534 matches
-
a spus Doamnei de Chateaubriand: „Vai, scumpa mea, în ce vremuri trăim! Este vorba totuși de fata lui Panckouke și este soția unui membru al Academiei, știai?“ Domnul Hennin, vechi funcționar la Ministerul de Externe și plicticos ca un formular, mâzgălea la niște romane nesfârșite. Îi citea într-o zi Doamnei de Coislin o descriere: o amantă părăsită, în lacrimi, pescuia melancolic un somon. Doamna de Coislin, care își pierduse răbdarea și căreia nu-i plăcea somonul, l-a întrerupt pe
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
rămas cu impresia că la engleză doar se povestește. Ceea ce chiar așa e. Cum s-a văzut mai târziu, experimenta pe noi besteller-ul lui, Angela's Ashes. În fiecare vineri se cerea elevilor să prezinte paginile adolescentine, pline de spaime, mâzgălite de ei, iar eu nu mai puteam de nerăbdare să plictisesc pe toată lumea cu producțiile mele. Cam toți ceilalți, străluciți la matematică ori științe concrete care erau profilul școlii alegeau cursul lui McCourt fiindcă era simplu ca bunăziua. Dădea tuturor
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de renaștere pe care ți-o acorzi prin primirea în trup a "moașei" masculine, ca să-i zic așa... Dar cei mai mulți bărbați nu găsesc nici o viziune măiastră și revin la suprafață anoști ca ascensoarele mizere de mină, cu metalul lor ieftin mâzgălit de-un strat gros de mulțumire sterilă. − Și partea cea mai proastă e ca eșecul ăsta al lor te face să te simți ambalajul sărăciei înseși - trăire care, cu timpul, se sedimentează tenace, amenințând să-ți devină natură proprie. Pricepi
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
1975 sau 1976? Vasile Pavelcu era Încă În plină forță și luciditate și reprezenta un simbol al psihologiei românești! Am căutat cărțile pe care mi le-a oferit, În timp, mărturisind prietenia și prețuirea reciprocă, toate subliniate, Însemnate, chiar bine „mâzgălite”. Aproape la toate i-am făcut recenzii, așa cum și el le trata pe ale mele. În 29 august 1975 Îmi scrie pe coperta interioară a Psihologiei sociale și organizaționale: „Lui Adrian, coleg de referință În ale psihologiei sociale, cu multă
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
M. Sadoveanu. În cercul acela îngust, devenisem dintr-o dată celebru și, cu acele naivități ale începutului, reușisem să-mi câștig singur cele necesare, nu mai eram o povară pentru săracii mei părinți, devenisem, dintr-o dată, un ajutor temeinic și cartoanele mâzgălite cu vopsele nu mai erau puse pe oale și pe cofe. Se transformaseră în bani. Și când, într-o zi, ziarul "Gloria" din localitate publică un lung articol, pe două coloane, despre neisprăvitul ce eram, mirarea părinților mei a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
și le zâmbi familiar: "Vinul e tras, trebuie doar băut." Rămăseseră singuri. Diferiți unul de altul și înjugați laolaltă. Ahile a fost primul care, nerăbdător, a tras de lanțul care îi lega de povara lor. Era la curent cu ceea ce mâzgălea rivalul lui și, neferindu-se s-o spună cu voce tare, Arcadi n-avea decât s-o ia ca pe un compliment: "Pușkin!" Aha, înseamnă că ea îi spusese despre pasiunea lui literară! Poate pentru că o bântuia gândul la bărbatul
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
calul tău troian!" O patrulă alcătuită dintr-un gradat și patru soldați tăbărî pe ei. "Actele dumneavoastră, vă rugăm!" "E război?" se informă Ahile cu o voce veselă, oarecum încleiată. Hârtiile dumneavoastră, am zis!" "Ce hârtii? Nu facem decât asta, mâzgălim hârtie!" Arcadi își ridică indexul în dreptul nasului și bombăni ceva care trebuia să se refere la baza teoretică a interpelării. Actele! urlă sergentul. Se întoarseră unul spre altul și își explicară reciproc prin semne că li se cereau actele: actele
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
căută cu privirea în jur, dar numai de formă: "Vă putem da un meniu, dar merge mai iute oral: varză călită, varză cu carne, varză fără carne. De altfel, suntem în postul Paștelui." "Varză cu carne, eu sunt ateu." Chelnerul mâzgălește comanda și, punându-și creionul după ureche, se întoarce pe călcâie, nu fără a da din mână familiar: "A plecat băiatul, și a și venit." Într-adevăr, în mai puțin de două minute, țuica e dinaintea lor. Ridică paharul în
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
se prelungesc deseori. Atunci nu pot să le scriu oamenilor la care țin. Și nici poezia nu a fost "un baume", în ultimul timp. O, nu, nu am trăit de complezență, dar m-am simțit prea atacat de crini, prea mîzgălit cu un har invers. Vreau să spun că am scris multe petice de poezie, dar nu poezii întregi. Și m-am înjurat cu nopțile. Pe cuvînt, ca la ușa cortului! Alesele mele lecturi (întotdeauna spun că-s "alese") mă inhibă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
la cinematografie, venit în New Hampshire doar ca să Aghețe pe Cineva ca să se Distreze, sau vreun alt golan.“ Ceea ce urmează e din cel de-al treilea roman al meu, American Psycho. „ABANDONAȚI ORICE SPERANȚĂ VOI CEI CARE INTRAȚI AICI stă mâzgălit cu litere roșii sângerii pe zidul de la Chemical Bank în colțul străzilor Unsprezece și Unu și literele de tipar sunt îndeajuns de mari pentru a le putea citi de pe bancheta din spate a taxiului care tocmai se înfige în trafic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
care la un moment dat abundau au început să sece atunci când zvonurile privitoare la droguri au devenit mult prea detaliate pentru a fi ignorate, mai ales după ce am înapoiat unele scenarii fără să fi produs modificările cerute, doar câteva note mâzgălite pe margini aiurea: „Nu prea bine“ și „Asta cred că e excelent“ și „Mai trebuie“ și ermeticul „L-am urât pe tata“. Scânteia care mă animase altădată se risipise în mare parte. Ce-aveam de gând asociindu-mă cu gangsteri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
ambele brațe fuseseră fracturate înainte ca pielea să fie jupuită, bustul unei femei fiind găsit în baie, în cușca dușului descoperindu-se și un desen uriaș - cu sângele victimei - atârnând deasupra patului spintecat, cuvintele - M-AM ÎNTORS - fiind și ele mâzgălite cu sânge sub desen. Nici de data asta nu se găsiseră amprente. - Nimeni nu știe nici măcar cum ajunsese această camera să fie ocupată...camerista... Vocea lui Kimball se auzea tot mai slab. Cădea înserarea, așa că m-am întins și am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
o povestire, ci cu un soi de trepidație care mă străbătu ca un spasm. A trebuit să mă forțez să înghit în sec înainte de a-l ridica. Am deschis plicul. Era un manuscris. Avea titlul Numere Minus. Numele „Clayton“ era mâzgălit în colțul primei pagini. Nu știu exact cât am zăbovit acolo, dar subit am simțit nevoia să vorbesc cu Kimball. Când m-am repezit la fereastră, am văzut stopurile roșii ale mașinii lui Kimball rulând pe College Drive iar la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
situația fiului meu și motivele lui. Nu vedeam ce era în spatele meu. La început n-am înțeles. Mi-a luat o clipă să mă dezmeticesc. Când m-am întors am văzut pe gigantica fotografie murală a patinoarului pustiu literele masive mâzgălite cu roșu: D I s p ARI AI c i Am inspirat adânc, dar nu m-am alarmat instantaneu. Nu m-am alarmat pentru că ceva ce era pe jos mi-a distras momentan atenția, substituind curiozitatea în locul panicii. Se afla
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
rânduri în magistratură până la înalta treaptă de membru la Curtea de Casațiune, unde a ajuns și stă și astăzi. II Revin acum la ramura picturei cu care se îndeletniceau alți câțiva membri din "Junimea". De când eram mic îmi plăcea să mâzgălesc hârtie. Schițam caii din grajd, cânele din ogradă, motanul din casă, încercam portretul babei Maria care mă dădăcea; apoi, mai târziu, sub conducerea unui francez Cavaroc, am început să desinez de-a binelea, așa că la vârsta de 10 ani eram
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
părăsit și colonelul Boteanu, mutat din Iași, precum și Verussi care, preocupat de grija țărei, nu se mai gândea la deliciile picturei. Dar Buiucliu și eu, întocmai ca copiii cei învățați cu nărav, am continuat încă un șir de ani a mâzgăli pânza fiecare pe la casele noastre, având eu unul de astă dată o altă galerie de admiratori, aceea a copiilor mei. Îmi aduc aminte ce mare bucurie era în casă de câte ori deschideam cutia cu coloare și mă așezam dinaintea pânzei. Fiica
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Trebuia să fii atent, că tanti aia are nervi. Nu poate să repete experimentul cu tine. Mai ales că, venind aici așa des, se mira și ea că nu înțeleg care e procedura. Scriam într-o agendă. Tot timpul. Notam. Mâzgăleam. Din șase în șase ore, intra doamna Aduța să ne facă injecțiile. Era bună rău doamna Aduța, ce să ne mai dăm pe după cireș. Toți - și mai ales Marian - ne simțeam datori să comentăm, să nu lăsăm dubii asupra virilității
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
e de remarcat fericirea absolut meschină de a fi un mic satrap local. Un ayatollah de gang. El e cel mai bun scriitor de pe strada lui. Ca să nu mai vorbim că, în familie, e cea mai reușită creatură care a mâzgălit câte ceva. I.B.M. un rachiu, că sunt bun de-mi vine să și plâng! Sunt unele diferențe și în ce privește alcoolizarea. Băutorul de capitală, aveam să constat, are charismă, e preocupat de soarta semenilor, euforic. Îi consideră pe toți frații lui, e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
ambalaj de bomboane sau un pachet de țigări gol, cum sărea ca ars și-l înțepa. Lumea zicea că s-a țicnit, dar nu era adevărat. Profesorul pensionar Popa ura dezordinea și murdăria. Suferea cu toată ființa când vedea cum mâzgălesc copiii pereții caselor. Însă cel mai tare suferea din cauza gunoiului. „Nu mai arunca, domnule, gunoiul pe scară - a zbierat într-o zi domnul Popa după inginerul Vrabie -, că nu-i nimeni obligat să curețe după dumneata!“ Inginerul Vrabie s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
bucata, în total 4 lei, chelnerul scrisese, cât se putea de clar, trei schintre a 14 lei și 65 de bani schintra, în total 86 de lei și 15 bani. Domnul Arvinte s-a muncit toată după-amiaza să priceapă ce mâzgălise chelnerul din prinosul celor patru clase primare ale sale, dar nu reușea să citească nici cotlete de vițel, nici saramură de crap și nici fleici de porc, ci schintre toată ziua. Parcă dinadins pentru a-l înnebuni de cap pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
dvs., C. Popescu“. După un ceas, când a coborât să ia o pâine, biletul era tot acolo, lipit pe oglindă, numai că dispăruse cuvântul râie. Fusese tăiat cu obidă cu negru și, deasupra, cineva, o persoană cu o mână delicată, mâzgălise gripă. La întoarcere, în loc de gripă stătea scris cu majuscule BĂTĂTURI, o săgeată îndreptată spre un nou bilet dovedind interesul celui care operase a doua modificare: „Tratăm la domiciliu impotență. Reușită garantată. S-a dat și la televizor“. O istorie cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Împace cu situația asta, eu unul le doresc succes, dar noi plecăm de aici cît putem de repede. Se pare că Alberto are șanse mari să-și găsească de lucru În Caracas. Chiar sper că se va găsi cineva să mîzgălească cîteva rînduri pe hîrtie ca să știu și eu cum sînteți. De data asta nu va mai fi nevoie să adunați informații prin Beatríz sau prin alt intermediar (nu-i răspund ei acum fiindcă ne limităm la a trimite cîte o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
secretă a marilor potentați ai vremii, la Yalta în 1945 ni se hotărâse soarta pentru cel puțin o jumătate de secol. Churchil șeful Marii Britanii ne dă pe mâna rușilor, recte pe mâna lui Stalin, printr-o simplă trăsătură de creion mâzgălită pe un șervețel cu care tocmai își ștersese buzele de maioneză, iar Rooswelt, președintele Satelor Unite ale Americii care despre România «știa» numai că are capitala la Budapesta, își dă acordul cu un gest decrepit afirmând din cap de acolo
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
nimic care să o facă a mea; anonimă, dar odih nitoare. După prânz, mi-am băut cafeaua turcească la Muedin; Piticu și Lisette au venit să-mi țină de urât. Toată lumea e foarte drăguță, dar tu nu ești aici. Am mâzgălit - la sosirea acasă - aceste câteva cuvinte pentru tine, scumpa mea, și voiam să mă duc s-o văd pe Menaru, când Șucuran a venit să mă vadă și să-mi aducă o pâiniță caldă. Am trecut pe la Irène care stă
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
urc cu ea în casă și sporesc stocul de pe fosta sugativă a tatei; o iau, lipesc timbrele, scriu școlărește, cu majuscule, par avion; scriu adresa. Câteodată îmi sunt mâinile așa de obosite de a fi cărat vreun pachet greu, că mâzgălesc adresa; pe urmă, mă apuc să scriu, și când mi-e inima mai grea mă duc la geam, ca să capăt putere și să mă scald în lumina de afară. Acum iar m-am îndreptat spre fereastră și am văzut cea
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]