594 matches
-
-o noaptea cu fulgere și lună Și i-au cântat un tunet și chiar și o furtună, Au răpăit-o ploi și au secat-o veri, Prin primăveri altoi, din ochi îi creșteau meri. Grămezi de fructe-n toamne și maldăre de frunze, M-acopereau pe inimă, pe coapse și pe buze. Din praful verii se-aduna noroi în toamne ude, Prin rostogolul iernii reci un clopot se aude... Cu un colind am geruit-o și-am pus pe ea beteală
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
se opri, privindu-l cum lucrează. Dar Valéry își vedea de treabă fără un cuvânt. - Merge, băiete, merge? spuse domnul Lassalle. Mișcările tânărului deveniră dintr-o dată neîndemânatice. Aruncă o privire către Esposito care, alături, își încărca brațele uriașe cu un maldăr de doage, spre a i le duce lui yvars. Esposito îl privea și el, fără a se opri din lucru, și Valéry își băgă din nou nasul în balercă, nerăspunzându-i nimic patronului. Lassalle, puțin surprins, rămase o clipă în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
alții pe el, ca să-l agațe pe perete. Mai târziu, în toiul nopții, în camera conjugală, Louise, Rateau și Jonas, ultimul în picioare, ceilalți doi așezați pe marginea patului, tăceau. Copiii dormeau, câinii fuseseră trimiși la țară, Louise spălase un maldăr de farfurii și de cești, Jonas și Rateau le șterseseră. Oboseala era plăcută. - De ce nu vă luați o servitoare? spuse Rateau în fața vrafului de farfurii murdare. Dar Louise, cu melancolie: - Unde s-o mai culcăm și pe ea? Tăceau, așadar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
Zgândărirea vechilor răni este împotriva religiei mele. M-am așezat. Umplutura canapelei și vârful unui arc ieșiră brusc la câțiva centimetri de piciorul meu. Russ luă loc pe un fotoliu și își scoase carnețelul de notițe. Sally se cocoță pe maldărul de valize cu spatele, la perete și ochii la ușă, ca o specialistă a evadărilor unsă cu toate alifiile. Începu cu cea mai des auzită replică introductivă la cazul Short: — Nu știu cine a omorât-o. — Mi se pare normal, dar haideți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
se auzea zgomot de crengi rupte și foșnet de frunze uscate strivite de labele unui animal greu. Nu după multă vreme am văzut patru ochi fosforescenți sticlind în întuneric. „Stați liniștiți, ne-a zis pilotul, ridicându-se și aruncând un maldăr de crengi uscate care au ațâțat flăcările. După un timp, cei patru ochi fosforescenți au dispărut. Poate și fiindcă fulgerele începuseră să brăzdeze cerul. S-a pornit o ploaie torențială și rece care ne-a înghețat până la os, dar ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
a pornit o ploaie torențială și rece care ne-a înghețat până la os, dar ne-a rezolvat problema apei. Am umplut toate recipientele pe care le-am găsit. Uzi leoarcă și înfrigurați ne-am înghesuit unii în alții, aruncând alte maldăre de crengi pe foc. Spre dimineață, întețindu-se vântul, flăcările au ajuns până la avion. Așteptam, încremeniți, explozia, cu gândul la aparatul de radio-emisie, unica noastră speranță. Dar flăcările au lins carlinga și s-au îndepărtat. Atletul s-a repezit atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
deși s-a întâmplat mereu tocmai invers!). Mi-am făcut cruce și am rătăcit o vreme prin bălării ca să caut un loc potrivit pentru mormântul Bătrânului. Mă gândisem să sap într-o noapte o groapă, să o umplu cu un maldăr de frunze, să o acopăr cu pământ și pe urmă să răspândesc zvonul în azil că Bătrânul formulase cu limbă de moarte un greu blestem împotriva celor care ar îndrăzni să se atingă în vreun fel de mormântul lui. Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
dacă știam... Dacă știai ce? m-am enervat, căci mă călca pe nervi uneori cu ezitările lui. Dacă știam despre combinațiile urzite de tine. Lucrurile luaseră o întorsătură amenințătoare. Mopsul săvârșise totuși sacrilegiul de a deschide mormântul Bătrânului și găsise maldărul de frunze. Venise și povestise totul Moașei, acuzându-mă că măsluisem acel mormânt ca să ascund adevăratul mormânt al Bătrânului. Fiindcă, adăugase Mopsul, îl omorâsem cu siguranță pe Bătrânul, altfel n-aș fi organizat toată mascarada cu mormântul fals. Probabil, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
scară să aștept și căutam cu privirea pe cer Carul Mare, când am auzit o tuse de bărbat în spatele casei. N-a fost nevoie decât de câțiva pași ca să-i descopăr pe Marta și pe Aristide dormind, îmbrățișați, pe un maldăr de iarbă uscată. M-am întors iute în casă și am băut tot ce mai rămăsese în sticla cu rachiu de coacăze. După aceea m-am simțit cumva atârnat în gol. Nu știam ce să fac. Să plec? Să aștept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
zeilor. Zeii pot să care orice, și munții. Și mai aduse un braț de arme. Dar jos mai erau multe și luntrea se umpluse. Văzând, Iahuben se gândi o clipă, apoi îi porunci soldatului să se înarmeze și să păzească maldărele de arme până la întoarcerea lui, ceea ce soldatul făcu bucuros, mulțumit că scăpase cu atâta. Iar sutașul intră mândru în luntre, se așeză pe scaunul său și își prinse singur curelele, ca și când ar fi fost călător prin văzduh de când s-a
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
taximetristului odios... cu mutră de caniș jupuit... scăpărând de pofte după muieri, înșelătorii, bărbați... Și purtând potrivitul nume de Țaca Genel... Taximetristul odios nu se lăsă însă impresionat cu una, cu două... 95 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI De maldărele de lighioane ce-i zmîrțîie acum în ureche. De remorcile de spirite ce i se îmbulzeau nopțile pe meninge, ca ordinarii pe maidanele părăsite. Optsprezece zile și luni s-a tot războit spiritul lui Cristi să intre înapoi în propriul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
apropiindu-și-o de buze. Plescăi. Uscă pe dinăuntru încă o sticloanță. Scotocind după-un chibrit, pentru a-i face felul unei snagoave curbate, agățată cu unghia dintr-un pachet de-al fermecătoarei, dădu peste un caiet. Un soi de maldăr de reclamații sau procese verbale, mâzgălite de mânuța, de-acum putrezită, a gazdei sale roșcovane. Și în care propriul lui nume îi sări în ochi de două ori. Ce-i trebuia ei, la paceură, să-l reclame pe el, la
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
în următoarele 8-10 zile... - Nu-l va părăsi. De data aceasta, plecă singur fruntea și se lăsă sărutat. În buzunarul gecii, așa cum îi prevestise Rolling Stones, simți cum îi fu introdus un plic. Își agăță geanta, cu o parte a maldărului de aparatură, pe umăr și, în urma sa, ușa apartamentului închizîndu- se, se trezi în întuneric. Nu bâjbâi inutil în căutarea comutatorului luminii, de pe holul micului bloc. Ci, descoperind, pe pipăite, balustrada scării melcate, coborî încetișor, punând cîte-un picior înaintea altuia
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
lor cu pași mici, astazo-abazic, faciesul imobil. Dar tot mai aveau minte să se tragă (unii) pe lângă niște prosoape mari și jegoase, să se frece de ele, ca purceii de copac, să-și întindă pe măduva spinării cîte-un halat din maldărul de halate dintr-un container, ce scăpau nedușate. După curățenia generală, li se distribuia, tuturor ălora ce izbuteau încă a-și exersa masticația, cîte-un galoș de mămăligă și 200 de grame de apă, în care, mai curând, erau fierte niște
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
deodată cu Dina că începe să-și boiască buzele. Firișor de pudră nu atinsese până atunci obrazul acela scump al ei! Apare într-o seară, însoțită de-o umbrelă bărbătească, străină, se trântește în mijlocul casei, pe covor, și răstoarnă un maldăr impresionant de cutiuțe, pline cu pudre și farduri. "Nenorocito, îi spun, n-ai fost atentă și ai spart o vitrină!" Mi-a răspuns așa cum n-aș fi crezut niciodată. "Care vitrină, dragă, nu vezi că ești dobitoc?!" Am izbucnit în
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
precum jucăria unui copil, se izbise de tren, fiindcă ignorase semnalul. Parcă Max orbise, nu el, locomotiva îl luase în plin și-l strivise ca pe o cutie de bere. Acum el zăcea ca o grămadă de dinți dintr-un maldăr de fiare și Omar se îndepărtă bâjbâind, pentru că oricum aveau să-l ajungă vești mai rele decât ar fi vrut. Abia cu prilejul acelei înmormântări constată cât de mult se schimbaseră toți, pe când el avusese impresia că nu se întâmpla
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
s-ar cuveni să-l folosesc doar pentru a scăpa de coșmaruri. XXX ― Uitasem cine sunt, și m-am pomenit în fața unei clădiri de care toată lumea se ferea, iar eu nu înțelegeam de ce. Cineva a ieșit de acolo cu un maldăr de lemne pe care mi le-a pus în brațe, spunîndu-mi să le duc într-o piață din apropiere. M-am îndreptat într-acolo, mirat că trecătorii se fereau de mine. Și, când am ajuns, am văzut în mijlocul pieței o
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
a pus în brațe, spunîndu-mi să le duc într-o piață din apropiere. M-am îndreptat într-acolo, mirat că trecătorii se fereau de mine. Și, când am ajuns, am văzut în mijlocul pieței o statuie la picioarele căreia am depus maldărul de lemne ca pe un buchet de flori. Buzele de piatră au rânjit atunci și un șarpe care ardea ca o lumânare m-a mușcat. În aceeași clipă, mi-am dat seama că statuia înfățișa un inchizitor, tocmai cel care
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
în ziua când veniseră antreprenorii cu planurile. Erau doi domni grași, cu dinți de aur. Îmbrăcați bine. Țineau la subsuoară genți mari, pline de hârtii. În degetele groase, purtau inele scumpe, împletite, cu pietre roșii ca para focului. Căutaseră în maldărul de acte și scoseseră desenele pline pe margini de linii și cifre. Unul le spunea, ei, lui Stere și dogarului, care era de față: - Aici o să fie prăvălia, aici odăile, magaziile, privata, gardu!... Îi plăcuseră hârtiile foșnitoare. Bărbatul o întrebase
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
negru În jurul gâtului, mirosind respingător, cu mințile rătăcite, o vede coborând scările pe ducesa de Devonshire și Îi face o reverență ca În vremile bune. Numai că ducesa e moartă demult. Regele de odinioară al saloanelor a ajuns „doar un maldăr de umori, o materie În declin, un bătrân senil și dezgustător, demn de mila călugărițelor și a celor din azil. Preotul Îl sfătuiește să se roage. «Încerc cu adevărat. Și a adăugat ceva care m-a făcut să mă Întreb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
sau, Într-o manieră destul de nefilosofică, Negrii Albi; și, mai ales din dispreț, cei din alte comuniuni o mai denumesc Secta Cerșetorilor Zdrențăroși. I-am găsit și În Scoția, sub numele de Hallanshakers 1 sau Secta Grămezii de Bulendre (adică Maldăr de Zdrențe), făcându-se, fără Îndoială, aluzie la Costumul profesiunii lor. În timp ce În Irlanda, care, așa cum am menționat, constituie marele lor stup originar, ei sunt cunoscuți sub o multitudine uluitoare de denumiri, cum ar fi Bogtrotters, Redshanks, Ribbonmen, Cottiers, Peep-of-Day-Boys
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
răsturnat-o; roaba e o veritabilă colecție de obiecte uzate ținând de profesia lui Grubi; buturuga pare mai degrabă un lemn bun de pus pe foc.) ARTUR: Unde-i buturuga? CĂLĂUL: Încet... Încet... călcați pe ea... ARTUR (O extrage din maldărul de obiecte.): Asta-i buturugă? CĂLĂUL: Iar începeți? ARTUR: Pe asta vrei să-mi tai capul? Pe asta? Capul meu? Asta e pentru tăiat găini. CĂLĂUL: Cu puțină bunăvoință... ARTUR: Dar până când o să vă tot bateți joc de osândiți? Până când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
o miraculoasă spargere de nori ne obliga să ne Înghesuim sub un adăpost dintr-un colț al terenului, În timp ce bătrânul Dmitri era trimis să aducă din casă umbrele și mantale de ploaie. După un sfert de ceas, reapărea sub un maldăr de haine pe lunga alee și, pe măsură ce Înainta, Își recăpăta petele de leopard, căci soarele strălucea din nou și imensa lui povară nu mai făcea trebuință. Mamei Îi plăceau toate jocurile de Îndemânare și de noroc. În mâinile ei pricepute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
șovăi dacă să intru sau să mă întorc, să-mi continui căutarea obiectelor pierdute, de unde sunt convins că-mi voi recupera servieta și cheile garsonierei mele. Bătrânul de pe trepte e într-o manta fostă cândva albastră, de milițian, are un maldăr de pungi din plastic cu ziare, zdrențe, fel de fel de cutii, sticle de apă minerală goale. Dintr-o sacoșă se ițesc o franzelă și o umbrelă galbenă, de damă. Întins într-o rână, ca la ospețele romane, cu capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
încercând să mă calmez suficient cât să merg mai departe. Eram în fața oficiului poștal și, ca de obicei, la intrarea de lângă mine era o îngrămădeală patetică de siluete înfofolite. Bieții de ei: aseară, mai mult decât oricând, arătau ca niște maldăre de haine aruncate. Mi-am scos o mănușă și-am scotocit în geantă după mărunțiș, recunoscătoare pentru scuza oferită ca să mai stau pe loc o vreme. Am găsit o monedă de 50 de pence și-am aruncat-o în cutia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]