6,722 matches
-
ce-am făcut când mi-am uitat capul în traistă, în loc să-l port pe umeri, tot așa se va întâmpla și când m-oi lua de barbă cu de-alde voi? Măi, să te pui tu cu toți verii și mătușile tale, și cu podoaba voastră de Săcăluș pe deasupra, tot eu vă botez! Înțele su-m-ai? Și-acu' haiti, lipsești de-aici până nu te cioplesc și pe tine și te fac prag de mănăstire, m-auzi? Piei în baltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
care i-a intrat astă vară un șarpe-n burtă când s-a culcat sub un copac, la umbră, cu gura căscată... PITAC: Auzi, părințele? NIȚĂ: Ba eu văd că s-au stricat la cap de tot babele! Șarpe zici, mătușă Saftă? BABA SAFTA: Șarpe, de bună seamă! Ce altceva putea să fie așa de lung?? Iaca, să-ți spună și Luța... BABA LUȚA: Vezi bine! Și pe Floarea lui Trâmboașcă, a' de fugise mai acu' doi ani cu Ionică, feciorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Ai pus gabja pe sfinția sa și nu te mai dai dusă de-acolo, parcă ar fi uns cu miere... ILINCA: Ia lăsați-o-n pace, să-i tihnească și ei minunea, săraca! Dacă ți s-ar face și dumneata așa ceva, mătușă, când ți-i lumea mai dragă, ți-ar plăcea? BABA SAFTA: Da', Doamne iartă-mă, la o adică ce mai are de văzut? N-a văzut destule la vremea ei? Parcă n-am ști noi cine mi-a fost... SISOE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
cu jumări sau niște fasole cu afumătură, cu mămăligă caldă și murături... SISOE (înviorat): Asta-i altă vorbă... BABA SAFTA: Ilincă, tot acuma să-mi vii cu mâncare creștinească, să prindă cuviosul putere, sărăcuțul... Dă fuga...! ILINCA (spre Baba Fira): Mătușă. Hai cu mine să m-ajuți, că acuma vezi... (Ilinca și Fira ies. Celelalte trei babe trec la Sisoe) BABA RADA: Iaca, sfinția ta, îndata mare vin și bucatele. SISOE: Am auzit. Iară pe lângă acele murături despre care ziceai, mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
BABA RADA: Ilincă fato, ascultă ici cu bagare de seamă: mort-copt, trebuie să-l oprim pe sfinția sa aici, la noi! I-am strecurat eu o vorbă, dar trebuie să mă ajuți și tu cu fapta... ILINCA: Ce tot spui dumneata, mătușă? BABA LUȚA: Spune ea bine... Tu, fată hăi, tot ești vadană... BABA SAFTA: ... și gura lumii n-o astupă decât pământul! Unii și alții au început să clămpănească pe la dosuri cum că-ți cam dă târcoale ba jandarul Traian, ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
mă grăbesc să ajung acasă, că baba mă așteaptă cu mâncarea pe masă. Și nu de alta, dar dacă nu ajung la vreme, mă ia cu melesteul - a rostit printre hohote de râs moș Dumitru. Mergi sănătos și spune-i mătușii Zamfira să nu umble cu melesteul, că eu o știu femeie la locul ei - i-a răspuns Costăchel, râzând cu poftă. O înserare cu cer trandafiriu se lăsa peste sat. Primăvara își intrase de-a binelea în drepturi. Costăchel tocmai
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
ne mulțumim cu pastramă, că tot îi toamnă - a deschis vorba agronomul, așezând bunătățile în fața lor. Ehei! De când n-am mai pus în gură măcar o așchiuță de pastramă, nici nu mai știu ce gust are - a grăit Costăchel. De când mătușa Catinca - așa, pe la vremea când mustul pișcă binișor - făcea o pastramă de ți se topea în gură, nu alta - a precizat Petrache. Inginerul a ridicat paharul cu vin: Să bem pentru sănătatea noastră și a celor dragi! Costăchel a golit
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
fântâna din marginea satului se hodineau două femei. Una mai bătrână și alta tinerică foc. Dondăneau la umbra răchiților... Dinspre târg tocmai trecea un gospodar. Le-a dat binețe, dar n-are ce face omul și întreabă: Unde ai fost, mătușă, pe o căldură ca asta?... Apoi... am fost cu nora mea la Buhai și amu’ ne întoarcem acasă... Gospodarul - mustăcind a râde - le-o căinat: Ei, dacă o trebuit, o trebuit! Nu te poți încontra cu nevoia!”... Am râs pe
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
o broboadă roșie care îi acoperea aproape toată fața venea spre el pe poteca de pe malul gârlei... El se întorcea de la Petrache. Se pregăteau să meargă cu uratul... „Ce faci, Măriucă? Unde te duci pe frigul ista?” „Măă... Merg la mătușa Zănovia, sora mamei. Șădi peste gârlă”... În timp ce plutea în lumina inefabilă a amintirii, o lumină reală a străpuns - ca un pumnal - jocul delicat al fulgilor... „Ce-i asta? De unde vine fulgerul ista?” - s-a întrebat Costăchel, trezit din visare... În fața
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
acasă tatăl ei o zeifica iar mama, din ,,odorul meu scump", n-o mai scotea. Avusese însă prilejul de a se afla și sub sabia unor restricții, când în unele vacanțe de vară mergea într-un sat de munte, la mătușa Lisaveta, care din prima zi îi spunea: ,,Mona, la mine masa e masă, casa e casă, timpul pentru gospodărie e pe ceasornic ca și cel de odihnă. Cheia de la poarta mea e soarele. O deschide când răsare și o închide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
poarta mea e soarele. O deschide când răsare și o închide când apune. Dacă n-ai apucat să intri în casă înaintea de a apune dumnealui, dormi pe unde apuci... Nu, nu glumesc. Nu te sfătuiesc nici măcar să încerci". Cuvintele mătușii erau pronunțate cu un ton voit imperativ, încât Simona n-a îndrăznit niciodată să se întoarcă acasă după apusul soarelui, chiar dacă lăsa fetele vecinilor la jumătatea unui joc. Când bănuia că marele astru era gata-gata să-și pună cheia în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
se păru mai albastru, soarele mai cald și plin de blândețe, Simona avu ciudata senzație că este o însingurată, că pășește într-o lume care nu e a ei. Cu acest gând șovăielnic porni spre singura ei rudă mai apropiată, mătușa Varvara, sora mai mică a tatălui ei, situată într-un frumos sat de munte. Acolo spera să găsească liniștea de care avea atâta nevoie... 19 Î n anii copilăriei, dar mai ales în cei de liceu Simona își petrecuse cele mai multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
munte. Acolo spera să găsească liniștea de care avea atâta nevoie... 19 Î n anii copilăriei, dar mai ales în cei de liceu Simona își petrecuse cele mai multe vacanțe într-un sat de munte, la surorile tatătălui ei, când la o mătușă, când la alta, unde trăise clipe de neuitat. Își amintea acum cu duioșie și de mătușa Saveta care îi spusese că în gospodăria în care pășise, ,,cheia de la poarta ei e soarele". Acum mătușa locuia în Dealul Prunilor, plecase cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
dar mai ales în cei de liceu Simona își petrecuse cele mai multe vacanțe într-un sat de munte, la surorile tatătălui ei, când la o mătușă, când la alta, unde trăise clipe de neuitat. Își amintea acum cu duioșie și de mătușa Saveta care îi spusese că în gospodăria în care pășise, ,,cheia de la poarta ei e soarele". Acum mătușa locuia în Dealul Prunilor, plecase cu mulți ani în urmă pe acel drum lung, fără întoarcere. În satul acela natura era generoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
surorile tatătălui ei, când la o mătușă, când la alta, unde trăise clipe de neuitat. Își amintea acum cu duioșie și de mătușa Saveta care îi spusese că în gospodăria în care pășise, ,,cheia de la poarta ei e soarele". Acum mătușa locuia în Dealul Prunilor, plecase cu mulți ani în urmă pe acel drum lung, fără întoarcere. În satul acela natura era generoasă, oamenii locului împrumutaseră parcă ceva din atributele naturii în portul și graiul lor. Totul conferea așezării un blazon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
nu mai călcase pe ulițele acestui sat care acum, când revenea în el, i se părea mult schimbat, cu case primenite, podețe văruite în alb peste șanțurile de la șosea și cu drumul principal pietruit ca la oraș. Simona căută casa mătușei Varvara, dar nici una din imaginile rămase cândva pe retină n-o ajutau să o recunoască printre cele ce-i răsăriseră în cale. La o fântână, o femeie tocmai răsturna ciutura cu apă proaspătă într-o căldare. Când o văzu pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
cu apă proaspătă într-o căldare. Când o văzu pe fată care părea o rătăcită, puse găleata deoparte și o întrebă: Dar dumneata pe cine cauți? Dacă nu vi-i cu supărare, aș vrea să aflu unde e casa unei mătuși de-ale mele, Varvara. Varvara și mai cum? Sunt mai multe femei cu acest nume în sat? Sigur, maică: Ciubotaru, Hâncu, Diaconu... și pe deal mai sunt câteva... Diaconu! zise Simona. Așa zi, fata maichii! Păi nu-i departe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
nevoie! Nimeresc și singură, mulțumesc mult! Pe drum, Simona se întâlni cu mai mulți oameni. Le dădu binețe. Aceștia, întorcând capul, se întrebau: ,, Cine o fi duduia asta că nu pare a fi de-a noastră!?" Când intră în ograda mătușei Varvara, aceasta tocmai își hrănea rățuștele cu urzici și făină muiată, învăluindu-le cu căldura ochilor ca pe niște odoare ale modestei ei gospodării. Bătrâna își lăsă lucrul său și îi ieși musafirei în întâmpinare cu brațele deschise. O recunoscu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
de tine. Nu, nu mi-e foame, dar un pahar cu apă tot aș bea. În seara aceea, cele două femei deșirară de pe ghemul timpului amintiri și întâmplări de care aproape că uitaseră amândouă. Trecură mai multe zile în care mătușa Varvara, care știa câte ceva din necazurile Simonei, înconjură cu bună știință subiectul, gândind că dacă fata asta are ceva de povestit, o s-o facă ea fără îndemnul nimănui. Simona își găsea preocupări care să-i ocupe timpul: răsădea flori, citea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
găsea preocupări care să-i ocupe timpul: răsădea flori, citea, asculta muzică. Uneori mergea în pădurile din preajmă după hribi sau după mure. Știa anume unde sunt rugii cei mai bogați și zăbovea timp îndelungat în preajma acestora culegând și pentru mătușa Varvara câte o găletușă plină ochi. Dar cel mai des mergea la râu. Stătea pe mal ore în șir, privind cum saltă peste bolovani îndrăzneața apă de munte și cum se strecurau printre aceștia peștișori argintii de diferite mărimi, săgetând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
tot fac umbră pământului, fără nici un rost. Mi-aș lua singură zilele, dar mi-e frică de Dumnezeu cu care nu sunt în cele mai bune relații." * Săftica era singura ființă din mahala care deschidea din când în când poarta mătușii Varvara, cu poala șorțului plină cu fructe sau legume proaspete din grădina ei. Uneori le aducea și câte o oală cu lapte proaspăt muls de la cele două capre. Venea cu gândul bun de a le mai îndulci viața celor două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
și Simona la aceste clevetiri, dar se vedea că e absentă și nu o interesează câtuși de puțin viața celor din jur, câtă vreme însăși viața ei i se părea de prisos. Deși își ducea zilele sub același acoperiș cu mătușa Varvara, Simona se simțea foarte singură. După modul în care ignora tot ce o înconjura, demonstra că pe ea n-o durea singurătatea cât mai ales unele îngrijorări de care nu putea să se elibereze. * Într-o seară, abia începuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
În ochi să nu mă spună părinților. Mă temeam Îngrozitor de reacția lor. Pedeapsa dumnezeiască mă Înspăimânta mai puțin În acel moment. Realitatea imediată... era o durere cu mult mai mare. După cele povestite ( În următoarea după amiază) am mers Împreună cu mătușa mea la parohie, pentru a sta de vorbă cu părintele. După primele discuții pe ton blajin, mătușa mea a preluat frâiele... Cum puteți, părinte, să aveți asemenea atitudine față de un copil nevinovat? Expresia pe care a folosit-o În biserică
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
puțin În acel moment. Realitatea imediată... era o durere cu mult mai mare. După cele povestite ( În următoarea după amiază) am mers Împreună cu mătușa mea la parohie, pentru a sta de vorbă cu părintele. După primele discuții pe ton blajin, mătușa mea a preluat frâiele... Cum puteți, părinte, să aveți asemenea atitudine față de un copil nevinovat? Expresia pe care a folosit-o În biserică, n-a făcut-o cu bună știință și nici cu răutate. A auzit-o pe la vecini ( aproape
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
nu-i putem „acuza” că știu ( conștientizează) semnificația lor profundă, și, uneori, devin victime ale unor lucruri de care sunt străini. Vă rog foarte mult să vă gândiți la gestul dvoastră, și s-o primiți Înapoi la programul religios! adaugă mătușa mea, pe un ton ferm, aproape amenințător. Nu-l cunoașteți pe tatăl acestei fete! Când bea două-trei pahare cu vin, devine alt om... unul violent În fața căruia nu trebuie să stai. Cine credeți că primește toate „sudalmele” și, nu de
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]