595 matches
-
os de ciozvârtele de oaie, plăcerea de a tranșa carnea macră în care se acumulase sânge mort, sânge închegat, gros ca noroiul și care se scurgea picătură cu picătură din gâtul animalelor și înroșea pământul. Câinele galben care dădea târcoale măcelăriei, craniul ăsta de bou căzut la pământ și toate aceste capete de oaie cu ochii învăluiți de moarte, toți văzuseră, toți știau. Înțeleg acum că devenisem un semizeu, cu mult deasupra nevoilor meschine ale oamenilor. Simțeam eternitatea curgând în mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
sud-est, era sediul poliției și-mi Închipuiam toată munca asiduă care se desfășura acolo pentru a se veni de hac infracționalității din Berlin: fapte grave, nu glumă, ca a vorbi cu lipsă de respect despre Führer, a pune În vitrina măcelăriei o plăcuță pe care scrie „Nu avem marfă“, a nu da Salutul Hitler sau a fi homosexual. Ăsta era Berlinul În timpul național-socialiștilor: o imensă casă bântuită, cu unghere Întunecoase, cu scări sumbre, cu beciuri sinistre, cu camerele zăvorâte și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
vreme”. „Fără prietenii mei - tinerii poeți germani din România -/ subiectivitatea și-ar mai fi supt și acum degetul/ În fața realității./ Ușor nătângă și Îngrozită de propria sa umbră,/ n-ar fi Înțeles niciodată de ce/ poezia a fost invadată de mirosul măcelăriilor și al sălilor de disecție”, scrisese Mariana Marin În poemul Fără ei, din ciclul „La Întretăierea drumurilor comerciale” (volumul Atelierele, publicat imediat după prăbușirea dictaturii, În 1991, la Editura Cartea Românească). Prieteni nu doar germani, aș zice, și nu doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
al Înstrăinării, Judecata din urmă Îl judecă tocmai pe Judecătorul Ultim, Stăpânul, adică Măcelarul, Hingherul cum Îl numește, cu fraternă oroare, poeta: „Noi - cei muritori/ noi scandăm: ia-ți Doamne cheia Înapoi/ cheia Împărăției tale de boală moarte gunoaie/ cheia măcelăriei tale terestre/ ia-ți-o Mărite Doamne Înapoi”. Nenumitul loc În care se Învârte, În cerc vicios, ucenica damnată a relua mereu de la capătul fără capăt Inițierea nu este greu de circumscris geografic și istoric. Răul „Își dă poalele peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
o ducea aici. O aniversare mică și fericită. Măcar atâta mai putea face. Ghidul îi dusese cu bine până-n Italia. Weber stătea pe Ponte Vecchio, trecând în revistă prăvăliile care încadrau podul de multe secole. O scurtă istorie a capitalismului: măcelării care lăsaseră locul fierăriilor și tăbăcăriilor, care lăsaseră locul argintarilor și aurarilor, care lăsaseră locul bijuteriilor din coral și cravatelor care te costau salariul pe săptămâni întregi. În mijlocul unei cete de oameni care flecăreau în zeci de limbi, o privea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
văd nimic, nu aud nimic. Copilul tău doarme. Un milițian te oprește. Să mergi mai pe lângă zid, nu la marginea trotuarului. Mașina lui Ceaușescu trece fâșâind spre casă, În mașină labradorul negru cască plictisit, iar tu intri pe Clopotarii Vechi. Măcelăria goală. Câțiva oameni așteptând În ploaie. Să vină carne. Sau pui. Sau tacâmuri. Să vină orice, numai să vină. Un câine vagabond, orfan al Uranusului, așteaptă și el, ud și puțind a câine. În perioada 1985-1995, pe harta Siberiei va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
noastră de la subsol ca s-o bag în boale după școală cu maneta mea unsă cu vaselină. „Trage-mi-o, Voinicule, trage-mi-o“, țipa înnebunit ficatul pe care, în demența mea, l-am cumpărat într-o după-amiază de la o măcelărie și pe care, mă crezi sau nu, l-am violat în dosul unui panou publicitar, în drum spre bar-mițva. La sfârșitul primului an de liceu - și al primului an de masturbare - am descoperit în partea de jos a penisului meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
în după-amiaza când, venind acasă de la școală, am găsit-o pe maică-mea plecată și frigiderul aprovizionat cu o bucată zdravănă, purpurie, de ficat crud? Cred că ți-am mărturisit deja chestia cu ficatul pe care l-am cumpărat de la măcelărie și pe care l-am cordit în spatele în spatele unui panou publicitar în drum spre bar-mițva. Ei bine, vreau să mărturisesc totul până la capăt, Sfinția Ta. Că aia - ăla - nu era primul pe care l-am avut. Pe primul l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
atunci oamenii din mahalaua noastră, și cred că nu numai ei, mergeau la moară cu căruța bucșită de saci cu boabe de porumb sau de grîu, măcinau și veneau acasă ușor chercheliți, dar mulțumiți și veseli, făceau datorii la brutărie, măcelărie, pescărie, la prăvăliile de mărunțișuri de tot felul, crâșmele nu făceau excepție, și la salar plăteau până la ultima centimă, pentru ca a doua zi s-o ia de la capăt cu datoriile; umpleau toamna podul cu cartofi, ceapă, usturoi, fructe uscate și
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
sus mănânc borș cu urzici și cu lobodă, cică subțiază sângele și te face suplu.; de carne m-am lăsat, că face jenă la ficat și pentru că mi-am amintit de anii '46-'47 când nu mâncam carne deloc din cauză că măcelăriile erau închise pentru alte noi, săracii. Unul din frații mei, adept și el al știrului gustos din acele vremuri de frumoasă aducere aminte, tot mâncând și mâncând borș cu știr (după rețeta de mai sus) s-a subțiat de tot
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
era simplă și aroma rezultată ștergea gustul amar-dulceag al vieții de provincie. Mergeam pe stradă și fredonam, în rochia mea de pânză de sac prevăzută cu o sfoară de doi metri, la al cărei capăt se afla un cârlig de măcelărie cu care agățam băieți - la propriu. Îi agățam, le spuneam poezii, iar pe unii îi sărutam. Poezia mă făcea fericită ca o hârtie de napolitană care zboară nestingherită pe străzile Bucureștiului, ca perechile de adidași rupți agățați de firele de
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
cu frică și cu dezgust. Trăiam într-un tablou de Bosch. Îmi pierdusem treptat orice chef de hârjoneală. Trecute pe veci erau acum vremurile când umblam pe străzile Galațiului în rochie de pânză de sac, prevăzută cu un cârlig de măcelărie pentru agățat băieții, ca să-i sărut și să le spun poezii. Trecute erau vremurile când lumea putea fi iubită, îmblânzită, modelată ca o plastilină. Decăzusem acum, de bunăvoie, la stadiul de muritor de rând. Fișă de observație nr. 1 Azi
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
au făcut-o ca să Mă mînie, aducînd tămîie lui Baal." 18. "Domnul mi-a dat de știre, și am știut, atunci Tu mi-ai arătat faptele lor. 19. Dar eu eram ca un miel blînd pe care-l duci la măcelărie, și nu știam planurile rele, pe care le urzeau ei împotriva mea, zicînd: "Să nimicim pomul cu rodul lui, să-l stîrpim din pămîntul celor vii, ca să nu i se mai pomenească numele." 20. "O, Doamne, Dumnezeul oștirilor, Tu, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
înșirați pe la tejghelele de faianță, eu îmi suceam gâtul în sus privind mozaicul stins de pe un perete și forfota de la etaj, unde știam că se vinde miere. Despărțite de incinta halei, se aflau mai într-o parte culoarele nesfârșite ale măcelăriei. Mă fascinau jumătățile de porc, ciosvârtele de vită care atârnau de aproape în fiecare cârlig, măcelarii în halate pline de sânge care nu mai pridideau retezând cu satârele țeste de miel, din care scoteau creierii lăptoși, sau tăind bucăți groase
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
un moment de neatenție din partea naivilor popicari. Folositoare zăbavă era deci ridicatul popicelor, dacă prindeai rând dimineața, ca pensionarii la grătarele cu lapte, căci ne aducea un venit în plus sigur și nu părăseam postul, așa cum câinele nu pleacă de la măcelărie. Cei mai blazonați popicari erau într-o ordine aleatorie: neamțul Pascal, proprietarul cauciei „La Horei” și al unui atelier de croitorie, un jucător deosebit de generos cu noi, Nicolae Ciosnar zis Bancuță, Liviu Mihalache poreclit Paconul, Ștefan Mihăilă ironizat Șmaga, Mircea
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
librărie unde Vilma se oprise să schimbe ocheade cu un vînzător tinerel. Partea de jos a orașului Îl atrăgea irezistibil pe Julius cu piața plină de fructe și de tot felul de animale tăiate și atîrnate În cîrlige uriașe de măcelărie. În ultimul timp mergea În fiecare zi cu Vilma și cu Nilda, ca să facă tîrguielile. Țăranii ajunseseră să-l cunoască și să-l Întîmpine cu zîmbetul pe buze: era băiatul urechiat care venea cu bucătăreasa aia obraznică și cu doica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pictorul Peter, a uitat ce-i frica și nu s-a rătăcit deloc. Uite, aici erau chioșcurile, dughenele, tarabele negustorilor ambulanți, grămezile de zarzavaturi, coșurile de pește strălucind În soare și carnea, vițeii și taurii despicați atîrnînd În cîrligele de măcelărie. Uite-l și pe Peter, În locul lui obișnuit, cu paleta, culorile și toate cele de trebuință vîrÎte Într-o sacoșă. Stătea de vorbă cu o precupeață, Înconjurat de o mulțime de gură-cască, printre care se aflau probabil cîțiva pungași de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
viciilor românilor. Pamfletele argheziene sunt pline de agresivitate lingvistică, imaginarul său lingvistic întrecând limitele obișnuitului. Chiar Arghezi însuși mărturisea că ,,pamfletul se lucrează cu peria de sârmă, cu răzătoarea sau cu fierăstrăul bijutierului, iar uneori, în clipele supreme, cu sculele măcelăriei. Deci, prin tehnica violentului imaginar lingvistic, Arghezi reușește să convingă publicul. Referitor la imaginarul lingvistic violent, Ruxandra Cesereanu (cunoscută și mediatizată poetă și prozatoare postmodernistă) a realizat un studiu atipic numit Imaginarul lingvistic violent al românilor. Răsfoind presa românească de la
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
frică de singurătate și rămâi cu ele dintr-o sete egală acelei frici. Căci mai mult decât în orice, în iubire ești putred de tine însuți. Sexualitatea-i o operație în care ești, rând pe rând, chirurg și poet. O măcelărie extatică, un grohăit de aștri. - Nu știu de ce în iubire am senzații de fost-sfînt.... Iubirea ne arată până unde putem fi bolnavi în cadrul sănătății. Starea amoroasă nu-i o intoxicare organică, ci metafizică. Orice s-ar spune despre sinucidere, nimeni
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
colț nesmuls. Era de fapt o bucată de tifon. M-am dezlipit de geamul unității după vreun ceas, profund marcat de ideea ăstora de a-și face reclamă, cum s-ar zice, „fără perdele“. Puțin sânge vezi și pe geamul măcelăriei, deci nu frizează indecența. Pacienții văd și vin. Se face vadul. Dar noi trebuie să revenim la inegalitatea de șanse de afirmare și dezvoltare. Înveți vreo zece ani, mai mult deci decât un dințolog, umbli cu degetele prin tot felul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
acolo, dar deoarece nu aveam luminile aprinse, nu mi-am putut da seama despre ce fel de ceremonie e vorba. Cum nu duceam lipsă de imaginație, mi-am Închipuit niște halci de carne, jupuite și tăiate frumos, agățate În frigiderul măcelăriei. Lumina nu ardea, dar În fața lor se afla un sfeșnic mare și ele erau pătrunse de o tensiune solemnă... Mulțumită fetelor, mașina mea n-a mai fost băgată În seamă. CÎnd, În cele din urmă, am ajuns la dig, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
întinsă de mâna tremurătoare a Dorei și o voce sarcastică, ridicată la un ton mai înalt decât cel folosit până atunci, debitează : Adică dumneavoastră credeți că pentru pacienții care nu ne informează despre astfel de decizii spitalul nostru este o măcelărie ! Vă imaginați poate că această decizie personală vă poate da dreptul la un tratament privilegiat ? De unde până unde această pretenție de tratament diferit în cazul că se ajunge la imposibilitatea de vindecare ? Această imposibilitate poate surveni la orice pacient nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
a gătit niciodată. Și pentru că la noi se punea tot timpul problema afacerilor, a[a c\ tot timpul auzeai: „Astăzi suntem tare ocupați, hai să comandăm ceva la restaurantul din colț“ sau „Hai să cumpărăm niște crochete din carne de la măcelărie“. Mereu se întâmpla așa. Nici când eram mică nu puteam să sufăr să se gătească o oală mare cu mâncare, să zicem curry, și să mâncăm același fel trei zile în șir. Așa că, într-o bună zi, în clasa a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
aminte că a trecut ceva timp de când prietenul meu n-a mai... Nu trebuia să fii Einstein să-ți dai seama ce Însemnau punctele de suspensie. Din când În când, Anton mi se alătura când mergeam la brutărie sau la măcelărie. În timp ce el stătea rezemat de cadrul ușii - chibrit În gură, zâmbet de starletă pe buze, - eu cumpăram pâine sau cotlete de miel, comandate de maică-mea. Dar când Îmi băgam mâna În buzunar să plătesc, nevasta brutarului sau fata măcelarului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
din nou în pat și așteaptă să se trezească de-a binelea. nu se gîndește la nimic. așteaptă doar ascultînd tăcerea. să fie trecut de șapte ? La ora șapte fără cinci camionul frigorific ar fi trebuit să se oprească în fața măcelăriei. La ora șapte fix proprietăreasa ar fi trebuit să iasă la plimbare cu cîinele. La ora șapte și trei minute ar fi trebuit să treacă gunoierii. „spuneai că nu te gîndești la nimic.” nu înțeleg. „nici nu e nimic de
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]