691 matches
-
să nu își ferească privirile din fața morții. Sentimentul datoriei reprezintă căpătîiul moral al principesei, dar fără a o transforma într-o făptura uscată sau rigidă. Domnită Ileana apare, din acest volum, ca o ființă extrem de vie și de firească: e maladiv timidă, dar conștientă de asta și de aceea decisă să iși învingă propriile inhibiții, e nesigură pe șine, uneori, insă hotărîtă, pentru că știe că de ea depinde soarta celor din jur. Dar, mai înainte de orice, e un om extrem de bun
O printesă adevărată by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17754_a_19079]
-
virulenta al blestemului. De altfel, nu e nevoie să faci apel la mărturiile de ieri, când presa de azi abundă în relatări grotești despre bestialitatea societății românești. Am fost tentat, multă vreme, să dau vina pe "baronii presei" pentru predilecția maladiva acordată de ziare grotescului, respingătorului, bestialului și putregaiului. Într-adevăr, ca la un semnal, ziarele "naționale" și-au deschis paginile aproape exclusiv "bubelor, mucegaiului și noroiului" magistrului Arghezi. Orice e pervertit, bolnăvicios, dement și mincinos trezește interesul clocotitor al unei
Pietroaie pentru Reclădirea Cartaginei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18063_a_19388]
-
stări trăite pe cont propriu, pentru ca apoi autorul să-și transfere toate neliniștile și tribulațiile în seama unui personaj inventat, altfel nu i se pare nici decent, nici profitabil să vorbească într-un mod atât de direct despre sine. Scriitură maladivă, jurnalul e, în același timp, scriitură tămăduitoare: "scriu în acest jurnal cu pasiune și nu mă simt câtuși de puțin bolnav când o fac. Asta înseamnă că singurul erou despre care pot trata și fabula în prezent sunt eu. O
Beneficiile nevrozei by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12518_a_13843]
-
arta infamiei și a "dezvăluririlor care nu dezvăluie nimic". Puține din personalitățile reale ale țării (de la Gabriel Liiceanu și Andrei Pleșu, la H.-R. Patapievici și Vladimir Tismă-neanu) au scăpat de sudalmele groase ale acestui per-sonaj în care vorbește resentimentul maladiv și antiinte-lec-tua-lismul visceral. O fi și el vreun poet nebăgat în seamă, un eseist în pană de idei, vreun romancier fără suflu - altfel nu-mi explic obsesia cu care-i urmărește tocmai pe scriitorii care se bucură în România de
O schizofrenie, două schizofrenii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9698_a_11023]
-
e departe momentul revenirii lui Roșca-Stănescu pe baricadele pro-Băsescu! Deocamdată, e demn de consemnat că oamenii care în mod deliberat se pun în slujba intereselor economico-politice, făcând din mercenariat un mod de existență, sunt extrem de expuși capriciului - nu mai puțin maladiv - al stăpânilor. Lecția primită, astăzi, de Victor Roncea ar trebui asimilată de șleahta comentatorilor din televiziuni și de ziariști care-au acceptat să stea capra, pentru a fi încălecați de oameni pentru care sacul cu bani e singura rațiune de
O schizofrenie, două schizofrenii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9698_a_11023]
-
hieratică și funebră, începe să se deprindă cu aerul proaspăt din viața încă neclasificată și din contemporaneitatea strictă, scăpată și ea de la îmbălsămarea în stereotipiile didactice. Din pricina unei gîndiri sărace, a unui grav deficit de imaginație și a unei îngrijorări maladive în ceea ce privește ideea de valoare, toate simple sinonime ale nesiguranței judecății și ale unei grave lașități birocratice, artistului român nici nu-i trecea prin minte, pînă acum cîțiva ani, cînd, prin decizia curajoasă a unor muzeografi tineri, cîteva muzee din țară
Lumile succesive ale lui Onisim Colta by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16705_a_18030]
-
-l transforme într-un horror clasic sau o banală poveste cu stafii. Coșmarescul urmează firul roșu al povestirii și o anumită ordine integratoare, vii și morții comunica, insă comunicarea trece prin filtrul jocului ceea ce-i conferă notă particulară, stranie și maladiva. Lăură plonjează tot mai adînc în trecut pentru a dezgropa o istorie macabră care-i este revelata pas cu pas, iar casă își dezvăluie secretele unul cîte unul. Bayona a reușit să creeze atmosferă, aparent nimic mai ușor, numai că
Jocul și umbra by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8520_a_9845]
-
și să citească ziarul sau să dezlege cuvinte încrucișate sau să asculte programul belicos al Europei Libere. În jurul orei nouă, cu o regularitate de ceasornic, auzea din camera alăturată zgomote de pași distincte și îl cuprindea un soi de frică maladivă. Bineînțeles că nu îndrăznea să meargă dincolo, era riscant. Dacă ar fi dat peste un răufăcător, avea infime șanse să iasă bine dintr-o atare întâlnire. Prin urmare, aștepta cu toate simțurile în alertă, avea răbdare, și în liniștea solemnă
Tablouri dintr-o expoziție by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Journalistic/2940_a_4265]
-
organ de percepție pentru rău. Așa să fie? Dacă ne depărtam o clipă de transfigurarea pe care o capătă lucrurile în ochii săi, constatăm că presupusul Don Quijote are o precizie neașteptată atunci cînd dorește să indice răul și sursa lui: "Maladiva cu adevarat, la om, doar conștiința vana și strivitoare a trecătorului, a perisabilului și a inutilității oricărei ispite de a fi și face; ea singură slăbește pe om"8. Prin urmare lumină nouă de care se umple lumea nu este
Despre donquijotismul lui Noica by Laura Pamfil () [Corola-journal/Journalistic/17664_a_18989]
-
dar și în psihologia maselor, a grupurilor sociale sau politice, secolul trecut fiind o dovadă și o aproape apocaliptică mostră a unor ample îmbolnăviri și febricitări ideatice de acest tip. În eseul Aurei, acest hybris, această obsesie prinde curând forme maladive extrem de ciudate și noi în personajul studiat, Raskolnikov, care, poate de aceea, la apariție, la lectura primilor cititori în variate climate culturale europene a creat o fascinație învecinată, uneori, cu simptomele unei stranii nevroze. El e studiat, e întors pe
Atracția adâncurilor by Nicolae Breban () [Corola-journal/Journalistic/4166_a_5491]
-
după Nathalie Sarraute. El are "conștiința cinstei" (p. 11), însă nu și capacitatea de a insufla altora această convingere despre onestitatea sa. De aici decurge toată drama sa, din faptul că e o victimă sigură a suspiciunii, ca regim moral maladiv. Citind atent și cu o anumită generozitate, acestea sunt conexiunile ce pot fi făcute (posibile trimiteri firave spre un existențialism abia întrezărit), poate puțin cam abuziv. E o bună doză de supralicitare într-o astfel de conexiune, dar ea nu
Calvarul lui Liviu Rebreanu – romanul unei disculpări (I) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12854_a_14179]
-
serie. Părăsit de oamenii de încredere (de la Dan Ioan Mirescu la Corneliu Ciontu și, recent, Dan Claudiu Tănăsescu), Vadim arată, cu fiecare lună ce trece, că e incapabil să țină pasul cu lumea de azi. A-l împinge cu insistență maladivă pe Lucian Bolcaș la televiziuni și la tribuna parlamentului e drumul cel mai scurt spre îngroparea definitivă a partidului. Acest individ, ridicolă încrucișare între un Agamiță Dandanache și-un contabil de la ORACA, iscă hohote de râs prin simpla rostire a
Cocoșii de tablă ruginită by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9536_a_10861]
-
pasaje, de ce aceste personaje suportă atîta umilință, de ce se complac în această promiscuitate, de ce nu pleacă, de ce nu încearcă să schimbe ceva, de ce nu demisionează...dar ca și în prima carte e vorba despre un personaj atins de o inerție maladivă. Această redacție sălbatică, dominată de redactori umili, călcată în picioare de evenimentul găinii violate seamănă bine cu satul din Țara brînzei, cu lumea deșertică și idiotizată de sărăcie și compromis. O schimbare începe să se întrevadă o dată cu plecarea lui Jack
Felicia Mihali - romanele scrise în România by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14818_a_16143]
-
Un eveniment cât de mic sau cine știe ce amintire asupra căreia simt nevoia să mă întorc. - De cele mai multe ori, așa cum mi-ați spus, vă întoarceți în lumea satului cunoscut în copilărie. - Satul a căpătat o prezență obsesivă în viața mea, chiar maladivă acum patru-cinci ani. Visam că mă duc în sat cu trenul care însă nu mergea decât până la Simeria - nu mai găseam drumul -, sau visam că ajung numai până la bariera de la intrarea în sat unde era ceva asemănător unui elevator pe
Romul Munteanu: "Am ieșit din scenă ca un personaj mediocru." by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14255_a_15580]
-
spontană și temperament de scriitor, iată trăsăturile portretului său. Dar întîi de toate, temperamentul: o nerăbdare ahtiată care vrea să se manifeste imediat, și o permanentă agitație care îl face să se smucească mereu, scriind parcă sub impulsul unei trepidații maladive. Și abia intuindu- i firea vitală îți dai seama ce supliciu au fost pentru el anii petrecuți în singurătatea pereților de celulă. Întorcîndu-mă la volumul trei, grosul narațiunii e dat de răfuiala cu acei critici plastici care își făcuseră un
Cititorul de dicționare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5649_a_6974]
-
excelăm la ciulama, leapșă, mititei și chiar la construirea de drapele naționale uriașe. Întrebându-te de ce oamenii intră în astfel de jocuri aparent amuzante, nu poți ocoli răspunsuri ce trimit la incurabilul infantilism al unor societăți descentrate, dar și la maladive complexe de inferioritate. Una e să încerci, în domeniul tău, să faci lucruri bune - dacă se poate, cele mai bune - și alta să te angrenezi în mecanisme exibiționiste cu o unică finalitate: să-și găsească un loc în abominabilul Guinness
Marele Roman Românesc by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2850_a_4175]
-
goală, scenă în care o moarte schimbă deodată totul, conferă tăcerii o gravitate aparte, face puțina gesticulație, rarele cuvintele și privirea fixată ca un cui pe un perete gol să lesteze. Pe geam, Golybin prinde privirea sălbăticită, cu o fixație maladivă a lui Pașa. Ca un câine, Pașa așteaptă un gest. Acesta sosește. Cu capul, Golybin îi face semn să intre. Pe masă se află peștele contaminat și când refuză să mănânce, Pașa îi spune motivul. Golybin nu clipește, se ridică
Tristețea de sfârșit a verii by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5671_a_6996]
-
decât cele relevate de misterioasele aflate momentan în custodia IGP-ului!) o fi posedând, încât să farmece pe bătrânii și prudenții șacali ai serviciilor de informații? Ce rețetă o fi folosind pentru a adormi bănuielile unor indivizi de-o suspiciune maladivă? De aici începe zona misterelor, și nu neapărat din pasiunea d-lui Treptow de a-și filma isprăvile sexuale cu minori. Și e păcat că presa a cedat senzaționalului scabros, în loc să pună întrebările care trebuia puse. Într-adevăr, e greu
Treptele lui Treptow by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14709_a_16034]
-
gout la proza pe care apoi n-a mai scris-o. E drept că a avut o viață scurtă și agitată, că ftizia i-a întunecat ultimii ani, dar acestea nu constituie explicații suficiente; înclin să atribui totul unei timidități maladive, caracterului introspectiv împins la extrem, ce i-a paralizat voința. Atunci cînd tinerii romantici debutau adolescenți și încercau să impună cît mai repede publicului produsele unui ego hipertrofiat, Russo a ales calea opusă; puținele pagini pe care le-a publicat
Inventarea melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8893_a_10218]
-
Amintirile de substitut nu au consistența trăitului, urma afectivă este transparentă, volatilă, indicibilă. De neuitat scena în care femeia cu o coafură corectă și un taior ca o armură, își desface părul metamorfozîndu-se într-una din acele frumuseți fragile, ușor maladive fin de siecle, în preajma chipurilor emaciate ale fotografiilor dintr-un alt timp și în acordul unei partituri de muzică clasică intepretată la pian. În ceea ce-i privește pe androizi, se înțelege că le lipsesc nu numai bucăți esențiale din viață
Când androizii visează oi electrice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9478_a_10803]
-
dătătoare de pofte, chiar dacă este atît de întuneric și bine.” Aproape toate registrele senzorialului sînt etalate într-o luxurianță năucitoare în roman, luxurianță dincolo de care se ghicește o întristare fără leac dată de proximitatea descompunerii și a morții. O senzualitate maladivă emană trupul prea copt al Mariei Dragases, cea care visează doar “lumea din pîntecul ei: o poftă nebună de viață și o scîrbă nebună” și al cărei păr miroase cînd a mosc, cînd a fier și-a pucioasă, sau trupul
Cronica unui roman îndelung așteptat… by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/13543_a_14868]
-
prezentare în cazul lui, pentru că, în ciuda vârstei, avem și nu avem de-a face cu un "tânăr poet". Claudiu Komartin e un autor deja format: el s-a găsit foarte repede în contextul generației sale, impunând o poezie de o maladivă reflexivitate. E mai puțin jucăuș decât colegii săi, dar nu-i displace jocul. Joc al unei sensibilități ieșite din comun, jocul copiilor maturizați parcă peste noapte. Seriozitatea și indiscutabilul său talent, mâna sigură cu care își conduce discursul, soliditatea lecturilor
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/14196_a_15521]
-
primul volum și cele în proză din Și morții sunt fructe, poate doar una calitativă: universul liric e complet diferit, senzația de claustrare nu subzistă. Dacă acolo întunericul pândea mereu fără să se arate vreodată, aici universul există sub semnul maladivului: "În fiecare zi vizităm bolnava./ Camera o cunoaștem pe dinafară: Încă trei pacienți/ sunt acolo, iar aerul este acru de tânguială" (Între șoaptă și urlet - pag. 31). Moartea e doar o prelungire a bolii până la punctul unde nu se observă
LECTURI LA ZI by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Imaginative/13654_a_14979]
-
are ce strînge un heruvim în palme mici și grăsuțe. Dar nu despre mine scriu acum vere ci despre muza ce doarme-n pat supusă cu boticul fierbinte pe pernă speriată că nici statuia din incintă nu-i eternă și maladivă pe sine în depărtare se vede fără îngerul păzitor în biserica trupului pierdut prea devreme. Inocenția (2) Sîmbăta ferestrele din spatele mestecenilor încheie un pact cu harta rutieră ce pregătește cu migală cotitura realității: un concurs de fidelitate pentru fiecare cetățean
Poezie by Gheorghe Izbășescu () [Corola-journal/Imaginative/9136_a_10461]
-
T.M. își păstra cu îndărătnicire, și între străini, un ritm de existență fixat din anii de debut, efortul creației și recreerea se succedau conform unei ordini, improvizația nu era agreată. La dificultățile întâlnirii pe care le prevedea se adăuga timiditatea maladivă a solicitantului. Câteva luni mai târziu, în anul 1938, Arthur Koestler (de la nașterea căruia s-au împlinit 100 de ani), tânărul cu pricina, va obține șansa unei convorbiri în doi cu Sigmund Freud, acum octogenar, subrezit fizicește, stângaci, anxios în
Micile infirmități ale oamenilor mari by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11194_a_12519]