4,910 matches
-
miriștea aia lua-or dracii, care bătea spre galben, eu mă gândeam că scena e o reproducere după o pictură ce-o memorasem cândva, ea s-o fi gândit că, uite, mai vine baba să-mi ție o predică. E măritată cu un agronom și i-a intrat în cap că aș vrea să le stric casa. Sidonia privea spre fereastră, printre faldurile perdelei, cu ochii îngustați, umezi, deschiși către lumina din interior. Se auzea cum toarce la picioarele ei, încolăcită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
să văd adevărul. Fana ce mai face, mă întreabă mereu și asta știu că nu-i o întrebare de complezență, e o acuzație indirectă, e un fel de a mi se da cu tifla. Fiindcă, uite așa, Fana s-a măritat, visează să facă mai mulți copii și are marea vanitate de a descoperi prima roșie pârguită de soare-n grădină. Dar Ovidiu? Întrebă Carmina și se temu că fără să vrea îi dădea ultima lovitură Sidoniei, se strânse în ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
reușeai s-o urnești, s-o canalizezi către o direcție anume, aveai satisfacții. Hotărî că tinerii puteau rămâne în apartamentul Carminei, apartament din care nu-i revenea, de drept, decât o jumătate, dar cum colega ei, ocupanta celelalte camere, se măritase, apartamentul rămăsese de mai bine de doi ani la dispoziția Carminei. Era suficient să aducă unele îmbunătățiri, să pună uși de stejar, ferestre cu tocuri făcute ca lumea, să văruiască, să rașcheteze parchetul, sa faianțeze baia și bucătăria, cheltuieli pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mine doar ca să-ți mai alini orgoliul rănit. — Ba nu. — Ba da. Fiindcă nici o altă femeie nu mai e disponibilă atât de devreme într-o dimineață de duminică. — Ellie, nu trece o zi fără să-mi doresc să te fi măritat cu mine, nu cu Adrian. — Mincinosule! — E purul adevăr! — Adrian mi-a cerut mâna. Tu n-ai făcut-o. — Da, dar el a trișat. Pe-atunci nu credeam în căsătorie, îți mai amintești? — Încerc să nu-mi amintesc. Aveam de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
mult sex decât în viața reală? întreba Adrian. În orice caz, după mai multe nemulțumiri acumulate în timp, după experimente eșuate cu alți parteneri și-așa mai departe, Ellie m-a ales pe mine. În român, bineînțeles, fata nu se mărită cu nici unul din cei doi și fiecare își urmează propriul drum în viață. Fanny tăcu, vrând să vadă dacă Adrian mai are ceva de adăugat, dar el nu mai spuse nimic. — A fost fascinant, zise ea. Va multumesc. — Acum cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
sunt convins! — Iar de când s-a lăsat de scris române, e-n toane bune aproape tot timpul. Apoi adaugă: — Sau se preface, ceea ce pentru mine totuna e. Voia să pară glumeața, dar tonul ei grav spunea altceva. — De ce te-ai măritat cu el, Ellie? o întreba Șam. Ea șovăi o clipă, de parcă s-ar fi trezit pe marginea unei prăpastii. Apoi, ca și cum s-ar fi aruncat în gol, spuse: — El a fost tatăl. — Ce vrei să spui? — Atunci când am facut chiuretajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
din pachetul de „Snagov” pe care domnul Moduna i-l oferea În fiecare an. Țigările sale preferate erau Însă „Carpați”de Sfântu Gheorghe. Accepta Snagovul din politețe, mulțumind cum se cuvine. Domnul Húsvágó era un om binecrescut. Avea o soră măritată la Budapesta și un frate În Australia. Invitat În fiecare an, când la Balaton, când la Sydney, domnul Húsvágó nu fusese decât o singură dată În Secuime. Drum de șase ore cu trenul În luna iulie, În haine de sărbătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
vindecat de pasiunea conversației. Într-un fel a avut noroc căci a rămas fată mare, cu toate că, la Început, a zis că nu-i pasă. Apoi s-a bucurat văzând ce puternice sunt prejudecățile. De parcă numai fecioarele ar vrea să se mărite... Îngropată Într-un teanc de avize pe care trebuia să le transmită, Șușu nu observă apariția profesorului. Petru Îi admira profilul delicat așa cum mai făcuse de atâtea ori. Aceeași și totuși... Vocea nazală, un fel de ecuson al profesiei, mișcările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ultimele rezerve de energie, ai fi zis, cu grație, dacă nu s-ar fi simțit În aer un miros discret de urină. Te-ai Întors, carevasăzică... Da, tată. De tot? Pentru un timp cel puțin. Și fata aceea? S-a măritat. Păcat... Dar dacă e fericită... Fericirea, ca și războaiele, sunt date oamenilor să le poarte... Până la moarte. Da! Duse din nou paharul la buze. Sorbi Încet din licoarea grea, galbenă. În caz că nu dai ortul popii Înainte... Să o cunoști, vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
a fost cartea de căpătâi a Alidei care trăise printre oameni care nu auziseră decât de Creangă, Eminescu și știau pe de rost zilele tuturor sfinților din calendarul creștin ortodox. Alida a trebuit să crească foarte repede și să se mărite fără mofturi cu domnul Reiner Übelhart din Reghin. Așa s-a născut Alice, a cărei grijă i-a revenit În Întregime ei, Împreună cu administrarea unor mici afaceri, toate terminate În procese de care el a fost În bună parte scutit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
bărbatul. A crezut ani În șir că cine trăiește lângă Márta are asigurată viață lungă, dacă nu chiar tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte. Márta era cu siguranță mai bună decât Gerovitalul, zicea el. Păcat că de când s-a măritat, În ea n-a mai Încăput decât un singur bărbat. Ea ar fi trebuit să fie un bun public, un fel de tonomat național: bagi fisa și asculți melodia preferată. Ca Eleonora, care acum funcționează, cum ar zice Terente Marcovici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
se obișnuiască cu plecarea ei, a primit o scrisoare din Paris, semnată doar de ea. A reținut câteva amănunte: lucra la Beaubourg, făcuse un DEA În Istoria Artelor, pe soțul ei Îl chema Michel, de unde el trase concluzia că se măritase. Cu un tip de treabă, cu vagi Înclinații artistice, atestate În primul rând de o vestimentație de o neglijență studiată și de faptul că totul, absolut totul le faisait chier, lucru firesc pentru un francez branché În criză identitară prelungită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cu sine Însăși. Ea nu era fericită, dar Împărțea tuturor fericire. Într-o zi Însă, gesturile ei simple s-au preschimbat În gesticulație, Într-o Încercare ieftină și tristă de a-și ascunde declinul apropiat. Atunci a hotărât să se mărite. Cel mai potrivit era Coriolan pentru că el nu-și propusese niciodată să șteargă harta amară a trupului ei peste care Încă stăruia, după atâția ani, umbra cu miros de tutun și de nuci verzi a lui Radu Slăvoacă. 34. Găsise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
chemat-o altfel, desigur, și... Dar ar mai fi fost ea oare? Așa cum mă cunosc eu acum, aș spune că nu. PÎnă la urmă s-ar părea că Marusia a avut noroc. Eu mai puțin... Dar mama ei? S-a măritat cu unul din frații Gancz și a emigrat În Israel. De acolo a plecat În Australia. A murit acum doi ani. Uneori Îmi mai scria cîte o vedere pe care mi-o Înmîna Marusia În trecere pe aici cu treburi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
text. [imaginea rămâne neschimbată, cu textul în engleză] 4. Virus de computer, țânțar în chihlimbar Imaginea asta a fost descoperită sub forma unei etichete de acetat pe o dischetă 3½“ în intersecția Sheffield (vezi hărți/fotografii) și a fost mult mărită aici. Structura reprezintă, probabil, un țânțar. Discheta care poartă această imagine e făcută din plastic portocaliu, transparent (nu din obișnuitul material negru, mat), lăsând impresia unei insecte încremenite în chihlimbar. Textul pare să fie un cod sursă de programare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Tu rămîi, e departe. Cel mai tîrziu în noiembrie, am să mor. Cum am să mai mor!" S-a ținut de cuvînt. Am așteptat (nu mi-am trăit, mi-am așteptat viața) să-mi spună: "Vreau să fii soția mea. Mărită-te cu mine. Fă-mi un copil". Nu s-a întîmplat asta. Dar a umplut un spațiu uriaș în albia existenței mele. Cum să nu se fi revărsat și după moarte, să fi inundat ce-a rămas din "viețuca" mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
visez. E prețul fugii de moartea lui. Plătesc că nu m-am zbătut să-l țin "dincoace": "Trăiește de dragul meu"; că am refuzat să-l îngrop, să-i plîng la groapă. Am, lîngă pat, o fotografie în frac, după concert, mărită mult, pînă la mărime naturală. E un contur din carton. Ca al artiștilor din holul cinematografului "Victoria". Îi privesc figura dăruită. Da, avea o figură dăruită pentru scenă. Îmi alunec degetul pe cuta de pe frunte nu-i plăcea s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
viețui ca-n poveste cu tînărul ăsta de la țară. O să te are, o să te însămînțeze, o să se prefacă și-n car cu boi. O să tragă-n jug. El o să le ducă pe toate-n spate. Ascultă-l pe "tătișor" și mărită-te cu Rusalin. Deși nu rage, constat că te iubește cu asupra de măsură". Se hotărîse deja să-și ia altă nevastă. "Unirea asta cu mine e strîmbă. Îți distruge viața". "Nu-mi distruge nimic. N-am nici o viață fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
mereu foame. De ce nu mă lași să mă duc la copii? Libertatea e periculoasă; ai să vezi când o să fii mare. Când o să fiu mare, voi o să fiți morți. Când o să fii mare, o să te măriți. Nu vreau să mă mărit. Acum bea, ține de foame, mâine mergem la școală. Vreau televizor! Tu trebuie să citești, ca să fii deșteaptă. Uite, iar s-a pornit vântul! * * * "S ă-i facem o rochie din vorbe" hotărî Maestrul Fănuș Neagu. Și vorbele se materializară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
permanente, pe tine cine te judecă, cum ai să dai socoteala după moarte? Eu nu mor, pentru că sunt Mamă totală, desăvârșită, împlinită ca Mamă. Atunci, mori! Și cea mai grea moarte pentru o Mamă e uitarea. Și-i reamintea existența măritându-se cu un alt bărbat. Era uitată într-o cușcă, Mioara amintindu-i mereu că e uitată prin orgiile expuse în fața ei, nepăsarea fiind arma eliminării definitive a conceptului de Mamă, a Mamei Postulat. Devenită o Mamă oarecare, amintirea avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
intrarea în oraș, pe Calea Galați unde începe Cartierul Vidin și se continuă cu Cartierul Progresul, apoi cu cele două lipovenești, Pisc și Brăilița. Sigur, mai existau și botezați români, dar într-o cantitate neglijabilă, având în vedere că-și măritaseră fetele cu lipoveni. După ce oamenii s-au plictisit de așteptare, au început să-și vadă de treburile obișnuite. Lama de buldozer a ras o vară întreagă până și gândurile îndrăgostiților cu direcția Luceafăr via Lună, dorințele hoților de a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
-nici nu știi când ai nevoie de șeful de jăndari! din curiozitate nedisimulată, specifică și atunci acelor locuri -ce frumoși sunt, tu, și ce bine le stă din invidie sau pur și simplu neutri care voiau să vadă cum Își mărită Ochenoaia frumoasa-i fată, sosită de curând din București. ̀ Dragostea lor sinceră, fierbinte și acaparatoare, cuprindea toată gama de Încercări și trăiri, se manifesta pe toate planurile; nopțile cu miezurile lor efervescente Îi prindeau dăruindu-se unul celuilalt, abundența
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
aflau viitorul imediat și bunacreștere a lui Va, Aneta -singura soră a fraților Ștefan, Victor și Ion Îl luă de mână pe nepotul său și-l duse să-i arate una dintre puținele sale bucurii de fată numai bună de măritat. În cerdacul sărăcăcios și fără balustrade, lângă ușa de la intrare, trona un splendid copăcel scund și rămuros, cu frunze groase și cerate, plin cu cele mai frumoase flori de culoare roz, acel roz ce domină toate imaginațiile noastre despre Rai
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
emancipat cum ar fi spus Victor dacă nu ar fi fost Înegurat de gânduri. Apoi l-a dus să-i arate lada și „zăstrea” din odaia mare, mândria sa de fată, zicându-i: Aceasta-i zăstrea mea! Dacă m-oi mărita v’o dată?! Tu ce zici, m’oi mărita? Cucu mi-o zis că... nu! Eu nu știu, că și Dolița și Didița măntreabă des și nu știu ce să le zic! Neînțelegând mare lucru despre zestre și măritiș, copilul se grăbi să
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
ar fi fost Înegurat de gânduri. Apoi l-a dus să-i arate lada și „zăstrea” din odaia mare, mândria sa de fată, zicându-i: Aceasta-i zăstrea mea! Dacă m-oi mărita v’o dată?! Tu ce zici, m’oi mărita? Cucu mi-o zis că... nu! Eu nu știu, că și Dolița și Didița măntreabă des și nu știu ce să le zic! Neînțelegând mare lucru despre zestre și măritiș, copilul se grăbi să iese În cerdac, unde prinse a mirosi fiecare
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]