1,063 matches
-
a vrut să fie împărat! — Se pare că va trimite o delegație ca să te informeze că Imperiul are un împărat și că împăratul este el. Vrea să cadă la învoială cu tine. Nu-și dorește un război civil. Vom vedea! mârâi Vitellius. Cu siguranță, eu n-o să-i opresc pe Flavius Valens și pe Caecina Alienus. O să trimit mesageri să-i avertizeze de cele întâmplate la Roma. O să le poruncesc să treacă peste Alpes și să intre în Italia. — Medicul i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ridicat. Veni și lovitura, puternică, violentă. Tridentul întâlni scutul exact unde prevăzuse Valerius. Se ridică și se repezi spre Flamma, cu scutul în față și mâna dreaptă întinsă, strângând cu atâta furie sica, încât tot brațul i se contractă dureros. Mârâi o insultă și începu să-și urmărească adversarul. Deodată se simți invadat de o forță fantastică; plămânii păreau să găsească în sfârșit tot aerul de care aveau nevoie pentru a face față efortului. Se simți, de asemenea, calm cum nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de o centură pentru hernie. Mda, făcui eu, aprinzându-mi altă țigară. Doar dacă nu vă spun eu altceva în mod special, să știți că eu fumez întruna. O vreme mi-am oblojit obrazul cu sticla rece a paharului. Am mârâit și am înjurat. Când mi-am ridicat iar privirea, fata mea dispăruse. În locul ei se zvârcolea o mexicană lungă de aproape doi metri, cu gura până la urechi, sâni fierbinți și gresați și o brazdă de păr negru pe pântece, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
primăverii, pregătindu-se pentru focul lui iulie și căldura devastatoare din august. Pe masculinul Madison (încheiat la toți nasturii, ca un jucător de snooker) am luat-o la stânga spre nord prin gura de aer deschisă spre infinit. Mașinile și taxiurile mârâiau unele la altele, căutând-o cu lumânarea, gata să sară la bătaie, să se înfrunte. Iată străzile și măturătorii venetici. Iată-i și pe artiștii ambulanți. În colțul lui Fifty-Fourth, un tip mare și negru înghesuit între pereții de sticlă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
sunt banii. Poate și drogurile sau femeile. În canalele străbătute de cabluri de sub străzi, și pe cărările imateriale ale cerului, câtă violență răbufnea prin New York? Cum se va termina? Probabil că prost. Toate replicile dintre doi îndrăgostiți erau răstălmăcite și mârâite prin alte o sută, pline de obscenități și amenințări. Am dat în femei. Da, știu, știu: nu e o bravură. Și totuși, într-un fel, e greu s-o faci. Ai făcut-o vreodată? Fetelor, doamnelor, ați încasat-o vreodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
plămânii. Nesuferita Londră. Până și mumele ei atârnă ca o piatră de moară. Uneori, când merg pe stradă - trebuie să mă războiesc cu vremea. Atunci mă iau de zeii vremii. Îi fac praf. Îi izbesc ca picioarele, cu pumnii și mârâi. Oamenii se uită și uneori râd, dar nu-mi pasă. Brațele și picioarele mi se avântă cu mișcări îndesate, ca în dansul unui karateka, țintind cerul. Și țip cât mă ține gura. Lumea crede că am înnebunit, dar prea puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
spui. Și ia-ți fața aia mare de pe pernă. — Oricine încearcă să mă fenteze își mușcă degetele. În final constată că și-a asumat o sarcină mai mare decât... — Ce? Dă-i... of. Mă rog. Spuneai că... M-am răsucit mârâind. Selina mi-a spus cu o voce ascuțită: — Te-ai întâlnit cu Martina Twain în New York? — Să zicem. Trebuia să ne vedem, dar a fost... am avut o problemă cu programul. Crezi că tipa aste e marfă, nu-i așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Când Guyland a remarca verdeața, sau lipsa betoanelor (cam la jumătatea drumului), s-a oprit brusc în mijlocul unor bolboroseli, ridicând un pumn încordat și tremurător. — S-a întâmplat ceva, Lorne? am întrebat eu. Dar Lorne rămase încordat. — Trage pe dreapta, mârâi el, scuipă el, pe când ne croiam drum prin Central Park West. Apoi se trânti pe locul lui, cuprins de o ușurare fără margini. — Niciodată prin Park, John, spuse el răgușit. Niciodată! Așa să-i spui. De data asta ai făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
amestecate cu firimituri și mucuri de țigară. În contact cu aerul proaspăt, tunetele și fulgerele se transformau În lătrături. Lawrence le strângea pe făraș și le arunca În stradă... Câinele Spinoza Îl aproba mișcând ușor din coadă sa stufoasă și mârâind la semenii lui Lawrence care, În ignoranța lor, continuau să flecărească aiurea Între ei, fără să Înțeleagă nimic din ce se petrecea În jur... Cu toate că preceptele lui Benedict erau la fel de limpezi ca apa de izvor, urechile ignoranților nu le deosebeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
altele. Uneori universul era străbătut de voci sau pași străini, care perturbau buna ordine ce fusese constituită de la Începutul lumii. Ca să-și apere conceptele, Spinoza Își arăta din balcon colții. Cu coatele sprijinite pe fereastră, făcând o grimasă Îngrozitoare, Oliver mârâia și el. Lui Bikinski adevărul ultim sau absolut Îi apăruse În față În chip de adidas Nike, Învelit Într-un ziar vechi, cu șireturi desfăcute și limba ruptă, care rânjea aruncat Într-un coș de gunoi la cerșetori, iar calea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
dreaptă de mâner, Începu să-l rotească amenințător În aer. Apoi, executând o mișcare neașteptată, Își reteză mâna dreaptă de la cot și o aruncă, triumfător, unui câine vagabond sosit din stradă, care o prinse din zbor și dispăru cu ea, mârâind, Într-un boschet. Din brațul retezat se rostogoliră, zornăind pe masă, niște zaruri pătate de sânge. Noimann Își acoperi cu groază fața, privind printre degetele rășchirate cum iataganul, mânuit acum de o forță nevăzută, tăia bucăți din imensul trup al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ore o știri care l-a amuzat destul de mult. Știrea suna În felul următor: „Mulți dintre ieșenii care se aflau În jurul orei 13.00 pe strada Cicoarei, Învecinată cu cimitirul Bunavestire, au observat un câine negru care alerga spre pod, mârâind, cu un picior de om În gură. Potrivit purtătorului de cuvânt al Poliței municipale, Falcon Herbina, o doamnă cu totul și cu totul admirabilă, rezultă că respectivul câine, urmărit Îndeaproape de câțiva cetățeni, printre care se aflau și două văduve
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
pete... Mathilda, Mathilda... Piciorul aleargă, adulmecându-și propriile urme. Ca un câine aleargă În cerc și adulmecă. Un câine Îmbrăcat În uniformă de amiral. Cu tricorn pe cap. Cu tigheluri pe umeri și pieptul acoperit de insigne. Adulmecă aerul curat. Mârâie, latră. Și urinează foarte des. Din pricina stresului. Mirosul de urină se amestecă Încet cu cel de rouă. Razele soarelui transformă jeturile În curcubeu. În fiecare picătură, chipul Mathidei strălucește zâmbind tot mai trist, tot mai Îndepărtat. De unde a apărut această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
se afla o notiță scrisă de mână: CUNOAȘTE-ȚI DUȘMANUL. Pe CNN, Aaron Brown Îl intervieva pe Frank Rich despre modul În care se ocupase presa de ultimele alegeri. —Aaron Brown e un fătălău cu caș la gură și laș! mârâi Will, lăsând paharul de cristal pe masă și azvârlindu-și unul dintre pantofii săi belgieni spre televizor. —Bună, Will, am spus, servindu-mă cu un pumn de struguri Îmbrăcați În ciocolată, pe care-i ținea tot timpul Într-un bol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
de motivată ca să mă duc după ea până seara târziu, când ridicam brațul de facturi și cataloage și mă repezeam spre lift. Etajul treisprezece. Treisprezece, numărul cu ghinion. Când văzusem pentru prima oară apartamentul și avusesem o ezitare, agentul imobiliar mârâise ceva de genul: „Ce, și tu crezi În astrologie? Doar n-o să-ți faci probleme din cauza unei chestii atât de ridicole... mai ales când ai aer condiționat la prețul ăsta!“ Și, din moment ce să fii agresat de oamenii pe care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
extraordinar de interesant, dar nu mi s-a părut necesar să recunosc asta. Elisa inspiră scurt și-și fixă privirea pe fața mea. —Ce-ai spus? șopti ea. — Am zis că mi s-a părut... —Te-am auzit. Aproape că mârâia acum. Pur și simplu nu Înțeleg de ce spui așa ceva. Chiar păreai că te simți bine când te-ai suit pe el pe ringul de dans. E bunicel, nu? Cine spunea că exercițiul nu duce la perfecțiune? S-ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
ici și colo. Nenorocita de jurnalistă m-a urmărit toată noaptea cu nenorocitul ei de fotograf. Le-am spus să se ducă dracului, dar cred că m-au urmărit până aici, mormăi el, Întinzându-se după Millington, care Îl privi, mârâi și sări. Vino aici, cățeluș. Vino și salută-l pe Philip. Ce are câinele tău, iubire? —O, Întotdeauna a evitat cât a putut englezii Înalți și beți, Încălțați În pantofi Gucci fără șosete. Sincer, nu e nimic personal. Dintr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Cred că m-ai putea ajuta dacă mi-ai răspunde la câteva întrebări. Conklin zise: — Sunt tip săritor, nu-i așa, Violu’? Individul tot ridica și cobora bățul, iar încheietura mâinii îi zvâcnea când câinele se încorda în aer. Violu’ mârâia, scheuna, gâfâia. Danny își dădu seama ce se întâmplă și se fixă asupra fundurilor de pahar. Violu’ scăpă un ultim mârâit/ scheunat/ gâfâit, descleștându-și apoi colții și căzând la pământ. Conklin râse. — Văd că n-ai nici un pic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Ați întârziat cu vreo trei ani. Mal intră și el după Dudley, uimit de cât de sărăcăcioasă arăta locuința. Era o dărăpănătură albă - casa unui tip care făcea trei mii de dolari pe săptămână în timpul Crizei. Îi auzi pe copii mârâind dincolo de pereții subțiri ca hârtia. Se întrebă dacă Eisler se confrunta și el cu aceleași porcării legate de limbile străine, apoi se gândi că, probabil, omul își găsea alinarea în principiile de bază ale comunismului. Dudley zise: — Aveți o locuință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
întretăiat: ― Domnule subdirector, vă rog, amînați-mă numai două zile... am de luat poimâine de la niște meditații... și... ― Slăbește-mă cu astfel de milogeli! ― E păcat să pierd două zile de explicații, vă rog din suflet... ― Lasă discuția și pleacă imediat! mârâi subdirectorul fericit că poate să-și arate autoritatea măcar în astfel de împrejurări. Și-atunci... abia atunci, toți am fost mai atenți la înfățișarea lui Pârvu Dumitru, pe care nu-l prea băgam în seamă și care n-avea numai
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
spre Cuceritori. Prizonieri? - Nu. Prieteni, ca și tine. Vlad se Încruntă și dădu un ordin unuia din cavalerii care Îl Însoțeau. Cavalerul Întoarse calul și porni spre armata care aștepta pe creste. - Astfel de prieteni nu sunt pe placul meu, mârâi Vlad. De aceea am să te scutesc de prezența lor. Am câteva sute de țepe gata pregătite. Războinicii Bordjighin simțiră că se vorbea despre ei și Își priviră stăpânul. Amir făcu ridică brațul drept, ceea ce Însemna așteptare. Mongolii lăsară mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
nevoit. Dar mai e ceva. Ești În viață și fiindcă ai să-mi răspunzi la o Întrebare. Ce știi despre tatăl meu? Sultanul Îl privi În tăcere. - L-ai avut prizonier. A scăpat. Unde e acum? - Nu putea scăpa singur... mârâi Mahomed. - L-a ajutat un singur om. - Cine? - Amir Baian. - Câinele! Mi-a ucis toate străjile! Ștefănel nu-și luă privirile de pe chipul sultanului. Dar nu mai Întrebă nimic. Înțelesese că Mahomed nu știa nimic. Tatăl său rătăcea pe undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
îl cercetează cu atenție, încercând să identifice trăsăturile de englez și indicându-și unul altuia semnele aparte care dintr-odată li se par atât de evidente. — Vă rog! îi imploră el. Vă rog, lăsați-mă înăuntru! De partea cealaltă, paznicul mârâie la el să dispară. — Vă rog! Deschideți! Nici un răspuns. Unchiul meu, strigă cu glas tremurat, o să vină și o să vă biciuiască. Atunci o să vă pară rău. Spre încântarea lui, se aude cum este tras zăvorul și poarta albastră se întredeschide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Abia cu mare efort, reușește să expectoreze, proiectând-o la picioarele lui Pran. Pran învârte confuz în mână șnurul de la pantaloni, apoi îi lasă să cadă puțin, să se vadă doar un pic din fesele pline de zgârieturi. — Mai mult! mârâie bărbatul. Pran se conformează, cam fără tragere de inimă. Bărbatul se îndreaptă de spate, tușește, apoi scoate un mormăit care înseamnă ceva mai mult sau mai puțin favorabil. Nu e rău. Ar fi bine să intri. Pran îl urmează, ajungând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
fost foarte nepotrivită. La fel și încercarea de a achiziționa acel zepelin. Și, of, fir-ar să fie, vânzătorul susținea că este elvețian! Oricum, existau destule posibilități de a-și asigura un venit corespunzător. Se pare că-i plac băieții, mârâie Firoz către Birch. Mi-a spus Ned Flowers. Și atunci, mi-a venit o idee genială! Jean Loup? Ești aici? Jean Loup este aproape, stă în rândul din spate, încolăcit, suplu, ca un arc galez. Este Jean Loup, scos dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]