933 matches
-
obraz se transformase într-o veritabilă Niagara. — Toată ziua, fir-ar să fie! După asta, doctorul a spus pe o voce plângăcioasă: —Mă doare măseaua, poți s-o repari? Mă doare dintele, fă ceva! Asta e tot ce aud: dinți, măsele, dinți, măsele! Aoleu, e sonat rău de tot! — Am fost la câteva întâlniri AA, așa, să văd cum e. Doctorul m-a privit seducător. Iar eu, la rândul meu, l-am privit la fel de seducător. Te rog, lasă-mă să plec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
transformase într-o veritabilă Niagara. — Toată ziua, fir-ar să fie! După asta, doctorul a spus pe o voce plângăcioasă: —Mă doare măseaua, poți s-o repari? Mă doare dintele, fă ceva! Asta e tot ce aud: dinți, măsele, dinți, măsele! Aoleu, e sonat rău de tot! — Am fost la câteva întâlniri AA, așa, să văd cum e. Doctorul m-a privit seducător. Iar eu, la rândul meu, l-am privit la fel de seducător. Te rog, lasă-mă să plec. Dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
n-a durat prea mult. Mi-a fost imposibil să nu-mi aduc aminte de tot felul de povești îngrozitoare ale căror protagoniști erau dentiștii. Mi-am amintit cum Fidelma Higgins s-a dus la spital ca să i se scoată măseaua de minte sub anestezie generală. Nu numai că doctorii nu i-au scos măseaua dureroasă, dar i-au scos splina care era perfect sănătoasă. Sau alta, când lui Claire trebuia să i se facă o extracție, dar rădăcina a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
de tot felul de povești îngrozitoare ale căror protagoniști erau dentiștii. Mi-am amintit cum Fidelma Higgins s-a dus la spital ca să i se scoată măseaua de minte sub anestezie generală. Nu numai că doctorii nu i-au scos măseaua dureroasă, dar i-au scos splina care era perfect sănătoasă. Sau alta, când lui Claire trebuia să i se facă o extracție, dar rădăcina a fost așa de puternică încât, mi-a spus ea sub jurământ, doctorul s-a proptit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
privit în ochi și-am spus: — Acum sunt bine. Puteți să continuați. Când, în sfârșit, m-am prăvălit din nou în sala de așteptare, unde mă aștepta Margot, mă simțeam de parc-aș fi fost călcată de-un camion, dar măseaua nu mă mai durea, iar eu eram triumfătoare. O făcusem și pe-asta. Și supraviețuisem. Eram mândră de mine. — Mă întreb de ce m-a apucat durerea aia de măsea tocmai acum? am bolborosit gânditoare pe drumul de întoarcere. Margot m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
simțeam de parc-aș fi fost călcată de-un camion, dar măseaua nu mă mai durea, iar eu eram triumfătoare. O făcusem și pe-asta. Și supraviețuisem. Eram mândră de mine. — Mă întreb de ce m-a apucat durerea aia de măsea tocmai acum? am bolborosit gânditoare pe drumul de întoarcere. Margot m-a privit cu precauție. —Sunt sigură că nu e o coincidență, mi-a răspuns ea. Nu e? am întrebat eu surprinsă. —Gândește-te puțin! Ieri, în timpul ședinței de grup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
tău e atât de puternică, încât corpul tău te ajută oferindu-ți un alt fel de grijă. Pentru numele lui Dumnezeu! — M-am săturat de felul în care e interpretat orice gest, am spus eu cu răutate. M-a durut măseaua. Asta a fost tot. Mare scofală! —Tu ai fost cea care s-a întrebat de ce acum, mi-a reamintit Margot cu blândețe. Restul drumului am tăcut. Când am ajuns înapoi la Cloisters, am fost întâmpinată de parc-aș fi lipsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
că era o persoană bine-crescută și respectabilă. Omul care-și dorea să fie. Eram descumpănită de tot ceea ce aflasem. Vineri seara am sesizat că tristețea îngrozitoare ce pusese stăpânire pe mine la începutul săptămânii se risipise. Asta pentru că sentimentul revenise. — Măseaua nu te-a ținut ocupată prea mult timp, nu-i așa? m-a întrebat Margot zâmbindu-mi, în timp ce stăteam la masă, plângând de sărea cămașa de pe mine. Ar fi trebuit să-i arunc în cap farfuria cu slănină și varză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
noastră a dispărut aproape de tot. Adevărul e că mă simt de parcă am fi prieteni de când lumea sau așa ceva. — Și cum e cu Ziua Angajaților În Familie ? spune. Abia aștepți să vină, nu ? — Mai bine mă duc să-mi scot o măsea, spun sincer. — Așa am crezut și eu. Încuviințează amuzat. Și... ce... Șovăie. Ce se zice despre mine ? Își trece ușor jenat mâna prin păr. Nu trebuie să-mi răspunzi, dacă nu vrei. Toată lumea te place foarte tare ! Rămân câteva clipe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
bărbătești ale corului antic, iar ei Își tot repetau Îndemnurile reciproce, Însoțite de bătăi prietenești pe umăr, de mici bancuri libidinoase la care coborau glasul, alăturându-și burțile de toate mărimile, cheliile, negii, zâmbetele prefăcute, lingușitoare, lașe, dinții de acrilat, măselele de viplă, servietele-diplomat, mapele roase, Înțelepciunea maturității. Și, odată bancul sfârșit, aceeași privire Îngrijorată În jur, cine i-a putut auzi, cine i-a văzut, ăla de la poartă, secretarul de partid, aia de la contabilitate, securistul nostru? Ai fi putut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
ruși și aș dori să le cunosc. Boier Filipescu era informatorul dumneavoastră cel mai important, nu-i așa? Ca să câștige timp de gândire, Ledoulx acceptă invitația ei. Luă o bomboană de ciocolată și o savură cu prudență, pentru că avea o măsea sensibilă, trăgând cu coada ochiului spre femeia cu care împărțea canapeaua și delicatesele comandate de soția lui la Viena. (O cheltuială enormă!) Faptul că ea se interesa de boierul Filipescu îl cam punea pe gânduri. Ce avea de gând? Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Au!... Leacurile!... Mmm!... Îngrozitor ce mă doare măs... Lăsați dracului covorul! Nu vedeți că mor de durere? ― De ce nu ți-ai căutat un doctor? îl certă Toinette, indispusă și iritată la culme din cauza covorului compromis. Doar te-am prevenit! Cu măselele nu te joci. Uite, uite în ce hal arată covorul acum! ― Julien! Mmm! Cheamă-l pe Julien! Ledoulx se târî până la un fotoliu, zvârcolindu-se neputincios când pe o parte, când pe cealaltă. Mor!...Mmm!... Mor!... ― Trebuia să-ți cauți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
zvârcolindu-se neputincios când pe o parte, când pe cealaltă. Mor!...Mmm!... Mor!... ― Trebuia să-ți cauți un doctor priceput, așa cum te-am tot sfătuit. Nu înțeleg ce-ai așteptat? Nu pot să înțeleg și pace! Când e vorba de măsele, nu te mai uiți la bani. Nu pot să înțeleg de ce te-ai zgârcit! Toinette nu făcea decât să-și verse focul. Și o făcea cu voluptate. Se ivise, nesperat, prilejul să-și muștruluiască soțul infidel în cel mai înalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
doriți să trimit după un călugăr tămăduitor de la mânăstirea Văcărești. Se vorbește că scrie mare semnul crucii cu cerneală pe locul dureros. Dar el vindecă doar buboaiele, durerile de șale și de burtă. Nu știu în ce măsură ar putea vindeca și măseaua Excelenței Voastre. Ar mai fi și un fel de arhimandrit care face un leac minunat din broaște țestoase hrănite doar cu dulceață de trandafiri. După ce ating dimensiunea dorită, le taie capetele și picioarele, iar restul îl pune la fiert. Zeama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
vorbe. Deși este surd de ambele urechi, vorbește bine și am înțeles că lucrează și mai bine. Are pricepere să scoată dinții cu rădăcină cu tot, face dinți meșteșugiți care nu se pot deosebi de cei naturali, umple găurile din măsele cu aur sau cu argint, după punga clientului, ca să nu mai pomenesc câte prafuri felurite știe să prepare pentru albeața dinților și pen... ― Dar du-te! Fugi! Cheamă-l repede, Julien! Nu mă lăsa să mor. ― Du-te, Julien, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
împăratului Napoleon, heraldica era pentru el un soi de păsărească nedigerabilă. Revigorat de o nobilă mândrie patriotică după acest exercițiu de admirație, înaripat de vultur și de metafora inspirat aleasă, Ledoulx se așeză la biroul său. Își pipăi cu limba măseaua, după care, cu totul liniștit în privința ei, se simți pregătit să compună scrisoarea pentru ministrul Talleyrand. De curând, ambasadorul Champagny de la cartierul general al împăratului din Compiègne îi scrisese că Napoleon manifestă, în ultimul timp, un interes tot mai mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Ledoulx, „că atât generalul Kutuzov, cât și guvernul rus doresc să continue acest război, chiar dacă, pentru ei, cu siguranță va fi un faliment total. Hazardată intenție, dar tipică pentru spiritul lor sălbatic.” Mulțumit de această concluzie, consulul își pipăi iarăși măseaua cu limba. Nu mai simțea gaura, nu mai simțea nici o durere. Plutea. Aproape de miezul nopții, încă plutind, păși în îmbelșugata casă a zarafului filofrancez. Și, în aromele bucatelor fine, convorbirile se dovediră cu totul însuflețitoare pentru viitorul colaborării în beneficiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
doctor dacă nu are cumva niște leacuri mai speciale, cu care să-și mai aline palpitul de care suferă uneori. Guibert i-a citit aceste cuvinte privind de foarte aproape și cu mare atenție buzele ei în timp ce astupa gaura din măseaua stăpânului, asigurând-o că posedă multe și variate leacuri deloc amare. Iată un exemplu minunat despre felul în care un om inteligent își poate folosi beteșugul surzeniei ca să dea o sclipire de galanterie unei risipe savante de vorbe, punând totodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
atât, ia-mi și mie doi mici, la care Mărgărit insistă iarăși, păi, să nu se ia după el c-a luat numai doi... Să ia mai mulți, da, păi, la fizicu’ lui nu i-ar ajunge nici pe-o măsea. E ditamai omu’ Rafael, păi, și el a fost așa până să i se agraveze, ba și mai și, a avut nouăzeci de kile, și pe atunci mânca, nu se încurca cu doi mici, și Rafael că bine, bine, ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
aminte să-l întreb: „Ce voiai de la Cibi?” „Nenorocitul ăla de tanc îl voiam. E un model a-ntâia. Englezesc.” „Și de asta îl scuturai pe ăla micu’, parcă scoteai banii din pușculiță? Știi doar că taică-său trage la măsea. Dacă află că te-ai luat de puștiul lui, ai încurcat-o. Are să se țină după tine și n-are să te slăbească până când nu ți-o plăti cu vârf și îndesat. Îți aduci aminte când a trebuit să te cocoți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
face templierul printre miresmele cedrilor Libanului? Lăsați-i-l măcar pe micul maur. Acum Înțelegeți de ce se răspândește zicala «să bei și să Înjuri ca un templier». E cam ca și cu povestea capelanului În tranșee, care trage rachiu la măsea și Înjură Împreună cu soldații lui analfabeți. Și măcar de-ar fi numai atât. Sigiliul lor Îi reprezintă mereu câte doi, unul lipit de spatele celuilalt, pe același cal. De ce, din moment ce regula le permite câte trei cai de fiecare? Asta trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
dați pâine de sub tejghea! Dar noi o ascundem sub palton și o scoatem abia când ieșim de la metrou, la Universitate. Nea Fane râde gros, cu gura până la urechi, descoperindu-și gingiile din care mai spânzură doi dinți îngălbeniți și trei măsele cariate: bă Piratule, bă, bine că te-ai întors, bă, că mi-era dor de tine! Piratu’, însă, nu se pierde cu firea, scoate trandafirii din bandajele de mumie, pune de mămăligă, le dă vecinilor să curețe câte un cățel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
linia opt a expresului de Sofia. Ajung la primul vagon și o arunc înăuntru. Vine și Sabina, îi aruncă rucsacul. Maiko ne promite că o să ne scrie. Ne așteaptă la Tokyo. Desigur, cum să nu. Trenul se zdruncină, clănțănește din măsele și se pune în mișcare. Maiko se îndepărtează lent făcându-ne cu mâna - obicei japonez. O țin pe Sabina pe după talie, facem și noi cu mâna. Pe lângă noi trec în goană cei care au sosit prea târziu. După ceafă, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de zile că se mulțumește doar cu baxuri de vin, whisky ori cafea, pe care le revindea în buticul său personal. La final toate părțile erau satisfăcute, cont ținând că sindicatul părinților își vedea pramatiile - care tot anul trăseseră la măsea și bătuseră cluburile de hip-hop - cu absențele motivate și cu nu mai mult de trei puncte scăzute la purtare. O singură dată a fost serios fisurat paradisul de la „Traian Vuia”. Într-o zi geroasă de februarie i-am văzut pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
un chef de vorbă nebun. Fir-ar să fie, dusă era ziua mea! Fără să aștepte invitație, s-a așezat pe pat, cu fundul pe blugii mei. M-a rugat să-i dau o pălincă. Cică îl durea cumplit o măsea - de parcă ar mai fi avut el în gură oase d-astea! M-am dus până în bucătărie să caut niște pălincă și să spăl un pahar. N-am apucat să termin treaba: pe lângă mine a trecut în mare viteză nea Fane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]