2,156 matches
-
-l mângâi pe cap. - Așa! Acuș du-te șî adăi un bruș de mămăligă șî dă-i să mânce - mi-a mai zis taică-meu după un minut sau două. M-am dus în bucătărie, am luat un bruș de mămăligă, dar și o coastă de porc din mân¬carea de varză pusă la fiert de maică-mea și i le-am dat să le mănânce din palmă... Câinele a mâncat fără grabă, tacticos, a pufăit mulțumit pe nas și a
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (VIII) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366415_a_367744]
-
când în casa lui se adunau mușterii pentru obișnuitul ațâfelnic de dinainte de cină și pentru a sta de vorbă, timp în care nevestele lor puneau de mămă¬ligă; nu-i vorbă, acestea așteptau mult și bine cu căldarea pusă peste mămăligă pentru a o ține caldă până ce bărbații lor se dădeau duși de la Trocărel, și asta numai la insistențele copiilor trimiși în repetate rânduri după ei. Țin minte că în acele vremuri abia aș-tep¬tam să-mi spună maică-mea - Oara
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (I) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366403_a_367732]
-
abia aș-tep¬tam să-mi spună maică-mea - Oara lu’ Hobza, sau Oara lu’ Mărian al lu’ Chircuț după ce s-a luat cu taică-meu: - Marinică, du-te iute la Trocărel după tat-to șî spune-i c-am pus de mămăligă, să facă bine șî să vie măi iute acas’ ca să măncăm șî noi de cină! Eu alergam atunci bucuros la Trocărel, fiindcă-mi plăceau două lucruri: să ascult cum fac oamenii politică și să beau câte un gât de țuică
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (I) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366403_a_367732]
-
cu pete albe, ce mai! - era ca o... sor¬co-vă. Bucuros nevoie mare că aveam și noi câine¬le nostru, l-am pus pe îngrășat spre dis-pe¬rarea maică-mii, fiindcă, nu numai că-i dă- deam toată ziua-bună ziua mămăligă și pâine care era pe cartelă, ci furam și mușchi și câr- nați de la oală, pe care i-i dădeam pe furiș... Într-adevăr, după alte șase luni, Floricel al meu devenise câine adevărat! Auzisem eu, că dacă unui cățel
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (VI) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2100 din 30 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366414_a_367743]
-
dată eram câte trei-patru oameni în jurul mesei, câinele ăsta obraz¬nic nu se lăsa până nu fura ceva din ceea ce mâncam noi; era de ajuns ca, doar pentru o clipită, să-ntoarcem capul altundeva, că și dis- părea de pe masă mămăliga sau pâinea unuia dintre noi. Eu am pus foamea asta nestăpânită a lui Floricel pe seama faptului că nu avea deloc stare, tot timpul el trebuia să facă ceva, evident, de cele mai multe ori, ceva rău. De nenumărate ori Hobzoaica le zicea
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (VI) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2100 din 30 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366414_a_367743]
-
te prinz cu Vlăduț în casă, să știi c-am să-i pui pielea pă băț, mâncai-ai coada de cotarlă, că paică-aț’ fi fraț’, nu alta! Dacă în casă nu puteam să-l bag, în schimb toată ziua furam mămăligă și oase pe care i le dădeam pe ascuns să mănânce. Altfel, câine de oi fiind, Vlăduț era tare cuminte, sâmțât - cum spunea moșu’ Hobza, care se atașase de el mai abitir decât de frate-său Dumitrică. Niciodată nu tăbăra
VLĂDUŢ de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/366407_a_367736]
-
a-și putea face treaba. Când a plecat, a încercat să-l ia acasă, dar Vlăduț n-a vrut cu niciun chip. Atunci, Hobzoaica s-a dus la Bobâltiu, stătea aproape de cimitir, și i-a cerut nevesti-si o bucată de mămăligă și niște apă pe care femeia i-a pus-o într-un castron de tablă turtită cules de prin curte. I-a pus sub bot mămăliga și apa, dar Vlăduț nici nu s-a uitat la ele. „Las’că poate
VLĂDUŢ de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/366407_a_367736]
-
dus la Bobâltiu, stătea aproape de cimitir, și i-a cerut nevesti-si o bucată de mămăligă și niște apă pe care femeia i-a pus-o într-un castron de tablă turtită cules de prin curte. I-a pus sub bot mămăliga și apa, dar Vlăduț nici nu s-a uitat la ele. „Las’că poate-i mânca după ce-oi pleca ieu” - și-a spus ea în gând. A doua zi a venit pregătită cu mâncare și apă pentru câine; într-
VLĂDUŢ de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/366407_a_367736]
-
întors amărât și lihnit de foame acasă, în Câmpuri. Hobzoaicăi i s-a făcut milă de el, l-a luat în brațe și l-a urcat în făișor unde i-a dat mai întâi forțat pe gât lapte călduț, apoi - mămăligă amestecată cu seu topit, și la urmă - iarăși lapte. După aceea, cu o cârpă moale înmuiată în apă caldă, l-a curățat peste tot și, ca niciodată până atunci, deși era vară, l-a luat în casă și l-a
VLĂDUŢ de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/366407_a_367736]
-
urlet prelung... Hobzoaica l-a cercetat cu luare-aminte, nu părea să fi pățit ceva, dar era tare speriat, săracul... De altfel, a mers pe picioare până acasă, iar seara a mâncat bine ținând seama de ce pățise, Hobzoaica i-a dat mămăligă cu jumări și lapte dulce. Vlăduț a urlat toată noaptea, iar dimineața n-a mai fost de găsit, s-a dus să moară în sfârșit, cel mai probabil din cauza unei hemoragii interne, am realizat eu mai târziu tot gândindu-mă
VLĂDUŢ de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/366407_a_367736]
-
lobădă șî fasole teci dacă s-o fi făcut... - Aiii, abia aștept să facă fasole teci cu lapte acru și untură legată. Ia, zi-mi tale - caș, urdă, brânză de burduf mai aveți? Ah, ce dor îmi e de-o mămăligă dreasă... - Ho, bă, că ț-o face mă-ta ce-oi vrea. Așa, vez’!... Hobzoaica ieu crez că ie la iea acas’ în Câmpuri, n-am văst-o deloc az’, șî iea ie bine, n-a dat colțu’ încă... În tot
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (XI)* de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366385_a_367714]
-
câin’le lu’ Mărian Chircuț, cum îl așteaptă-n zloată, săracu’ de iel... Erau și alții care, din când în când, vă-zându-l cum stătea el așa de cuminte și aștepta, îi aruncau în semn de admirație câte-un bruș de mămăligă sau un ștuc de pâine să mănânce. Dacă asta s-ar fi întâmplat de la început și tot timpul, aș fi tras concluzia că, în conformitate cu teoria lui Pavlov, Bălan își formase un reflex condiționat, dar așa... tocmai motivația, condiționarea lipsea! Câinele
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (XI)* de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366385_a_367714]
-
iar mie tare-mi mai plăcea să gust din ceea ce mâncau ei! Acasă, mâncarea nu mi se părea atât de bună ca la verișorii mei. Pe o măsuță ru¬dă- rească joasă, rotundă, care se plia, lea Florica răsturna o mămăligă mare, aburindă, pe care o tăia cu ața. Lua apoi de pe foc zama și o turna într-un castron mare de blefi, adică din tablă smălțuită, din care mâncau toți, stând în jurul mesei pe scăunele cu trei picioare sau pe
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (IV) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366406_a_367735]
-
două-trei linguri de zamă, iar dacă se nimerea să fie și carne, îmi lăsau și mie o bucățică, atât cât să-nghit o dată. Dar ce-mi plăcea cel mai mult, erau cele câteva linguri de lapte cafeniu cu coajă de mămăligă arsă, pe care fiecare verișor care rădea căldarea, mi le lăsa și mie la urmă de tot. Căci, în fiecare seară, în căldarea de tuci în care se făcea mămăliga, se fierbea și laptele, care era prea repede mâncat, ca
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (IV) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366406_a_367735]
-
erau cele câteva linguri de lapte cafeniu cu coajă de mămăligă arsă, pe care fiecare verișor care rădea căldarea, mi le lăsa și mie la urmă de tot. Căci, în fiecare seară, în căldarea de tuci în care se făcea mămăliga, se fierbea și laptele, care era prea repede mâncat, ca și zama. Pe fundul căldării de mămăligă, mai era lăsat puțin lapte și în fiecare seară verișorii mei rădeau căldarea cu rândul, după un calendar respectat cu strictețe. Doamne, ce
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (IV) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366406_a_367735]
-
rădea căldarea, mi le lăsa și mie la urmă de tot. Căci, în fiecare seară, în căldarea de tuci în care se făcea mămăliga, se fierbea și laptele, care era prea repede mâncat, ca și zama. Pe fundul căldării de mămăligă, mai era lăsat puțin lapte și în fiecare seară verișorii mei rădeau căldarea cu rândul, după un calendar respectat cu strictețe. Doamne, ce bune erau acele câteva linguri de coajă de mămăligă arsă, rasă de pe fundul căldării și amestecată cu
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (IV) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366406_a_367735]
-
mâncat, ca și zama. Pe fundul căldării de mămăligă, mai era lăsat puțin lapte și în fiecare seară verișorii mei rădeau căldarea cu rândul, după un calendar respectat cu strictețe. Doamne, ce bune erau acele câteva linguri de coajă de mămăligă arsă, rasă de pe fundul căldării și amestecată cu lapte de culoare cafenie de la arsură!... În fond, eu gustam de fiecare dată din bunătatea aceea de lapte, verișorii mei - doar atunci când erau de rând la ras căldarea. Din păcate însă, nu
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (IV) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366406_a_367735]
-
Putna. Nu mă părăsi! roagă copacul frunza ce se desprinde. Când ești în lanțuri, cu-o pânză de bomfaier ajungi olimpic. Vând pentru iarnă greieri de apartament fără TVA. Laurul știa pe ce cap va ajunge, dar ținea secret. Din mămăligă aburul duce în cer gratitudinea. Câțiva ghiocei tăcuți sunt suficienți pentru un discurs. Aștept în genunchi primăvara să o rog să mă facă pom. Rândunelele se întorc din alte lumi pe același drum. Pământu-și spunea în vară poveștile oricărui hârleț
PANSEURI ÎN 17 SILABE (II) de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1457 din 27 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/366545_a_367874]
-
cu pete albe, ce mai! - era ca o... sor¬co-vă. Bucuros nevoie mare că aveam și noi câine¬le nostru, l-am pus pe îngrășat spre dis-pe¬rarea maică-mii, fiindcă, nu numai că-i dă- deam toată ziua-bună ziua mămăligă și pâine care era pe cartelă, ci furam și mușchi și câr- nați de la oală, pe care i-i dădeam pe furiș... Într-adevăr, după alte șase luni, Floricel al meu devenise câine adevărat! Auzisem eu, că dacă unui cățel
MARIAN PĂTRAȘCU [Corola-blog/BlogPost/366422_a_367751]
-
cu pete albe, ce mai! - era ca o... sor¬co-vă. Bucuros nevoie mare că aveam și noi câine¬le nostru, l-am pus pe îngrășat spre dis-pe¬rarea maică-mii, fiindcă, nu numai că-i dă- deam toată ziua-bună ziua mămăligă și pâine care era pe cartelă, ci furam și mușchi și câr- nați de la oală, pe care i-i dădeam pe furiș... Într-adevăr, după alte șase luni, Floricel al meu devenise câine adevărat!Auzisem eu, că dacă unui cățel
MARIAN PĂTRAȘCU [Corola-blog/BlogPost/366422_a_367751]
-
rânduri negre și roșii la mâneci și la gât. Catrința era neagră cu câteva rânduri orizontale, roșii, abia vizibile pe negrul intens”. Pretextul este masa rotundă din ogradă, în jurul căreia se adună copiii să mănânce iar Muma Maria răstoarnă o mămăligă cât soarele. Nu sunt lucruri noi pe care le aflăm. Dar sunt atât de duioase încât abia îți învingi lacrima, pentru că noi toți am trecut prin asemenea întâmplări și poate tocmai de aceea, glasul amintirilor ne cheamă cu voce ascuțită
CRONICĂ LITERARĂ. VIOREL MARTIN AVENTURILE LUI TUDOR , EDITURA SEMNE, BUCUREŞTI (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 386 din 21 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366588_a_367917]
-
râului Moldova pitit după o tufă de arini. Cu ochii în patru, să nu-l prindă cineva, fiindcă era în plină prohibiție, dădea la pește. Numai că, rezultatele refuzau să apară. Peștii, înțeleși probabil cu autoritățile, ignorau atât momelile din mămăligă cu ciment ale lui Bidel, cât și tehnicile sale desăvârșite în construcția unor înjurături și blesteme ireproșabile din punct de vedere al fanteziei creatoare, chiar dacă, gramatical, lăsau de dorit. Sfințise până acum, la ora prânzului, un pachet de țigări și
OSUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366656_a_367985]
-
o mai lua dracu' dă boarfă ce ierea ș-o-ntinsese tot satul și regimentul dă infanterie dă la Darabani unde venea, chipurile la el, când era soldat.... Desigur și asta, o temă arhicunoscută. Doar că, după ce mâncară de prânz, mămăligă rece muiată în mujdei și niște colivă la desert, accentele tragice ale conversației se mai domoliră și Bidel, cu o voce joasă mărturisi secretul cel mare. Toți înghețară de spaimă, fiecare cu gândurile lui... Noaptea, ajutat de fiul său vitreg
OSUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366656_a_367985]
-
Aveam toți porecle; erau mai descriptive, mai plastice decât numele din certificatele de naștere... Bigioc, Beca, Geonea, Băsănău, Piciu, Pondoc, Boros, Dâmbiri, Cost, Cocoș, Cârna, Chesa, Țăndărică, Birlic, Puiață, ai lu' Cioabă, ai lu' Rusu, al lu' Neamțu, al lu' Mămăligă, ai lu' Covrig, al lu' Ghivent, etc. Mai jucam Picioroanga (stăteam culcați sau în fund și unul, în picioare, trebuia să ne lovească cu mingea la cap, mâini sau burtă/spate - nu aveam voie să ne apărăm decât cu picioarele
PE VALEA OLTEŢULUI de ALEXANDRU CETĂŢEANU în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365576_a_366905]
-
Faur” Și nici șaua lui de aur, Lăsăm gândul să ne poarte Cât se poate de departe, Despicăm firul în trei, Punem mâna pe condei. Condeiul îl ascuțim, Cuvântul îl pritocim, In slovele tari ca fierul, Punem sarea și piperul. Mămăligă și cârnați Sunați zurgălăi, sunați! Lângă cârnați, murătură, Să ne lase apă-n gură. Țuică fiartă-n cești de lut, Pentru anul ce-a trecut! Pentru anii care vin S-avem urcuș fără chin, Punga să ne fie plină, Grâul
PLUGUŞORUL SCRIITORILOR , DE IOANA STUPARU de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1097 din 01 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365720_a_367049]