940 matches
-
-și personaliza viziunea prin frondă programatică sau prin atitudini demolatoare. Aportul lui, prețios, se vădește la nivelul înțelegerii. Întemeiat pe empatie, animat de dorința de elucidare, de revalorificare în perspectiva actualității, comentariul nu e niciodată complezent sau conformist, dar nici malițios fără temei. Parafrazarea simpatetică și revelatoare, recursul la citat, contextualizarea, sugestiile comparatiste sunt utilizate eficient, integrate în discursul critic. Scrisă de un critic, cartea e o istorie estetică, M. fiind, fără îndoială, adeptul unei idei formulate de G. Călinescu: „O
MICU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288109_a_289438]
-
oameni este implacabil, iar atunci când creștinismul trebuie să-și fixeze un profil istoric recognoscibil, acest lucru n-ar mai fi imperios necesar? Chiar precedată de o pledoarie pentru discernământ, cum ar putea câștiga autoritate spirituală această invitație la ceea ce un malițios ar putea numi aprofundarea mistică a vagului? Era oare modul de viață al credincioșilor în epoca Bisericii primare condusă de acest criteriu al non-apartenenței „instituționale”6? Cine însă a fondat Biserica? Este, apoi, ceva nou în discreditarea postmodernă a temeiului
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
în mod veritabil, prima operație intelectuală este reconstruirea empatică a poziției și contextelor „obiectului”. Vorbind despre studenții americani, Bloom are multe de reproșat. Nu neapărat studenților înșiși, pe care-i învăluie cu o generozitate pedagogică uneori de-a dreptul tandră (malițioșii au explicat asta prin atracția fizică pe care o simțea profesorul pentru efebii Lumii Noi). Bloom deplânge în stilul unui moralist clasic descompunerea familiei tradiționale, a cărei bogăție spirituală provenea cândva din combinarea virtuților private și publice cu o solidă
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Cehov și alții, mai mărunți). Se apucă acum și să traducă texte dramatice, în vederea punerii lor în scenă. Curând, însă, începe să se manifeste boala (maladia lui Hodgkin), ultimii ei ani fiind un adevărat calvar. Printre însemnările exuberante sau îndurerate, malițioase ori înfășurate în melancolie, tema morții revine, în jurnalul lui A., Jurnalul unei ființe greu de mulțumit (1991), în străfulgerări premonitorii. E un efect al oboselii care se adună, dar și al dezamăgirilor ce contrariază sufletul ei încărcat de iluzii
ACTERIAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285157_a_286486]
-
încarcerat la Suceava. Condamnat la 8 ani de închisoare, a fost transferat la Gherla pe 15 septembrie 1949, rămânând aici până în iulie 1954, când a fost dus la Ploiești pentru ancheta în procesul Țurcanu. Inițial a refuzat să răspundă întrebărilor malițioase din anchetă, dar până la urmă s-a lăsat convins și a afirmat că a devenit informatorul administrației în februarie 1950, iar din septembrie 1950 s-a alăturat acțiunii violente. Între mai și septembrie 1951 a condus ostilitățile împreună cu Popa, însă
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
bisericești cu texte scabroase, în care locurile comune erau insultarea lui Iisus și a Fecioarei Maria, deseori deținuții fiind dezbrăcați la pielea goală. Unii supraviețuitori povestesc chiar că s-a procedat la inversarea poruncilor din decalog ori la interpretarea lor malițioasă. Și alte practici ori momente religioase erau batjocorite. Astfel, agresorii își „botezau” victimele în hârdăul cu fecale și urină, la fel cum „împărtășirea” se făcea tot cu excremente. Simulări cu caracter blasfemic au fost executate și pentru a reproduce zămislirea
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
obiect nezburător, apărut în 1992. A colaborat la „Graiul Maramureșului” și „Clipa zilei” din Baia Mare. Prozele scurte din cartea de debut, dar cu precădere acea „o sumă de proze” din Alergând prin sine (1995) surprind prin supunerea unui moralism sceptic, malițios, descins direct din Teodor Mazilu, la bizarele „rigori” ale unei arhitecturi epice sui-generis, voit haotică, ostilă oricăror reguli de perspectivă și de construcție. Teme și motive dintre cele mai diverse, chiar și din domeniul politicii românești „la zi”, fac obiectul
BUD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285909_a_287238]
-
extravertit, necomplicat sufletește, egal cu sine însuși în orice împrejurare. Dar omul are o fire ciudată, este când aspru, închis, taciturn, cănd sociabil, candid, locvace. De obicei își ascunde prea via și vulnerabila sensibilitate sub o platoșă de om ironic, malițios. Își destăinuie felul de a fi doar trecut prin distileria cuvântului generos și plin de fervoare, în care se întrevăd însă luciri reci, metalice. Apelând la operă, G. Călinescu găsea calea cea mai potrivită pentru a-l portretiza: „Omul însuși
BUCUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285907_a_287236]
-
îndeosebi asupra poeziei lui Eugen Frunză, văzând în ea expresia «unor însemnate slăbiciuni ale liricii noastre». Nimeni nu contestă că poezia lui Eugen Frunză sau a celorlalți poeți vizați în articol suferă anumite lipsuri. Aici e vorba însă de amplificarea malițioasă a acestor lipsuri, autorul articolului urmărind astfel să «lichideze» creațiile respective în întregul lor. După ce afirmă că poeziei noastre, în ansamblul ei, i-ar fi caracteristică tendința spre rutină și spre unele maniere ce s-au dovedit cândva de bun
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
și spune: ― Nici tu nu ești niciodată dezbrăcată. Îngheț, rămasă fără cuvinte. ― Ești complexată de ceva? ― Nu, nu sunt complexată. ― Atunci de ce ți-e frică? ― Nu mi-e frică. Obiectul știe că nu-i adevărat. Dar intențiile ei nu sunt malițioase. Nu Încearcă să mă pună la colț, ci doar să mă facă să mă simt În largul meu. Pudoarea mea o derutează. ― Nu știu de ce ești așa de Îngrijorată. Ești prietena mea cea mai bună. Mă prefac că sunt absorbită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de indicațiile mele regizorale. Acum Milton dădea din cap că nu și doctorul Luce Își punea o mască de chirurg, iar colegele mele de școală din Grosse Pointe mă arătau cu degetul și râdeau, cu chipurile luminate de o bucurie malițioasă. Într-un acces de teamă, confuz și totuși tremurând, m-am Îmbarcat În autocarul Întunecat. Ca să fiu mai protejat, m-am așezat lângă doamna Între două vârste. Ceilalți pasageri, obișnuiți cu astfel de călătorii nocturne, Își scoteau deja termosurile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Am tras un fum din trabuc, mijind ochii, și mi-am observat imaginea reflectată În geam. Am mai spus că arăt ca un muschetar. Dar mă mai asemăn și cu un faun (În special târziu În noapte). Sprâncenele arcuite, rânjetul malițios, flăcările din privire. Trabucul ținut Între dinți nu mă ajuta. Cineva mă bătu cu mâna pe spate. ― Mania trabucurilor, spuse o voce de femeie. În geamul fumuriu al lui Mies am recunoscut-o pe Julie Kikuchi. ― Hei, aici suntem În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pierde-vară ca tine sau un nepriceput, ca voi toți. Bineînțeles că am. Să-l auzim, zisei. Hai să vedem prin ce te deosebești de ceilalți! Prin superioritatea gândurilor pe care le am. Nu-i logic, Corvium? Ce îngâmfat era! Și malițios! Se cunoștea în vocea sa că avea tendințe de a face rău. Era trist. Niciodată nu l-am văzut zâmbind. Niciodată nu am surprins în privirea sa scânteie de plăcere sau bucurie. Până acum... Propun următoarele: șefii de clasă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
afară până rezolv niște treburi murdare aici. Vă rog să mă lăsați singur, le zisei și celor șapte din încăpere. Vreau să savurez momentul ăsta așa cum se cuvine. Se grăbiră să iasă din cameră. Poate a fost ceva în tonul malițios cu care am vorbit... În orice caz, Dutrumof se retrase afară. Urmară Magrun, vizibil scârbit, un Perir puțin speriat și Vladimir, care zâmbea. Ultimul din cei cinci, care îi păziseră pe musafiri până să vin eu, închise ușa cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
acest timp, apropiindu-mă mai mult de el. Stăteam față în față și priveam în ochii săi mirați, încercând să citesc în mintea sa paralizată și lipsită de gânduri. O minte care pe vremuri era atât de plină de gânduri malițioase și grotești. Cum... Cum? Uite așa! Pistolul lui Helur i se lipi de tâmplă ca într-un vis și răceala sa metalică parcă îl trezi dintr-un lung somn. Clipi, încercând să realizeze ce se petrece în jurul său. În același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
ta. Și tu... în loc să-i asculți, pe ei și logica lor, ai impus logica ta prin Gardieni și vocile lor au fost stinse brutal! Nu ne poți învinui pe noi de manipulare, Allston! Dar... Ai fost atât de rău și malițios cu poporul pe care l-ai furat, încât l-ai făcut să se întoarcă la cei care l-au condus prima oară, cei pe care i-ai zugrăvit ca asupritori în fața mulțimii și i-ai trădat! Deci asta e! Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
tinerețe, cînd mama lui Încă trăia. Asta avea să-i rămînă amintirea cea mai dragă, cea mai liniștitoare despre ea, pentru că o pierduse destul de curînd. — Ce sporturi ați practicat? Fără incidente? Faceți frecvent angine? Mare fumător, presupun? TÎnărul doctor zîmbea, malițios, ca să-i arate lui Maigret că Îi cunoștea reputația. — Nu se poate spune că duceți o viață sedentară... — Depinde. Timp de trei săptămîni sau o lună, mi se Întîmplă să-mi petrec zilele la birou și, brusc, să stau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
urmă. Mai e ceva, se repede Livia. Pe chip i se citește deziluzia, dar și hotărârea de a merge până la capăt. — Flaccus Vascularius a uitat de treaba asta... — Cred și eu, dacă nu-l mai deranja putreziciunea din gură, mormăie malițios Augustus. E mai presus de puterile lui să nu o tachineze. — ...pănă într-o zi, continuă bătăios Livia, când o altă cu noștință de-a lui, un cavaler de rang nu prea ilustru, unul, Trio Fulcinius... — Parcă și numele ăsta
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
întoarse și în câteva clipe fu în fața căpeteniei sale. Cu un gest al mâinii, Waldomar opri micul cortegiu. în tăcerea tensionată ce se lăsase deodată între ei, răsună ciudat, dinăuntrul carului, râsul zgomotos și neprefăcut al Fredianei, cucerită de povestirile malițioase ale tinerei sale servitoare, Gudrun. — Ei, ce e? îl întrebă mânios Waldomar pe soldat. — Edilbert zice că e prea multă liniște pe aici. Și mai zice... — Ce mai zice? Omul părea în încurcătură. — Păi... Zice că simte mirosul mai multor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
asta îl face să fie în bune raporturi cu decemvirii din Avaricum și cu diaconii bărboși din sat. — Nu-mi vine să cred că ar fi vorba doar de diplomație! replică Flavia pe un ton ușor certăreț. Cu un surâs malițios, Hippolita ridică din umeri. — De acord, nu, nu pot să neg că îl găsesc oarecum atrăgător. Haide, recunoaște, e chiar un exemplar masculin minunat. Nu ar fi putut spune nimic care să sune mai groaznic în urechile prietenei sale, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
se ridică vertical în dosul "muntelui". Imposibil de conceput o pictură mai prerafaelită și o transfigurare mai completă a realității... Dejunul, pregătit călugărește, după vechi și nedezmințite canoane - untdelemnuri, zglăvoace, chitici, mirodenii - l-am luat la părintele Palamon. O curiozitate malițioasă m-a hotărât să vizitez pe Timotin. Decepțiile încîntătoare sunt rare. Am avut una aici: doamna "Jeny" Timotin nu e femeia care a trecut acum douăzeci de zile pe la Bălțătești. După ce m-a primit, cu gesturi unghiulare și cu o
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
încurcată, alarmată, moleșită, fără voință" (p. 157). Ca impresie de ansamblu, textul este, pe rând, mozaicat, sinuos și contradictoriu, efect al nehotărârii, precum personajul masculin, misterios și provocator precum Adela. Începutul și sfârșitul romanului punctează psihologic evoluția personajului: de la solitudinea malițioasă a notațiilor obiective, laconice, la nostalgia poetică a frazării calde; de la stilul comunicării (cu multe neologisme și formulări eseistice) la stilul emoționării, al evocării tandre, simbolic-realiste. Personajul și textul cresc organic, se intercondiționează. Orice dimensiune a epicului reflectă un pliu
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
sale hârtia. „Vino cu mine...” Atena bucuroasă, Îl urmă fără a mai schimba un singur cuvânt până În fața binecunoscutei uși de stejar a laboratorului, acționând butonul soneriei. Nu a trebuit să aștepte prea mult, Întrucât laboranta deschise ușa zâmbindu-le malițios. „A fost anunțată scorpia...” - gândi el Înmânându-i adresa poliției, privind la ea triumfător. „Laboranta parcurse rândurile Înscrise pe scrisoare, afișând o figură echivocă. „Veniți peste trei zile...!” Tony Pavone văzu negru În fața ochilor. „Cum adică...?” Laboranta cu un calm
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
oribile instituții...! Oricum, suma e astronomică ca să poată fi pusă În discuție...!” - vorbi Tony Pavone la rândul lui oarecum echivoc, lăsând să se Înțeleagă poate, i-ar fi de folos prietenia lui. Evident contrariat de cele două alternative, anchetatorul zâmbi malițios, făcând semn celui care păzea intrarea să-l conducă către ieșire, adăugând.” De câte ori vei fi chemat să vi-i, În caz contrar voi lua măsuri preventive de libertate...!” Părăsi Miliția Capitalei cu o senzație nelămurită. În mod sigur, aprigul său
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
o ușă pe care nu scria nimic. Înăuntrul Înăperii află un individ Între două vârste, protocolar, Îmbrăcat civil și recomandându-se Colonel ce oricum nu-i reținu numele. Acesta Î-l În invită să stea pe un scaun zâmbindu-i malițios. Avu răbdare să parcurgă În fugă invinuirile inculpatului Lct.Col. Tudose Ion, după care se adresă lui Tony Pavone. “De necrezut...!” - Îngână presupusul colonel. “ Acest ofițer, e incorigibil. Poate e puțin mai drastic Întrucât s’au Înmulțit infractorii...!! Oricum, reclamația
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]