1,766 matches
-
în sat, devenind Joldeș. A oftat adânc. Și-a mângâiat fața nerasă, a lovit ușor cu mâna dreaptă în piciorul mesei, așezată sub șopronul ce dădea spre intrarea în casă, ca să alunge pisica ce dădea târcoale oalei de ciorbă cu măruntaie, pusă spre a se răci, de către nevasta lui, apoi respiră ușor și-mi spuse: Nu se astâmpără pisica asta deloc. Am răsfățat-o, de... a fost singurul pui rămas în viață de la maică-sa, care a murit cu ceilalți pe
CASA CA FORMĂ GEOMETRICĂ, SPAŢIU SPIRITUAL ŞI LOC AL DESTĂINUIRILOR FAMILIEI SATULUI GORUNI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 2074 din 04 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372755_a_374084]
-
auzi de ceva bun care astâmpără foamea, ca un tont ce era, căscă lacom cuptoarele gurii, în care Mărțișor aruncă iute sulițele de fier. Căpcăunul se strădui să le înghită cu lăcomie. Dar astea se înroșiseră și-i străpunseră toate măruntaiele.De aceea, nenorocitul scoase un răcnet înfiorător. Se zvârcoli turbat de durere, dar cu cât se zbuciuma, țepoaiele îi străpungeau trupul tot mai mult,astfel că, până la urmă plesni, dându-și duhul. Pe loc se prefăcu într-un lac, în
MĂRŢIŞOR-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372910_a_374239]
-
voința Domnească. Am cunoscut suferința fizică Și din lăcașul armoniei mi-am zis: Am s-o fac să dispară Prin cunoaștere Am să știu mai întâi cum ia naștere Cum crește Cum se extinde Și cuprinde Încet sau cu brutalitate Măruntaiele toate. Mai târziu am descoperit Suferința sufletului Și mi-am șoptit: Iată! Cunoașterea este limitată Și această apăsare Suferința Nu o vezi izbăvită Decât prin poruncă Descântată Rostiră incantatoriu Ca la granița cu purgatoriul Alungată cu o mantră De golire
CALEA de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 837 din 16 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345838_a_347167]
-
îmbrățișărilor... Pielea păstrează parfumul lui și căldura mângâierilor! Rug de dorință, abia aștept să mă pierd iarăși în brațele sale! Să simt iar și iar, cum șopârle de gheață, aleargă pe pielea arsă de patimă. Foamea de el, îmi macină măruntaiele... Dar, ce face? De ce întârzie?! Cât îi ia să cumpere trei lulele-trei surcele?! A trecut un sfert de oră. Ce are de vorbit atât de mult cu vânzătoarea?! Ce are să-i spună ea, lui? Sau el, ei??... O tinerică fără
PROZĂ de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348373_a_349702]
-
s-a hotărât să se răzbune. Ea i-a cerut zeului Anu să facă un taur ceresc, pe Urus, care să îl omoare pe Ghilgameș. Regele a ucis fiara cu ajutorul lui Enkidu și s-a lăudat cu fapta sa aruncând măruntaiele în fața zeiței. Iștar s-a înfuriat și mai tare și a trimis o boală nemiloasă asupra lui Enkidu care l-a omorât. Speriat de moartea prietenului sau, Ghilgameș a căutat un mijloc de a scăpa de moarte. El a plecat
REZUMATUL OPEREI LITERARE ,, EPOPEEA LUI GHILGAMEŞ de GIGI STANCIU în ediţia nr. 735 din 04 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345192_a_346521]
-
cu un buton negru în colțul de jos, pe stânga. Spatele lădiței era acoperit de un carton gros, cu perforații, iar printr-un orificiu al acestuia, firul electric adus cu atâta trudă tocmai de la stâlpul din stradă pătrundea undeva în măruntaiele cutiei fermecate. Așa a intrat în viața noastă Difuzorul, iar din acel moment și familia noastră era conectată la rețeaua orășenească de radioficare... Pe la începutul anilor `50, regimul „socialist” instaurat definitiv a găsit (probabil după model sovietic) o modalitate simplă
DIFUZORUL de BENI BUDIC în ediţia nr. 2325 din 13 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376850_a_378179]
-
nu ne deranjează nimeni. Nu mă așteptam și nici nu credeam că este posibil. Nu doresc să ofer amănunte... Singura satisfacție pe care am avut-o este că am avut curajul să-i dau o palmă, deși tremuram din toate măruntaiele. De furie, nu de frică. Și a fost foarte puternică! Știu că tu vei înțelege... Unii aveau ceva vechime. Se obișnuiseră. Erau și alte nouă fete. Nu am cercetat niciodată și nici nu am înțeles dacă jigodia s-a purtat
PROASPĂT FRAGMENT DIN ROMANUL AFLAT ÎN LUCRU de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2359 din 16 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376866_a_378195]
-
boabele ori vreun târn de măturat frunzele din bătătură, de la rudarii de sub munte. Aceștia, statorniciți pe meleagurile subcarpatice de sute și sute de ani, erau urmașii „pârâți” ai slavilor trecuți cu valul migrațiilor peste bătrânul Danubiu, grozavi meșteri în „scormonitul” măruntaielor muntelui după minereul de aramă ori fier. Timpul trecuse neiertător și urmașii rudarilor de cândva, rămași în „borgeie” săpate adânc în pământ, își pierduseră priceperea mineritului, depășiți de câștigurile civilizației autohtonilor din jur. Ei, rudarii, cedaseră în numele păstrării unității lor
LINGURARUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1450 din 20 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377860_a_379189]
-
grea, metalică și se îndepărtă îngândurat. Purta echipamentul de coborât în galerii. Se îndreptă pe scara din spatele grădinii, către Peștera Urșilor și de acolo o coti pe cărarea invadată de tufișuri și iarbă, către intrarea într-o galerie părăsită, spre măruntaiele muntelui. Venise cu gândul de a prospecta locuri știute de el, în acea galerie ce-i aparținea. Venise să-și procure minereul necesar meșteșugului său. Dragu și Grace, cei doi copii ai săi în vârstă de 17 și 14 ani
FRĂȚIA DRAGONILOR STELARI de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376619_a_377948]
-
Hmm! Nu ești singurul, care ar dori, să se întâmple asta, numai că acei hultani hulpavi nu se dau duși, de bună voie. Vor să stoarcă munților și băilor ultimul gram de aur, chit că vor răscoli după el, până în măruntaiele pământului și vor trezi până și morți din somn, murmură ca pentru sine faurul. Aceia ar dori să plecăm noi, ca să-și facă meandrele nestingheriți. Hai în casă, băiete! Ești încă necopt, pentru astfel de griji. Dragu îl contrazise în
FRĂȚIA DRAGONILOR STELARI de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376619_a_377948]
-
Gino că ți-l las pe fiu-meu dobândă! Și i-l lasase... de tot... Într-o dimineață de iarnă nu se mai trezise... Erau în clasa a V a. Anii trecuseră dar durerea lui era la fel de vie sfredelindu-i măruntaiele. Mama Gina îl adoptase de atunci iubindu-l ca pe fetele ei. Aproape că se mutase la ea... Nici nea Ion nu făcuse diferență. Tatăl lui era mereu plecat cu serviciul și prea puțin timp petrecea cu el. Avea de
INELUL de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372696_a_374025]
-
am deschis capacul spre libertate cu o plecare în centrul sinelui. M-am lovit de limită ca de o trezire în baia dumnezeirii . M-am atins de muchia răbdării coapte la focul zilelor rotunde, sparte în pulbere de stele și măruntaie de vânt. Pășisem cu entuziasm și teamă pe scara podgoriilor interioare și fiecare lovitură de marginea drumului mă azvârlea între încătușare și zbor. M-am lovit de limită și îmi contemplu uimită aruncarea în neant. (29 august 2015) Referință Bibliografică
LIMITA de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372220_a_373549]
-
ude Recoltele pentru hrana copiilor, Coace pâinea în vatra Făcută din același lut ca și el, Lutul străbunilor îl ospătează. Preface o creangă de pom Într-un nai, Prin el se scurge seva copacului. Ați auzit vreodată munții doinind, Din măruntaiele lor cum strigă strămoșii? Susurul râului ce poartă Cu el sufletul ascuns în Pântecul muntelui? Ați văzut cum sărută Câmpia lacrimile Timpurilor trecute în singurătate ? Citește mai mult Voi știți ce suflet frumos are țara asta ? E ca un țăran
ANA MARIA BOCAI [Corola-blog/BlogPost/376148_a_377477]
-
Roagă ploaia să îi udeRecoltele pentru hrana copiilor, Coace pâinea în vatraFăcută din același lut ca și el,Lutul străbunilor îl ospătează. Preface o creangă de pomîntr-un nai,Prin el se scurge seva copacului.Ați auzit vreodată munții doinind,Din măruntaiele lor cum strigă strămoșii?Susurul râului ce poartăCu el sufletul ascuns înPântecul muntelui? Ați văzut cum sărutăCâmpia lacrimile Timpurilor trecute în singurătate ?... XV. ÎNGERI, de Ana Maria Bocai , publicat în Ediția nr. 1325 din 17 august 2014. Știați că există
ANA MARIA BOCAI [Corola-blog/BlogPost/376148_a_377477]
-
FRAGMENT DE ROMAN) Autor: Mihaela Alexandra Rașcu Publicat în: Ediția nr. 1835 din 09 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Stătea rezemată de balustradă, privind în apele tulburi ale Someșului. Tramvaiele treceau la intervale regulate de timp, împingând vibrațiile șinelor până în măruntaiele de beton ale podului. Atentă la traiectoria unei crengi căzute în apă, nu părea să audă zarva străzii. Era fericită că râul curgea direct prin inima orașului, amintindu-i de Arieșul care șopotea jucăuș în spatele curții de acasă. Își dorise
INCIZII PE MIJLOCUL DESTINULUI (FRAGMENT DE ROMAN) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1835 din 09 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376204_a_377533]
-
uneori foarte obișnuite despre client, despre gusturile aceluia despre micile activități ale vieții sale ori despre ceea ce îi plăcea aceluia și ce disprețuia el. Cunoscându-l acum destul de bine, haruspexul nostru își începea ședințele cu ghicitul în zborul porumbeilor, în măruntaie, în oase și în fum, ori ,,cerceta” aștrii de pe bolta cerului. Omul prezenta pe parcurs amănunte din trecutul persoanei fiindcă își începea ședințele nu cu viitorul pe care doreau toți să-l afle, ci cu trecutul pe care de obicei
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL TREILEA FRAGMENT(1). de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1409 din 09 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371595_a_372924]
-
un vârf atât de gingaș și simetric de o mână de artist creat , de parcă ar fi căzut din cer în vremurile străvechi . Multe povești au circulat prin partea locului cu dealul acesta superb : printre altele se spunea că acolo în măruntaiele Cetățelei în vremurile străvechi au locuit uriașii , care erau așa de mari și înalți că puteau călca cu un picior pe Cetățauă , și cu celălalt pe Măgura care este la vreo trei, patru Kilometri distanță ; ceea ce întrece cu mult cele
COMUNA VAD de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2003 din 25 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375725_a_377054]
-
unde legătura cu divinitatea se făcea prin Pitia. Acestor celebre tălmăcitoare-ghicitoare li se datorează supranumele de Pitianul atribuit zeului Apollo. Mantica sau ghicirea viitorului s-a bucurat de mare prețuire nu doar la magii caldeeni sau la romani (ghicitul în măruntaiele jertfelor, cititul în zborul păsărilor etc.), ci a străbătut triumfătoare întregul Ev mediu prin importanța acordată prezicerilor astrologice și a pătruns în viața omului modern printr-o impresionantă paletă de tehnici și însușiri cu ajutorul cărora se „cercetează” viitorul, ba chiar
VIITORUL de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369213_a_370542]
-
acum, aici scot la iveală Alfabetul Tăcerii! [ ... ] De-acum, limba Poetului voi desface din toate oasele ei. Și mașinăriile simțirii, rând pe rând, vi le voi arăta. Veți vedea bolile sufletului meu. Am să vă las să pătrundeți în toate măruntaiele inimii mele, cea fără de minte și fără de crez. Vă voi face părtași neînchipuitelor sentimente. Vă veți cutremura și veți fi martori întru neodihna simțirii. La nașterea și renașterea silabelor veți asista. Nu și la moartea sfiirii. Tăcute fi-vor toate
„METAFORA TĂCERII” LA THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362096_a_363425]
-
tipărit că "cuțitul s-a înfipt pîn[ă]-n mâner în pântecele Romîniei", n-am ști cum să esplicăm graba ce-au avut-o patrioții de-a supune sancțiunii domnești acel cuțit care avea să fie înfipt până-n mâner în măruntaiele patriei. E și tiparul bun la ceva. Vinerea trecută d. baron de Haymerle a crezut a putea spune în delegațiunea austriacă cam următorul lucru: Daca voiți să știți ce-i prieteșug, să vă spun eu ce e. Sânt raporturile noastre
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
cu "lopata de țărână" de la temelia ei. Eminescu a fost atent la această simbolistică a constructorilor de-a așeza o "lopată de pământ 7 la baza piramidei. Nici stînca nu are durabilitate fără magma pământului: "Cum sub stânci, în întuneric, măruntaiele de-aramă A pământului..." (Memento mori) Scenă tăcută a faptei umane, pământul ("Un neam trece și altul vine, dar pământul rămâne totdeauna"Ecclesistul) este spațiul desfășurării "drumului pulberii". Fără a fi un răspuns arogant, blasfemiator, dat cerului, piramida la Eminescu
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
acum minunata noastră planetă albastră: un vesel (și nu prea) stabiliment al frumuseților și urîciunilor lumii. De n-or fi arătînd mai de totdeauna așa. Pînă la ivirea camerei de luat vederi. Care, într-o clipită, cam imprudent! îți dezvăluie măruntaiele antipozilor. Uitarea! Era și ăsta un refren, mai dincoa'. Popor pașnic, neanexionist (oare?) am găsit, unanim, soluția rezolvării crizei de stabiliment (era să spunem establishment): Uităm. Sau ne facem că uităm. Ne trece repede. Uitarea. Vorba refrenului. Totu-i să
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Fiicele lui Beula zăriră Emanația; le era milă, Plîngeau în fața porților Lăuntrice-ale sînului lui Enitharmon, Și ale creierului său cu gingășie măiestrit, și ale miezului din pîntecele sale. 555 Porțile-acestea dinăuntru, Slăvite 51 și strălucitoare, în Beula se deschid Din măruntaiele lui Enitharmon; dar luminoasă femeiasca groază Porțile sale luminoase să le deshidă refuzắ; ea le închise și le ferecắ Pentru că Los în Beula să nu intre prin porțile-i frumoase. Emanația statu naintea Porților lui Enitharmon, 560 Plîngînd; Fiicele lui
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
bătînd în icuri și în drugi, Apoi trăgînd în fire grozavnicele Pătimi și Iubiri A' morților Spectrali. De-acolo duse la Războaiele de Țesut ale lui Cathedron, Fiicele lui Enitharmon țes ovarul și integumentul 254 Cu gíngaș borangic, din propriile măruntaie tras cu o lasciva desfătare, 210 Cu cîntec dulce cadențat pentru vîrtelnița și fusul ce se-nvîrt, Alinind spectrele morților ce plîng, Înveșmîntîndu-le mădularele Cu daruri și cu aur din Eden. Uimite, de-încîntare năucite, Groazele-și pun dulcile acoperăminte pe malurile-Arnon-ului255
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
lase slobod drumul/ Ieșirii Împăratului Măririi,/ În Duhul lui și în Cuvîntul lui/ Pornind acum noi lumi să făurească./ Stăteau pe țărmul Cerului, văzînd/ Sub ei Abisul nehotărnicit,/ Întunecat și furtunos că marea,/ Pustiu, sălbatic, răscolit de vînturi/ Dezlănțuite pînă-n măruntaie,/ Noian de valuri îmbulzind, cît munții,/ Tăria Cerului să o asalte,/ Că miezu-i să-l amestece cu polii./ Și se rosti atoatefăcătorul/ Cuvînt: "Tăcere, valuri turburate!/ Tu, hau nemărginit, te potolește![...]" Și nu statu ci se-avîntă dendată,/ Pe áripe de
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]