650 matches
-
se poate vorbi deja de o biserică teritorială francă (fränkische Landeshirche)34. 3. Renașterea carolingiană Decăderea puterii regale în secolul al VIII-lea și preluarea puterii de către majordomi vor conduce la formarea dinastiei carolingiene (după numele lui Carol Martel 35, "majordom unic" în perioada 715-741). Carolingienii dețineau puterea politică efectivă. Aceasta le era conferită prin alegere și ungere. Alegerea de către adunarea poporului "după obiceiul francilor" (secundum morem Francorum)36 și ungerea ca binecuvântare a Bisericii (prin episcopi în anul 751, de către
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
poate transforma în <<mustărie>>. Va scoate de la naftalină niște birje trase de <<Ducipali>> focoși și după o publicitate deșteaptă nu va trebui să aștepte prea mult mușteriii autohtoni, dar cel mai sigur pe cei străini”... Și încheiam eu foarte subtil: „Majordomul va fi mereu ocupat cu lustruirea plăcii de marmură roșie gravată cu anticul <<SALVE>>”. Naivități de visător, ce mai? Și totuși. Din acel loc - nu întâmplător ales de stăpânii castelului - ai în jur priveliști de o frumusețe rară. În zarea
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
Georges s-a dus la o scurtă vânătoare în pădurea din jurul casei și a împușcat o vulpe și un iepure de câmp. Apoi ne-am îmbrăcat pentru a merge la Curte. Contele S. s-a îmbrăcat în uniformă. Bătrânul nostru majordom, Monsieur Hasard, a fost foarte încântat când a văzut uniforma și i-a spus valetului francez că, pentru nimic în lume, nu ar fi crezut că un ofițer francez ar fi putut să aibă alura pe care o avea gentilomul
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
cu limba roșie și mătăsoasă ca steagul partidului”; sau „porcul național” Adrian Păunescu; sau Nicolae Văcăroiu, cel mai catastrofic prim-ministru din România postcomunistă, poreclit „Vodcăroiu” și „Lae”, și mulți alții. Politica românească era sancționată ca fiind dominată de „țuțeri”, „majordomi” și „aventurieri”, țara fiind condusă de „văcari” și „văcăroi”, deputați, senatori, miniștri grobieni, agramați, dar cu tupeu, instrumentați de „Bordelul” de la Cotroceni. O figură aparte de mahala politică a devenit vizibilă, însă, în cadrul campaniei electorale din 2004, și ea trebuie
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
și se voiajează în Europa, pe de altă parte lumea Vilmei, metisa cea frumoasă și fără noroc, a Nildei, bucătăreasa care miroase a usturoi și povestește lucruri incredibile din orașul Tambopata din ținutul îndepărtat Madre de Dios, a celor doi majordomi engleziți și a șoferului Carlos, a Berthei care moare alături de sticluța de colonie cu care o parfuma pe domnișoara Cinthia și a Armindei care știe să calce ca nimeni alta cămășile de mătase ale domnului. Reușita cea mai mare a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
își dau numele real, majoritatea preferă poreclele, pseudonimele, măștile. Este o lume a identităților protejate, pe de o parte, ori renegociate, pe de altă parte: identitatea nu mai este una singură, subiectul devine multiplu. Marchiza polemizează cu valetul, contele cu majordomul, poetul cu inginerul, studentul cu rectorul, și tot așa. Carnavalul presupune, să ne reamintim, un timp al exploziei și al desfătării, dar și unul al exorcizării, în care ierarhiile sociale, politice, religioase, culturale nu mai contează. În care diferențele de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
să rezume ce a citit, e aproape anulat. Cine poate rezuma o operă Desperado? Putem face o prescurtare a intrigii din Dickens, Austen, Galsworthy, dar e imposibil să spunem în câteva propoziții ce se petrece cu adevărat în prezentul Desperado. Majordomul lui Ishiguro, din The Remains of the Day, are un biet petec de acum și aici, cu care nu știe ce să facă și îi dau lacrimile. Lanark al lui Alasdair Gray se oprește din goana către trecut doar ca să
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
un jurnal al resemnării. Eroii lui Kazuo Ishiguro, de pildă, îndură toate eșecurile la care îi supune destinul lor: o mamă japoneză are două fiice care o lasă pradă singurătății (una se sinucide, cealaltă pleacă de acasă fără explicații); un majordom englez ratează "ziua" și rămâne cu rămășițele ei, de care nu știe să se bucure; un pianist e asediat de o realitate absurdă și rămâne împietrit în fața ei; un detectiv caută zadarnic sensul existenței. Cinci eșecuri, în cinci romane. Tom
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
-și dezvălui teza, de a dicta sensul. O ilustrare a acestei afirmații ar putea fi "flecăreala" din Rămășițele zilei de Kazuo Ishiguro. Ea apare pe prima și ultima pagină a romanului, dar e prezentă constant și pe tot parcursul narațiunii. Majordomul Stevens începe prin a o detesta, ca opusul idealului de perfecțiune, conform căruia orice majordom de seamă trebuie, înainte de toate, să-și îmbogățească, să-și rafineze constant vocabularul, pentru a se putea ridica la nivelul stăpânului (în cazul de față
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
flecăreala" din Rămășițele zilei de Kazuo Ishiguro. Ea apare pe prima și ultima pagină a romanului, dar e prezentă constant și pe tot parcursul narațiunii. Majordomul Stevens începe prin a o detesta, ca opusul idealului de perfecțiune, conform căruia orice majordom de seamă trebuie, înainte de toate, să-și îmbogățească, să-și rafineze constant vocabularul, pentru a se putea ridica la nivelul stăpânului (în cazul de față Lordul Darlington). Flecăreala pe care o disprețuiește Stevens e o vorbă extrem de banală, însă ea
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
care o disprețuiește Stevens e o vorbă extrem de banală, însă ea ascunde o răsturnare dramatică. Viața lui Stevens își pierde sensul în clipa când trece de la un stăpân la altul (după moartea Lordului Darlington, noul cumpărător american îl cumpără pe majordom împreună cu domeniul). Între cele două puncte ale acțiunii, Stevens ratează iubirea alături de Miss Kenton (care a devenit între timp Doamna Ben), se dedică trup și suflet profesiei de majordom (alt cuvânt cu greutate în roman). Romanul e o competiție între
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
altul (după moartea Lordului Darlington, noul cumpărător american îl cumpără pe majordom împreună cu domeniul). Între cele două puncte ale acțiunii, Stevens ratează iubirea alături de Miss Kenton (care a devenit între timp Doamna Ben), se dedică trup și suflet profesiei de majordom (alt cuvânt cu greutate în roman). Romanul e o competiție între public și intim, între cuvinte mărunte și mari tragedii. Ishiguro își planifică atent cuvintele cheie. Alți autori Desperado scriu oarecum la repezeală, în ritmul vorbirii, fugind de orice fel
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
scenă britanică și europeană. Sunt romane care mușcă, împung cu săgeata ironiei, cu arcul bine întins al disprețului, o lume care nu e deloc pe placul autorului. Rămășițele zilei răstoarnă ierarhia nobiliară engleză, oglindind-o prin ochii aristocrați ai unui majordom. Cine e mai sus, stăpânul sau servitorul? Mai există oare servitori într-o societate în care demnitatea personajului e valoarea esențială? Rămâne de adăugat că singurul personaj demn cu disperare din roman este majordomul Stevens, o mască perfectă de teatru
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
-o prin ochii aristocrați ai unui majordom. Cine e mai sus, stăpânul sau servitorul? Mai există oare servitori într-o societate în care demnitatea personajului e valoarea esențială? Rămâne de adăugat că singurul personaj demn cu disperare din roman este majordomul Stevens, o mască perfectă de teatru japonez pentru o lume interioară ce colcăie de frustrări și tragedii insulare. A Pale View of Hills (Ștearsă imagine a dealurilor) se petrece jumătate în Japonia de după bomba atomică și jumătate (chiar mai puțin
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
să recomande regimului japonez interbelic să examineze atitudinea lui Kuroda, să-l îndrepte pe calea cea bună. Rezultatul? Tablourile lui Kuroda au fost arse, el a fost azvârlit în temniță și după toate acestea, Ono se declară uluit, exact ca majordomul Stevens. Pe scurt, Ono refuză să recunoască că e vinovat. El refuză implicit să fie părtaș la ironia vieții. Ca tehnică, Ishiguro începe prin a enumera lucruri de care habar n-avem și ne face să ne simțim vinovați de
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Așa a pățit Mori-san, așa a pățit Ono, o să pățească și Kuroda la fel, ba chiar și Ichiro, care e deocamdată un băiețel de opt ani. Tragedia pierderii viitorului e la fel de necruțătoare pentru Ono cum era pentru Lordul Darlington ori majordomul lui: este ascuțită, dureroasă și fără leac. Războiul, militarismul nazist al Japoniei sunt momentele cheie în preschimbarea lui Ono dintr-un pictor reputat într-un individ cu trecut rușinos și fără un viitor al lui. Odată cu războiul se schimbă întreg
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
finală, "iritarea" povestitorului, ca să folosim de fapt un eufemism pentru starea lui de spirit din final. Avem de-a face cu moartea unei civilizații. Întregul trecut al Japoniei este dat la o parte de prezentul americanizat, care condamnă erorile naționaliste. Majordomul Stevens era la fel de conștient și la fel de tolerant față de simpatiile naziste ale Lordului Darlington cum este Ono față de propria lui atitudine din trecut. Amândoi evită să discute acest trecut: Stevens minte, negând că a fost majordom la Darlington Hall, iar Ono
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
americanizat, care condamnă erorile naționaliste. Majordomul Stevens era la fel de conștient și la fel de tolerant față de simpatiile naziste ale Lordului Darlington cum este Ono față de propria lui atitudine din trecut. Amândoi evită să discute acest trecut: Stevens minte, negând că a fost majordom la Darlington Hall, iar Ono se răstește la nepoțelul lui când îl vede că se joacă de-a cowboy-ii, dar își cere scuze imediat, fiindcă îi este absolut imposibil să-l inițieze pe micuț în tainele lumii plutitoare. Viitorul lui
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
devine abia atunci când își poate permite întârzieri notabile în audierea purtătorilor de vești proaste - atunci când simte că timpul îi aparține în sens forte, că adică intimitatea savuroasă a unui moment privilegiat nu poate fi răvășită de nedorite intruziuni exterioare. Dacă majordomul său ar fi în stare să țină piept iureșului lumii o viață întreagă, divinitatea însăși ar bate umil la ușă să fie primită înăuntru. Abia dedându-se tabieturilor stăpânul locuinței descoperă plenar matricea culcușului primitor, ce-i face cu putință
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
că nu poți cunoaște un popor dacă nu mănînci, în mijlocul lui, din mîncarea sa. Și astfel ajungem la "Angiolino"... Signor Angiolino ține o trattoria microscopică dar sclipitoare pe Via Pelliceria. Signor Angiolino are o figură prelungă de englez, demnitate de majordom și cînd servește, dă impresia că oficiază. Cele cîteva mese, peste care domnește în chip de stăpîn absolut, sunt aranjate după toate regulile artei hoteliere, cu tacîm complet pe față de masă albă, impecabil scrobită și călcată, cu șervete asemănătoare și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
de pâine pe care le primea o singură dată pe zi miroseau a fecale și a urină. „Pe partal, etajul doi al celulei, stătea Corneliu Coposu. Pe atunci avea 37 de ani, cu douăzeci de ani mai bătrân decât fostul majordom al Curții Regale, generalul Stoienescu, vecinul lui de pat. Primele versuri le-am scris pe geamul celulei”, Își amintește bătrânul Tăcu. „Atenție! Pericol de Împușcare” August 1952. De la Jilava, deținutul Tăcu este transportat la Poarta Albă, Închisoarea denumită Capul Morții
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
reîntorcea la piscină sau la terenul de tenis, ori se ducea cu mașina la Havana sau la Cojimar. Prin casă umbla îmbrăcat în cămașă și șort, iar când avea musafiri purta un sacou și cămașă albă. În astfel de ocazii, "majordomul" care servea avea vestă albă și mănuși, iar Mary aprindea și lumânări, ceea ce-l făcea pe "Papa", care suferea de miopie și astigmatism, să exclame că la așa o lumină "oricând e posibil să mâncăm și gândaci!" Excluzând gândacii, lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
spânzurăm, copii!”, e o replică dintr-un film al lui Balázs Béla, de prin ’47, Undeva, în Europa, cu niște copii rătăciți prin război și care dau de ceva mâncare, parcă într-un castel, și vor să-l spânzure pe majordom - îmi sună ca un triolet mozartian). Nu mă auzea și mă aduse în starea aceea neagră când stabileam pariuri existențiale: „Dacă nu se întoarce cu fața spre mine, îmi va fi tot mai rău și voi muri aici”. Așa a
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
În acel ciudat prim deceniu al secolului nostru. De mai multe ori pe parcursul unei veri se putea Întâmpla ca, În mijlocul prânzului, În luminoasa sufragerie cu multe ferestre, Îmbrăcată În panel de stejar, de la primul etaj al conacului nostru de la Vira, majordomul Alexei să se aplece cu o figură nefericită, ca să-l informeze pe tata, cu glas scăzut (deosebit de scăzut când aveam companie) că un grup de țărani dorește să vorbească afară cu barin. Tata Își dădea repede la o parte șervetul
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
departe de preocupările ei, de parcă ar fi fost Încăperile corespunzătoare dintr-un hotel. Tata n-avea nici el vreo Înclinație administrativă pentru a conduce gospodăria. Comanda totuși masa. Oftând ușor, deschidea un fel de album pe care i-l punea majordomul pe masa din sufragerie, după desert, și așternea pe hârtie, cu scrisul lui elegant și curgător, menu-ul pentru ziua următoare. Avea un obicei ciudat de a-și lăsa creionul sau stiloul să vibreze chiar deasupra hârtiei În timp ce se gândea la
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]