540 matches
-
mulțumire cremoasă, aproape fizică. Constance, sau „Constanza“, cum o apostrofa uneori, prin asociere cu țara În care se cunoscuseră, se plângea, pe bună dreptate, că scrisorile ei erau mult mai lungi și mai cuprinzătoare decât rapoartele lui condensate și aluzive, mâzgălite cu caractere mari pe foi mici de hârtie, pe care le primea drept răspuns; și că Îi flutura la nesfârșit perspectiva vagă a unei revederi, fără a face nimic pentru a o pune În practică. Atunci când menționă că se gândea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
bun, pentru că hotărâse să amplaseze acțiunea la Paris, cu mai bine de treizeci de ani În urmă, inspirându-se din amintirile de pe când studia artele plastice În Cartierul Latin. Declara că scrisul Îl amuză „énormément“ și, Într-un post scriptum mâzgălit pe spatele plicului, făcea aluzie la oarecare picanterii din material: „Nouveau roman n’est pas pour les petites filles“. Ani de zile, Henry nici nu se gândise să scrie el Însuși povestea, dar acum, că posibilitatea Îi fusese răpită pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Uscă pe dinăuntru încă o sticloanță. Scotocind după-un chibrit, pentru a-i face felul unei snagoave curbate, agățată cu unghia dintr-un pachet de-al fermecătoarei, dădu peste un caiet. Un soi de maldăr de reclamații sau procese verbale, mâzgălite de mânuța, de-acum putrezită, a gazdei sale roșcovane. Și în care propriul lui nume îi sări în ochi de două ori. Ce-i trebuia ei, la paceură, să-l reclame pe el, la garaj, c-ar fura benzină. Ori
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
că-l pândește, botezată de data aceasta spăimos, prevenitor, moralist, Fărădelegea. Iar numai pe anumite străzi, observă, de toți ocolite, nu păreau a nu exista asemenea locuri desăvârșite, gospodărești, în care te puteai aduna, întrema și gândi, puteai consuma și mâzgăli cugetațiuni pe șerveturi, ba chiar și ațipi, în secile și legănătoarele jumătăți de zi, din care scăpai numai după ce se învredniceau să dea peste tine colegii. Căci, o dată descoperit, colegii-l salvară, ei îl înnobilară în duh și tot ei
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Mociornița din an în paște, i-a testat reflexele fiziologice, atingîndu-i lojile amigdaliene c-o apăsătoare de limbă, i-a ciupit un pliu tegumentar, i-a zgândărit globii oculari, l-a ciocănit, i-a vânturat creierii cu penseta și-a mâzgălit într-o fișă: "Clinic, bolnavul prezintă tremurături fine ale extremităților, imposibilitate în mers, dezordine temporo-spațială și auto-psihică, reflex fotomotor slăbit, stare de conștiență semi-abolită. Rezonanță afectivă ștearsă. Stare confuzională severă. Sindrom demențial. Ideație absentă. Conținut perceptual cenușiu. Hipersalivație. Tulburări ale
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
că îl însoțea pe borțos, care se ivi și dânsul din gang, și care, după ce îi transformă în patru imbecile stane de piatră, se întoarse scârbit de la ei, sprijinindu-se neglijent de balustrada depărtată a unui gărduleț, hîțînîndu-și genunchiul și mâzgălind, pe niște hârtii murdare, niște calcule întortocheate. - Păsărica! le comandă grăsanul, ca la fotograf, celor patru aliniați, în vreme ce le modela, cu degete de caltaboș, trăsăturile chipurilor împietrite. I le tai și pe astea, ale lui muierea asta, încălzită, necălărită și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
-mi pot închipui ce înseamnă să-ți pierzi fiica. Ochii lui Bill, de obicei plini de veselie, s-au întristat dintr-odată. Pe masă, în fața lui, era un ziar. Bărbatul a luat un creion aflat alături și-a început să mâzgălească ziarul cu el. După câteva bucle elaborate, s-a mulțumit să miște creionul doar în sus și-n jos, întărind aceeași linie deja trasată. Niciodată n-o să uit ziua când ne-a sunat Nick, a spus el privindu-și fix
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
pentru Întreținerea cărora se certa cu oricine, de parcă asta ar fi fost misiunea lui pe pământ. Pereții pe care-i protejează cu prețul vieții sale după cum i-a strigat odată o vecină limbută, ieșită să și apere copilul vinovat, care mâzgălise cu cărbune zidul de la intrare Într-o manieră pur suprarealistă. Mă preocupă de ceva vreme istoria veche a Chinei. Sunt fascinat de orânduirea socială a chinezilor din timpurile străvechi, din vremea primelor dinastii. Cu precădere mă atrage dinastia Shang, Întâia
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
avea o conferință telefonică cu abominabilul Abelhammer de la New York. Îmi privesc cuvintele ieșind sub formă de cerculețe de aburi În timp ce Îi servesc discursul liniștitor regulamentar unui client care se află la aproape șapte mii de kilometri distanță. Cu degetul Înmănușat, mâzgălesc un cuvânt pe geamul Înghețat: RICH. Speri să câștigi la loterie, nu-i așa, drăguțo? Îmi zice Însoțitorul de tren cu un accent de Liverpool, arătând spre geam mai târziu, când vine să strângă sticlele goale. —Ce? A, Rich1 nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Busy pe care Emily mi-a băgat-o pe gât ca lectură de călătorie Între portofel și un teanc de șervețele Pampers uscate, găsesc cartea de vizită a lui Jack Abelhammer cu numărul lui de-acasă și cu un mesaj mâzgălit pe spate: „Oricând!“ La vederea scrisului lui, am senzația că niște gheare Îmi scurmă fundul stomacului. Senzația Îndrăgostirilor Îndepărtate din adolescență, a sexului pe vremea când era pe cât de neînțeles, pe atât de palpitant. La cină, În New York, am vorbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
aibă la farmacie. La farmacie au fax. Faxul are nevoie de hârtie. Înapoi la ziare. Gata să Închidă. Bat la ușă. Implor. Trebuie să cumpăr un pachețoi de 500 de foi din care voi folosi exact una. Înapoi la farmacie, mâzgălesc un mesaj pentru Guy cu pixul pentru rețete legat de tejghea: Guy, trebuie evaluat dacă e vorba de un colaps al comerțului turcesc și astfel să fim obligați să plătim dobânzi de 2000 % - ceea ce ne-ar putea costa o căruță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
de ani, cel mai tânăr director de la EMF, a fost Însărcinată să identifice obstacolele determinate de problemele de gen care apar În cultura de afaceri.“ Observ că Rod a Încercuit expresia „obstacole determinate de problemele de gen“. Lângă ea a mâzgălit: „Ce dracu’ e asta?“ De la: Kate Reddy Către: Debra Richardson salut salut de la prietena ta aproape psihopată. Crezi că depresia postnatală poate dura 18 luni după naștere? Și dacă da, când o să scap de ea? Ți-am spus că avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
sloganuri pereții și tavanul. Pe scară, vopseaua pulverizată era Încă umedă, iar pantofii de sport ai lui Crawford o mozoliseră pe treptele acoperite cu gresie. M-am oprit pe palierul de la etaj, ascultînd zgomotul mobilei care rîcÎia podeaua. Dormitoarele erau mîzgălite cu graffiti - dezmăț de verticile negre și aurii, EKG-ul unei mașinării demente pornite În căutarea unui creier. O singură cameră scăpase nevandalizată, dormitorul cameristei, situat deasupra bucătăriei, În care Crawford tocmai demonta de pe perete un ditamai bufetul În stil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
în ziua în care împlinise opt ani. O privea uneori înainte s-adoarmă și îl revedea alergând în parcul Shatran, printre artezienele cu cordoane de apă luminate de becuri multicolore. Îl revedea lingând o înghețată lângă arcul Bagh-e Melli ori mâzgălind pe peretele pe care, în souk, bunicu-său așeza carpetele. Se gândea dacă Armin o să-l ierte că a fugit. Promitea că va face bani, atât de mulți bani cât să-și cumpere vina de-a fi lipsit. Ca să-și țină
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
auzi ca pe fornăitul unui animal obosit. Avea optzeci de ani, trăia singur în nord, dar ea nu socotise asemenea lucruri. Tot atunci se- ntrebă dacă l-ar fi recunoscut după atâta vreme. Nu își mai văzuse nepotul de când îi mâzgălea pe pereți, în bazar, și Ghazal se simți copleșită de vină. Se gândi că lipsise din propria viață ca un negustor care încuie prăvălia și pleacă. — Am să te ajut totdeauna, Ghazal Khanum, spuse el în tăcerea care se așternuse
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
îndepărtată. Iar tu vei rămâne după mine, fiule. Și îmi vei duce amintirea mai departe. Și îmi vei citi cărțile. Și vei revedea atunci scena asta: părintele tău, în veșmânt napolitan pe galionul care-l aduce spre coasta Africii, tot mâzgălind hârtia, ca un neguțător care-și face socotelile la capătul unei lungi călătorii. Dar oare nu asta fac: ce am câștigat, ce am pierdut, ce Îi voi spune Creditorului suprem? Mi-a dat cu împrumut patruzeci de ani, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
bine când sunt neputincioasă sau ceva de genul ăsta. Știi că prima lui soție era alcoolică, nu? Dar știi și că, imediat ce și-a revenit, Brett a părăsit-o? —E scandalos să o amesteci pe Julie în povestea asta. Maggie mâzgălea notițe, menținând permanent contactul vizual cu cuplul. Era un truc pe care-l învățase în timpul diferitelor tipuri de negocieri la care participase mai demult. —Edward, ce ai de zis despre toate astea? —Poftim? Îmi cer scuze. Brett. Îmi pare rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
face compromisuri sub nici o formă. Poftim. Îi aruncă o foaie, apoi un creion, care lui Brett i se păru că a fost azvârlit cam prea tare. —Kathy, și tu. Limitele. Haide. Trece-le pe hârtie. După câteva secunde, cei doi mâzgăleau cu creionul pe hârtie. Maggie se simți ca pe vremea când era la școală, la Dublin: vara, sesiunea de examene, călugărițele dându-i târcoale pentru a se asigura că nu copiază răspunsurile de la Mairead Breen. Doar că de data asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
un Ramon, dar nici un Ehud Ramon. La fel și cu Institutul Arheologic American. Cine era acest om legat de Guttman, dar care nu lăsase nici o urmă? Și atunci își dădu seama. Simți fiori pe piele, scotocind după creion și hârtie, mâzgălind literele cât de repede putea, pentru a fi sigură. Cu siguranță că acest nume, aparținând în aparență unui cercetător israelian sau american, nu putea fi... Și totuși, iată-l aici, materializându-se în fața ochilor ei. Nu exista un Ehud Ramon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
luminii. —Uri! Vino încoace! Acolo, ca și cum ar fi fost incrustate în pagină, se zăreau urmele fără cerneală a ceea ce spera să fie niște cuvinte în ebraică, scrise de mână. Își închipui scena: Baruch Kishon primind un telefon de la Shimon Guttman, mâzgălind niște notițe în carnețelul lui, rupând foaia, grăbindu-se să iasă - lăsând urmele notițelor pe pagina de dedesubt. Văzu și Uri același lucru. Ținea bucata de hârtie deasupra capului, încercând să-i descifreze semnificația cu ajutorul luminii din tavan. Se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Guttman la telefon era adevărat, se anunța a fi visul oricărui ziarist: trofeul secolului. Kishon încercă să pună cap la cap cele câteva elemente legate de convorbirea telefonică pe care și le amintea. Se uită la notița pe care o mâzgălise în timp ce vorbeau. Spre iritarea lui, scrisese doar două cuvinte, cele pe care nu le cunoștea, numele unui comerciant arab din Ierusalimul de Est: Afif Aweida. Presupusese că va obține restul detaliilor când se va întâlni mai târziu cu Guttman. Nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
poate că ne urmăresc mai multe grupuri. Mă urmăresc. Din motive diferite. Poate. După cum am spus de un milion de ori, țara asta, toată zona asta e complet deraiată. Maggie puse paharul jos. Înapoi la treabă. Scoase post-it-ul pe care mâzgălise în biroul lui Rosen. —Tatăl tău a spus ceva legat de „vremurile bune“. De o excursie pe care ați făcut-o împreună de Bar Mițva. A spus că speră să-ți amintești asta. Îmi amintesc. — Ce s-a întâmplat? M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
suficient faptul că schimbaseră camera; urmăritorii lor avuseseră multe ore la dispoziție pentru a-i prinde din urmă. Ceea ce însemna că descoperirea ei crucială avea să fie cunoscută de oricine asculta. Maggie luă carnețelul de mesaje al hotelului de lângă telefon, mâzgălind repede: Îmbracă-te. Nu avea vreme de pierdut. Trebuia să intre în Second Life înaintea lor. Dacă pornea acum, ar fi putut să câștige un avantaj față de ei: cu siguranță le va lua ceva timp israelienilor sau cine or fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
în buzunar și scoase bucata de hârtie de la hotel, cu mesajul lui Uri pe ea. Scrise o întrebare pe partea cealaltă. Când ți-au dat drumul? La ce oră au primit telefonul? Pentru o clipă, Uri păru nedumerit, după care mâzgăli un răspuns estimativ. Maggie se uită la ceasul de pe peretele din cafenea. Era greu să-și dea seama precis, dar dacă Uri avea dreptate, îl eliberaseră la câteva minute după ea. Telefonul trebuie să fi venit de la Miller. Îi dăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
E De 7, 8, 9, 10 și următoarele te iert: nu-mi ești, totuși, cel mai mare dușman... Pe măsură ce vorbea, iritarea din glasul Evelinei se estompase, lăsând loc unei deprimări calme și resemnate. Nu-mi mai arunca nervoasă, dinainte, foile mâzgălite În fel și chip; le așeza rar, metodic, una câte una, cu mișcări liniștite, melancolice aproape, și cu pauze menite parcă să-mi ofere răgazul necesar pentru a le studia și a mă convinge câtă dreptate adunase În verdictul pronunțat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]