1,749 matches
-
bifând eficient punctele de pe o listă. Ce mai e? — Și cu mâncarea, obișnuitele chestii preferate ale copiilor, spuse Elisa. Frigărui, burgeri mici, multe dulciuri. —Înghețată cu fructe și sirop pe care o fac singuri, adăugă Leo dintr-o suflare. —Baloane, magicieni, prăjituri pe care le poți face singur, mașini de făcut baloane, spuse Skye, fără vreo urmă de entuziasm. —Un tip În costum de Shrek. —Să vopsim fețele copiilor În verde. Părinții detestă vopsitul pe față. Putem face multe alte chestii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Își mințiseră părinții că Își cruțau bănuții pentru circ. Trecuse, În urmă cu două zile, circarul și lipise câteva afișe care anunțau mari reprezentații de magie și dresură de șerpi la Căminul cultural. Băieții văzuseră spectacolul de mai multe ori. Magicianul, Îmbrăcat În țoale de boier - dar al dracului de prăfuite -, cu un pălărioi lung pe cap, făcea să apară și să dispară tot felul de lucruri și mici vietăți. Îi Învățaseră trucurile pe dinafară. Trecuse vremea când, cu muci la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cu o sumă uriașă de la niște soldați aduși la munci agricole. Băiatul mai avea puțin și Împlinea treisprezece ani, iar tatăl său, ca un bun părinte, Începuse să se Îngrijoreze. Salvarea Îi venise de la cei doi artiști de circ: marele magician și nevasta lipeau afișe prin sat ca să aducă la cunoștința poporenilor că un spectacol nemaivăzut se va desfășura peste două zile la Căminul cultural. Șoferul făcu ce făcu și-i pofti la el la masă pe onorații artiști ce cutreieraseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
a se înhăma la treabă, Regele Soare începu să vorbească despre fizicianul și, deopotrivă, iluzionistul belgian Étienne Gaspard Robert, care brevetase aparatul cu treisprezece ani înainte. Vedeți dar ce minunăție poate să iasă atunci când savantul merge mână în mână cu magicianul ca un bun prieten și nu ca un dușman al iluziei! Știința nu trebuie să respingă iluzia. În felul ei, și literatura este o știință, o știință care a înțeles destul de devreme, dacă nu chiar de la naștere, cât de importantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
așteptase. O puzderie de romburi, puncte și linii îi acopereau în întregime tatăl și se prelungeau cu o trenă la fel de colorată pe podele. Roșu viu, albastru transparent, galben și verde auriu, într-o feerică îmbinare, ca o veritabilă mantie de magician sau ca pelerina unui prinț fermecat. Și el stătea aplecat peste secrétaire, în dreptul ferestrei, și descifra niște desene ciudate. Poate că acolo, în acele desene, se aflau ascunse tainele unor vrăji sau complicatele trasee până la palatul vreunui zmeu înspăimântător care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cruce din șiraguri dulci de perle argintii. Nicolae își adorase și încă își mai adora tatăl. Vorbea cu însuflețire, cu totul transfigurat de amintiri: ― În casa lui am trăit în plină vrajă. El o răspândea asupra noastră ca un mare magician. În casa lui, cât a trăit, nimeni nu a simțit trecerea timpului. Trăiam intens. Doar poezie. Doar povești... Mă culcam cu ele și mă trezeam în cântecele fetelor. Cârduri vesele de fete și flăcăi... Toți tineri... Atât de frumoși... Dimineața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
kohl și omizi cu figuri de clovni cu nasuri rotunde, bărbi false și picioare caraghioase; creaturi făcute din frunze și sepale, petale și praf de polen. Le privea parada nesfârșită, tremurînd, sărind, zburând, ieșind parcă din ceaunul bolborosind al vreunui magician, cu sclipitul și strălucirea de bijuteriii a... a cui? A esenței de vânt și de iarbă? A luminii soarelui și a apei? Când mama sa îi aduse cina lângă sistemul de pârghii, Sampath privi în jos la ea. — Știi, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
Paris, după apariția manifestelor, află că toți Îl considerau rozacrucean. După cum bătea atunci vântul, nu era o faimă prea bună și-l deranja și pe prietenul său, Mersenne, care tocmai tuna și fulgera Împotriva rozacruceenilor, tratându-i de mizerabili, subversivi, magicieni, cabaliști, puși pe semănat doctrine perverse. Și atunci, ce face Descartes? Se arată În lume, peste tot unde poate. Și pentru că toți Îl văd, și nu se poate nega asta, e semn că nu e invizibil, deci nu e rozacrucean
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
cred că nu mor niciodată, auzi că-ți pun și flori pe mormânt după ce-ai murit!” „Și ce mai vezi tu prin librăriile alea?” Întrebă Belbo. „Oameni nemaipomeniți, oameni care vorbesc cu Îngerii, care fac aur, și pe urmă magicieni profesioniști care au chiar față de magicieni profesioniști...” „Cum e fața de magician profesionist?” „Au, de obicei, nasul acvilin, sprâncenele ca de ruși și ochi vulturești, poartă plete până la umeri, ca pictorii de odinioară, și barbă, dar nu stufoasă, doar câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
că-ți pun și flori pe mormânt după ce-ai murit!” „Și ce mai vezi tu prin librăriile alea?” Întrebă Belbo. „Oameni nemaipomeniți, oameni care vorbesc cu Îngerii, care fac aur, și pe urmă magicieni profesioniști care au chiar față de magicieni profesioniști...” „Cum e fața de magician profesionist?” „Au, de obicei, nasul acvilin, sprâncenele ca de ruși și ochi vulturești, poartă plete până la umeri, ca pictorii de odinioară, și barbă, dar nu stufoasă, doar câteva smocuri Între bărbie și obraz, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
mormânt după ce-ai murit!” „Și ce mai vezi tu prin librăriile alea?” Întrebă Belbo. „Oameni nemaipomeniți, oameni care vorbesc cu Îngerii, care fac aur, și pe urmă magicieni profesioniști care au chiar față de magicieni profesioniști...” „Cum e fața de magician profesionist?” „Au, de obicei, nasul acvilin, sprâncenele ca de ruși și ochi vulturești, poartă plete până la umeri, ca pictorii de odinioară, și barbă, dar nu stufoasă, doar câteva smocuri Între bărbie și obraz, și mustăți care cad În jos peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
și copii nespălați strigau la nefericiții proprietari ai Daciei. Până la urmă, colonelul Boteanu, în maieu și pantaloni de pijama, coborî în spatele blocului, îl dădu la o parte fără o vorbă pe Emil Popescu și, cu un singur gest, parcă de magician, pe care-l făcu în obscuritatea motorului, reteză sunetul, după care plecă disprețuitor. Cu urechile încă țiuind, cei doi putură în sfârșit să audă ce strigau cei de la balcoane. Nu erau lucruri plăcute. În acea zi, Emil Popescu nu mai
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
silit să duc o " viață dublă "; în prezența copiilor, nici părinții, nici pedagogii nu trăiesc o " viață dublă ". Într-un anumit fel, experiența mea are o valoare exemplară. Dacă cineva mi-ar spune că există printre noi sfinți, sau autentici magicieni, sau Boddhisattva sau orice alt fel de persoane înzestrate cu puteri miraculoase, l-aș crede. Prin însuși modul lor de a exista, asemenea oameni nu pot fi recunoscuți de profani." Începând din dimineața zilei de 1 noiembrie 1947, se hotărî
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
spre el și-l privi, i se păru, oarecum provocator. Deși aveți reputația de a fi omniscient, sunt sigur că nu știți nimic despre Sean Bran. Chiar aici, în Dublin, puțini își mai amintesc de el. Era poet, și totodată magician și revoluționar, mai degrabă iredentist. A murit în 1825, iar treizeci de ani mai târziu, în iunie 1855, admiratorii - avea, pe atunci, încă destui admiratori - au inaugurat, într-un square, un monument în onoarea lui: un bust mediocru, având drept
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
un bust mediocru, având drept soclu o rocă marină. În aceeași zi au sădit un stejar, la vreo trei metri în spatele statuii. - Era 23 iunie 1855, preciză doctorul Griffith. - Exact. Iar acum cinci ani, noi, ultimii admiratori ai poetului și magicianului Sean Bran, am organizat o ceremonie în square-ul care îi poartă numele. Speram că, cu acest prilej, Bran va deveni actual. Ne făceam iluzii, căci, cei puțini care îi mai prețuiesc astăzi poeziile nu se împacă deloc cu ideile și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
cu înțeles. - Mulți, răspunse Stephens. Mai întîi, iredentiștii, indignați că revoluționarul Bran e revendicat și omagiat de câțiva poeți, filozofi și ocultiști. - În al doilea rând, continuă Colomban, biserica, mai precis ultramontaniștii și obscurantiștii care văd în Sean Bran prototipul magicianului satanist, ceea ce este absurd, pentru că Bran urma tradiția magiei renascentiste, concepția lui Pico sau a lui G. B. Porta... - E inutil să intrăm în amănunte, îl întrerupse Griffith. Ce este sigur este că ierarhia ecleziastică nu e dispusă să-l
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
din casă, dădeai peste Stendhal sau peste Cehov, peste Dickens sau peste Galsworthy, peste Jerome K. Jerome sau peste Mark Twain, peste George Topîrceanu sau peste Marin Sorescu sau cînd statul comunist a lăsat să iasă În librării traducerea romanului Magicianul al lui John Fowles - forța psihologică a romanului fiind complet inofensivă ideologic, i s-a dat liber. Sau atunci cînd, În mod cu totul surprinzător, singura casă de discuri românească, Electrecord, a editat albumul din 1988 al trupei americane de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ferește de frig - plapuma devenită un fel de membru al familiei În formula comunismului ceaușist. Îmi e imposibil să mă mișc, m-ar năpădi la loc toate durerile lumii. Deși pe nop tiera de lîngă pat se află casetofonul și Magicianul, romanul lui John Fowles, tipărit pe o hîrtie sinistră, În care aproape că poți să recunoști soiul copacului din care a fost făcută. O aud pe maică-mea cum Își dă silința să mă trezească, făcîndu-și de lucru dincolo de ușa
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
datorează ceva: ceva măreț, nu departe de proporțiile mântuirii. De ce se întorcea John Robert la Ennistone? Nu oare pentru el, oaia rătăcită, singurul om just, singurul păcătos justificat? Crezuse întotdeauna în magie și știa că John Robert Rozanov e un magician. — Di, ce-i la televizor? Dă-i drumul să vedem cutremurul din San Francisco. Astea-s imaginile pe care-mi place să le văd. — Mi-am uitat aseară poșeta la familia Blackett, spuse Gabriel. — Mereu uiți câte ceva! ripostă Brian iritat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
lucrurile astea. Amintește-ți-le acum, fii ca un nou născut, naște-te din nou, fii iertată, fii salvată! — Dincolo de groapă nu te mai așteaptă nimic. — Împărăția Domnului e aici, spuse preotul. Misterul mântuirii e dincolo de timp. Ai nevoie de un magician în viața dumitale. Ai unul. Numele lui este Iisus. Înfățișează-te lui și spune-i simplu: „Ajutor, ajutor!“. În timp ce vorbea, înclinându-se spre doamna Belton, părintele Bernard strângea, pe nevăzute, mâna Dianei. Își strecurase mâna în mănușa ei de lână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de mult deasupra tuturor celorlalte, încât acestea devin invizibile. Sau dacă încercăm să schițăm o imagine mai spirituală, oare aceasta nu înseamnă însăși morala ridicată la un grad mai intens? Adeptul care „preferă cunoașterea și nu virtutea“ este fie un magician vulgar, fie un fel de „tip livresc“ a cărui generoasă strădanie e vrednică de admirat, în timp ce-i deplângem neglijarea unor îndatoriri mai imediate! Parcă aud și acum ecoul glasului dumitale! (Nu ne-ai vorbit ceva mai târziu - parcă-mi amintesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
directorul, maestrul Benny Lobo și croorter-ul Andy Latino, care avea grijă să-și menajeze vocea, de aceea Își punea un șal la gît după fiecare melodie pe care o cinta. Erau unsprezece În total. Lobo, Latino și nouă profesori, nouă magicieni ai ritmului, Lobo era alb; pe Latino, În orice caz, Îl albiseră iubirile, noaptea, romul, fumul, zorii care-l prindeau cîntînd și luminile de neon. Profesorii erau corcituri, unii cu pielea deschisă la culoare, chiar chipeși cîțiva dintre ei, alții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
-Și dacă nu realizezi că a sosit momentul acela? -Rămâi ca majoritatea oamenilor, banal, absolut banal. -Cum e cu cei aleși? -Cei aleși... sunt aleși de hazard. Tot de hazard, la voia întâmplării. Ei sunt sau devin niște clarvăzători, niște magicieni. Nu știu dacă este vorba pur și simplu de inteligență intuitivă sau rutină. -Orice om inteligent este un clarvăzător. A plecat apoi în dormitor. După câteva ore se întoarse. În fața noastră se întindea marea și cerul cu stele, un întreg
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
ca de obicei. SINDROMUL FREGOLI: un sindrom rar întâlnit de identificare greșită, în care suferindul e convins că mai multe persoane diferite sunt de fapt una și aceeași persoană care-și schimbă înfățișarea. Sindromul poartă numele lui Leopoldo Fregoli (1867-1936), magician și mim italian, a cărui capacitate de a-și modifica fulgerător chipul și vocea pentru a întruchipa orice personaj uimea publicul... La fel ca și sindromul Capgras, Fregoli presupune un fel de scurtcircuitare a capacității de a distinge chipuri. Unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
rețea de acces, semnale de satelit și radio digital - geografia murise, iar imaginația redevenise unicul obstacol în calea progresului. Jumătate de oră și deja gândea ca el. Arătă spre banca renovată de vizavi, mișcându-și larg brațele, ca asistenta unui magician sau ca o actriță care vindea aparate de uz casnic pe canalul Home Shopping. —Tu ai făcut-o pe-asta? —Poate. Își frecă fața lui lată de Baldwin în palmă, amuzat de propriul lui zel. Dar acest nou... proiect. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]