3,671 matches
-
puternice, zburlindu-i părul de pe ceafă. O teamă cumplită îl cuprinsese. Se lupta din răsputeri cu ceața ce părea că i se lipește de picioare. Apoi, negura începu să se subție, până ce dispăru de tot. Balustrada de fier forjat ce mărginea lacul se pierdea undeva în dreapta. Primele case din marginea Băii de Sus se înălțau imediat în fața lor. Continuară să alerge până ce intrară bine în oraș. Se opriră apoi să-și tragă sufletul. Sprijinit cu brațele de coapse, Cristi stătea ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Deoarece se deplasau atât de repede și moșul îl ținea strâns de brațul drept, întinse mâna stângă în față ca să se ferească de eventualele obstacole ascunse în întuneric. În lumina lunii văzu râpa adâncă despre care îi vorbise bătrânul că mărginește teritoriul vâlvei. Trecură peste ea fără să se folosească de trunchiul răsturnat și se opriră de partea cealaltă. Avem câteva clipe de răgaz, îi spuse Calistrat, ea nu poate trece pe aici. Știu că ai multe întrebări, dar păstrează-le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
dimineață, Godunov îi aducea la muncă pe mineri. Îi urca pe platforma unui camion și pleca împreună cu ei la platou. Verifica stadiul lucrărilor din ziua precedentă și stabilea planul de lucru pentru cea care urma. Abia ajunseseră la râpa care mărginea platoul, acolo unde începuseră să facă un pod solid de lemn, peste care să poată trece cu utilajele. Dincolo de acesta, pe tăpșanul de iarbă, dăduse peste un bărbat în vârstă, care tocmai ieșea din scobitura pe care o săpau ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
umăr ca pe un sac, după care porni grăbit spre fundul curții. Calistrat era neașteptat de ușor. Moșul era slab ca un țâr, numai piele și os. Probabil că hainele de pe el cântăreau mai mult decât corpul. Aproape de gardul ce mărginea proprietatea era un nuc viguros ale cărui ramuri se întindeau aproape orizontal. Îl ochise încă de la venire și hotărâse că era exact ceea ce îi trebuia, pentru ce avea de gând să facă. Lăsă jos trupul neînsuflețit, rezemându-l cu spinarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Belgrad. 1. Chianti, varietate de vin italian. . Menoră, obiect de artă rituală evreiască, sfeșnic. . Nilus va Încerca să găsească jurnalul unui pustnic. Pustnic, care după Jevahov, vorbea cu un extraordinar realism despre fenomenele de după mormînt. „Autorul jurnalului nu se va mărgini doar la elucidarea unor fenomene ancestrale, sau la unele precizări, căci va dezvălui cititorului imaginea vieții de pe lumea cealaltă, cu un realism care-i singularizează nu numai intuițiile, ci și revelațiile primite de la Dumnezeu. Îmi amintesc de povestea unui tînăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
origini diferite. Atât doar că Filipeni fiind sediul moșiilor familiei Rosetti, și unde era boierul era și sediul administrativ, comuna creată la 1865 s-a chemat Filipeni. Revenind la hotarele comunei Filipeni, vom spune că în partea de nord se mărginește cu fosta comună Mărăști, de care se desparte printr-un hotar natural format de culmile Balaia și dealul Dobreana, până aproape de locul numit Jidogin i, de aici, printr-un hotar convențional, hotarul merge până la pădurea Iapa. în partea de apus
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Mărăști, de care se desparte printr-un hotar natural format de culmile Balaia și dealul Dobreana, până aproape de locul numit Jidogin i, de aici, printr-un hotar convențional, hotarul merge până la pădurea Iapa. în partea de apus, comuna Filipeni se mărginește cu comuna Ungureni, Parincea și Pâncești, de care se desparte prin dealurile Ungurenilor (Leca), dealurile Sloboziei și Frunteștilor (zarea de apus) până la satul Bărboasa. în partea de sud se mărginește cu Oncești și Godinești de care se desparte printr-un
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
până la pădurea Iapa. în partea de apus, comuna Filipeni se mărginește cu comuna Ungureni, Parincea și Pâncești, de care se desparte prin dealurile Ungurenilor (Leca), dealurile Sloboziei și Frunteștilor (zarea de apus) până la satul Bărboasa. în partea de sud se mărginește cu Oncești și Godinești de care se desparte printr-un hotar convențional care pornește din satul Pe Laz, trece pârâul Dunavăț și merge până la Bărboasa. în partea de răsărit, comuna Filipeni se învecinează cu satele comunelor Oncești și Izvorul Berheciului
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
din trei cătune: Lunca, reședință; Filipeni - Slobozia, cu secția Filipeni, Pârliturile, Valea Boțului, Fruntești și Moara Conachi. Această comună, până la 1874 a făcut parte din județul Tecuci și era compusă din cătunele: Dobreana, azi Siliștea, Filipeni, Fruntești și Știubiana. Se mărginește la E cu comuna Oncești (jud. Tecuci), de care se desparte prin zarea dealului Tarnița și cu comuna Oțelești, de care se desparte prin dealul Dobreana; la N cu comuna Mărăști; la V cu comuna Lecca, de care se desparte
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
robi ai schitului sau mănăstirii „unde a fost Costea Călugărul”, să fi locuit apoi pe Runc, apoi să se fi așezat cu loc de casă și grădină pe stânga pârâului Sălașu Roșu și în intrândul deschis în dealul din dreapta care mărginește șesul îngust al pârâului. Tot acolo s-ar fi așezat și locuitorii din „cartierul” Sălașele, care nu poate fi un cătun locuit de răzeșii din Fruntești; sălașe, după cum menționează documentele medievale, se referă la adăposturi ale robilor țigani. Un document
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
parte din moșia Filipeni a familiei boierilor Rosetti. La căsătoria Elenei Rosetti cu locotenentul Mihail Botez a primit de la tatăl ei ca zestre moșia Dobreana, cuprinsă între pârâul Dunavăț, peste Dealul Morii până în zarea Oțeleștilor, în partea de nord era mărginită de moșia răzeșilor din Mărăști, de pădurea și zarea Buduioasa care ținea de Oțelești și de moșia Gloduri (Botez), astăzi Izvorul Berheciului. Frații Petru și Gheorghe Sterian intră în stăpânirea moșiei Dobreana cumpărând moșia de la Elena Rosetti care divorțase de
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Locul numit Hălmaciu, situat în dreapta pârâului Dunavăț și la nord-nordvest de drumul ce merge de la Gura Știubienii spre Rusești și Slobozia, până la pădurea Hălmaciu, excluzând șesul și fânețele care rămân proprietarului. 6. Partea de sud a locului numit Dealul Velniței, mărginit cu pădurea Hălmaciu la răsărit, cu proprietățile locuitorilor din Fruntești la sud și cu proprietățile moștenitorilor defunctei Eufrosina Rosetti. 7. Locul numit Runcul, începând dinspre nord, din hotarul răzeșilor din Botești (Dealul Mare) și Mărăști și mergând spre sud până
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
câte o căruță-două de lemne. Ograda era îngrădită cu gard de răslogi de lemn de fag, prinși orizontal, unul peste altul, și pari de stejar, iar în jurul ogrăzii, grădina, îngrădită cu gard de nuiele, cu pari și chiar cu spini, mărginindu-se la est cu un teren zisă „coada iazului”, proprietatea lui Dumitru Rosetti. În partea de apusă a casei aveam 10-12 pomi, 5-6 goldani (varietate de pruni cu fructul rotund și dulce) și 5-6 perji (fruct alungit care se desfăcea
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
face carieră În afacerea asta. Cenacliștii au rîs la poanta lui. Barceló m-a privit satisfăcut, scoțîndu-și portofelul din piele. A numărat cei patruzeci de duros, care pe atunci Însemnau o avere, și mi i-a Întins. Eu m-am mărginit să refuz În tăcere. Barceló s-a Încruntat. — Vezi că lăcomia e un păcat mortal de necesitate, nu? a zis. Hai, șaizeci de duros și Îți deschizi un carnet de economii, că doar la vîrsta ta trebuie să te gîndești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
discutarea unor documente găsite În pivnițele de la Escorial care sugerau posibilitatea ca don Miguel de Cervantes să nu fi fost altceva decît pseudonimul literar al unei păroase muieri toledane. Barceló, absent, nu a participat la bizantina dezbatere și s-a mărginit să mă observe de după monoclul său cu un zîmbet voalat. Sau poate că privea doar cartea pe care o țineam În mînă. 2 În duminica aceea, norii alunecaseră din cer și străzile zăceau scufundate sub o lagună de ceață deasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
mă apropii. — Daniel, nu-i așa? a Întrebat librarul. Ai adus cartea? Am Încuviințat În dublu exemplar și am acceptat scaunul pe care Barceló mi-l oferea lîngă el și misterioasa lui Însoțitoare. Vreme de cîteva minute, librarul s-a mărginit să zîmbească placid, străin de prezența mea. În scurt timp, mi-am pierdut orice speranță că avea să mă prezinte acelei doamne În alb, cine-o fi fost ea. Barceló se comporta de parcă ea nu se afla acolo și nici unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
a fost ultimul roman pe care l-a scris? Am tăgăduit În tăcere. — Știi cîte exemplare ca acesta sînt pe piață, Daniel? — CÎteva mii, bănuiesc. — Nici unul, a precizat Barceló. În afară de al tău. Restul au fost arse. — Arse? Barceló s-a mărginit să-mi ofere zîmbetul lui hermetic, parcurgînd filele cărții și mîngîind hîrtia ca și cînd ar fi fost o mătase unică În univers. Doamna În alb s-a Întors Încet. Buzele ei au schițat un surîs timid și tremurător. Ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
gîndesc, cred că, cu Îngăduința voastră, eu am să mă retrag În altă sală să inspectez volumul acesta, În timp ce voi vorbiți de ale voastre. De acord? L-am privit, uluit. Librarul, pirat bătrîn și străin de reținerile mele, s-a mărginit să mă bată ușor pe umăr și a plecat cu cartea mea sub braț. — L-ai impresionat, știi? a zis vocea din spatele meu. M-am Întors spre a descoperi surîsul ușor al nepoatei librarului, bîjbîind În gol. Avea glasul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Adevărul e că nu mi-a trecut prin minte. Pentru aproape unsprezece ani, nu minți prea rău. Ai grijă, sau vei sfîrși ca unchiul meu. Temîndu-mă să nu o dau În bară pentru a nu știu cîta oară, m-am mărginit să rămîn așezat, În tăcere, contemplînd-o prostit. — Haide, apropie-te, a zis ea. — Poftim? — Apropie-te fără teamă. N-am să te mănînc. M-am ridicat din scaun și m-am apropiat pînă acolo unde era așezată Clara. Nepoata librarului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
lui Carax. Îmi spunea că discutase subiectul Împreună cu cîțiva colegi din breasla anticarilor și că toți căzuseră de acord că acum Carax putea valora o avere, mai cu seamă În Franța. Eu Îi spuneam Întruna că nu, iar el se mărginea să zîmbească, șiret. Îmi Încredințase o copie a cheilor de la apartament, ca să pot intra și ieși fără să mai depind de el sau de Bernarda, care să-mi deschidă cînd erau acasă. Tatăl meu era altă poveste. Cu trecerea anilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
după ce ai plecat, a spus el. Părea foarte Îngrijorată. A lăsat mesaj s-o suni, la orice oră. — N-am de gînd s-o mai văd pe Clara sau să mai vorbesc cu ea, am zis eu. Tata s-a mărginit să Încuviințeze În tăcere. M-am lăsat să cad Într-unul din scaunele din sufragerie. Privirea Îmi căzu În pămînt. — Îmi spui pe unde ai fost? — Am umblat. — Am tras o spaimă de moarte. Nu era mînie În glasul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
căutăm o femeie, am zis eu. O femeie Îți va Înveseli viața, ai să vezi. Fermín Romero de Torres oftă, mintea lui Încă rebobina deliciile legii gravitației. — Dumneata Îmi vorbești din proprie experiență, Daniel? Întrebă el cu naivitate. M-am mărginit să zîmbesc, știind că tata mă pîndea cu coada ochiului. Din ziua aceea, lui Fermín Romero de Torres Îi căzu cu tronc să meargă la cinematograf În fiecare duminică. Tata prefera să rămînă acasă și să citească, Însă Fermín Romero
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
e un geniu nedescoperit. Uneori pare să creadă că voi sînteți mai curînd familia lui adevărată decît aceea pe care o are acasă. I-am Întîlnit privirea, dură, deschisă, fără teamă. N-am știut ce să spun și m-am mărginit să zîmbesc. Am simțit cum mă Încolțește cu sinceritatea ei și mi-am Îndreptat ochii spre curtea interioară. — Nu știam că Înveți aici. — E primul meu an. — Litere? — Tata e de părere că științele nu sînt pentru sexul slab. — Mda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
În fiecare zi la institut. Doamne, apără-mă și păzește-mă. Numai maimuțe ajung În aulă. Darwin era un visător, vă asigur. Nici o evoluție, nici pe naiba. Pentru fiecare ființă care raționează, am de luptat cu nouă orangutani. Ne-am mărginit să Încuviințăm docil. Profesorul ne salută și se duse, cu capul plecat și cu cinci ani mai vîrstnic decît În clipa cînd intrase. Tata oftă. Ne-am privit scurt, neștiind ce să spunem. M-am Întrebat dacă ar fi trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
tremurător, care se apropie parcă lunecând pe lângă perete, În Încercarea evidentă de a se uita cât mai puțin la mort. Poetul Îi azvârli o privire cercetătoare. - Dumneata ești Manetto del Molino, care ține hanul acesta pentru familia Cavalcanti? Hangiul se mărgini să Încuviințeze din cap. În tăcere, se auzea limpede cum Îi clănțăne dinții. Abia atunci Înțelese Dante cauza acelei senzații de ciudățenie care Îl Însoțise din clipa când intrase În han: nu exista nici unul din zgomotele obișnuite pentru astfel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]