18,914 matches
-
Mircea Dinescu nu a fost exclus din partid de organizația de la România literară. Nimeni din cei de acolo nu a votat excluderea lui fiindcă nu a fost pus în situația să o facă. Mai suntem în viață câțiva care putem mărturisi. Tocmai pentru a se evita o previzibilă defecțiune, știindu-se că e admirat și simpatizat în redacție, Dinescu nu a fost pus acolo în discuție, ci chemat la ,sector" unde i s-a comunicat excluderea hotărâtă de sus. Nu se
Cine pe cine acuză? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11489_a_12814]
-
a activismului, culorile ,cumva prohibite", șterse, topite într-un gri murdar sufocant, autorul întoarce, când și când, medalia cu revers de urâțenie și minciună, pentru a ne descoperi fața ei frumoasă: a propriilor investiții afective și imaginare. Maturizându-se, cum mărturisește, fără călăuză și fără maeștri, Angelo Mitchievici reușește să nu se scufunde o dată cu epoca. Își recuperează amintirile din molozul ei, privindu-le și arătându-ni-le ca pe niște pietre prețioase. Iată o scenă încărcată de toată electricitatea unei iubiri
Decrețeii II by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11496_a_12821]
-
în franceză. În Nota asupra ediției la volumul Scriitorul în fața revoluției, apărut la Editura Institutului Cultural Român, Mircea Martin își propune să înlăture această lacună: ,Aducerea întregii sale opere în atenția cititorilor din România rămâne pentru mine un obiectiv important" - mărturisește criticul. Deocamdată, ca o prioritate, adună în acest volum articole politice din perioada 1927-1935 și însoțește textele (traduse de Ion Pop) de o substanțială prefață, considerații aplicate și detaliate asupra publicisticii politice fondaniene. Revelația acestui volum o constituie pentru noi
Libertatea spiritului creator by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11497_a_12822]
-
să gîndești pentru simpla plăcere de a gîndi, și asta pe durata a cîtorva minute sau zeci de minute, după care, brusc, tot atît de brusc precum începuseși analiza temei, să întrerupi firul expunerii și să abandonezi problema, uneori chiar mărturisind fățiș că ,acum m-am plictisit" (p. 27)? Bizareria aceasta, izvorîtă dintr-un simț aparte grație căruia Dragomir simte cînd anume, în analiza unei teme, trebuie să se oprească este una din trăsăturile sale inconfundabile. O asemenea gîndire care se
Profesionistul Alexandru Dragomir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11498_a_12823]
-
E semitransparența care-i vine pe plac, în tot ce scrie, Gabrielei Adameșteanu, de la întîiul ei roman, Drumul egal al fiecărei zile, un jurnal de creștere pe hîrtie cu filigran. În 1975, la prima apariție, structura lui de coloană torsată mărturisea două lucruri. Întîi, teama că, încă din anii cînd nici n-ai apucat bine să trăiești, ai un trecut. De el, de acel lest surprinzător și străin ca o moștenire de la mătușa pe care nu o cunoști ți-atîrnă mersul vieții
Navetă cu metronom by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11538_a_12863]
-
la Teatrul Creangă nu doar pentru că se pregătea să sărbătorescă patruzeci de ani de ,carieră". Am fost să văd spectacolul făcut de regizorul Cornel Todea după povestea Harap Alb de Ion Creangă, care urma să aibă premiera peste două săptămîni. Mărturisesc că am avut emoții. Pentru toată lumea. Pentru teatru, să nu fie ceva festivist sau, dimpotrivă, înecat în formule prefabricate, cunoscute sau intuibile. Pentru regizorul Cornel Todea, dublat și de responsabilitatea directorului Cornel Todea. Pentru trupă... Nu mult după începerea reprezentației
Rîzi tu, rîzi, Harap-Alb by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11545_a_12870]
-
republicile sovietice, Premiul Național al Republicii Moldova în 1992, o monografie de Ion Ciocanu, Rigorile și splendorile prozei ,rurale", în 2000. Printre șaizeciștii basarabeni, Vasile Vasilache stă alături, ca situare biografică și istorică, de Ion Druță, Aureliu Busuioc și Vladimir Beșleagă. Mărturisesc că am citit foarte greu Povestea cu cocoșul roșu, nereușind să intru în rezonanță nici cu atmosfera regională foarte specifică, nici cu umorul popular destul de chinuit în bizarerii și anecdote artificioase. Peste cincizeci de pagini lectura devine un calvar, iar
Un roman comic izvodit dintr-o snoavă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11562_a_12887]
-
a unui ,conflict" între femeia, jucîndu-și cel mai complex rol existențial, și lumea care se desfășoară în fața ei dintr-odată cu totul altfel. Din fericire, este exact ceea ce a făcut Ioana Nicolaie în acest emoționant poem-roman Cerul din burtă. Ca bărbat, mărturisesc că, deși mă simt tulburat în apropierea unei femei-matrioșkă și pot vibra oricînd la gîndul unui copil crescînd timp de aproape un an în pîntecul mamei sale, nu m-am gîndit niciodată atît de departe la ce înseamnă cu adevărat
Întîmplări în miraculosul imediat by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11556_a_12881]
-
temătoare. Pantofii cu toc sînt pomana picioarelor lăsate în urmă. Gravidele-s egale, lunile-n avans nu-nseamnă nimic. Paloarea și răul zdrăngăne și în cercei. Totul e ieftin cumpărat de la colț." În ceea ce privește genul cărții, intitulată de Ioana Nicolaie roman, mărturisesc că nu mă atrage ideea unei clarificări. Deși eu însumi am comentat-o pînă acum ca pe un roman. Urmuz și-a numit Pîlnia și Stamate ,roman în patru părți", toată lumea l-a luat în serios și astăzi avem o
Întîmplări în miraculosul imediat by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11556_a_12881]
-
a insinuat în mine: mă înnobilează. Nu-mi vine să cred că sînt româncă! Doamna aceea atît de rasată, de graseiată, de Ťgepflegtť mi se adresează în metrou: V-am remarcat ieri la lectura de la Guggenheim. Arătați atît de bine". Mărturisind feciorelnic că e ,cumintea cuminților", autoarea nu poate rezista avansurilor a doi bărbați necunoscuți ce-i zîmbesc pe stradă: ,Un prelat islamist înfășurat în cearceafuri și un neamț mic, cărunt, de-o vîrstă cu mine; mă conduce cîțiva pași, îmi
Un jurnal al Norei Iuga by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11561_a_12886]
-
a sunat la telefon Radio France și am fost întrebat dacă accept un interviu în direct; am fost de acord și n-am făcut altceva decât să povestesc ceea ce vedeam pe fereastră: se vedeau scene demne de un film horror; mărturisesc că am fost atât de stupefiat de spectacolul cumplit, încât franceza mi-a fost destul de deficitară. Opresc aicea povestirea. Cred că este suficient. Mai vreau să subliniez un singur lucru: acțiunea iresponsabilă a televiziunii: ne-au fost arătate figuri patibulare
Trecut-au cincisprezece ani by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/11574_a_12899]
-
95" de la Antena1 și bucurându-se în spirit curat mioritico-daco-roman că și alți bărbați au soacre, neveste, amante și alți viruși distrugători de familii - cum a spus el cândva - am aflat motivul, sau unul dintre motivele noii căderi psiho-haralampyene, el mărturisindu-mi confidențial și oarecum stânjenit: -Bade, fiecare dintre noi păstrează undeva, într-un colțișor de suflet, o întâmplare, o situație, o vorbă (mă rog, bună sau rea), senzația primului sărut, imaginea unei ființe dragi, ... Să se fi îndrăgostit de Dora
Frunzăverde, cu crengi cu tot... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11573_a_12898]
-
Dumnezeu l-ar fi făcut dumnezeu. Prin urmare, omul se situa între cele două: respectând poruncile lui Dumnezeu, urma a și câștiga nemurirea și a deveni Dumnezeu; nesupunându-se lui Dumnezeu, ar fi fost responsabil de moartea sa48. Frumusețea universului, mărturisind despre frumusețea dumnezeiască este slăvită de Teofil din Antiohia, care este impresionat de această splendoare ce-l conduce către Dumnezeu. Omul sau mai degrabă misticul ajunge să perceapă divinul datorită purității sale. În cele trei cărți pentru Autolic, Teofil din
Îndumnezeirea omului după Sf. Ignatie Teoforul, Teofil al Antiohiei şi Sf. Ipolit al Romei. In: Nr. 1, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/145_a_96]
-
polifonia de eterofonie ori omofonia de polifonie, dar acest parcurs nu exprimă decît în chip generic un vector al cărui sens este de la simplu la complex și nicidecum o evoluție a artei sunetelor în plan axiologic. ,Datorită imperfecțiunii naturii umane, mărturisea cîndva Igor Stravinski, suntem supuși trecerii timpului, categoriilor de viitor și trecut, fără a reuși să realizăm într-adevăr prezentul. Să facem deci să se oprească timpul, să stabilim o ordine între lucruri și înainte de toate o ordine între om
Stringendo by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11592_a_12917]
-
cărei însemnătate, trecută minunarea copilului prins, de pe margine, de miza vreunei conversații, se arată cu anii. Urmează ,primara", la Mântuleasa, liceul, la Spiru Haret, cu amintiri lipsite de dulcegăria, înduioșătoare, chiar și ea, a dedicațiilor în acorduri de Gaudemus... dar mărturisind, în schimb, față de prezentul care nu mai seamănă cu ce era, o anume, discretă, încredere. O distanță de connaisseur care doar caută bucăți din ce-a fost în ce va mai fi. Și-i tot întoarce, vremii trecute, alintul vechiului
Ce a mai rămas din zi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11582_a_12907]
-
lentoarea, nostalgic și avid după discreție, anonimat și insignifiant ("sînt fericit cînd pot să trăiesc estompat, cînd, totodată, trăiesc și nu trăiesc"), în căutare permanentă a acelui loc securizat al letargiei, dincolo de expectativă, el este și mefient față de sine. Uneori mărturisește chiar că se disprețuiește: "recitesc ce am scris pînă aici: antipatic personaj". Cu toate astea, nu este un profesionist al repaosului absolut, scrisul este viciul pe care îl practică la vedere, deopotrivă amuzat și luîndu-l în derizoriu dar și cu
Un Sancho Panza al bătrîneții by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11601_a_12926]
-
D. Ralea sau ca Victor Eftimiu? Să te realizezi în pungășii ca Pamfil Șeicaru? Să torturezi țara ca Vasile Luca și Ana Pauker? Stima și afecțiunea mea, integrale, merg spre acest triptic de ratați". La fel, fie-ne permis a mărturisi că "stima și afecțiunea" noastră se îndreaptă, retrospectiv, spre părelnicul "ratat", neînfrînt nici de temnițe nici de interdicții care a fost Petre Pandrea. Purtînd justiția în sînge, spirit radical și incendiar, slujit de un scăpărător condei, el ni se relevă
Extraordinarul Petre Pandrea (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11606_a_12931]
-
funcții. Muncea din plăcere și devotament, de la o vreme, aproape neplătită." S-a bucurat de prietenia și încrederea multor scriitori. Al. Rosetti, luând-o ca executor testamentar, i-a încredințat plicul, datat 1952, cu ultimele sale dorințe. Al. Paleologu a mărturisit că a revenit, după o lungă absență, în presa literară, în urma invitațiilor și insistenței ei iar Petru Dumitriu o considera un fel de reprezentantă a sa în România. Constantin }oiu îi evocă, în amintitul număr al România literară, o altă
Amintindu-ne de Andriana Fianu by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/11613_a_12938]
-
cu consecvență mîinile scriitorilor, instrumentele scrisului lor: creioanele, pixurile, stilourile, ordinatoarele sau mașinile de scris... unele dintre ele adevărate antichități. M-a uluit faptul că încă foarte mulți autori mai scriu de mînă și chiar cei mai tineri mi-au mărturisit că la început, pînă prind, pînă găsesc melodia, ritmul unui roman, scriu de mînă și abia după aceea trec la computer. R.B.: Ce reacții au avut scriitorii atunci cînd ați pătruns cu aparatul de fotografiat în spațiul lor intim? H.K.
Cu Herlinde Koelbl despre Forța privirii by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11616_a_12941]
-
Nixon la București. Cu taxiul, urcăm în sus pe Copou prin mirosul îmbătător de tei... Richard - pentru că de aici înainte, așa îi voi spune, prietenește, îmi propune să vizităm ceea ce o lume întreagă cunoaște - Teiul lui Eminescu, și pe care mărturisesc că nu l-am mai văzut de vreo patruzeci și ceva de ani. Cu vechiul meu reflex de reporter, scot imediat din buzunar carnețelul, ca pe vremuri, când mă pregăteam să cobor într-o mină, ori să cunosc alt loc
Balaurul în cârje (25, 26, 27 mai a.c.) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11631_a_12956]
-
Ieșenii au avut bucuria de a vedea, în cadrul Festivalului Filmului European, în premieră națională, filmul premiat la Cannes, în secțiunea "Un certain regard". La conferința de presă organizată la Biblioteca Centrală Universitară "M. Eminescu" din Iași, regizorul Cristi Puiu a mărturisit că ar fi preferat să nu trebuiască să-și aducă familia și prietenii la Iași ca să-i vadă filmul. El este pentru o descentralizare, măcar culturală, și e de părere că așa cum bucureștenii vin să vadă "Perifericul" organizat de Matei
Interviu cu regizorul Cristi Puiu - De la Cannes la Iași by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/11636_a_12961]
-
spus că a ales-o după ce aceasta a dat probe și că speră că va atrage spectatorii care au fantezii legate de ea, mai ales că joacă rolul unei asistente medicale. Profitînd de buna dispoziție a regizorului, care, deși a mărturisit că este obosit, a fost foarte disponibil, l-am rugat să răspundă la cîteva întrebări. -...acum zece ani, la emisiunea Irinei Margareta Nistor. Erați proaspăt premiat la Dakino... - A, nu, n-am luat premiu la Dakino. Am prezentat filmul la
Interviu cu regizorul Cristi Puiu - De la Cannes la Iași by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/11636_a_12961]
-
apoi, ne găseam într-o încăpere cu tapiserii florale de tip oriental pe pereți, un individ cu capul înfășurat într-un prosop cu iz de iasomie ne ceru pașapoartele, actele de identitate. N-am avut încotro și a trebuit să mărturisesc că le uitasem la registratură, la hotel. Veste ce-l înfurie pe celălalt tip, căruia i se vedeau numai ochii licărind sinistru dintr-o basma. Ambii blestemau, cu mâinile la cer, și cu atâta violență, încât răsturnară o ceașcă - noroc
Secretul secretului rămâne secret by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11644_a_12969]
-
minute de vâjâitul motoarelor patrulei aeriene israeliene: în timp ce trupurile păreau de nescufundat, vânzoleala istoriei și calmul originilor alternau cu o regularitate nevrotică. M-am hotărât într-o clipă, o mașină ne aștepta și peste câteva minute eram la Ocna Sibiului. Mărturisesc că speram să retrăiesc, de data asta la modul "acvatic", experiența călătoriei nocturne din ajun. Speranță repede spulberată: din barurile de noapte, unele mai zgomotoase ca altele, răzbăteau vocile stridente ale cântăreților și freamătul insuportabil al orchestrelor. Ai fi zis
Noaptea din Dumbravă by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/11658_a_12983]
-
referitor la Cioran, integrat în primul capitol al cărții: Literatură. Următoarele se intitulează Filosofie, Cinema, Reportaj, Teatru, Muzeu, Polemici. Altele sunt circumscrise mai strict: A fi evreu, Despre un fascism francez, Bosnia, Adio, Israel, Lumi în război, Folosirea timpului. Scriitorul mărturisește în scurta prefață a cărții că ceea ce a stat la baza alcătuirii ei a fost faptul că în epoca în care trăim, ceea ce suntem, și mai ales ceea ce ascundem interesează mai mult decât ceea ce facem (respectiv ceea ce scriem). Eseul despre
Bernard-Henri Lévy - A doua moarte a lui Cioran by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11661_a_12986]