826 matches
-
ar fi să merg în mormânt mâine, voi lua cu mine această noapte. Lumina lunii se mută și strălucește acum prin cadrul sculptat al ferestrei. Umbrele par o broderie care se revarsă pe podea. Îmi lipesc obrazul de cearșaful moale, mătăsos al patului imperial și îmi ating pielea de trupul Fiului Cerului. Vreau să-i mulțumesc că ne-a dezbrăcat de titlurile noastre și a permis să ne atingem așa cum o fac sufletele obișnuite. Mă relaxează acest gând, deși teama încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
chip. Un păianjen însă, care trăiește pe pajiști însorite, toamna, în zilele frumoase, sare dintr-un loc în altul, dar nu oricum, ci cu ajutorul unui jet de lichid care în contact cu aerul se preface într-un fir ușor și mătăsos ce plutește în aer, spre bucuria și deliciul privirii noastre. --Uite cine a folosit pentru prima oară forța de reacție! Un biet păianjen! A existat însă și un geniu uman cu numele de Henri Coandă, român din naștere, care pe lângă
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
timp, că-l doream. îmi doream să mă atingă, să fie tandru cu mine, să mă sărute, să-i simt bărbia nerasă pe obraz, să-i respir parfumul pielii. Am ridicat o mână tremurândă și i-am atins ușor părul mătăsos. în secunda în care l-am atins, zăgazul s-a rupt. De data asta n-am mai așteptat ca nebunia să treacă. Am căzut unul peste celălalt trăgând, sfâșiind, sărutând și zgâriind. Gâfâind, i-am rupt cămașa încercând să i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
De data asta n-am mai așteptat ca nebunia să treacă. Am căzut unul peste celălalt trăgând, sfâșiind, sărutând și zgâriind. Gâfâind, i-am rupt cămașa încercând să i-o scot cât mai repede ca să-i mângâi cu palmele pielea mătăsoasă și linia de păr care-i urca pe burtă. Brațele lui mă înlănțuiseră. Luke mă mângâia și mă mușca. Apoi și-a înfipt degetele în părul meu, mi-a tras capul pe spate și m-a sărutat atât de pasional
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
zis Luke. Una dintre cele mai bune. Stând într-o rână, ochii au început să i se închidă, iar discursul a început să i se-nmoaie până când a devenit o simplă bolboroseală. M-am întins de-a lungul spatelui lui mătăsos, l-am luat în brațe, pipăindu-i ușor stomacul ca să văd dacă și al lui scotea aceleași sunete ca al meu. Nu scotea. După ce Luke a adormit, am rămas cu gândul la prezervativul pe care-l avusese în haină. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
lungi. Dinspre Helen s-a auzit un hohot de râs zgomotos și neplăcut. I-auzi la ea, a șuierat ea. Ești așa de amărâtă! Ia uită-te la părul meu! m-a invitat ea ridicându-și o parte din șuvițele mătăsoase și lungi până la brâu. E despicat de nu se poate! Dar crezi că mă deranjează? Deloc! Miercuri, am pierdut ore întregi cu pregătirile. Care au început din secunda în care m-am trezit îpe la două și jumătate) și au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
și despre ce este vorba. Nu despre el, evident, nu înțelegea, bietul, confuzia în care se trezise funcționara care îi era colegă. — Hai sictir!... Șuieratul cuvintelor încolăci aerul verzui și se prelungi, parcă, într-o mână lungă, albă. Din mâneca mătăsoasă căzu pe pupitrul roșu o pungă albă, lucioasă. Degetele lungi, de abanos, scoaseră din punga de hârtie o bomboană. Lungă, paralelipipedică, roz. Apoi, alta, cafenie, cilindrică, lucioasă. Dulciuri, zaharicale, bomboane! Se auzi un chicotit scurt. Gina se apucă să ronțăie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
urgenței. Ținea în palma, ca într-un tub de reanimare, pitonul. Strâns, strans și era încordată. „Tudor, Tudor“, se auzi lamentarea. Susurul tânărparcă aspirase tot aerul încăperii. Nici o pâlpâire nu se mai auzea, nici o mișcare, doar respirația prizonierului. Degetele catifelate, mătăsoase, ritual lin lin. „Tudor, Tudor“, repetă, necunoscuta, alintarea. „Tudore“, așa însuflețea vrejul. Șarpele torid, tot mai erect în palma ei fluidă, magnetică. Înviat, puternic, sub descântecul vestalei. „Tudor, Tudor“, ritma, în transă. În genunchi acum, ca pentru rugă. „Tudor, Tudor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
care fusese rănit Hermann, a fost o piesă centrală În dosarul de pensie. Își amintește prima dată când a Întrezărit acest episod din viața acesteia: șoaptele Christei și piciorul ei Încolăcit Între picioarele lui, mâna lui, jucându-se cu părul mătăsos al sexului ei, cearșafurile umede și bâzâitul unui țânțar rezistent la Autan. O tragedie, un serial de televiziune, cu un deus ex machina salvator: până să fie luată decizia tribunalului, formele făcute și banii de pensie dați retroactiv familiei Îndoliate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
sta eu cât de curând. Vorbea cu amabilitatea calmă, ușor ironică a unui tânăr boier. ― Și acum, hai - bătu ușor din palme - gătește-ne! În timp ce Romica îi ajuta să îmbrace giubelele căptușite cu samur și le potrivea faldurile ample și mătăsoase, Iancu reveni la chestiunea lui. ― Dumneata Nicolache, eu nu te știu zgârcit. Atunci de ce mă lași singur la spectacol? De ce nu vrei să împarți bucuria asta cu mine? Nicolae nu se grăbi să răspundă. Luă ișlicul din mâinile Romicăi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ițește orgolios și încărcat de pietre prețioase din brâul lui! Acesta este singurul element cu adevărat masculin. În rest, totul vorbește doar despre o anume feminitate. Expresia galeșă a ochilor, buzele umede, ușor întredeschise, hainele din materiale moi, cu falduri mătăsoase și, mai ales, această mână căreia șiragul de mătănii negre nu face decât să-i sublinieze albeața și moliciunea. ― Și florile! ― Într-adevăr! Era să uit tocmai aceste flori îmbobocite de iasomie. Vă mulțumesc, contesă! În limbaj simbolic, ele semnifică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
respirația oprită, până când vedea penele însângerate ale victimei plutind într-o rotire înceată spre pământ, în timp ce șoimul, cu ghearele adânc înfipte în trupul acesteia, revenea la picioarele ei, așteptându-și cu demnitate răsplata. Acum, însă, venise momentul despărțirii. Mângâie penele mătăsoase din jurul gâtului, îi admiră, pentru ultima oară, reflexele aurii ale ochilor pătrunzători. O privea atent. O aparentă necruțare care ascundea, de fapt, o întrebare blândă, ca de la prieten la prieten. ― Da, dragul meu! Ne despărțim. Du-te, Além! Du-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de spatele vestuței, ca să se asigure că fetița nu scăpa pe cine știe unde. Haide, dovlecel, a spus el ridicând-o pe Jessica și descheindu-I vesta cu Winnie Ursulețul. E vremea să facem băiță. A mângâiat cu afecțiune căpșorul cu pufuleț mătăsos. Fetița fusese copleșită de Moș Crăciun cu daruri, dar părul nu fusese unul dintre ele. Așezând-o cu grijă pe scăunelul rotativ de baie, Jake s-a aplecat și a început să adune de pe podea o parte din jucării, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
răvășit tunsoarea dezastruoasă și așa a observat că nici măcar ciufuleala aia nu făcea ca părul să-i arate mai bine. De ce nu te duci să te speli? Cina e gata în zece minute. James și-a cufundat fața în fanta mătăsoasă a gâtului Juliei și a inhalat profund. —Doamne, îți ador parfumul. Nu mă satur de tine. Ești drogul meu. Urăsc momentele când ne certăm. Și eu le urăsc, dragul meu. Julia l-a sărutat cu tandrețe pe frunte și s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
acest aspect, Alison avea de gând să intervină chirurgical și asupra lor. Întorcându-se în dormitor, femeia a ridicat cearceaful luxos din bumbac și s-a strecurat în pat, lângă Luca. Alison și-a lipit obrazul de spatele surprinzător de mătăsos al bărbatului și a inhalat profund amestecul cu aromă de mosc format din sudoarea de după actul sexual și ultimele urme ale aftershave-ului Fahrenheit, cu care Luca se dăduse cu o zi înainte. Apoi Alison și-a lipit palma de curbura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
fac cunoștință cu o altă... ăăăă... prietenă de-a mea: Deborah. Și ea e tot învățătoare. Da? Jade s-a întors către Deborah și i-a zâmbit larg. Jade era o negresă splendidă, cu un trup statuar și un păr mătăsos, numai bucle, care-i fluturau pe creștet ca niște arcuri sărite din saltea. În mod neobișnuit pentru o persoană de origine afro-caraibiană, Jade avea ochii de un verde pal - culoare care avea un efect năucitor pe fundalul pielii ciocolatii. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
tare, el câștigase revoluția fără să miște un deget. Piramide. În chip ciudat, mie cuvântul ăsta nu-mi aducea aminte de egipteni, ci de picioarele suple ale profesoarei de istorie. Le punea unul peste altul, ținându-și pulpele cu pielea mătăsoasă strâns lipite. Apăra poarta mai bine decât portarul din echipa orașului nostru. Fotbaliștii picaseră în divizia B, în schimb doamna nu lăsa să se strecoare nici o ocheadă. Ce urmează în fotbal după linia porții, asta știam. Acolo mingea cade în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
ca și cum ar fi vrut să-l conducă spre un loc unde muzica s-ar sublima În tăcere, umbra unei vibrații care ar străbate pielea ca o ultimă și imperceptibilă rezonanță a unui timpan atins ușor de aripa unui fluture. Zborul mătăsos și malefic al fluturelui acherontia atropos trecu rapid prin memoria morții, dar ea Îl Îndepărtă cu un gest al mâinii care semăna atât cu cel care făcea să dispară scrisorile de pe masa din Încăperea subterană, cât și cu un semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
ei, simțindu-le pline fărĂ să le deschidă, simțind-o cum tremură În timp ce o ținea În brațe. O strînse tare și ea-și lăsĂ capul pe spate, ascultă marea și simți răcoarea vîntului care intra pe fereastră. Îi simți părul mătĂsos desfăcut pe brațul său și trupurile lor erau puternice și Încordate, și-și lăsĂ mîna pe sînii ei, simțind cum i se-ntăresc sfîrcurile, Înmugurite rapid sub degetele sale. — O, Roger, spuse ea. Te rog. Hai, te rog. — Taci. — Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
cochetă bleu-ciel, din porțelan de Sèvres, cu capacul supraînălțat protector într-un bumb, pe rotunjimea căruia era pictată în email, o acvilă de munte, cu ambele aripi desfășurate. Lingușitorule... Pe latura din dreapta, o sofa, acoperită cu același gen de tapiserie mătăsoasă și privegheată de o oglindă unicat, înaltă, pălită, absolut venerabilă și încadrată într-o ramă grea, din lemn de cireș, ramă împletită bogat, cu ghirlande din vrejuri de viță de vie și ciorchini de struguri o culme inefabilă a hedonismului
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
în special după buturuga din mijloc, scobită de intemperii și de ghearele ascuțite ale urșilor bruni, în forma încovoiată a unui jilț domnesc. Ori... În forma unei iesle? Un bărbat tânăr, blond, înalt, cu părul și barba împletite în șuvițe mătăsoase, frumos ca un înger, îmbrăcat într-o togă albă ca neaua, se ridică de pe jilț și se apleacă în fața mea, ceremonios. Înțeleg urarea de pace pe care mi-o adresează, fără a-și mișca în vreun fel buzele, minunat arcuite
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
atât de des în vise (și eu am visat de mai multe ori, de atunci, fluturi uriași, multicolori), și-mi arătă niște exemplare cu aripile mai mari decât o palmă de om, de un azuriu electric sau un galben palid, mătăsos, terminate în coadă de rândunică sau în capete de cobră: viermi cu aripi somnoroase.Unii erau pufoși ca plușul, alții translucizi ca sticla. Gina deschise un insectar și, scoase, înfipt în acul său, cel mai mare fluture, țin minte că
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Generălesei! Așeza lucrurile într-o ladă așa cum alții, altădată, zideau mânăstiri sau ridicau piramide. Ia privește ce frumusețe de cearceaf, alb și bine întins, parcă l-ar fi așternut ieri, alaltăieri, și, uite, pune mâna și vezi cât e de mătăsos, parcă ar fi un giulgiu... Cu grijă, aproape cu emoție, Ieronim trase încet cearșaful, înfășurîndu-l și strîngîndu-l într-un colț. Vladimir apropiase mai mult lanterna și-i plimba conul da lumină de la un capăt la altul al lăzii. Ieronim nu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
scrisorile indiferente. Călău necruțător al bietelor hârtii, pândeam, preparat să intervin în caz că focul ar fi dat semne că piere, sufocat sub grămada de hârtie carbonizată. Urmărind neistovita mișcare a ghemului roșu-auriu, retrăiam vechea tentație copilărească : să prind în palmă mângâierea mătăsoasă a flăcării cu sâmbure alb-albăstriu, ca spirtul. Cam atunci intra Maria, cu tablaua de dulceți și cafeaua : încă mai funcționau riturile orientale ale casei și singura mea măsură de modernizare, după atât timp de când rămăsesem stăpân, fusese să aduc lumina
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
un strop de apă. Și, de aproape, mult prea de aproape, încât tresar, bătăile neașteptate ale pendulei. Da, nu mai este mult și soneria are să înceapă să sune fără întrerupere, la intrare, întind mâna spre pomiera de bronz și anvelopele mătăsoase îmi foșnesc sub degete, Tavernier à Paris scrie în mijlocul cadranului, cum să te împaci cu gândul că un drum până la Paris a ajuns o imposibilă aventură ? Cum să pot înțelege că o cortină de foc mă desparte de mâna colegială
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]