18,730 matches
-
trecând peste ierbi susurau, păreau blânzi, se lăudau cu botezul lor în izvoare dar care e adevărul lor despre care poți să-i întrebi? Că pot fi lași, sfinți și lași, scribi netrebnici și preacurați? Degeaba vrei să depun acum mărturie că te-am ascultat iubindu-mă și că m-ai ascultat iubindu-te în liniștea numindu-se erezie. Ei pot fi lași, sfinți fățarnici și eroi, n-o să încalece niciodată grumazul învins de balaur preferă șeaua cuvintelor, zăbala ce sângerează
Poezie by Doina Uricariu () [Corola-journal/Imaginative/12873_a_14198]
-
domeniului teamă n-aveau domeniul era bine știut doar neliniștea că dacă totuși vor fi ele cele alungate în cele din urmă domeniul să rămînă fără fisură neîmpărțit iar tot ce au agonisit pînă aici risipit să nu fie drept mărturie să stea zidirii lor în poem la urechile lui ajunseseră însă toate acestea astfel că atunci hotărî printr-un semn știut și văzut doar de cele în pîrgă să cheme la el în ceas de seară tîrziu din locul ei
Poezie by Octavian Doclin () [Corola-journal/Imaginative/13085_a_14410]
-
exegeți. Țiganiada nu e o epopee în adevăratul sens al termenului clasicizat, ci o parodie a speciei, în general și nu a unei epopei anume, cum e Virgile travesti, a lui Scarron. Spre a sublinia dificultățile traducerii, Valeriu Rusu invocă mărturia poetică a lui Blaga (Stihuitorul) de a fi tradus în limba română cântecul inimii, “îngânat suav în limba ei”. Deci, traducerea versului românesc într-o altă limbă e “o traducere de gradul al doilea”. Cele trei secvențe ale prefeței răspund
Țiganiada în franceză by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Imaginative/12984_a_14309]
-
teren. De la acest nivel zero, ghicim sub noi ,,etajele” mereu în surpare ale generațiilor, cu gropi noi săpate peste cele vechi. În ultimile opt versuri, imaginea se înalță din nou, la nivelul arborilor dar nu departe de florile mirositoare. O mărturie din afară este invocată pentru a dovedi frumusețea cimitirului sătesc, de care orășenii în trecere ,,se minunează ca în paradis”. Poemul meu favorit din creația lui Ioan Alexandru este Omul. Mai există altele, admirabile, dar pe care nu le găsesc
Ioan Alexandru, în câteva poeme by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13115_a_14440]
-
14 Viata reală a Sarei Gurfinchel � Gurfinckel), cum se numește la naștere Sorana Gurian 15, este greu de urmărit. În anumite perioade, ea s-a desfășurat, din motive variate, subiective ori obiective, în obscuritate profundă. Sînt puține actele, documentele, mărturiile celor ce au cunoscut-o. Și, de multe ori, chiar cele ce există ori ar trebui să existe (încă) sînt inaccesibile. Cu toate acestea, o reconstituire în linii mari nu este cu totul imposibilă. De un real ajutor în această
Misterioasa viață a Soranei Gurian by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13906_a_15231]
-
Ion Buzași Mărturii despre Cardinalul Alexandru Todea Este a treia carte despre această mare personalitate a bisericii Române Unite cu Roma (Greco-Catolice). Două au apărut în timpul vieții: Silvestru Augustin Prunduș, Clemente Plăianu, Cardinalul Alexandru Todea, Editura Viața Creștină, Cluj-Napoca, 1992; Valentin Borda, Mircea
LECTURI LA ZI by Ion Buzași () [Corola-journal/Imaginative/14276_a_15601]
-
din anul trecut a luat proporțiile unui doliu național. Cartea se deschide cu un "Cuvânt înainte" și de binecuvântare al Î. P. S. Lucian: "Cartea pe care o țineți în mână este rodul muncii de culegere, selectare a unor documente și mărturii legate de viața Marelui Ierarh. La acestea se adaugă o parte din telegramele, scrisorile și mesajele trimise pe adresa Mitropoliei de la Blaj din toate colțurile țării și ale lumii în zilele în care noi toți ne despărțeam cu durere de
LECTURI LA ZI by Ion Buzași () [Corola-journal/Imaginative/14276_a_15601]
-
influența determinantă pe care a avut-o asupra sa în alegerea preoției; pentru P. S. Alexandru al Lugojului, Cardinalul a fost "Omul Providenței", iar pentru P. S. Ioan Șiștean al Maramureșului rămâne "flacăra vie a Bisericii". Cu totul revelator este capitolul următor, Mărturii; cu comentariul Mariei Keul se publică paginile autobiografice ale celui de-al doilea Cardinal al Bisericii Greco-Catolice, scrise în închisoarea de la Gherla între anii 1947-1948 și intitulate ca într-o poveste bătrânească, Firul tors din caierul vieții. Ele au fost
LECTURI LA ZI by Ion Buzași () [Corola-journal/Imaginative/14276_a_15601]
-
chiar deloc abordată, și anume din perspectiva operei sale de jurnalist. De unde subtitlul cărții Actuelles - O grilă de lectură pentru opera literară a lui Albert Camus. În Actuelles (3 vol. - în primele două: articole, editoriale apărute în Combat ș.a., comentarii, mărturii; în ultimul: Algeria), este adunat la un loc tot ce a scris Camus ca jurnalist (Alger républicain, Paris-Soir, L'Express) într-o anumită perioadă (cel de-al doilea război mondial și după această a doua conflagrație). Miza acestui studiu este
LECTURI LA ZI by Iulia Argint () [Corola-journal/Imaginative/14275_a_15600]
-
posibilă a minciunii naratorului ar fi că el manifestă pe această cale, deși indirect, puterea sa de a interveni în acțiunea povestită, de a-i determina cursul, de a o manipula. Pe de altă parte, în roman există alte numeroase mărturii directe ale puterii povestitorului, mărturii care definesc caracterul autoreflexiv al narațiunii. De aceea eu aș interpreta diferit sensul acestei minciuni: ea este menită să ascundă nu numai poliției, dar chiar și naratorului însuși, adevăratele cauze ale morții prietenului său și
O capodoperă de tinerețe by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14252_a_15577]
-
fi că el manifestă pe această cale, deși indirect, puterea sa de a interveni în acțiunea povestită, de a-i determina cursul, de a o manipula. Pe de altă parte, în roman există alte numeroase mărturii directe ale puterii povestitorului, mărturii care definesc caracterul autoreflexiv al narațiunii. De aceea eu aș interpreta diferit sensul acestei minciuni: ea este menită să ascundă nu numai poliției, dar chiar și naratorului însuși, adevăratele cauze ale morții prietenului său și să lase enigma nerezolvată. Acolo
O capodoperă de tinerețe by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14252_a_15577]
-
un "martor" inclement, de autentică intransigență etică, care s-a încăpățânat să-și facă publică "depoziția", transformându-și enunțurile în denunțuri ce dezvăluie jocul mistificator și malefic al imposturii, reducând-o la nimicnicia sa originară. În cazul lui Virgil Ierunca, mărturia girează un destin iar patosul rechizitoriului își află explicațiile și resorturile în "contextul" ce a generat aceste pagini, circumstanțe în care absurdul se substituise normalității, era, cu alte vorbe, legitimat de un regim totalitar ce-și aruncase umbra demonică asupra
Virgil Ierunca sau sentimentul românesc al exilului by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/14401_a_15726]
-
unei neclintite ținute etice, exemplaritatea unei confruntări cu demonii interiori și exteriori, dintr-o clară nevoie a mărturisirii, a depoziției. Nu există pagină a lui Virgil Ierunca sau enunț al său care să nu depună, într-un fel sau altul, mărturie: fie despre convulsiile interioare ale eului exilat, fie despre anomia Istoriei, despre legile aberante ale unui timp demonizat. Tocmai de aceea, paginile sale, acuzatoare și patetice, răscolitoare și pătimașe, au alura unei recuperări cathartice, a unei purificări prin focul verbului
Virgil Ierunca sau sentimentul românesc al exilului by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/14401_a_15726]
-
lasă purtat de vorbe, când faimoasa inițiativă a cuvântului nu este cum ar trebui să fie - o inițiativă a ființei - ci doar expresia unei podobiri formale, sunt semne că poetul acela gospodărește îndoielnic propria lui vocație". "Vocație", "misiune", "angajare", "responsabilitate", "mărturie" - sunt cuvinte cărora Virgil Ierunca le acordă accente patetice, lipsite însă de orice urmă de iluzionare, sunt cuvinte care se armonizează, până la identificare, cu conștiința sa exigentă, ce îi dictează o conduită etică de o incontestabilă fermitate. Tocmai de aceea
Virgil Ierunca sau sentimentul românesc al exilului by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/14401_a_15726]
-
Mozart, parcă aflu ceva nou și înnoitor în identitatea zilelor. Ce-ar fi să le pun una lângă alta, într-o rânduială nouă? Ce-ar fi?"). Jurnalul lui Virgil Ierunca este, în primul rând, înainte de a fi o mărturisire, o mărturie, patetică și acuzatoare, lucidă și duioasă, sarcastică și robită de dor, despre convulsiile afective ale exilatului, ca și despre isteria unei Istorii ieșite din matca firescului, despre legile aberante ale unui timp malefic, despre oameni și locuri, prieteni și neprieteni
Virgil Ierunca sau sentimentul românesc al exilului by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/14401_a_15726]
-
și acuzatoare, lucidă și duioasă, sarcastică și robită de dor, despre convulsiile afective ale exilatului, ca și despre isteria unei Istorii ieșite din matca firescului, despre legile aberante ale unui timp malefic, despre oameni și locuri, prieteni și neprieteni, o mărturie, așadar, despre confruntarea dramatică a eului ce-și ascultă cu atenție ecourile propriei memorii și sensibilități, dar și ale luptei cu demonii interiori ori exteriori. Fragmentele de jurnal ale lui Virgil Ierunca au, datorită acestui caracter depozițional greu de eludat
Virgil Ierunca sau sentimentul românesc al exilului by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/14401_a_15726]
-
prezent nu avem o cercetare de tip monografic a segmentului acesta de epocă, dar există lucrări cu deschidere mai amplă, de aspect mai ales istorico-politic, care îl include. Una singură, după cât știu, își fixează cam aceleași borne în timp, adunând mărturii ale presei dintre 24 august 1944 și 30 decembrie 1947, completate cu capitole de "cronică măruntă". Mă refer la cartea prozatoruluii Ioan Lăcustă (scrisă în calitate de istoric): 41 de luni care au schimbat România (Ed. Viitorul Românesc, 1999). Am consultat-o
Considerații finale by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14378_a_15703]
-
azi să pricepi după ce criterii erau alese victimele campaniilor pedepsitoare, din moment ce nici G. Călinescu, aflat, s-ar fi zis, în grațiile regimului, nu a fost ocolit. Cu atât mai mult, alții care nu erau în grații. Recurgem din nou la mărturia lui Dinu Pillat, din aceleași scrisori către Pia, datând, aceasta, din martie 1948: "Printre-o stranie coincidență, abolirea monarhiei a coincis cu începerea campaniei de răsturnare a mitului Arghezi în poezie, campanie dusă chiar de "Scânteia". (În prezent Arghezi, care
Considerații finale by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14378_a_15703]
-
după ce în numele "tainei fără sfîrșit" lasă nerezolvată indeterminarea centrală a informației în jurul căruia s-a desfășurat narațiunea - la fel de necreditabil cum ar fi un martor care ar declara că a distrus - voit sau din greșeală, n-are importanță, singura dovadă că mărturia sa nu e o pură invenție. Regula de aur a jocului lecturii literare - și încă și mai mult a jocului (re)lecturii - e că textul nu minte, că spune totdeauna adevărul (adevărul ficțional) despre o succesiune de întîmplări, dramatice sau
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
jocului (re)lecturii - e că textul nu minte, că spune totdeauna adevărul (adevărul ficțional) despre o succesiune de întîmplări, dramatice sau comice sau chiar supranaturale (ca în basm de pildă). Marea excepție e desigur descoperirea modernă a naratorului necreditabil - de mărturia căruia cititorul trebuie să se îndoiască, încercînd să ajungă la adevărul ficțional voalat prin ipoteze și inferențe proprii. Paradoxul e că tot textul și numai textul, lacunar și mincinos sau "halucinat" cum e, trebuie să furnizeze materialul ipotezelor. Inferențele care
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
mult" (p. 53). Uitarea care transformă totul în vis și iluzie, înainte de a șterge toate urmele, a și început să-și facă opera de subtilă eroziune în memoria cititorului care și-a plimbat ochii peste aceste rînduri; dar textul rămîne, mărturie ambiguă, și ne putem întoarce la el spre a ghici adevărul sau adevărurile - nu neapărat ficționale - pe care le conține. Ne vom întreba: cine este, în definitiv, Aubrey de Vere? Aș răspunde pornind de la fraza despre femeia care copia portretul
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
Czernin, minisitrul Austroungariei, avea misiunea să-l înduplece pe rege însuși. El îi solicita audiențe repetate, supunîndu-l aceluiași șantaj metodic. Torturat cu datoria sa de sînge, se întîmpla ca bătrînul monarh să izbucnească în lacrimi dinaintea inflexibilului diplomat. Chiar după mărturia acestuia asemenea întrevederi i-au grăbit sfîrșitul. Din fericire, nepotu-său din Germania, Ferdinand, înfiat pentru a-i succeda la tron, nu-și mai făcu aceleași scrupule. Se lăsă condus cu docilitate de liderii antantofili. În ciuda dezbinărilor, țara își urma destinul
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
de mine însămi indecentă totală, muzica dată la maxim nimic nu ne-a rămas de făcut, accept și resping propria mea vul-ne-ra-bi-li-tate gata să mă lingușească pe muzica de fond protectoare, memoria e o fractură, schizofrenie curată, cum să depună mărturie despre mine imaginea cu distorsiuni, chipul fluid strânge între sprâncene ziua promisă, fata Împăratului Roșu, Amazoanca îmi face cu ochiul știe că eu sunt știu că ea este dar trage la țintă și mă rânește ehee, băcănia ironică în care
Poezie by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Imaginative/14769_a_16094]
-
s-a cristalizat el în opera lui Dumitru Țepeneag, romanul trimite foarte direct la textura socială și la o tipologie umană specifice "epocii de aur"; în acest fel, cartea răspunde orizontului de așteptare al cititorului român de azi care caută mărturia, documentul, adevărul, înțelegerea principiului de funcționare a mecanismului aberant ce a determinat, în chip decisiv, atît traiul, cît și viața, atît realitatea, cît și realul unei societăți în descompunere. Manase Hamburda, Mihail Iorca, Epaminonda Bucevschi și ceilalți intelectuali din micul
Poezia și proza lui Matei Vișniec by Ioan Holban () [Corola-journal/Imaginative/14822_a_16147]
-
nu este chiar ceea ce se numește în mod curent o carte de memorii. De altfel, primul care atrage atenția asupra acestui fapt este chiar autorul: "Repet, nu sînt Memorii construite, chibzuite, cizelate, logic organizate, ci doar amintiri răzlețe, impresii fugare, mărturii și mărturisiri. Să rămînă ca o oglindă - o oglindă spartă, o oglindă tulbure, brumată - a unei îndelungi trăiri departe de țară" (p. 5). Așa cum mărturisește, autorul se mulțumește, cu modestie, să reproducă în stilul său liber-jovial fapte pe care le-
Un om norocos? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Imaginative/14803_a_16128]