1,055 matches
-
În fața noastră se aflau gheretele măcelarilor, iar în cârlige atârnau burțile, măruntaiele și stârvurile, pe care muștele aproape că dezlănțuiau un adevărat vacarm și zburdau asemeni primilor stropi de ploaie ce răpăie pe un zid roșiatic de cărămidă. Sub tejgheaua măcelarului stătea pe vine un copil golaș ce își deșărta încet intestinul. Ne-am preumblat încet în jurul galeriei late de oțel, cu acoperișul de sticlă ce se înălța peste toate oalele și crătițile împachetate, peste ardeii grași, peste carnea de vită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
nimic Mamei de prezența ei. Apoi a ieșit pe trotuar și s-a văzut clar că nu îi este pe plac, acest beton de Cartier de Vest, atât de plesnit și acoperit de rumegușul lăsat de tarabele băcanilor și ale măcelarilor. Arăta foarte bine. De la pantofii din piele de Cordova până la licăririle de rubin ale butonilor de la manșete, cu cămașa albă pe alb, cu o cravată Sulka, cel mai probabil, un pardesiu Strook, totul lucrat de mână, nu simple hanțe cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
mi-a spus, e că nu m-am sfârșit din viață înecându-mă. Nu încă, cel puțin. Aș prefera să mor de foame, de frig, de orice altceva. Pentru că tata s-a înecat în lac, înțelegi. Da? Ei, bine, adio, Măcelarule de Mucava. Ăsta a fost momentul când am aflat de moartea lui. Pe plajă, la Montrose, în vacanță. Oamenii ocupați mor adesea în vacanță, de parcă n-ar avea timp s-o facă în timpul săptămânii de lucru. Relaxarea e cea care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
mi-a spus, a scos cadillacul din garaj și l-a bușit. L-a izbit special de un zid. Pentru că bătrânul nu-l lăsase niciodată să-l conducă și îl ținea în bună ordine, ca pe un ceas elvețian. Răposatul Măcelar de Mucava era obsedat că lucrurile se pot strica. Când îl apucau dracii și îi venea să spargă ceva, doamna Basteshaw striga: „Aaron, Aaron, sertarul!“ Țineau forme de metal pentru tarte într-un sertar din bucătărie pe care să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
știe ce sfîntu' spun ochi lui, dar vînzătoarele, cînd îl văd, se umplu din senin de zîmbet, servindu-l preferențial. A, feblețea vînzătoarelor de la alimentara; am stat de cîteva ori la coadă după el... Și pe mine mă servește preferențial măcelarul rîde Paula, atentă la pahare. Mîna lui Radu se întinde violent spre femeie, prinzînd-o de capot, obligînd-o să se răstoarne, cu spatele rezemat de pat, în timp ce ridică brusc mîna dreptă în sus, să salveze sticla cu coniac. Stai încearcă Paula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
izbucnesc cu violență, în amintirea lui Mihai, versurile lui Baudelaire despre hoitul "pe un prundiș zvîrlit", întregind fiorul de gheață ce l-a cuprins, coapsele femeii, deformate pe cuvertura bej de pe pat, asemănîndu-le cu hălcile de carne, diforme, de pe tejgheaua măcelarului un amestec dezgustător de carne, ciorapi și poale mototolite, ceva diform, de la care ochii lui se întorc spre fereastra clătinată mereu de viscol. "Doamne, ce coșmar!" gîndește, grăbindu-se să închidă fereastra, fericit că a găsit o salvare. Dar cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Chesturii. Polițiștii au bătut evreii cu bastoane de cauciuc, mulțimea i-a bătut cu uneltele descrise mai sus, iar germanii au tras direct În evreii din convoi”41. Doi români din cartierul respectiv - un tânăr cu o bâtă și un măcelar - au scos din locuințe 55 de evrei pe care i-au predat patrulelor mixte de soldați români și germani. Schingiuirea evreilor, duși În convoaie spre moarte, În curtea Chesturii a fost consemnată de majoritatea supraviețuitorilor. Avocatul Leon Reicher XE "Reicher
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
cap toți evreii, dar a ales ca țintă personală pe muncitorul tipograf evreu Siegmund Brauner, pe care l-a lovit fără Încetare până la intrarea În Chestură, unde a reușit să-l omoare cu o ultimă lovitură 75. Câțiva cizmari, un măcelar și câțiva tineri români, care s-au Înarmat cu tot ce au găsit la Îndemână, au nenorocit un cartier Întreg - Podul Bucșinescu -, unde locuiau meseriași și muncitori evrei săraci. Acești români au fost atât de sălbatici nu pentru că au bătut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
ca să fie escortați la vagoane pentru deportare”19. „Turma morților” Evreii care mai păstraseră Încă o Înfățișare umană au Înțeles imediat că „eliberarea” din curtea Chesturii este ultimul lor drum spre moarte. Uriașa curte semăna cu un abator În care măcelarii și-au Întrerupt activitatea la căderea serii, dar n-au părăsit locul de muncă. Din cauza dispozițiilor privind camuflajul care erau respectate cu strictețe, curtea a fost scufundată În Întuneric, și numai la intrare - la poartă - străbăteau raze de lumină de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
au fost luați jos de către nemții din vagoane, fotografiați și Împușcați. La această scenă a asistat și dl magistrat Triandaf XE "Triandaf (locotenent)" . Printre cei omorâți la Mircești XE "Mircești" se află și prietenul meu Lipa Schwaltz XE "Schwaltz, Lipa" , măcelar din strada Smârdan”, a declarat un evreu din vagonul care s-a „bucurat” de vizita soldaților germani 30. Triandaf XE "Triandaf (locotenent)" a negat, desigur, că a permis germanilor să tragă În evrei, dar jandarmul Amarandei XE "Amarandei, Teodor" , menționat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
cuvânt de onoare că aveau să fie Înapoiate În stare perfectă). Până la urmă, Însă, tot se lăsă cu bătaie. „Tu cât ai Împins, mă, de ți-a dat zece zile? Ce face tac’-tu, de unde are atâția bani? E chelner, măcelar, șef de alimentară?” Întrebă invidios un rămas. Cel agrăit răspunse ocolitor: „E pe pizda mă-tii, aia e, ce te fute grija?”. „Păi, mă fute, că eu n-am avut decât o hârtie de cincizeci și n-am căpătat nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
vandalizată de cei care nu Înțeleg rolul nobil al presei Într-o societate democratică, ați fi aflat destule lucruri: domnul Primar și-a achiziționat o bicicletă nouă, cu zece pinioane și trei foi de angrenaj; armăsarul Canafas, scăpat de cuțitoaiele măcelarilor, a fost zărit zburdând ca un cârlan În Codrul tăcut de la Miazănoapte, Înconjurat de un harem de ciute - să-i fie de bine și la mai mare!; consilierul local de sorginte bolșevică - l-am numit aici pe domnul Untură-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
face cu un comportament rațional, în legătură cu satisfacerea nevoilor noastre, vorbim de economie. Căci, conform definiției general acceptate, economia<footnote Însă, nu trebuie să uităm ceea ce ne spune marele economist Adam Smith (1723-1790) în The Wealth of Nations: „Nu de la bunăvoința măcelarului, berarului sau brutarului, ne așteptăm masa, ci de la grija lor pentru propriul interes”, în Smith, A. (2010), Avuția națiunilor, Editura ALL, București, p. 23. De altfel, un alt mare economist, Samuelson, susține în acest sens, că economiștii folosesc abordarea științifică
Audit şi contabilitate : baze ale performanţei în administraţia publică by Adelina Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Science/188_a_474]
-
în combaterea fricii. Tot frica este cea care ne pune în parteneriat cu cel de lângă noi și tot ea ne ajută să colaborăm intens în ceea ce numim societate și organizare socială umană. Și ajungem cu gândul la Adam Smith. De ce măcelarul ne vinde carnea? De ce brutarul ne vinde pâinea? Pentru că și lor le este frică, în adâncul sufletelor lor, pentru viața și bunăstarea lor, a copiilor lor și familiilor lor. Ne dorim mai mult și ne dezvoltăm în mod sofisticat nu
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
acea marfă ,,pe sub mână". Era o lume îndobitocită, în care chelnerul din discuția noastră zâmbea la televizor de glumițele la adresa lui și în spatele nostru își freca palmele și număra plasele cu bani. Chelnerii, barmanii, vânzătorele de pâine sau, nu mai vorbim, măcelarii, adunau averi colosale din foamea și alergătura noastră a celorlalți, muritorii de rând. Mulți dintre ei și-au cumpărat fabricile sau spațiile comerciale, după 1990, mulți au dat faliment și mulți sunt încă pe piață în calitate de patroni. Privilegiile celor care
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
a ajuns professor universitar pentru că a fost ghinionist și nu pentru că nu l-a dus mintea. Referindu-se la o lume normală la cap și încercând să vizalizeze rolul individualismului și interesului în reglarea proceselor economice, Adam Smith spunea că măcelarul, brutarul sau berarul nu ne dau produsele lor din dragoste față de noi, consumatorii, ci pentru că aceasta este singura soluție pentru a-și satisface propriile interese. Este un adevăr profund acela că omul este o ființă cu interese și nevoi și
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
o cumpere. Chiar dacă nu se gândește la avantajele celorlalți în mod direct, el imaginează tot felul de facilități pe care trebuie să la acorde pentru a fi în atenția lor. Adam Smith a intuit în mod corect că brutarul și măcelarul nu muncesc de dragul clienților lor, ci se sacrifică pentru familiile lor. Relația antreprenor-client în capitalism este de curtoazie reciprocă, obligatorie, în care fiecare stă la dispoziția celuilalt. Capitalismul este o lume a socializării obligatorii, în care fiecare dintre noi este
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
-și satisfacă egoismul și să-și caute satisfacțiile în competiție cu ceilalți indivizi. Egoismul este cel care-l obligă pe om să ofere fericire și stabilitate în exterior, căutându-și propria fericire și stabilitate. Gândul ne duce către brutarul și măcelarul lui Adam Smith care, nici ei nu oferă pâine și carne din dorința de a fi generoși, ci din egoismul celui care dorește obținerea de profit și care trăiește și muncește nu cu gândul la semenii din cartierul său, ci
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
milițienilor. Se băgau prin față, sfindându-i arogant pe cei care se agitau la coadă - ei erau „bărbații adevărați”, ce aveau grijă de populație (adică supravegheau turma). Mulți „granguri” preferau să li se trimită marfa direct acasă sau, mai bine, gestionarul, măcelarul ori vânzătoarele le-o păstrau până când trecea nebunia - ieșeau cu sarsanaua plină, ce era al lor era pus deoparte. Pe lângă fiecare dintre aceștia, mai intrau, „pe șest”, „la grămadă”, și alții, mulți, din afara cozii - profitori abili -, sperând să se infiltreze
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
erau oficiali, gradați (ofițeri secu), artiști-vedetă sau activiști comuniști cu influență în nomenclatură. Aceștia aveau magazine speciale, acces la shop-uri și localuri de lux, primeau acasă mărfuri occidentale. O categorie aparte de privilegiați era cea a vânzătorilor de alimente - măcelarii erau adevărați „aleși”, mulți lucrând, de altfel, direct cu miliția și Securitatea. Un mod de a mai scăpa de cozi ar fi fost „casele de comenzi”, care ar fi trebuit să livreze la domiciliu, contra cost, tot felul de produse
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
picioarele căruia se prosternează neamurile toate, / Tată al restriștii, origine-a păcatului, / A cărui primă existență cu frica a-început", "Învăl[uindu]-ți Elizeul cu un nor al îndoielii"; "furtuna reflecției"; "Învățămîntule, pururea greșit, / Ție ți se cuvin blestemele-omenirii", " Un măcelar licețiat al speței omenești"; "pironul inutil al răzbunării"; "această sabie de plumb a urgiei"; "înclinația să-ți fie călăuză".** [*the soul-Camelion's varying hue - această expresie-cheie este cel mai probabil la originea ideii lui John Keats privind "poetul-Cameleon" / Camelion-poet.] [**let
[Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
poticnește printre mese. E mare și buhăit și beat criță. (Grete s-a așezat din nou. Machiajul i s-a scurs pe față, e total dată peste cap.) Dați-vă deoparte, strigă el, trebuie să merg la mama și la măcelarul ei, trebuie să cercetez, să văd dacă a prelucrat deja sau nu scroafa. Erna rămâne locului ca lovită de trăsnet, și Wottila privește pierdut, ca și cum ar avea din nou o viziune. Hermann se lasă să cadă bufnind pe scaun și
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
niciodată oameni, în afara lebervurștului umflat pe care-l au în față, sau ca s-o spunem așa cum este: ei erau de fapt oameni, dar eu nu am fost niciodată om. DOMNUL KOVACIC: Dacă ne mărginim la lebervurști, știu eu un măcelar cu totul deosebit, pe Wottila Karli, ăsta are cea mai bună combinație de arome și mai este și strict secretă. Și la un preț convenabil. Dar el este unul care pune mare preț pe calitatea lebervuștului și pe clientelă sufletească
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
Schwab... cu pâine cu slană și gențiana morții. Oare când o să moară și el propriu-zis în același mediu înconjurător prietenos ca și diletantul și slăbănogul de frate al lui, Franz? IMPRESARUL (țipă): Nu... nu spune așa... nu vorbi așa... limba măcelarilor... vă rog... nu vă prefaceți așa de impresionați... CÂNTĂREAȚA (merge la impresar): Nu, asta e rău... o dorință așa de slabă. Limba-i nimic... nu e o cămară cu mâncăruri pentru putrezit. PIANISTA: Daaa, și mă rog ce vrea să
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
pădure? COMPOZITORUL: Păi, funcția și conotația. Amândouă se amestecă una cu alta într-un accident și suma de asigurare e fantastică. Chiar și la, sau mai ales la morarul din pădure. PIANISTA: Care morar din pădure mă rog: zugravul sau măcelarul? COMPOZITORUL: Zugravul, se înțelege. PIANISTA: Dar contrariul unui zugrav nu este în nici un caz și nu în chip automat, măcelarul. COMPOZITORUL: Păi, unui măcelar sensibil îi vine de o mie de ori mai greu decât unui zugrav rablagit. PIANISTA: Trebuie
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]