge, pentru restaurarea de muzee, catedrale, școli, biblioteci, spitale și asigurîndu-se că operele prietenului său din tinerețe, Julián Carax, erau publicate În orașul lui natal. — Banii Îmi prisosesc, iar prietenii ca Julián Îmi lipsesc, spunea el drept singură explicație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
de-al lui Miquel a venit să ne spună că redactorul-șef, Cansinos, fusese asasinat cu un foc de armă tras În ceafă, În fața cafenelei Canaletas, cu două ore În urmă. Nimeni nu Îndrăznea să ridice trupul, care rămăsese acolo, mînjind trotuarul de sînge. Scurtele, dar intensele zile ale terorii de Început nu s-au lăsat așteptate. Trupele generalului Goded au mărșăluit pe Diagonal și pe Paseo de Gracia către centru, unde s-a deschis focul. Era Într-o duminică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
femeia-ou, de oameni-mâini și oameni-degete, de românopitecusul John Smith, multiplicat În mii de exemplare, de femeia-scaun și femeia-ușă, intră, șuierând pe nări, omul-locomotivă, trăgând În urma lui un număr de douăzeci și patru de vagoane, acoperite de panglici și steaguri tricolore, cu roțile mânjite de macaroane și compot... PAGINĂ NOUĂ Larghetto e piano ... Și totuși, urmele unui oarecare Bikinski se vedeau prin Încăpere. Cineva călcase pe ici-colo, purtându-și adidașii murdari de noroi sau vomă de la masă la pat și de la pat la șifonierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
accesibil pentru Întreaga zonă... Apelați cu Încredere la serviciile noastre...” Probabil stabilimentul Își avea sediul undeva pe lângă cimitir, astfel că lui Satanovski Îi era la Îndemână să apeleze la serviciile celor de la Kandji. Noimann Își simțea fiecare părticică de trup mânjită de noroi. Dar, lucru ciudat, cu cât avea mai multe mustrări de cuget, cu atât suspiciunea sa față de Mathilda se amplifica. Dacă făcuse el o astfel de orgie, era posibil ca, la rândul ei, Mathilda, văzând că Noimann a dispărut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Învârtindu-se În aer, se lovește de un obiect, un bolid. O lumină orbitoare Îi năvăli În piept și medicul Își pierdu cunoștința. Spre dimineață, când Își reveni În simțiri, Noimann se trezi stând față În față cu omul-locomotivă Hendel, mânjit pe roți și pe tampoane cu compot. Dând nas unul cu altul, cei doi se priviră ochi În ochi, măsurându-și În gând forțele, după care izbucniră amândoi odată, cu același glas: „Tu cine ești?” „Dar tu cine?” „Eu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
îi implică și pe lăcuitorii fugiți din Belcești, documentul menționând că numărul acestora ar fi fost de 16, dar, de fapt, sunt enumerate numele a 40 de persoane, care s-ar fi stabilit la Borșa, Cotnari, Dădești, Hârlău, Hoisești, Iași, Mânjești, Miclăușeni, Onești, Podu Iloaiei, Poleni, Ruginoasa, Sârca, Ștefănești sau Târgu Frumos; despre alții însă nu se știa unde au plecat<footnote Ibidem, f. 40v-41r. footnote>. O evoluție cu totul diferită, sub raport demografic, a avut satul Ulmi, care în 1803
Evolu?ii demografice ?n zona ?n zona Belce?ti ?n prima jum?tate a secolului al XIX-lea by Gheorghe Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83574_a_84899]
-
se materializă un gard. Schimbă în viteza a doua și surprinse perfect tabloul luminat al unei ferestre: Doi bărbați ciopârțeau cu topoarele o blondă blocată în cadrul ușii. Un fulger de o jumătate de secundă: un braț retezat. Gura larg deschisă, mânjită cu ruj, țipând mut. Visul se acceleră. Ajunse la Bakersfield. Livră La Salle-ul și își primi plata. Înapoi la San Berdoo, ora de biologie la colegiu, coșmaruri cu brațul și gura. Pearl Harbor, inapt pentru serviciul militar din cauza unui timpan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
ești sigur că avem de-a face cu urme de dinți? — Absolut. Inflamațiile din jurul rănilor au apărut în urma sucțiunii. Și sunt prea mari ca să fie umane... Crezi că...? — Nu mă întrerupe. Cred că s-ar putea ca asasinul să fi mânjit cu sânge zonele afectate și să fi asmuțit un câine violent și bine dresat asupra victimei. Câți dintre voi lucrați la caz? — Doar eu. — Ai identificat victima? Ceva indicii? — Totul merge bine, doctore. — Prinde-l. — O voi face sigur. Danny
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]