3,302 matches
-
pentru că viitorul și trecutul i se supun lui, lui Leonida, topite într-un prezent etern. Viziunea este conformă cu eleatismul grecilor antici. Așadar, din perspectivă culturală, Leonida, și odată cu el, întreaga populație de moftangii ai lui Caragiale, sunt eleații unei mahalale emblematice. Nu sunt oligofreni, ci altfel -copii fixați iremediabil în copilărie. Dorul de lăptărie Dacă trebuie să iasă, printr-un accident nefericit, din universul său liniștitor, moftangiul este confruntat cu teribilele forțe ostile ale istoriei reale. Față de această agresiune cine
Profilul științific al moftangiului by Vladimir SIMON () [Corola-journal/Journalistic/6774_a_8099]
-
Călugăru ci, dimpotrivă, aburul. Senzația amintirii, mai prețioasă decît încercarea, cu rost, a memoriei. Între exerciții lirice de tinerețe, împodobite cu toate nuanțele după care scotocesc, de obicei, începătorii, și dialoguri vii, de meșter bun, schițele fără umor sînt passe-partout-urile mahalalei, așezată în ele cu tot tipicul, sordid și, cîteodată, fraged, de lume dinainte de păcat, promisă, însă, lui. La coana Tecla, unde nimeresc într-o noapte amarnică doi liceeni, se consumă o scenă minimalistă, concentrată, între "dugheana-i închisă în as
Poezii, în fond by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7901_a_9226]
-
la profesoară-i... tare cald... Nu-i păcat!... Iadu tot ne arde, că tare păcătoase sîntem. Să-l îngropăm pe el măcar, cu cinste!..." (p. 22) O cuvioșenie peste smîrcuri, venind direct din lumea Ultimei emisiuni. La judecata copiilor, rosturile mahalalei sînt goale-goluțe, cum a fugit Buiumaș din covata cu ierburi lecuitoare a maică-sii. Cînd Leib, vecinul, primește un covrig, pe care mama îl oprește să-l dea "rîiosului", lui Buiumaș, al doilea prinde momentul să-și răzbune. Cu o
Poezii, în fond by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7901_a_9226]
-
trebuit să descurce afacerea, e hipnotizat de jocul șoarecilor pînă la leșin. O scenă. Mahmud, tătărașul spînzurat de un vișin, e un alt instantaneu dintr-o lume a durităților firești, unde viețile sînt la fel de fragile ca și casele, precare ca mahalaua. O spoială de veselie ascunde tristețile de care nimeni n-are timp, fiindcă a supraviețui e mai important decît a înțelege. Și lucrurile sînt povestite la fel de frust cum se și întîmplă, cu o teribilă conștiință a urzelii, căreia altcîndva i
Poezii, în fond by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7901_a_9226]
-
Rodica Zafiu Denumirea (sau Ilariopolis) a fost evocată de mai multe ori în ultima vreme. Cel mai mult a contribuit la cunoașterea ei istoricul Adrian Majuru, care a fo-losit-o într-un capitol - "Hilariopolis sau mariajul extremelor" - din cartea sa Bucureștii mahalalelor sau periferia ca mod de existență (2003) și în mai multe articole (de exemplu: "Hilariopolis sau orașul ilar", în Observator cultural, 131, 2002). Istoricul citează o carte din 1935 - C. Dobrescu, Hilariopolis. Orașul bucuriilor - și oferă explicații neutre asupra originii
Hilariopolis by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7913_a_9238]
-
personalului de serviciu" aranjează mesele, repede-repede, pentru nuntă. Și, tot așa, dați la rapid, pe casetă, pregătesc mesele pentru botezul de a doua zi. Totul e să fii pregătit. A dispărut tot ce era ritual, a rămas zumzăiala zgomotoasă a mahalalei. A rămas întîmplarea de cartier, din care a fugit tot îngerul. A dispărut diferența specifică între pomenire și antrenul de pe strada noastră. Că noi sîntem, mereu, en train de ceva. En train de a ne naște și, deopotrivă, en train
întrebări pentru un sociolog by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Journalistic/7925_a_9250]
-
și în dreapta, la ce eveniment ne ducem. Căldură mare, mon cher. Nu luăm taxi. Tucă mi-a spus că sînt două minute pînă la teatru. A fost încă un prilej ca să înțeleg că timpul este relativ. Am străbătut drumul de la mahala spre centru. Eu pe tocuri, fiul meu cu aparatul de fotografiat în mînă. Totul era pentru el la fel de important. Și țărîna, și oamenii care își plantau flori în grădini, și pomii înfloriți, deschiși spre noi, și cei care ne priveau
O seară la Caracal by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7436_a_8761]
-
frații săi. Un roman în alb și negru al periferiei bucureștene în deceniul nouă al secolului XX, o lume dură, golită de orice sentimentalism, înecată într-o permanentă lumină crepusculară, care își strigă în gura mare nenorocirile și puținele bucurii. Mahalaua lui Radu Aldulescu este un teritoriu fără secrete și lipsit de orice urmă de intimitate. Aici, totul se discută în gura mare, de la amorurile extraconjugale la șpaga ce trebuie dată pentru rezolvarea diverselor probleme, soțiile își poartă firesc ochii tumefiați
Parfum de mahala by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7974_a_9299]
-
citadină a romanului lui Marin Preda, Moromeții. Un Moromeții fără Moromete însă, pentru că Sonata pentru acordeon are o construcție rizomică, ce nu presupune prezența unui personaj cu rolul de ax central. E drept, în romanul lui Radu Aldulescu, la nivelul mahalalei, se poate vorbi de o focalizare a atenției autorului pe poveștile de viață ale familiei Dei (părinții și cei trei copii mari care se căsătoresc și au la rândul lor copii), dar cu siguranță nu există un personaj care să
Parfum de mahala by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7974_a_9299]
-
ei în Moldova, dacă-i vezi te ia cu friguri. Se duce-n sus pe șină prin niște boscheți și se bate doi câte doi, și care câștigă, de-l lasă lat jos în nesimțire pe celălalt, îi ia banii"). Mahalaua bucureșteană de la mijlocul anilor '80, descrisă de Radu Aldulescu, seamănă în multe privințe cu cea din anii '50-'60, evocată de Mircea Cărtărescu în Orbitor. Chiar dacă între timp au apărut stațiile de metrou, pizza și aparatele video, oamenii tot la
Parfum de mahala by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7974_a_9299]
-
ambele sensuri. Sonata pentru acordeon este un titlu perfect pentru definirea problematicii acestui roman. Radu Aldulescu este unul dintre prozatorii de mare forță ai literaturii române de azi. Nu știu în ce măsură valoroasa sa operă, care păstrează intact mustul lingvistic al mahalalei bucureștene, ar putea fi tradusă de-o manieră convenabilă în limbi de mare circulație. Cu siguranță, însă, ar putea și trebuie tradusă într-un limbaj universal: cel al cinematografiei.
Parfum de mahala by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7974_a_9299]
-
cristalul pe Podul Tîrgului De-Afară (azi Calea Moșilor), de la Sf. Gheorghe Nou spre Moși. Trecea pe acolo tramvaiul (cu cai) și pe vremea coanei moașe nemurita de Caragiale, cea care coboară să bea braga la Zece Mese. Alături e mahalaua Plantelor, de la 200 de metri de locul unde s-a stins poetul Eminescu. El înnebunise tot pe-aproape, în apele Băii Arcului, lîngă Biserică Armeneasca. Baia fu demolată de comuniști prin '87, iar Biserică fu gata să cadă prin '97
Locuri de taină și desfrîu by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/7804_a_9129]
-
Ștefan Bănulescu, ale lui Mircea Vulcănescu și Părintelui Stăniloaie. Bucureștiul s-a extins centrifug, așa încît scrierile mai vechi fac aluzie la nucelul central, cele mai noi la un cerc mai larg și tot astfel. Ceea ce acum cîteva decenii era mahala și barieră (Barieră Vergului de pildă, unde subzista încă inscripția Ateneul Vergu pe un bloc interbelic, desi numirea e mai veche), este azi cotat drept zona centrală. Anton Pann, plecînd dimineață la drum lung, ajunge seară abia pînă în Colentina
Locuri de taină și desfrîu by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/7804_a_9129]
-
femeie e să nu-ți mai tremure mâinile când încerci să bei o cafea./ Ar fi după-amiaza fiecărei zile până noaptea târziu și la care/ să îi spui tu sau draghili și cu care/ să întârzii într-un restaurant de mahala sau din centru/ după care să stingi frumușel lumina într-o cameră de patru pe patru./ O femeie poate să însemne și o noapte bineînțeles nu una din/ alea la care trebuie doar să le arunci pastila ascultă/ mamiți cum
O motocicletă parcată sub piele by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7659_a_8984]
-
înfățișează forfota piețelor, vălurirea mulțimii pe Calea Victoriei, la orele după-amiezii, trecătorii cu pălării de paie și cucoanele înmănușate, mașini urmate de trăsuri, în șir nervos. Pur efect optic. Orașul avea, are încă, un singur centru. Nu sunt prinse în numărătoare mahalalele, instituții precum spitalele, morga, cimitirele, abatorul, Jilava. Lipsește un întreg pitoresc patrulater de uliți, străjuite de o bătrână cruce de piatră și intens populat de acele umane ființe practicând ceea ce s-a numit, eufemistic, cea mai veche meserie din lume
București, oraș frumos by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7688_a_9013]
-
și alte sensuri, care îl legau de terminologia jocului de cărți. În romanul lui Ioan M. Bujoreanu, Mistere din București, 1862, cuvântul apare într-un context diferit de cel al deschiderii ușilor. Când cei ce petrec într-o "adunare de mahala" trec de la jocul de loto la stos, "doamna Nodreanca aduce cărți noi și pontorci" (p. 37); apoi "Ori ne storci, ori te stoarcem, zise bătrâna Bârzoaia, luând pontorci și ocupând cu fetele ei locurile principale ale mesei" (p. 38). Din
Pontoarcă by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7548_a_8873]
-
Papu. Ca editor, Daniel Corbu are meritul de a fi publicat Integrala Mihai Ursachi (poeme antume și postume, proză, eseuri etc.), precum și o ediție critică de Opere ale lui Creangă. Este în continuare muzeograf literar la Bojdeuca Ion Creangă din "mahalaua tragi-cosmică }icău". În 2007 i se acordă titlul de doctor în filologie la Universitatea Al.I. Cuza, titlul tezei susținute și apoi publicate fiind "Rostirea postmodernă. Generația poetică '80 în literatura română". Discipol al profeticei modernități bacoviene, dar și al
În absența zeului by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7314_a_8639]
-
cu Cântecel(e), fast-food poems, 1998, către aceste teme și secvențialitatea muzicală; totul scris, desigur, ca pentru un cititor român din mileniul al treilea. Că e vorba de programatism, nu încape îndoială. Până și cele câteva citate din folclorul de mahala dovedesc dorința de a aborda fenomenul din toate unghiurile (canzonele de orient și de Balcani). După ani în care a scris "stângaci la lumina iluminării", înghețat de urmărirea zilnică a unui simbolic automobil negru, visându-și evadarea ("dar lasă romulus
Secvențe pentru violon d’encre by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7335_a_8660]
-
Eminescu, în particoler, "Mițule băiet drag", iar poetul național o alinta "Momoțelule". Cristian Tudor Popescu se întreabă, într-un editorial, "cum e posibil ca un autor de înălțimea spirituală a lui Eminescu să producă asemenea texte Ťcaragialeștiť, de suspinător de mahala, fie și în regim privat". Toată această receptare caldă, de primă instanță, reapare în cartea Despre omul din scrisori, suplimentând autenticitatea de secol 19 printr-una de la finele secolului următor. Momentele de viață domestică eminesciană sunt montate, cu dexteritate, printre
Eminescu pentru toți by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7362_a_8687]
-
ce vrea el. Și-a dorit să facă film și a făcut extraordinar, cum a făcut, genial și teatru. A început D'ale Carnavaluluii ( De ce trag clopotele, Mitică?) și filmările se făceau într-un platou natural, cu noroi, într-o mahala, la marginea Bucureștiului, în Plumbuita. Și filmam și lucram cu fericire. Pe vremea aceea, filmai și materialul se ducea la Buftea, developai și vedeai materialul. Era un decalaj între ce filmai până când vedeai. Lucian Pintilie a zis că se duce
Mircea Diaconu, despre spectacolul care a bulversat lumea teatrală din România by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/76221_a_77546]
-
al lui A. Jdanov, tartorul stalinist al ideologiei sovietice, care condamna satira, ca să se "lase păgubaș". Altele vor fi preocupările lui, cum se va vedea, conturate încă din adolescență și dezaprobate mereu cu asprime de tatăl său, negustor cerealist în mahalaua Oborului. Memorialistul, căci cartea lui Niculae Gheran este, în primul rând, una evocatoare, construită pe baza multor fapte și chiar acte autentice, concurând cu istoria, are, în același timp, condei de prozator, povestind cu vervă, pe anumite porțiuni, înscenându-și
Realitate și ficțiune by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/7624_a_8949]
-
cutumele încă patriarhale din margine de București, în plină eflorescență economică între cele două războaie. Tipologia, precum și numele, de obicei, cu rezonanțe simbolice, al personajelor trimit nu o dată la Groapa lui Eugen Barbu, care imortalizase, cum se știe, o altă mahala, pe aceea a Cuțaridei. Mai întâi, memorialistul ne înfățișează topografia cartierului, cu străzi, purtând în genere nume de bresle: Făinari (unde se născuse autorul), Birjari, Precupeții Vechi, Mașina de pâine. Printre prăvăliile de tot felul se detașau mai cu seamă
Realitate și ficțiune by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/7624_a_8949]
-
Birjari, Precupeții Vechi, Mașina de pâine. Printre prăvăliile de tot felul se detașau mai cu seamă cârciumele, aflate "la tot pasul", cu grătare peste grătare, "de umbli prin fum, ca prin ceață". Numele patronilor și al celor care bântuiau prin mahala transmit nu numai parfumul de epocă, dar ele par să imprime însăși pecetea locului: Gică Grăbitu, Sile Ciupitu, Gore Dolofan, Cornel-Șase-Luni, Leana Chioara, Aurică-Fir-Lalea etc. Una din cârciumi, ceva mai răsărită, a lui Moise, era frecventată și de Păstorel Teodoreanu
Realitate și ficțiune by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/7624_a_8949]
-
să schimbi lumea... Schimbi pe dracu. |știa vin și pleacă; astăzi sunt și mâine nu. Mereu vin alții. Lasă-i să joace, nu te prinde în horă". "Te-am dat la școală să-nveți nu să lipești afișe pe stâlpii mahalalei. Nu-ți place cartea? Nici o pagubă. Te fac negustor". Pe ultima pagină a cărții, vorbele tatălui devin și mai usturătoare: "...școala ai pus-o în cui, negustor nu vrei să te faci, n-ai bătut un cui de când ai venit
Realitate și ficțiune by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/7624_a_8949]
-
vedea personajele mereu în mișcare, unele inconfundabile prin dialogul spumos, inteligent, plin de umor (v. Herșcu Rudel), prin modul de a le selecta numele, mai toate sugerând mediul psiho-social, în linia caragialescă, prin arta povestirii captivante, evocând acea lume orientală (mahalaua bucureșteană), bogat colorată prin portretele, unele greu de uitat, cu ale cârciumarilor, al lui Spilka birjarul, și mai ales ale protagoniștilor (tatăl memorialistul și fiul). Aproape totul înălțat pe o nemijlocită realitate, mai totdeauna identificabilă până la destul de numeroasele nume autentice
Realitate și ficțiune by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/7624_a_8949]