870 matches
-
500-1.000 m, reprezentând a treia treaptă. De aici, spre est, se întind platforma continentală și marea epicontinentală, formând ultima treaptă a reliefului Chinei, cu o adâncime a apei ce nu depășește 200 m. Munți Lanțurile de munți înalți și maiestuoși, orientați în diferite direcții, formează osatura reliefului Chinei. Cei mai renumiți munți din China sunt Himalaya, Kunlun, Tianshan, Tanggula, Qinling, Marele Xing'an, Taihang, Qilian și Hengduan. Munții Himalaya au formă de arc, situându-se în zona de graniță dintre
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
rotund și terenurile pătrate, se contopesc în estetica arhitecturală. De aceea, arhitectura Chinei și-a conturat concepția artistică prin relația dintre complexitatea clădirii, mediul natural și orizont, prin aranjarea amalgamului, amplasarea și ritmul construcțiilor. Clădirile sunt mărețe, solemne, misterioase și maiestuoase. În ce privește tehnicile arhitecturale, acestea conțin multe concepte din pictura chineză, lucru care le dă un farmec aparte. Unele temple și clădiri religioase, cum ar fi pagodele și altarele, ating perfecțiunea în exprimarea doctrinelor religioase și în crearea unei atmosfere sacre
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Qing, păstrate până în zilele noastre, situate la peste o sută kilometri la est de orașul Beijing. Pe o suprafață de 78 km2 sunt înmormântați cinci împărați, 14 împărătese și peste o sută de curtezane, construcțiile funerare fiind extrem de frumoase și maiestuoase. Arhitectura caselor Chinezii au o cultură aparte a curții, care simbolizează mentalitatea de grup și relevă multe aspecte despre familie. Curțile pătrate sunt o construcție tipică pentru locuințele populației din multe regiuni nordice ale Chinei și, în special, din Beijing
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Wei din Nord, Wei de Vest, Zhou din Nord, Sui, Tang, perioada Celor Cinci Dinastii și până în cea a dinastiilor Song, Yuan, Ming și Qing. Grota adăpostește mii de statui antropomorfe în mărime naturală. Unele sunt reprezentări ale lui "Buddha maiestuos'' în poziția culcat, altele sunt discipoli ai acestuia imortalizați citind din scrieri religioase sau șoptindu-și unii altora la ureche și zâmbind, alții făcând saluturi cu mâna. Mai sunt și reprezentări umane având pe fețe expresii inocente, ca de copii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
o icoană. Fă așa cum ți-am spus și-ai să vezi cum îți stă... Iar cînd mergi, nu te grăbi ca popa cu ajunul; mergi încet, cu pasul rar și spatele drept. Aruncă fusta înainte din coapsă și îndoaie genunchiul maiestuos, ca o prințesă, că de-aia are omul articulații... Vorbești de parcă tu ai fi nu știu cum, zice Lidia. Eu sînt bărbat și mai am și un defect fizic. Și-apoi, la o adică, eu aleg, nu aștept să fiu ales... Ha-ha
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
De obosit ce sînt, nu pot decît să mă întreb dacă, într-adevăr, Teona e aici, ori am eu halucinații... Teona, șoptesc eu, atingîndu-i brațul. Teona tresare și se întoarce domol către mine. Scutură din cap cu mîndrie, își trece maiestuos vîrful degetelor peste buclele părului, trupul i se îndreaptă într-un gest plin de demnitate, iar ochii, umezi bine, îmi înfruntă privirea. Poftim, surîde ea, privește-mi ochii umezi... Cuvîntul tău vulgar m-a rănit cum nu mi-aș fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ele să lăsăm semne în Eternitate" m-a învățat Doamna Ana. Revărsîndu-și imensitatea albastră a privirii peste întreaga încăpere, îmbujorîndu-se ca o floare de magnolie ce se deschide acum, la miezul nopții, Teona repetă gestul ei atît de feminin și maiestuos de trecere a degetelor peste umerii obrajilor aprinși, atinge vîrful degetelor de buzele întredeschise și-și alătură iar palmele, ca într-o rugăciune, închizînd ochii. Stă așa un timp, apoi îmi șoptește: Bine te-am găsit, Mihai!... Fac un pas
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
că plutește. Copiii din fața ei își continuă drumul sporovăind nepăsători și se urcă gălăgioși într-un tramvai. Rămân cu privirea în sus, la norul alb care și a schimbat înfățișarea. Acum pare a fi un inorog alb, cu cornul lui maiestuos îndreptat spre soare. — Ce-i cu tine? aud un glas și tresar. E glasul lui Eduard. Parcă ar veni din altă lume. De ce te-ai oprit și te uiți în sus? Ai văzut vreo nălucă zburătoare? Tresar din nou, deși
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
în pădurea aceasta s-a dat o luptă între moldoveni și polonezi, la care a luat parte alături de tatăl său, Bogdan, Ștefan, viitorul mare domnitor al Moldovei. Acum, mută și încremenită la margine de lume, țâșnea spre cer dreaptă și maiestuoasă, închipuind măreția vechilor altare druidice. Cum stătea așa răsturnat în zăpadă între cele două fire ale liniei de cale ferată i se părea că e bine, e cald și doar răceala fulgilor care-i mai biciuiau fața părea să-i
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
-i răspund. Și cred că nici în ziua de azi nu știu răspunsul. Marota aceasta cu mersul de unul singur la pădure nu mi-a trecut niciodată. Cred că sentimentul de descătușare de rău pe care ți-o dă liniștea maiestuoasă a pădurii, nu poate fi egalat de nimic. Îmi amintesc de un cunoscut al meu din Vatra Dornei care a emigrat în Australia, unde prin munca lui ajunsese ca să aibă de toate, dar spunea la un moment dat că ar
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
curajul lor, aprinzându- se de la dogoarea soarelui. Focul ! El va separa din nou apa de materia grea. Cenușa va cădea pe pământ și va Îngrășa mai departe materia, hrănind visul acesteia de a condensa În adâncurile ei aurul lumii. Sfârșit maiestuos al aven- turii materiei, metalul va străluci peste durerea facerii ciclului, Însemn al nemuririi și al nobleței de a căpĂta formă umană În această existență. Vaporii de apă rezultați din arderea lemnului vor urca la cer, transformându-se iarăși În
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
mi-l dăduse pe Domojo ca să nu mă tem de stafii. Acum, Père Joseph Îmi dădea un dorje tibetan, făcând punte peste timp spre adolescența mea, În vremea În care Întrevăzusem pentru prima oară, dincolo de voalul subțire al realității, regatul maiestuos al Shambhalei. Ce Înseamnă de fapt Shambhala ? spuse părintele. Faptul că putem fiecare dintre noi găsi un loc al păcii și al bucuriei pe acest pământ și În această viață cu frământările ei deșarte. Da, există acest loc În fiecare
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
a culcat la pământ. Fluturele zăcea strivit sub pielea mea devenită sidefie. Era chiar el : angalok-ul. El fusese cel care strivise fluturele. Stătea la intrarea În iglu cu bustul dezgolit și cu doi câini husky pe umeri ca două statuete maiestuoase. — Fugi ! strigă angalok‑ul. Trebuie să pleci chiar acum ! — Nu mă lăsa surioară ! se tângui cel care nu apucase să-mi fie frate. Afară e o haită de câini asmuțiți, care n-au mai mân- cat de două zile. Abia
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
indulgentă cu sine a religiei Zen.“ Trecură Podul Chinez și intrară pe poarta de nord-vest. Era greu de crezut că se aflau Între zidurile unui castel. Ai fi zis că palatul shogunului fusese transportat acolo. Spre Atago și Kiyomizu, conul maiestuos al Muntelui Fuji se cufunda În penumbra Înserării. În nișele de pe coridoare erau aprinse lampioane, Întinzându-se cât vedeai cu ochii. Femei atât de frumoase Încât ar fi putut să fie luate drept doamne de la curte treceau pe-alături, ținând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
zidurile cu sânge și ținându-se strâns ca furnicile, toată ziua. La sfârșit, când numărară cadavrele, inamicul pierduse peste trei sute de oameni, dar morții din propriile lor rânduri depășeau opt sute. În noaptea aceea, Însă, Castelul Kanegasaki continuă să se Înalțe maiestuos și neîmblânzit, sub o enormă lună plină, de vară. — Castelul ăsta n-o să cadă. Și chiar dacă va cădea, nu va fi o victorie pentru noi, Îi spuse În seara aceea Hideyoshi lui Nobunaga. Nobunaga părea cam nerăbdător. — De ce nu va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
de brazi din spatele castelului, ceața de dimineață Încă nu se risipise, făcând regiunea Înconjurătoare să arate aproape ca o scenă de pe fundul mării. Cei doi călăreți treceau grăbiți prin dumbravă, cu pas vioi. O pasăre mare zbură pe deasupra lor, bătând maiestuos din aripi. — Vremea e minunată, nu-i așa, Genemon? Dacă rămâne astfel, pe munte va fi senin. — De mult nu m-am mai simțit atât de bine, spuse Mitsuhide. — Fie și numai acest lucru face ca plimbarea asta să merite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
față În față, oricine s-ar fi Îndoit că i se putea alătura În acele vremuri periculoase, riscându-și viața pentru el. Existau oameni care, la prima vedere, păreau a fi foarte impresionanți. Takigawa Kazumasu, de exemplu, avea o ținută maiestuoasă, despre care nimeni n-ar fi tăgăduit că aparținea unui general de prim rang. Niwa Nagahide avea o simplitate elegantă și, cu Începutul său de chelie, părea un războinic dârz. Gamo Ujisato era cel mai tânăr, dar, cu genealogia sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Închina cești cu sake. Atât tatăl, cât și fiul stăteau pe taburetele de campanie, așteptând ora plecării. De obicei, când era anunțată pornirea trupelor, se sufla În cornuri, erau bătute tobele, steagurile se desfășurau și armata Începea să-și croiască, maiestuos, drum prin cetate. Cu acea ocazie, Însă, călăreții fură lăsați În grupuri mici, de câte doi sau trei; În fața și În spatele lor erau plasați pedestrași; flamurile rămăseseră Împăturite, iar armele de foc, ascunse. În acea noapte cețoasă de primăvară din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
pe Veci, și nici n-aș fi simțit a dimineții tale roua. Privește cum se-aprópie a zorilor de ziua revărsare cu armonie-n glas! Privește cum razele-arată dinainte nălțárea vreunei putéri de slávă! Soarele-i al tău, merge nainte în maiestuoasa-i strălucire. 400 O tu, zămislitoare voce care chemi! și cine-ți va răspunde?" Încotro fugi, O-ncîntătoareo? unde îți cauți sălașul fericit?" " Spre strălucirea cea de colo, eu într-acolo mă grăbesc, căci ne-ndoielnic de acolo am venit Altfel
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
responsabilitate, deținută înaintea lui de către Bramante, de Raffaelo și de Antonio da Sangallo. Michelangelo reia ideea planului central propus de Bramante și îl reface într‑o formă mai clară și mai simplă. Ca o încoronare a edificiului, proiectează o cupolă maiestuoasă, inspirată de cea a lui Brune‑ lleschi realizată pentru domul din Florența, însă de dimensiuni mult mai impozante. 16 . Ibidem. 17 g. vaSari, Le vie de’ piu eccelenti pittori, scultori ed architetti, Firenze 1550. Cap. iii. fiGura lui miChelanGelo în
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
adevăratul subiect în survenirea revelării lumii. În lumina lui ni se înrădăcinează destinul teandric. În concluzie, adevărata cunoaștere constă în intuirea frumuseții (și) manifestării nimicului. 1.5. TEOGNOZA PUTERII CA BUCURIE Nimeni nu poate lupta cu timpul, cu valurile sale maiestuoase și ritmul lor inalterabil decît înțelegîndu-l ca pe o iluzie. Adevărata noastră ființă nu se supune probei timpului, ci pregustării eternității. Suntem fii ai Cerului, înainte de a deveni și ai Mamei Pămînt, iar calea noastră e sacră : eliberarea de sub robia
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
sunt energie și explică modul cum se formează materia, prin Observator. Cînd Observatorul șterge programul unei rețele neuronale, lumea din jurul nostru se dizolvă, dispare. Conștiința și energia creează natura realității. Deasupra maeștrilor supraconștiinței, Marele Observator vrea să construiască o catedrală maiestuoasă pentru viața voastră, folosind-o ca pe o analogie a unui moment istoric extraordinar de divin viața voastră. Să-i oferim și noi măcar o floare de lotus. Concentrarea asupra florii de lotus cu o mie de petale, deschiderea lui
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
imens material de informație și atâtor sforțări ale criticii, când constată cât știa, cât înțelegea acest om, și gânditorul politic trebuie să admire ce mare era puterea lui de a integra faptele mărunte și trecătoare ale vieții publice contemporane în maiestuoasa curgere a dezvoltărilor istorice. Nu e de mirare că un asemenea limbagiu care ar fi onorat orice țară de veche cultură n-a fost priceput de contemporani cu o pregătire așa de slabă, a căror minte nu se ridică la
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
care ar fi onorat orice țară de veche cultură n-a fost priceput de contemporani cu o pregătire așa de slabă, a căror minte nu se ridică la recunoașterea acelorași adevăruri eterne". Și nu e de mirare, deoarece Eminescu îmbina maiestuos faptul istoric cu intuiția ontologică întru Archaeus. Iar acum se cuvine să mă-ntorc la nefastul număr 28 care-l leagă, indescifrabil "cabalistic", de destinul Basarabiei. Joseph de Maistre (1753 1821), una dintre mințile strălucite ale Franței antimoderne 5, se
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
bucuroși să ne refacem forțele pe un vas confortabil. Malurile Dunării sunt cunoscute; nu le vom reproduce descrierile aici; fluviul, aflat aproape de gura sa de vărsare, umflat de apele pe care i le trimit Carpații, a devenit la Galați mai maiestuos și mai puternic. Admirăm în trecere agreabilul sat turc Suceo, așezat în mijlocul unui masiv de verdeață, iar la stânga, mânăstirea Serraponte, cartier general al împăratului Nicolae în 1828; în acest punct a traversat armata rusă Dunărea pentru a mărșălui asupra Varnei
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]