1,167 matches
-
suporta și nici n-ar fi bine că l-ai învăța cu nărav, da’ vezi bine că cu bătrâna-i altă treabă. Te gândești că mâine-poimâine moare și-ai să-i duci doru’, și-o să te roadă viermele vinovăției la mațe că n-ai făcut tot ce ți-ar fi stat în putință, Rafaele, e o cruce. Am ajuns iar la vorba noastră. D-aia îmi place mie dă tine, că te frământă chestiile astea... D-aia te-am întrebat dac-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
când revenea pe poziție hărțuindu-i pe nemernici, iarăși vrednici de milă pentru atâtea și atâtea crime care se vor întoarce înzecit asupra lor, maestre, pe limba lor vor pieri, limba lor păcătoasă, mincinoasă și smintitoare a întors pe dos mațele românilor și le-a-ntunecat mintea și sufletul, drept pentru care, de astă dată, nu-și mai punea vreo nădejde în mânia ori, în înțelepciunea poporului, neamul ăsta de slugi nemernice, care l-a dus în spinare pe Ceaușescu atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
că s-a cam văitat în seara aia în fața fratelui și a verilor. L-a luat valul văicărelilor încrâncenate, deh, cum e vorba aia că la baliga moale puțină apă-i trebuie, adică după ce că nesănătoși la cap, și stricați la mațe de foame, el, unul, s-ar mai fi și oblojit cu băutură pe socoteala lui Mărgărit sau a neamurilor Mirelei ca să se dea în stambă, da’ uite că tot răul spre bine: văicărelile lui au ajuns la urechile și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Împărțea lovituri în dreapta și-n stânga și astfel apăra cu succes banii statului. Tata a râs și el. Între timp, avionul intrase în nori, nu se mai vedea nici pământ, nici apă. „Râzi, ce-ți pasă? Tatălui tău îi ghiorăie mațele de foame, e urmărit de pungași, iar tovărășelul nostru râde. Toamna pătrundea în oraș rece și umedă, în zori ceață, seara ceață și nici în rest vremea nu era cu mult mai prietenoasă. Oamenii purtau haine groase, trenciuri, haine de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
muzician. După ce terminară de mâncat, se Întinseră unul alături de celălalt, violoncelistul ațipi un pic, câinele dormea deja de un minut. Când se treziră și se Întoarseră acasă, moartea se duse cu ei. În timp ce câinele alerga spre curte ca să-și descarce mațul, violoncelistul puse suita de bach pe pupitru, o deschise la pagina scabroasă, un pianissimo absolut diabolic, și ezitarea implacabilă se repetă. Morții i-a fost milă de el, Săracul, cel mai rău e că nu va avea timp să reușească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
mai ieșit, spuse Nick după ce peștele dispăruse pe sub mal. Doamne, ce păstrăv. Mai prinse doi păstrăvi mai mici În locul pe care-l căutase. Și Ăștia erau frumoși și aveau un trup ferm - Îi curățĂ pe toți trei și le aruncă mațele În pîrÎu, după care Îi spălĂ atent În apa rece și-i băgĂ Într-un săculeț mic de zahăr pe care-l avea În buzunar. „Bine că fetii Îi place peștele“, se gîndi. „PĂcat că n-am cules niște zmeură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
sper că va vărsa din nou la auzul veștii, așa cum s-a întâmplat în seara rupturii definitive, când de-abia mai puteam vorbi și simțeam dureros fiecare cuvânt și, la un moment, dat, a fugit la baie să-și dea mațele afară. Avem Cointreau pentru doamna! așază Matt un pahar în fața mea. Nu-mi vine să cred că ți-ai amintit și de asta după atâta timp, spun, foarte impresionată. Îmi face cu ochiul și trage un scaun lângă noi. Restaurantul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
ai auzit? Pitagora, Dante, Fecioara Maria și masonii. Mereu ca să ne păgubească pe noi. Faceți umbanda, nu faceți amor”. „Atunci cea sincretizată ești tu. Hai să vedem. Și asta e cultură”. „Există o singură cultură: să spânzuri ultimul preot cu mațele ultimului rozacrucean”. Agliè ne făcu semn să intrăm. Dacă exteriorul era modest, interiorul era tot numai o vâlvătaie de culori violente. Era o sală dreptunghiulară, cu o zonă rezervată dansului de cavalos, cu altarul În fund, protejată de un grilaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
mă întorc în bucătăria-baie, Cap-de-cal și Fund-de-sticlă „beau tiutun”, o mahorcă pentru molii; deasupra lor, nori de fum cu miros de bălegar uscat. Sub calorifer e un radio strâns legat cu o pereche de bretele, „să nu i se împrăștie mațele”, chicotește tanti Mizi, după care se îneacă de la țigară și tușește în hohote. Enervată că nu poate asculta șansonetele de sub calorifer, tanti Clemanza începe să-i care pumni în spate. - Ochii-n tavan, ochii-n tavan! - Hoo, hoo! Nebuno! Că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
medii în care evoluase Leonard Tupilat, singura sursă de adevăr. Și până la urmă de unde fixul ăsta cu personajul dispărut în mod straniu? După operația de anevrism, când doctorii îi crăpaseră capul ca pe un bostan și-i descâlciseră încrengătura de mațe din creier, îl vizitase la spital un individ care se recomandă Arthur. Părul și mustața îi erau albe, vorbea stricat românește. Stătu puțin și nu-și scoase ochelarii de soare, deși din cele șase neoane de pe tavanul salonului doar două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
în fața sălii! - Hoții, băă! hoții! zbiară Stripăru’. Ce-i bă, ce-ai pățit? ce urli așa? Băăi, mi-au șparlit ăștia telefonul, actele și 200 dă euroi! C’ești nebun!? Dintr-odată Baronu’ se umflă și plesnește împroșcând pereții cu mațe și fiere: nimeni nu-și mișcă găoaza din sală! toți vine cu gențile la control! Vânzoleală proteste înăbușite bagaje violate. Cei mai vechi, mai umflați, își fac seriile la o parte. Li se fâlfâie de fierberea din jur - încă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
sau amante, își permiteau să vină la masă cu pas elegant și mină melancolică - porția lor era pusă deoparte! Ceilalți trebuia să se uite mereu la ceas, să se facă de râs în fața elevilor care chicoteau - lu’ ăsta îi ghiorăie mațele, sigur ne dă drumu’ mai repede să prindă ceva de băgat sub nas! -, să coboare scările în goană, riscând să-și fractureze abdomenul. Tinerii, se subînțelegea, rămâneau mereu la urmă. Ei aveau înainte o lungă viață de cancelarie, puteau mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ras. Din ele se scurg fusta, peruca, o carte și o jumătate de pix. Erau mai multe, dar o să le culeg la plecare de pe miriște. În nici un caz acum - și așa întârziasem. Geanta mea arăta exact ca Toma Alimoș cu mațele scurgându-i-se pe jos. Mă fulgeră o idee: care are la el un cuțit? Râsetele au tăcut. Intram la clasă, dar nu țineam ore. Doar stăteam cu elevii. Ăsta era ordinul de la sindicat. O chestie mult mai grea decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de lucruri din curtea ei. Apoi mi-a comunicat că murise tanti Mizi. Cum? Da, a mâncat un kil de cireșe cu sâmburi cu tot. De la asta i s-a tras. A făcut ocluzie intestinală: un sâmbure i-a înfundat mațul. Până să vină salvarea, se stinsese ca un pui. Așa zicea ea, dar eu cred că e dureroasă chestia aia. Și mai cred că madam Istrate de la unu trăsese un chef monstru, dar în oraș, să n-o audă tanti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
pe părinții voștri! Pe curva de măta și pe escrocu’ de taică-tău!, ori: dă-mi un topor să sparg mobila și s-o omor pe cretina asta care nu mi-a schimbat așternutul de cinci săptămâni. Băga-i-aș mațele pe gât! Himmel und Tode!Ich bin so krank! Cristina, chioară de somn, începu și ea, pe de altă parte: mai taci dracului, franțu’ naibii! Ajunge! Ai fost mare și tare toată viața, acu’ gata! Ți-ai trăit traiu’, ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
bancă să spălăm rana. Așezându-se pe-o bancă, lângă o fântână arteziană, Teofana și-a scos batista din șort a muiat un colț la arteziană și a venit să-i spele rana. Au! Nu vreau! Mă doare. — Îți ies mațele pe-aici. Nu vreau cu batista ta. — De ce, măi? Îți sufli nasul cu ea și mi-o pui mie la rană, o necăjește Cezar. — Zău? Uite-te bine că-i curată, călcată, nefolosită. Înainte de a veni în parc mi-am
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
pardoseala de lut umed. Melentie Heruvimu stătea lângă patul de scânduri cu mâinile împreunate în față, cu gâtul plecat puțin și se uita la femeia bolnavă cu ochii îndurerați de milă. Obrajii lui galbeni și supți zvâcneau când își auzea mațele ghiorăind, parcă i-ar fi fost frică să nu audă și ea. Într-un târziu o întrebă: ― Te doare rău? Pe fața femeii trecu o undă de înviorare, ca și când glasul lui i-ar fi alinat suferința. Răspunse cu un început
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ori de altceva, tot moarte se cheamă! ― Barem dacă muncim de ne zdrobim oasele, s-avem cu ce să ne ținem zilele! ― Nici așa nu-i drept ca unii să plesnească de prea sătui, iar altora să li se usuce mațele de nemîncare! Prefectului i se păru favorabilă evoluția atmosferei. Când omul furios începe să discute, e semn că a ajuns pe calea cumințirii, începu deci din nou și mai băbește să explice oamenilor că a venit pentru împăciuire, căci pacea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
jucării, cele mai multe demontate. Nu ai fi găsit o mașinuță întreagă. Dintr-o salvare rămăsese numai caroseria, pe când motorașul cu roți dințate și volant zăcea într-alt colț al camerei. O broască de tablă era desfăcută în două și, ca un maț lucitor, arcul ieșise din locașul său. O pușcă fără trăgaci era azvârlită sub scăunelul cu spătar roz, lăcuit. Pe rafturi se aflau și cărți, dar nu câte crezusem, cele mai multe subțirele și cu litere uriașe, ca pentru școlarii mici. Nu mai
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
care-o făceau cu o răceală inumană, în toate picturile cu martiri și mucenici, cu trupurile împănate cu săgeți trase din apropiere, cu sâni retezați și așezați pe tipsii de aur, cu capete duse la subțioară de trupul decapitat, cu mațe trase afară din burtă și înfășurate pe mosorul uriaș, cu fecioare tăiate în două, din creștet până la brâu, cu ferăstrăul, călăii sânt hidoși, emaciați, rânjind și juisând la vederea suferinței. Au bube, lepră, astigmatism, unghii căzute: se știe foarte bine
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
că repede-repede p-ormă dăduse ortu-popii. — Ți-o fi și foame ție, Vico, se trezea madam Ioaniu din poveștile ei, ți-o fi foame, nu vrei ceva ? Vrei, calule, ovăz ? îi era ei foame de mult, de mult îi ghiorăia mațele de foame, da ce să zici într-o casă străină ? Madam Ioaniu scotea cheia din buzunaru rochiei - ea tăia și spânzura, ea ținea încuiate toate în casă -, descuia bufetu și scotea platoul de prăjituri. La vremea aia, când madam Ioaniu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
terfelită, peste perne, peste covor, și vorbea, și vorbea. Dacă începea să vorbească, apoi greu s-o mai oprești. Unele i le mai povestise și altă dată, da o lăsa să i le spuie iar, atâta doar că îi ghiorăia mațele de foame. Da ce poți să faci într-o casă străină ? Și-acu îi e foame. Îi vine leșin, nu alta, de-abia o ține picioarele când trece pe dalele strâmbe din curte, până la intrarea din spate. P aici, pân
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Că știe că mai e o săptămână și tot trebe să-mi dea banii, dar se face că n-are habar... Și-mi ghiorăie și mațile de foame, auzi-le numa cum face, eee, să se strice un car de mațe pentru o zgârcită și-o cărpănoasă ! Că de cărpănoasă ce e, toarnă-n ea la cafele peste cafele și pufăie din țigare, și n-are nici pe dracu ! Da mai las-o morții de țigare, madam Ivona, că numa adineaori
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
În dispozitivul bateriei de la capătul pistei, unde facem instrucție, se trîntește pe iarbă, Își aprinde o țigară și comentează tot ce se Întîmplă. E un palavragiu compulsiv și cel mai adesea Îl sîcÎie pe Portocală, care pare preocupat să scoată mațele din noi, alergîndu-ne Încoace și-ncolo peste biute și movile de pămînt, trîntindu-ne la pămînt sau făcîndu-ne să pornim șarje Împotriva unui inamic nevăzut. De multe ori, apare o amenințare chimică și ne ordonă să ne punem măștile de gaze
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
am coborît din tren, am mers ca liliacul, ghidîndu-mă după un instinct care În acel ceas de noapte s-ar putea să fi fost dereglat de oboseală, de frig și de deznădejde. De fapt, auzeam cum Îmi zbîrnîia ceva În mațe, ceva Între enervare și disperare, lăsînd la o parte foamea. Am fost tentat de cîteva ori să mă Întind pe jos, chiar dacă ceea ce simțeam sub picioare era un fel de ogor, În orice caz un teren neregulat, clisos. La un
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]