KorAP: Find »[drukola/base=mașa & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...19 20 21 ...23 >

562 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392

de pe masă un păhărel și ciocnindu-l de celălalt aflat deja În mâna oaspetelui... - Noroc, făcu și Extraterestrul, ridicându-l spre gura sa devenită aproape la fel de transparentă ca și barba și dându-l pe gât dintr-o răsuflare. Abia atunci Mașa observă că mâna oaspetelui tremura ușor. - Nu e chiar rău, conchise el, În timp ce fruntea sa palidă se acoperi de broboane de sudoare. Dacă tot m-am așezat, atunci hai să-ți spun, pe scurt, povestea lui Subotin, propuse el. „E

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
nu mă mai Întind la băutură. Îți spun povestea lui Subotin și mă duc. Aceasta ca să te fac să scapi de obsesii și să nu-ți mai faci probleme când Îți apare În față Ippolit sau o sosie a lui. Mașa nu Înțelese cuvântul sosie, dar ca să nu-l mai Întrerupă pe oaspete Întrebându-l vrute și nevrute, tăcu. Aprinzându-și o țigară dintr-un pachet abia-nceput, Extraterestrul zise: - Cu ceva timp În urmă am lucrat ca reporter pe probleme juridice la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
interesante. Unul dintre ele a fost cel al lui Ippolit. Desigur, vorbesc despre Ippolit din lumea mea, nu despre cel pe care Îl poți Întâlni aici. „Ia te uită că și În altă lume sunt ziariști și tribunale!“, Își spuse Mașa, cercetându-l cu suspiciune pe sub gene. „Nu cumva Încerci mata să vinzi castraveciori la grădinar?“, gândi ea. - Sunt. Și ziariști, și tribunale, replică oaspetele, degustând din scrumbioară. Deci am Întâlnit fel de fel de cazuri. Procesul lui Subotin m-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
fel de cazuri. Procesul lui Subotin m-a tulburat profund. Totul s-a petrecut la Cernăuți, pe Don. Subotin lucra la debarcader, era angajat ca brigadier la antrepozitele de mărfuri, având În subordinea sa o echipă alcătuită din doisprezece hamali. Mașa vru să-i atragă atenția oaspetelui că Orașul Cernăuți nu-i așezat pe Don și că acolo nu trece nici un fel de fluviu, ci doar un râuleț insignifiant, dar, ca să nu mai complice lucrurile, preferă să tacă. De altfel, Își

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
aș putea să știu, spuse Extraterestrul, umplându-și păhărelul vârf. Un astfel de nume rostit Într-un antrepozit auzi mai rar. De altfel, spuse oaspetele, dând păhărelul peste cap, la noi Socrate e aproape un necunoscut. - Și la noi, exclamă Mașa. - Mă rog... Poate că tu n-ai auzit de el, dar dacă te Învârți În alte cercuri, una-două auzi vorbindu-se de Socrate sau de Platon. Noi ne-am lepădat de ei Încă din Antichitate. Filosofia lor ni s-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
trezea din beție, setea dinlăuntrul lui creștea. Știu din propria-mi experiență, spuse Extraterestrul, ce Înseamnă să bei o zi Întreagă alcooluri tari și să te trezești În toiul nopții chinuit de sete. „De unde o fi știind atâtea, se gândi Mașa. Nu cumva acolo, sus, În lumea lor se bea cu aceeași disperare de cauză, ca și aici?“ - Se bea și nu se bea, Își Întrerupse expunerea Extraterestrul. La drept vorbind, În lumea noastră nu există sete. Și dacă noi bem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
noi bem, bem așa, de amorul artei... - Și nu vi se face niciodată rău de la stomac? - Stomacul nostru distilează doar esențe. - Am văzut la ce fel de esențe apelați. - Ce vrei să spui? - Ce vreau să spun, dădu din mâini Mașa. Beți de vă ies mințile din cap. - La cine te referi? - Păi, la cine altul decât la Ippolit. Mă și mir cât spirt Royal băga În el! - Spirtul Royal e fabricat din adevăruri grele, spuse oaspetele. Și aceste adevăruri nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
băga În el! - Spirtul Royal e fabricat din adevăruri grele, spuse oaspetele. Și aceste adevăruri nu sunt ușor de suportat. Apoi mai există și impurități, și acestea ne dau gata... - Ce fel de impurități? - Îndoiala, lipsa de credință... - Așa, făcu Mașa. - Orgoliul... Minciuna... Sperjurul... Lauda de sine și alte păcate ce-ți Încarcă conștiința... - Așa, făcu Mașa. - Așa, repetă Extraterestrul. Uneori ni se face greață de atâta adevăr... Și mai apelăm și la minciună. - Și atunci aveți coșmaruri. Și visați fel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
sunt ușor de suportat. Apoi mai există și impurități, și acestea ne dau gata... - Ce fel de impurități? - Îndoiala, lipsa de credință... - Așa, făcu Mașa. - Orgoliul... Minciuna... Sperjurul... Lauda de sine și alte păcate ce-ți Încarcă conștiința... - Așa, făcu Mașa. - Așa, repetă Extraterestrul. Uneori ni se face greață de atâta adevăr... Și mai apelăm și la minciună. - Și atunci aveți coșmaruri. Și visați fel de fel de bazaconii... - Trăim, În general, Într-o lume a formelor pure, spuse cu tristețe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
multe bucurii. Și În lumea voastră sunt multe lucruri minunate, aflate, ce-i drept, Într-o stare de imperfecțiune. Poate că ar fi trebui să ajungem la un compromis. - Am văzut eu la ce fel de compromis se ajunge... Și Mașa Își reaminti viziunea pe care a avut-o În timp ce-o mulgea pe Evlampia. Fusese oare doar o halucinație sau trăise totul aievea? Unde dispăruseră celelalte două Mașe? Cum era posibil ca de la sine putere să se nască un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
fost chiar o halucinație. Dar mai bine să ne Întoarcem la povestea noastră. Apropo, unde am rămas? o Întrebă el pe gazdă. - Spuneați ceva de Ippolit care, trezindu-se din beție În toiul nopții, simte că-i măcinat de sete. Mașa ar fi vrut, desigur, să afle ceva mai multe amănunte cu privire la viziunea sa, dar, știind că oaspetele obișnuiește să vorbească În dodii, Își dădu seama că nu va scoate mare lucru de la el. - Așa, spuse Extraterestrul, mă iau cu băutura

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
ușurat. Da, se afla În depozit, În biroul lui. Și aici nu se simțea nici urmă de consoartă. La această oră, probabil nevasta lui sforăia ca o batoză. Ajungând cu povestirea aici, oaspetele venit din alte galaxii o Întrebă pe Mașa: - Apropo, la voi În casă sforăie cineva? - La noi În casă? se miră gazda. Ce vreți să insinuați? - Nimic, răspunse Extraterestrul, totuși parcă aud câteodată noaptea niște sunete ciudate străbătând de-aci... - Și vreți să spuneți că sunetele astea se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
oftat... Sunetele stau sub niște clopote de sticlă. Le conservăm acolo În borcane. Le punem la păstrat. - Și ce faceți cu ele? - Din când În când, le degustăm. După ce se mai acresc, râse Extraterestrul. - Cum adică se acresc? se miră Mașa. - Așa cum se acresc la voi murăturile pe care le puneți În borcane, Înțelegi? Știi, adăugă vizitatorul, În universul nostru totu-i dulce și mai ales adevărat. Or, cum să-ți explic, la un moment dat de toată dulceața asta ți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
totu-i dulce și mai ales adevărat. Or, cum să-ți explic, la un moment dat de toată dulceața asta ți se acrește. Și atunci ne mai răcorim și noi, ca să zic așa, degustând și adevărurile altor lumi... - Aha, făcu Mașa, adăugând În loc de scuză: Dacă s-a auzit un sforăit, atunci pesemne o fi fost motanul sau Evlampia o fi scos un oftat prin somn... - Cine-i Evlampia? o iscodi vizitatorul. Mai locuiești cu cineva? - Cu cine să locuiesc? Stau singură-singurică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
călcați la dungă, și cu ciorapii de mătase roșii, pe care se vedea Încrustată o diademă reprezentând un vultur cu ghearele Înfipte În spinarea unui miel. „La ce i-o fi trebuit să poarte pinteni, nu-mi dau seama, gândi Mașa, nu l-am văzut să fi venit călare pe ceva...“ - Da, poate e nevoie și de-un țap... Ce-o apucase oare să spună astfel de bazaconii În fața unui necunoscut, care i-ar fi putut interpreta cuvintele, dându-le un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
c-am să Întârzii. - Mai luați un păhărel, așa, la despărțire... Și apoi, oftă ea, mi-e și frică să rămân singură. Uitați-vă ce lună uriașă a crescut la orizont. - De, spuse oaspetele, luând de pe masă păhărelul umplut de Mașa, hai să nu te refuz, chit că asta o să mă coste... Dar apropo de lună, de ce apendicele acesta al nopții vă induce o stare de neliniște În organism? - Dacă vreți dumneavoastră să inducă, atunci induce. Dar despre ce fel de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
neliniște În organism? - Dacă vreți dumneavoastră să inducă, atunci induce. Dar despre ce fel de apendice vorbiți? Întrebă gazda. - Thalassa, Thalassa, murmură cu un glas scăzut Extraterestrul. Ce reprezintă luna pentru dumneavoastră? - Ce să reprezinte, ridică din umeri cu nedumerire Mașa. Pentru mine, luna e lună și nimic mai mult... - Cu ce ai asemui-o? Întrebă oaspetele, dând păhărelul peste gât. Privindu-l cum se strâmbă și scutură din cap, Mașa Își dădu seama că oaspetele va mai zăbovi un pic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
pentru dumneavoastră? - Ce să reprezinte, ridică din umeri cu nedumerire Mașa. Pentru mine, luna e lună și nimic mai mult... - Cu ce ai asemui-o? Întrebă oaspetele, dând păhărelul peste gât. Privindu-l cum se strâmbă și scutură din cap, Mașa Își dădu seama că oaspetele va mai zăbovi un pic. „Poate că nici nu-i chiar atât de grăbit cum pare“, Își spuse gazda. - Cu ce s-o asemăn? Întrebă ea cu nevinovăție. - Zii și tu ce-ți vine-n

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
Și expresiv. Luna ca o colivă galbenă, ornată cu bomboane, iar În jur, linguri de lemn și lumânări aprinse arzând În hăul cosmic... Auzind cuvântul „hău“, femeia simți cum părul i se zburlește-n vârful capului. Luna o Înspăimântase pe Mașa Încă din fragedă copilărie. Când o privea, i se făcea pielea ca de găină. Pe lună locuiau, după cum Îi povestise babulea, spiritele morților, ospătându-se cu lumina selenară ce izvora din ea. - Dar dumneavoastră cum o vedeți? - Tot ca pe-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
de tablă, sfârc de madonă, fereastră, scaun, ușă de biserică, cioara de pe gard, vrabia din mână, fum de tămâie, mosc, negrul de sub unghie, bătătura de pe talpă, pilea de găină, corn de rinocer... - Oho, dar ați prins limbariță, nu glumă, exclamă Mașa, pe care comparațiile oaspetelui avură darul s-o liniștească pe moment. - Măgar, tichie de mărgăritar, gaură de șarpe, gaură de la covrig, sutană, insectar, aripă de fluture, ghioc, lampă, bec, turui musafirul și se opri. Hopa, spuse el, unde am rămas

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
un anume Elizei, În care avea cât de cât Încredere, și lăsă afacerea pe mâna lui, după ce-i explică d’a-fir-a-păr ce trebuie să facă și cum trebuie să se poarte când va apare „gheișa“. Auzind pronunțându-se cuvântul Elizei, Mașa tresări. Rezonanța numelui lui Îi aminti de Onisei, care Într-o zi se evaporase fără urmă, băgând-o În bucluc... Făcând o pauză și privind-o cu atenție, Extraterestrul continuă: - Subordonatul lui Subotin Îl privi, desigur, cu neîncredere, zicând că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
vina unui să se transfere asupra celuilalt. Prin urmare, Subotin cel de aici a avut și el de ispășit pedeapsa cuvenită... Furată cu totul de această poveste Întortocheată spusă cu lux de amănunte de oaspetele său venit din alte galaxii, Mașa nu-și dădu seama că soarele trecuse de amiază. Norul roșu persista pe cer, astfel că lumina zilei se apropia de crepuscul, Învăluind Într-o ceață purpurie acoperișurile caselor și siluetele copacilor ce se profilau În zare. Berzele Își Întinseră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
tăcute ce brăzdau Înălțimile. Clămpănitul lor straniu spărgea din când În când liniștea ce se Întinsese ca o umbră peste ulițele satului. - A sosit ora, spuse oaspetele cu privirea sa Întunecată ațintită În depărtări... - Plecați? Îl Întrebă cu sufletul strâns Mașa. - Timpul meu a expirat de mult, spuse oaspetele. Dar m-am Întins cu vorba și am uitat... - Și cu misiunea cum rămâne? Îndrăzni să-l Întrebe Mașa. - Care misiune? făcu nedumerit oaspetele, trecându-și minuscula sa geantă de voiaj dintr-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
cu privirea sa Întunecată ațintită În depărtări... - Plecați? Îl Întrebă cu sufletul strâns Mașa. - Timpul meu a expirat de mult, spuse oaspetele. Dar m-am Întins cu vorba și am uitat... - Și cu misiunea cum rămâne? Îndrăzni să-l Întrebe Mașa. - Care misiune? făcu nedumerit oaspetele, trecându-și minuscula sa geantă de voiaj dintr-o mână În cealaltă. - Mi-ați spus aseară că ați venit aici având misiunea de-a extermina tot ce-i parte bărbătească... Sau nu vă mai aduceți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
scot animalele ce trăiesc alături de voi, precum și alte nenumărate zgomote din care-i compusă existența voastră, ca să-ți dai seama cât avem de suportat... Ce rost are să complic lucrurile... Și apoi, mărturisi el, misiunea mea e alta. - Și atunci, replică Mașa, pentru ce ați mai venit? - Să-ți spun sau să nu-ți spun? o Întrebă Extraterestrul, tot mutându-și gentuța neagră dintr-o mână În alta. „Te pomenești, Își spuse Mașa, că acum, la plecare, așa cum e, un pic abțiguit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]