570 matches
-
în care autorul spune că după cataclismul care a avut loc pe Marte, marțienii au creat o „navă holografică” și așa puteau invada Pămăntul, dar nava a avut un accident și n-a mai ajuns pe Pămănt. Darwin: Extraterestrule, oare marțienii, care erau foarte dezvoltați mental, ne-au invadat și conștiința cu spiritele lor malefice ca să acapareze trupul unui om și să-l transforme într-un robot cu față umană? Evelin: Domnul Darwin, vă asigur că pe Marte cu milioane de
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
intrarea omenirii în vârsta de fier a bombei atomice, viziunea lui Jacobs împrumută de la Wells dimensiunea apocaliptică și imaginea umanității asaltate de forțe ce par de neoprit. Însă scenariul contrafactual pe care îl avansează Jacobs trimite nu la invazia nemiloșilor marțieni, ci la un „război al lumilor” ce opune tenebrosul „imperiu galben” lumii libere. Detaliile profeției pe care o scrie Jacobs, cu precizie a desenului și patetism al textului, se nutresc din experiența războiului mondial abia încheiat și din semințele celui
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
capabil de a întinde punți și de a domestici energiile cele mai redutabile. Civilizația de pe Terango este, în acest punct, imaginea extraordinară a sintezei dintre vocația pașnică și avansul tehnologic. Trimișii de pe Terango nu au nimic din alura malefică a marțienilor lui H.G. Wells. Cel puțin deocamdată. Știința lui Kala luminează acest univers populat de emisarii celor două civilizații. Savantul terestru deține cheia procesului tehnologic ce va trezi la viață pe cosmonauții aflați în hibernare pe celelalte nave spațiale. Accidental menținuți
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
ținutului Terango : sanguinar, feroce și obsedat de planurile de expansiune, el întruchipează ener gia demonică latentă în galaxie. Dacă proiectul său de extindere a spațiului vital nu va fi contracarat, Pământul poate fi confruntat cu o apocalipsă ce evocă sosirea marțienilor lui Wells. Perspectiva se schimbă, iar Luc Orient este chemat să devină, alături de colegii săi, forța ce restabilește libertatea și demnitatea pe planeta Terango. Contextul politic poate fi din nou util în decodarea fanteziei spațiale din Luc Orient.Într-o
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
alt nume al continuei dominații exercitate asupra spațiului latino-american. Disperată, rezistența căreia i se alatură Salvo este cu atât mai eroică cu cât se îndreaptă împotriva unor inamici invizibili și coalizați cu lașitatea capitulardă a marilor puteri. Rasa vorace de marțieni a lui Breccia și Oesterheld distruge și reduce la sclavie tot ceea ce întâlnește în drumul ei. Oricât de curajoasă, opoziția umană este inutilă și irelevantă. Aruncat în timp și spațiu de un accident tehnologic, Salvo este unul dintre rarii supraviețuitori
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
cravata bordo, buzele ritmând cuvinte fără sunet... Nici un sunet. Zbor lin, fără zgomot. De parcă ar avansa pe loc, în burta unui rechin argintiu, încremenit în marele acvariu ceresc. Platou cu sucuri și afrodiziace și otrăvuri. Sticle albe verzi galbene, dar marțianul nu observă. Manechinul se tot apleacă, sânii goi pe tavă, cu butonul electric în mijloc... Mustăciosul din dreapta pensionarului nu mai suportă secvența. Smulge de pe măsuță, din teancul de cartonașe, un pătrat galben, îl ridică, la vedere, să-l trezească pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
o organizație cu reguli stricte și simple, handicapații pot dovedi, însă, excelente calități de subordonare.“ Lunecoasa Gina stătea cu gura căscată. Repeta, zăpăcită, cuvintele pe care le auzea. Parcă pregăteau o piesă de teatru sau o expediție în junglă, printre marțieni. „Instructajul trebuie să respecte minime reguli de comunicare. Să li se vorbească, ca și cum ar auzi, fără a încetini sau accelera debitul, la o distanță de 0,5-1,5 m, poziția vorbitorului să fie luminată. Gura vorbitorului să fie mai jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cu mai multă jale, durere, nemurire la mortul tânăr! Altfel, fără groază și morți, rămâne poporul cu părerea că a fost complot, anarhie, lovitură de stat, sau ce mai vrea să spună, că a fost cu agenturi străine, teroriști, lunateci, marțieni și alte de-astea. Tot ce vrei! De-asta am băgat și teroriști la reprezentație, că e mai cu convingere când nu știi cine te-a împușcat de-ai murit. Și nici nu asta vrea poporul, să știe cine l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
au ca scop imediat, producerea unor mașini performante și eficiente de făcut bani pentru firmele private bine sprijinite politic, cu proptele portocalii, solid ancorate în partea cea mai de sus a puterii. S-a observat chiar și din Cosmos, de către marțienii de serviciu pe Galaxie că în România în orice problemă se caută soluții-gigant, valabile în mileniul viitor, soluții care cer proiecte de sute de milioane de euro, făcute doar pe hârtie în zilele noastre, din puținii bani pe care-i
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
mesele de lemn și o muzică țârâie din stație. Zenaida m-a abandonat imediat în dreptul barului, unde un băiat deșirat, cu un maieu pus parcă de-a dreptul pe oase, șomează. Mâncare, ceva? Se uită la mine ca la un marțian. Ce mâncare, tată, aici ești la cârciumă! Bun atunci, o bere și-o sută de rom. Băiatul dispare, după vreo două minute îmi trântește pe tejghea fără chef comanda, romul într-un pahar de plastic, berea în sticlă, neceremonios. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
am șoptit: — Ai vândut deja un milion? M-a privit cu un impuls paranoic, de o candoare și o sinceritate nefirească. N-am cum să-i aduc vreo vină, mai cu seamă în cârciuma asta. E plină de turci, țâcniți, marțieni. Sunt tot felul de străini pe aici. Știu că nu vorbesc englezește - okay, dar, oare, or fi vorbind vreo limbă pământeană? Vorbesc stereo, cu paraziți radio și interferențe de posturi. Au sonorități de sonar, scârțâit de lilieci, croncănit de pterodactili
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
contra sens, pe dru murile întortocheate ale Irlandei. Obiectul care mă inspiră Când eram un puști și citeam broșurile din colec țiile Clubul temerarilor și Povestiri științifico-fantastice, înghițeam, mă rog, pe nerăsuflate aiureala princi pală - despre blestemul faraonilor, gorile uriașe, marțieni cu patru degete la mâini - și-apoi parcur geam, cam nedumerit, și un fel de Addenda de la sfârșit, pagini cu glume și ciudățenii din viața unor savanți, artiști sau scriitori. De obicei, savanții pre zentați acolo erau foarte distrați, unul
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
în cosmoscuter și am pus-o pe dânsa să verifice coordonatele. Același rezultat: satelitul natural „Veac Nou” dispăruse. În sala de ședințe a UNIVAX-ului fu lăsată tăcerea. — Ciudat lucru, medită Iuliu Corodan. Așa ceva n-am mai pățit de la înselenizarea marțienilor. Ce-i de făcut? Toți roboții din subordinea UNIVAX-ului se uitau cu jind cum meditează Iuliu Corodan. „Ce frumos e să poți medita”, încercau ei din răsputeri să gândească, „dar e mult mai frumos să poți executa”, le venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
perfectă ordine toate cele trebuincioase unei misiuni de durată: tranzistoare, circuite integrate, diode, șuruburi, stabilizatoare, blugi pentru schimb, capacimetre, „Dero”, transcevere, „Boicil” pentru saturnieni, uleiuri, uniforme, Istoria religiilor, mixere, salam mineral de Sirius, vederi, bujii, table, bobine, kitsch-uri pentru marțieni, „Gerovital”, șlapi etc. — Salut, răspunse morocănos nea Gică. Nea Gică era un robot uriaș, bătrân, poreclit „Dulapul”, deoarece proiectanții uitaseră să-l prevadă cu picioare și din pricina asta nu se putea mișca singur, ci numai cu ajutorul unor macarale-gigant. Pe vremuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
păroși, îmbogățiți peste noapte din vânzarea gustoșilor gogoșari, centauri din Proxima Centauri cu trup de cal și cap de taur, dansatoare lungi, subțiri, de prin părțile Andromedei, ce-și puteau îndoi trupul până rămâneai bujbe, pământeni ce căutau de lucru, marțieni care tot opreau călătorii încercând să-i convingă că și pe Marte e viață, venusieni care vindeau pliante turistice cu Terra etc., etc. Episodul 21 La barul „Supernova” În sfârșit, tot mergând ei pe bulevard însoțiți de cele două femeiuști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
un frate mai mare, foarte deștept și talentat, ajunsese după trei ani responsabil cu circuitele integrate pe raion, da’ a comis o prostie și l-a făcut batoză; o soră mai mică, Betty 3, care s-a căsătorit cu un marțian și de atunci n-am mai văzut-o, da’ ne trimite din când în când piese, și un frățior și mai mic, Claudiu 4, care a murit de tânăr, săracu’, atunci când cu ciuma energetică. Eu n-am dus-o rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Veac Nou” era satelitul dumneavoastră? — Al meu, că doar n-o fi satelitul lu’ tata! făcu Felix S 23. De ce credeți că am primit eu misiunea asta? Eu l-am făcut, eu îl omor! Numai să-l găsim!... Episodul 25 Marțianul În clipa când comandantul Felix S 23 își manifesta zgomotos furia pentru pierderea de pe orbită a satelitului natural „Veac Nou”, de masa lor se apropie discret chelnerul. — Tovarășe pământean - spuse el cu glas scăzut către Felix -, dumneavoastră ați pierdut cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Felix -, dumneavoastră ați pierdut cumva un satelit? — L-am pierdut temporar, răspunse comandantul. De ce? — E aici cineva care vrea să vă vorbească. Poate vă interesează... Din penumbra barului, trecând pe lângă cele două cilioaie, își făcu apariția - îl recunoscură numaidecât - un marțian. Îl recunoscură deoarece avea părul tuns scurt și întregul său corp mic, albăstrui, îi era acoperit cu microfoane, prize, ștecăre, radare, prelungitoare, mufe, minimagnetofoane, reportofoane, radioemițătoare, receptoare de înregistrat etc. — Tot învârtindu-ne! salută el politicos. Tot învârtindu-ne! îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
îi era acoperit cu microfoane, prize, ștecăre, radare, prelungitoare, mufe, minimagnetofoane, reportofoane, radioemițătoare, receptoare de înregistrat etc. — Tot învârtindu-ne! salută el politicos. Tot învârtindu-ne! îi răspunse prudent Felix S 23. Am auzit că ați avea o problemă... spuse marțianul. Pot să iau loc? — De unde știi matale că noi avem o problemă? întrebă comandantul. — Prin natura profesiei mele - răspunse marțianul, luând loc - mă oblig să înregistrez toate zgomotele, sunetele, convorbirile, râsetele, mă rog, tot ce-i destinat urechii, pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
salută el politicos. Tot învârtindu-ne! îi răspunse prudent Felix S 23. Am auzit că ați avea o problemă... spuse marțianul. Pot să iau loc? — De unde știi matale că noi avem o problemă? întrebă comandantul. — Prin natura profesiei mele - răspunse marțianul, luând loc - mă oblig să înregistrez toate zgomotele, sunetele, convorbirile, râsetele, mă rog, tot ce-i destinat urechii, pe o rază de 4 ani-lumină din locul în care mă aflu. Întâmplător, stând acum la bar și bând o cafea, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
convorbirile, râsetele, mă rog, tot ce-i destinat urechii, pe o rază de 4 ani-lumină din locul în care mă aflu. Întâmplător, stând acum la bar și bând o cafea, m-am răsucit cu captatorul în direcția dumneavoastră. Ia ascultați! Marțianul apăsă pe piept, în dreptul sternului, un buton și-l auziră cu uimire pe comandantul Felix S 23 zicând: „Al meu, că doar n-o fi al lu’ tata! De ce credeți voi că am primit misiunea asta? Eu l-am făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
De ce credeți voi că am primit misiunea asta? Eu l-am făcut, eu îl omor! Numai să-l găsim!” — Măi să fie! se cruci Felix S 23. Și dumneata nu lucrezi nicăieri? — Am lucrat, dar acum nu mai lucrez, răspunse marțianul. După cum probabil știți, noi, marțienii, am avut un institut specializat în aceste probleme, „Institutul de Interceptare Cosmică”. Poziția relativ formidabilă în acest sens a planetei, solul arid, absența apei și lipsa unor tradiții culturale înaintate ne-au făcut să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
primit misiunea asta? Eu l-am făcut, eu îl omor! Numai să-l găsim!” — Măi să fie! se cruci Felix S 23. Și dumneata nu lucrezi nicăieri? — Am lucrat, dar acum nu mai lucrez, răspunse marțianul. După cum probabil știți, noi, marțienii, am avut un institut specializat în aceste probleme, „Institutul de Interceptare Cosmică”. Poziția relativ formidabilă în acest sens a planetei, solul arid, absența apei și lipsa unor tradiții culturale înaintate ne-au făcut să ne canalizăm pe informații. — Parcă am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
oră, câte transmiteau, 3 904 erau de dragoste. Și au un limbaj! Așa că mi-am dat demisia, am plecat și-acum lucrez pe cont propriu. — Bun, zise Felix S 23. Înțeleg. Ești un fel de detectiv particular. — Cam așa ceva, răspunse marțianul. Câștig și eu cinstit o pâine. Treaba dumitale. Fiecare cu pâinea lui. Dar despre „Veac Nou” ce știi? Dar dumneavoastră ce dați? surâse marțianul. — Bei ceva? întrebă Felix S 23. Nu, nu beau. Dacă beau, mă bruiez, îmi stric lungimea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
propriu. — Bun, zise Felix S 23. Înțeleg. Ești un fel de detectiv particular. — Cam așa ceva, răspunse marțianul. Câștig și eu cinstit o pâine. Treaba dumitale. Fiecare cu pâinea lui. Dar despre „Veac Nou” ce știi? Dar dumneavoastră ce dați? surâse marțianul. — Bei ceva? întrebă Felix S 23. Nu, nu beau. Dacă beau, mă bruiez, îmi stric lungimea de undă. — Păi, ce să-ți dăm? Ce știi despre „Veac Nou”? — Știu direcția în care a luat-o, răspunse marțianul. — Și cât ceri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]