522 matches
-
neîndoielnic, în grupul statelor constructoare retoric a educației. Luând aminte de discrepanța majoră dintre forma juridică (Legea instrucțiunii publice adoptată la 1864) și fondul efectiv (rata înrolării de 6,9 la sută în 1870), devine cu atât mai inteligibilă lamentația maioresciană exprimată sub chipul "formelor fără fond" ca teorie sociologică a modernității românești. Dincolo de acest start fals, retoric, în durata lungă a procesului de construire a statului-națiune românesc, autoritățile politice s-au angajat cu consecvență progresivă în realizarea efectivă a sistemului
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
vreme în raport cu legislațiile europene ale timpului, a instituit obligativitatea și gratuitatea învățământului primar. Dacă pe plan legislativ România se situa în avangarda educațională a continentului, pe planul realității efective lucrurile nu decurgeau în aceeași direcție. În perfect acord cu teoria maioresciană a "formelor fără fond", între "țara legală" și "țara reală" persista o discrepanță majoră (constrastarea celor două noțiuni îi aparține lui Constantin Dobrogeanu-Gherea, inspirat fiind de dihotomia introdusă de François Guizot între "pays légal" și "pays réel"). După cum reflectă statisticile
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
operate de către Eminescu însuși pe ediție princeps, în acei ani de la Iași pe care poetul îi evocă în această scrisoare (anii 1885-1886). Rezultă că poetul a proiectat cu V.G.Morțun și ediția „Proză și versuri”, ca o completare la cele maioresciene dar și o nouă ediție corectată după ediția princeps. La aceasta se referă poetul când vorbește de „ediția a treia” de vreme ce amintește prisosul eventual de la ediția a doua. El vorbește de V.G.Morțun „actual deputat în Adunare” știind că acesta
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
pune virgulă în loc de trei puncte, adică așa (sunt redundant pentru că-mi este teamă de tipografi și de computerul care și-a „implementat” ortografia actuală): Luminarea-i stinsă ’n casă, somnu-i cald, molatic, lin. Celelalte ediții păstrează, în serie, apostroful larg maiorescian dar revin la punctele de suspensie din revistă. Se vede clar: Titu Maiorescu face o descriere, enumeră ce este „în casă”, adică luminarea/lumânarea, somnul cald, molatic și lin sunt înșiruite strict în aceeași serie gramaticală. Și ce înșiruire strâmbă
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
scoată pe unul de la Șuțu, când dorește să ajungă și celălalt tot acolo?! De ce nu i-a dat procură lui Maiorescu?. Totuși, a făcut o declarație verbală: „ne-ați declarat, că lăsați asupra noastră toată îngrijirea...” Virgula aceasta din textul maiorescian trebuie păstrată (Călin L. Cernăianu o elimină, făcând complement direct: ne ați declarat că), ea înseamnă ne-ați făcut declarația, ați declarat ferm; nu este vorba de o simplă afirmație, trebuie făcută legătura cu informațiile bătrânului privind averea sa, etc.
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
la Universitatea București, Facultatea de Limbi romanice, clasice și orientale (secția: limbi clasice). în 1973 (iulie-septembrie) urmează Cursurile de vară ale Fundației Giorgio Cini, Veneția, Italia, iar în 1997 devine Doctor în filologie cu teza ,,Eminescu și editorii săi. Nucleul maiorescian până la Perpessicius“. Cunoaște limba franceză, latina și greaca veche. Lucrează în învățământ, în presă și ca bibliotecar (între 1976 - 1986 la Biblioteca Academiei Române) , dar preocuparea constantă rămâne studiul lui Eminescu. Considerat unul din cei mai buni cunoscători ai vieții și
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
reușește să îl depășească: „Macedonski vrea să iasă din infernul romantic, dar nu are puterea să pășească în infernul modern, pe care abia dacă îl presimte”. O idee la care S. va reveni este a insuficienței criticii estetice în sens maiorescian. „Critica numai estetică nu mai rentează” - susține criticul pe urmele lui Ibrăileanu -, „maiorescianismul reprezintă cei șapte ani de-acasă ai oricărui critic, dar nu poți rămâne la maturitate cu preocupările și problemele copilăriei. Privit de la înălțimea secolului XX, Maiorescu nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289692_a_291021]
-
lui Petru Comarnescu și, în traducere, din memoriile Sofiei Andreevna Tolstoi. Proza semnează Ecaterina Țarălungă, Vasile Rebreanu, Francisc Păcurariu, Mircea Micu și Artur Silveștri. Teodor Vârgolici scrie despre Călătoriile lui Dimitrie Bolintineanu, iar H. Zalis are în vedere continuarea direcției maioresciene după 1890, prin P. P. Negulescu, D. Evolceanu și Mihail Dragomirescu. Traducerile aparțin lui Eugen B. Marian, Andrei Brezianu, Radu Lupan, Florian Potra și Mihai Banciu. Alți colaboratori: Rusalin Mureșanu, Maria Ana Tupan, Constantin Daniel. D.B.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285198_a_286527]
-
fond este deci prima variantă românească a celor două Românii. Cea de a doua versiune, tot de esență conservatoare, este aparent paradoxal antijunimistă. Un articol de Mircea Eliade, Cele două Românii, respinge spiritul critic, sentimentele de inferioritate trezite de critica maioresciană. Autorul le opune în stilul mesianic, exaltat, aproape bombastic, al tinerei generații de extremă dreaptă voința de creație. Proiect admirabil în sine, nimic de spus. Dar rămas fără urmări în afara celor personale. Deci, în locul României iremediabil sterile, junimiste, plat maioresciene
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
maioresciană. Autorul le opune în stilul mesianic, exaltat, aproape bombastic, al tinerei generații de extremă dreaptă voința de creație. Proiect admirabil în sine, nimic de spus. Dar rămas fără urmări în afara celor personale. Deci, în locul României iremediabil sterile, junimiste, plat maioresciene, o Românie viitoare, strălucită, formidabil de creatoare. Noi nu ne putem permite «spirit critică, noi ne putem permite numai genii creatoare. Drama este că aceste... genii creatoare n-au prea răspuns la apel. Discreția și modestia lor sunt, în orice
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
din replici, demascări și teze oficiale, în stil pur publicistic, n-are cum să se impună, să fie recunoscută nici de specialiștii adevărați din țară și nici, mai ales, din străinătate. Stilul violent, polemic, alarmist, demascator, foarte departe de principiul maiorescian naționalism în marginile adevărului, este însă din păcate mereu cultivat 4. Se găsesc aici tot felul de scuze, cu infinite menajamente pentru regimul ceaușist, ce n-a sprijinit astfel de lucrări, de a nu avea încă echivalentul românesc, editat în
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
crezi că în urma adevărului rămân culoare pustii. Dacă l-ai deschis deja ai aflat de ce, incapabil să accepte beznele de orice fel de ieri și de azi, cel care ne ajută și acum, în cel mai pur spirit junimist și maiorescian să îl redescoperim pe Creangă ca pe cel mai testicular autor din literatura română, a preferat să-și asume vertical acea stare de îmblânzitor al vitregiei cuvintelor, de plimbare prin flăcări cu o sabie deasupra capului într-o vreme în
Un cruciat al metaforelor. Omagiu poetului Daniel Corbu by Cezar Furtun? () [Corola-publishinghouse/Science/83588_a_84913]
-
se ivească în scena literară evreii, de altfel alături de cei mai autentici români în căutare de promovări pe căi ideologice. Bântuiți mereu de problema rasei lor și de chestiuni sociale puse totdeauna pe plan internațional, evreii nu puteau accepta indiferentismul maiorescian și estetica artei metafizice. Prin urmare, Nădejde, om foarte inteligent și cultivat, sprijinit pe un grup de simpatizanți evrei, făcu socialism cu cel mai mare efect. Elevii de liceu refuzară să se mai închine "la idoli", alții călcară icoane în
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
personalitate, împrumutînd doar succesiv aspirațiile vremii. Cam în această categorie pare a pune Ibrăileanu pe Vlahuță și pe Gherea. Metoda corelativă acestei teorii e următoarea: criticul va studia opera în sine sub raportul conținutului și al însușirilor creatoare (stadiul estetic maiorescian). Apoi vor fi arătate cauzele într-un sens cu totul exterior, fiindcă scriitorul "se naște". Criticul va introduce opera în genus proximum, în școala și mediul respectiv, apoi va arăta notele ce deosebesc pe autor de alți scriitori ai vremii
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Însemnarea originară a cuvântului este deci: discipol al filozofului socratic Antistene. Școala cinică e totodată muma școalei stoice. Mai târziu, și mai ales de pilda lui Diogen din Sinope, cuvântul și-a schimbat întru câtva semnificațiunea"352. Dovedind stăpânirea tehnicii maioresciene a supralicitării detaliului, jurnalistul își exersează rolul profesoral în deplină complicitate cu publicul cititor. O serie de istorisiri, de evocări livrești sau istorice, constituie resortul care declanșează discursul publicistic eminescian, oferind totodată arhitectura argumentativă a limbajului gazetarului: "Ca pasărea Phoenix
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
că avem o literatură postmodernistă și cu atât mai puțin o "generație" de autori postmoderni (să nu se supere tinerii scriitori din anii '80)"83. De altfel, există în spațiul românesc în ceea ce privește discutarea postmodernismului, o adevărată reeditare a celebrei teorii maioresciene a "formelor fără fond", a lipsei de sincronizare dintre fenomenele mondiale, dar în special cele europene, și ceea se întâmplă în societatea și cultura autohtone. Astfel, orice discuție despre un posibil postmodernism (/postmodernitate) cultural românesc revine la stabirea unor frontiere
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
psihanaliști". Afirmațiile acestea nu trebuie minimalizate, cum s-a întâmplat până acum, majoritatea comentatorilor semnalând, pripit, atât eșecul literar (romanele ar fi doar niște vieți romanțate, de un sentimentalism greu digerabil), cât și critic (Lovinescu ar resuscita mai vechea teorie maioresciană a geniului romantic, devenită anacronică în raport cu moderna interpretare călinesciană). Pentru a înțelege exact temeiurile demersului lovinescian, surprinzător în multe privințe, e necesar să lămurim: 1. argumentele folosite de Lovinescu pentru a confirma valoarea și rezistența operei eminesciene în timp; 2
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
să creadă că în poezie ideile "nu înseamnă cugetare și speculație intelectuală, ci intensitate de sentiment și unitate sufletească organică (s.n.)"77. Influențat probabil de Croce (teoretic, abolirea distincției dintre "formă" și "fond" semnala, implicit, o delimitare fermă de estetica maioresciană), criticul va dezvolta ideea și mai târziu, în Mutația valorilor estetice, cu câteva nuanțe în plus, demne de reținut. Înainte de toate, Lovinescu acordă esteticului o valoare circumstanțială, relativă, depinzând de contextul istoric (i.e. de rasă, de timp și de variațiile
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
scrisori memorabile, publicate de I.E. Torouțiu în volumul al IV-lea din seria de Studii și documente literare, în care Maiorescu, la puțin timp după groaznicul "accident", încerca să menajeze susceptibilitatea poetului bolnav și să-i aline, cumva, suferința. Epistola maioresciană l-a emoționat profund pe criticul-scriitor (ar fi plâns, își amintește el, două ore în șir după ce a citit-o), din cauza unor motive subiective, care l-au făcut mai sensibil ca niciodată la tragedia vieții poetului. "Cea mai puternică emoție
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
mai sus, n-ai cum să nu simți o imensă compasiune pentru suferința celui ce și-a sfârșit zilele ca un biet om, dar de trăit, a trăit eroic, murind cu condeiul în mână. Mai ales că, după lectura epistolei maioresciene, abia pe patul de spital, cu puțin înaintea morții, va plânge Lovinescu din nou, de emoție și de bucurie, din cauza unei alte scrisori una pe care Arghezi, cel mai mare poet român, i-o adresează lui, celui mai mare critic
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
în ecuația personalității creatoare. Criticul de la "Sburătorul" sancționa aici, subiacent, interpretările de tip istorist-sociologizant (pe care el însuși își construise "teoria" despre "mutația valorilor estetice"), revalorificând, într-un alt context și cu un limbaj nou, tributar psihanalizei, mai vechea teorie maioresciană despre geniu rezultă, evident, o "teorie" sensibil diferită de cea a predecesorului invocat ca model, tot așa cum melodrama (categorie "romantică" prin excelență) suferă modificări substanțiale atunci când circumscrie orizontul estetic al unei concepții de tip modernist. Într-un articol din presa
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
alte pretenții, "nemțoicuța" a putut lăsa impresia unei femei superioare. Ca atare, Gabriela Omăt semnalează "preferința netă a lui Lovinescu pentru Mite ca prototip al femeii eminesciene", în defavoarea Veronicăi, "față de care criticul-romancier nutrea prejudecățile și chiar antipatia" perpetuată "pe filieră maioresciană".181 Așadar, văzând în ea o femeie distinsă, mai rafinată decât "Bălăuca", Lovinescu credea că Mite ar fi avut "o mult mai puternică influență spirituală asupra lui Eminescu". În schimb, "trivialul" Călinescu neglijează cu totul "episodul Mite", ca și Ibrăileanu
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
coerentă, desenul din covor. Absolutizarea principiului cauzalității inverse reclamă, în consecință, o lectură complice, care ignoră voit imaginea textului ca întreg. De altfel, când sublinia rolul imitației ca element-cheie al modernizării culturii și civilizației noastre, delimitându-se de de teoria maioresciană a formelor fără fond, Lovinescu descria un proces cu dublă determinare: atât dinspre "formă" spre "fond" (în acord cu perspectiva impusă de "expresia creatoare de realități"), cât și invers, de la "fond" la "formă" (determinare propriu-zis psihologică, pentru că desemnează drept cauză
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
aruncată în trecut, fără nicio legătură cu realitatea" (p. 101); atât cu Mite, cât și cu Veronica poetul ar fi întreținut, crede în continuare Lovinescu, niște legături "platonice" (p. 119; p. 173); Legenda ne-a lăsat o motivare în adevăr maioresciană: poezia, arta nu pot ieși din relații conjugale, ci din raporturi contrariate" (p. 162) etc. 73 Spre deosebire de Lovinescu, pentru care personalitatea eminesciană ilustra doar un "caz" special, explicabil exclusiv cu ajutorul psihologiei erotice, Nicolae Iorga semnala, în schimb, polimorfismul personalității: "sînt
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
percepției estetice”: acceptă teoretic noutatea, dar în practică se manifestă ca adversar al ei (de exemplu, apără legitimitatea expresionismului, totuși teatrul lui Lucian Blaga i se pare „bizar, straniu, fantastic”, adjectivele având un sens minimizator); proclamă, în teorie, ca discipol maiorescian, primatul esteticului, însă nu distinge istoria literară de cea culturală, aproape toate monografiile sale ocupându-se de figuri istorice, tangențial (și) literare (Gheorghe Lazăr, Simion Bărnuțiu, Eftimie Murgu ș.a.); pledează cauza adevărului în dialog, dar în polemici „ceea ce îi lipsea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288784_a_290113]