1,130 matches
-
de veacuri, să-mi lepăd necredința, o scoică, jos, pe maluri? Ori ți-am cântat vreodată un cântec de sirenă, amăgitoare nadă, ascunsă sub corăbii, să mă-ndrăgești când pașii pe țărmul tău vibrează ori când rechinii saltă și-ascut macabre săbii? M-am aruncat în unda-ți, mai caldă ori mai rece, să mă-ntâlnesc cu Zeul care îți este tată, tridentul lui să-mi fie o pavăză umilă, cu-ncredere să umblu pe apa agitată. În algele-ți nebune
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
tăi de veacuri,să-mi lepăd necredința, o scoică, jos, pe maluri? Ori ți-am cântat vreodată un cântec de sirenă,amăgitoare nadă, ascunsă sub corăbii,să mă-ndrăgești când pașii pe țărmul tău vibreazăori când rechinii saltă și-ascut macabre săbii? M-am aruncat în unda-ți, mai caldă ori mai rece,să mă-ntâlnesc cu Zeul care îți este tată,tridentul lui să-mi fie o pavăză umilă,cu-ncredere să umblu pe apa agitată.În algele-ți nebune
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
sub ochi, cu frizuri colțuroase într-un negru mai întunecat decât vestitul fund de ceaun autohton, lipite de craniu cu un fel de clei unsuros, haine negre, cizme la fel, hârci desenate pe spate și nasturi metalici din aceeași gamă macabră. Pășesc precum popularii zombi din filmele americane pentru handicapați, ignoră cu suveran dispreț întreaga existență, unii au deja agățat, de gât, un ștreang și par extrem de hotărâți să ne strice cheful cu o spectaculoasă sinucidere în mijlocul străzii. Mă intrigă totuși
EMO. CUTREMURĂTOR! de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1303 din 26 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362157_a_363486]
-
de veacuri, să-mi lepăd necredința, o scoică, jos, pe maluri? Ori ți-am cântat vreodată un cântec de sirenă, amăgitoare nadă, ascunsă sub corăbii, să mă-ndrăgești când pașii pe țărmul tău vibrează ori când rechinii saltă și-ascut macabre săbii? M-am aruncat în unda-ți, mai caldă ori mai rece, să mă-ntâlnesc cu Zeul care îți este tată, tridentul lui să-mi fie o pavăză umilă, cu-ncredere să umblu pe apa agitată. În algele-ți nebune
FRUMOASA MEA STĂPÂNĂ de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 1274 din 27 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362249_a_363578]
-
o perioadă lungă, o destabilizare profundă. Dezvăluirile se țin lanț: teroarea exercitată de Securitate, furturi de tehnologie occidentală, obsesia megalomanică și vulgaritatea cuplului Ceaușescu, modul de viață scandalos al nomenclaturii roșii, contacte cu teroriștii, cu Arafat, cu Libia. Imaginea neagră, macabră și ridicolă a șefului statului român se concretizează, paralel cu reputația de good guy a lui Gorbaciov. Din nou, România este considerată ca un caz particular, în timp ce conservatorii se mențin în Cehoslovacia și în R.D.G. Unul din șocurile cele mai
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
În revista 22, la pagina 14, în care e comentată noua și incitanta montare a lui Andrei Șerban, cu Oedip-ul enescian, e reprodusă și imaginea marelui compozitor. N-am cunoscut această imagine și, văzînd-o, m-am cutremurat. E un Enescu macabru, neîntîlnit în nici una din ipostazele cu care ne obișnuiserăm, nici acelea lipsite de dramatism, de tragism chiar, dar departe, oricum, de aceasta, de-a dreptul sinistră. Lăsînd la o parte ingeniozitatea celor de la 22 de a ilustra pagina orbului Oedip
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și, mă rog, cu alte teritorii șparlite de ruși, la care acum candizii ucrainieni dau din umeri), deci chiar și tratatul cu Ucraina îmbracă o haină de măscărici care tocmai se pregătește să intre într-un bal cu măști oricum macabre. După ce s-a ratat un moment cu care, ca nație, nu te întîlnești decît o dată la jumătate de secol, la un secol moment în care Estul făcuse implozie și cînd, cu voință maximă (dar de unde asta la "revoluționarii" din '89
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Și chiar, cumva, am uitat-o. Cum am cam uitat-o cu toții. Se uită. Istoria așază, cu cinism calm, lucrurile la locul lor și le oferă, apoi, spre studiu, la rece. Celor interesați. Dar fotografia-i covîrșitoare. Prin derizoriul ei macabru. Molohul, neclintit încă, privind către un viitor care nu s-ar mai fi arătat niciodată, decît în mintea lui satanică, și nici în ea, molohul deci, pe care stau cățărați doi proletari cu albe căști de protecție, urmează să-și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
emoție a sfintei sărbători. Să ne temem că acest colind chiar și așa, perfect, cum a sunat el la ușa de bloc va dispărea cîndva? Să ne temem? Nu (Nu încă). 30 decembrie Ar fi de luat în calcul unul macabru cele două războaie mondiale, dacă cel de-al doilea nu l-ar fi surclasat, prin proporțiile dezastrului, pe primul. Și dacă, iarăși, al doilea nu ar fi determinat datorită dezordinei mondiale hegemonia Rusiei Sovietice asupra unei jumătăți din Europa, infestarea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
radios pentru istorie. Justificat, nici vorbă, după o victorie care, obținută după atîtea jertfe, trebuia să impună o altă ordine mondială. Care ordine? Doar doi dintre protagoniști, americanul și englezul, o aveau în vedere pe cea normală. Rusul pritocise deja macabrul scenariu sub spăimoasa tunică închisă la gît. Bănuiau partenerii lui scenariul ce avea să-i aducă secolului cea mai nenorocită traiectorie? Poate. Preocupați însă, firește, de reașezarea națiunilor lor în făgașurile atît de traumatizate în conflagrație, se gîndeau să revină
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în durata ei postcomunistă. Dincolo însă de omenescul reacțiilor în fața morții, un inimaginabil arsenal de manipulări oculte sau pur și simplu prostești a fost pus în mișcare, prilejuind, mai cu seamă mass-mediei, să se întreacă pe ea însăși în spectacolul macabru din jurul defunctului. Într-un puseu dement, cum numai zilele tulburi ale lui decembrie '89 l-a mai cunoscut, prin fața camerelor de filmat, în paginile ziarelor, în clevetirile piețelor, s-au perindat indivizi de nimic, perorînd convulsiv și neconcludent, interesați mai
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
studiu de atelier, rămîne doar nerăbdare, pentru că așa ceva nu există, cei cîțiva studenți întîlniți ocupîndu-se de cu totul altceva, de nimic. Puzderia de desene agățate pe pereți are ceva de grădiniță, grupa mică. Singura reacție: stupefacția. Pandant (congener), în notă macabră însă: expoziție semnată Orlan, la promiscuul Centru de Creație Contemporană: autoarea se supune, clinic, unor intervenții chirurgicale, doar părînd plastice, pentru că duritatea lor e de infarct. Totul filmat, fotografiat și expus aici, cu o publicitate (aflu de la frumoasa și normala
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cele două femei în timp ce ceilalți trei corni cântă notele joase evocând căderea nopții, cu o secvență de armonii pe cuvintele sorgon gli spirti vagabondi a frotte (spirite rătăcitoare se ridică în stol) care creeaza modulații abrupte, neobișnuite. Alice relatează povestea macabră pe un ritm de marș care găsește întreaga orchestră cântând în registru cel mai de jos: tromboane, tromboane baș, corni, fagoți și împotriva uzanțelor împreună cu oboaiele și clarinetele. Prin această utilizare precisă a culorii orchestrale Verdi apelează la spiritul sabatului
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
mitică Mumă sau Crăiasă -, fiecare întruchipând o fantasmă a dorinței de împlinire. Sentimentul dominant amalgamează religiozitate, spaimă metafizică și elan spre neființă. Spațiul alcovului este înecat, eminescian, de paingi, dar ei țes veșminte funebre, senzualitatea se stinge într-un fior macabru, alcovul devine casă a spaimei. Somnul e asimilat morții, inerției, opririi sterpe a vieții. Erosul e guvernat de un cer în care poeta proiectează o mitologie personală, fastuoasă și neliniștitoare, într-o lumină hiperlucidă. „Farmec dureros”. Poetica eminesciană a contrariilor
ANDONE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285350_a_286679]
-
este general nu are voie să poarte uniforma de general. ș...ț În cazul costumelor extravagante de carnaval, „caracterele” sau „personajele” care sunt reînviate reprezintă figuri periferice ale universului social brazilian: regi, duci, prinți și alte figuri nobiliare; fantome, figuri macabre, spirite ale răului și alte figuri ale lumii Întunericului; personaje din Grecia și Roma antică, din Hawaii sau China, de la marginile lumii cunoscute; hoți, clovni, prostituate, pungași, bandiți, deținuți din Închisori și alte asemenea figuri marginale care apar În viața
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
dă explicații naive, în spirit neaoș muntenesc. Cronica se încheie cu rezumatul campaniei lui Napoleon în Rusia. În plină epocă fanariotă, scrierea anunță balcanismul literar, oferind pagini de proză de un crunt pitoresc, imagini plastice pline de culoare, pe alocuri macabre. Expresivitatea involuntară ține de familiaritatea cu care tratează marea istorie, de fantezia ce suplinește informația deficitară. Împletirea expresiilor populare cu neologismele încă nefixate lingvistic, coloratura unor turcisme și grecisme dau farmec limbii. D.E. a tradus, din slavonă, numeroase hrisoave domnești
DIONISIE ECLESIARHUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286789_a_288118]
-
picaresc aparte, în care, mai importante decât întâmplările - puține - sunt situațiile bizare în care sunt puși eroii. Totul este firesc până la punctul în care lucrurile o iau razna, căpătând dimensiuni absurde. Atmosfera de ceremonial a căsătoriei devine brusc aberantă, apoi macabră: pe trotuarul „pavat cu cozoroace de șepci numărul 56”, mulțimea mânca „felii de capete de mort cu unt”. Un întreg arsenal de ciudățenii se succedă până când, în „ceasul nunții”, „toate luminile din grădină se stinseră și în aceeași clipă ferestrele
CUGLER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286562_a_287891]
-
lansează atacuri repetate la adresa lui A.D. Xenopol, împotriva „Sămănătorului” și, mai ales, a lui Ilarie Chendi, pe care îl acuză de ignoranță, diletantism și mercantilism la editarea primului volum, Literatura populară, din Opere complete de M. Eminescu. Beletristica publicată aici cultivă macabrul sub forma unor scrieri precare, în care abundă fantomele, visele și vedeniile terifiante. Se remarcă poezia lui B.P. Hasdeu Complotul bubei, o republicare, dar și Dragoș-Bogdan, poem dramatic (1904), și Antropomorfism (1905) de M.Eminescu. Se acordă o atenție specială
CUVANTUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286630_a_287959]
-
emoționantă din care poate fi desprinsă această frază: „Mă poți crede un «catastrofic». Nu sunt, dar nu pot iubi acest secol scăldat în sânge nevinovat. În mizerie, boală și ignoranță [...]. L-am ucis pe Dumnezeu și am pus în locul lui macabrul fantasmelor politice.” Stilul lui Cioculescu nu este„sec”, „uscat”, „neartistic”, cum se grăbea să afirme Octav Șuluțiu, fără să aibă nici un pic de dreptate. Deși refuză în principiu a face concurență beletristicii, criticul scrie foarte bine, e savuros prin umorul
CIOCULESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286258_a_287587]
-
realismului socialist. Temele poeziei lui B. sunt acelea ale simbolismului din ramura postbaudelairianului Rollinat, poetul Nevrozelor, pe care, de altfel, autorul român îl citează în mai multe rânduri. Un simbolism negru, decadent, prăbușit într-o astenie generală, sensibil la aspectele macabre ale existenței și, în același timp, dornic să exprime sensul corespondențelor dintre simțuri și să realizeze o sinteză a artelor. B. preia, cum mărturisește, conceptul de audiție colorată și caută să sugereze în mici poeme muzicale, străbătute ca de un
BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
simboliștii, indiferent unde trăiesc, sunt preocupați de aceste corespondențe și caută să formuleze o estetică adecvată, pornind de la estetica lui Baudelaire. Macedonski și elevii săi fac exerciții în acest sens. Revenind la temele și fantasmele poetului (obsesia derizoriului și a macabrului, teroarea de universurile lichide, sensibilitatea la semnele funerarului din existență), se pune firesc întrebarea cât este sensibilitate reală în aceste poeme și cât este poză literară. Răspunsul nu poate fi decât unul: lirismul lui B. este o împletire ingenioasă de
BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
vede cu ochiul liber: singurătatea individului într-un univers închis, redus la maxim, sufocant, iar lirismul iese din sugestia acestei stranii stări de izolare și frig în vecinătatea cadavrelor. Sublimul romantic este astfel înlocuit de simboliști prin valorificarea estetică a macabrului, a derizoriului din real. Arghezi, care începe prin a cultiva aceleași elemente, introduce și o notă patetică și conceptualizantă în poem, deschizând astfel simbolul spre alte universuri. B. execută operația inversă: închide simbolul liric, repetă amănuntele, pictează cu aceeași culoare
BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
cel care ar fi îndrăznit să se ducă fix la miezul nopții într-un cimitir. Zâmbind, Charlotte se declarase în stare să înfrunte toate forțele supranaturale, în noaptea aceea, în mijlocul mormintelor. Distracțiile erau rare. Tinerii, sperând în taină vreun deznodământ macabru, îi salutaseră curajul cu un entuziasm năvalnic. Mai rămânea de găsit un obiect pe care franțuzoaica asta descreierată avea să-l lase pe unul dintre mormintele sătenilor. Și nu era ușor. Căci tot ce fusese propus putea să fie înlocuit
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
dacă își îndepliniseră misiunea sau dacă se pierduseră undeva înainte de a ajunge pe pământul sfânt. Nu știau nici măcar dacă nu cumva îmbătrîniseră și muriseră cu mii de ani în urmă, iar ceea ce li se întîmpla acum era doar o festă macabră pe care le-o juca cineva. Te întrebi, și o faci mai mult ca să te audă ei, cei care te spionează și îți trimit vise, care poate fi dovada ultimă a credinței? Ce anume poate dori un Dumnezeu de la supușii
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
cu luare aminte locul jertfei Mântuitorului. El descoperise mâna sfâșiată a clonei Sfântului Augustin, pe care o păstrase în gheață, în mare secret, predînd-o apoi către urmași. Nimeni nu putea să-și mai aducă aminte care fusese motivația acestui gest macabru. După cea de-a Doua Însămânțare însă, urmașii clonelor construiseră pe platoul de unde pornise civilizația lor un edificiu gigantic unde puseseră blocul de gheață în care era încastrată mâna Mântuitorului lor, transmisă în secret din generație în generație. Scopul adorației
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]