5,590 matches
-
acolo. În toată zarva de opinii după ureche, întâlnim și semnalăm o „lectură” inteligentă, competentă a operei lui Gorduz. Aceasta aparține lui Erwin Kessler. Reproducem aici un pasaj: „Gorduz, singurul nume semnificativ din sculptura autohtonă după Brâncuși, are o operă marcată, ca și aceea a maestrului cu atelierul acum la Beaubourg, de un umor voluntar căutat prin înșurubarea subtilă, perfidă, a formelor și a sensurilor. Capodoperele sale, Himerele grăbite, Pasărea obișnuită, Conversaț ia cu iarba, sunt mici monumente de virtuozitate și
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4660_a_5985]
-
fi dus cu sorcova, a fi într-o ureche, a-i lipsi o doagă, a avea păsărele etc. Față de toate celelalte, expresia a fi cu capu’ e neobișnuită prin caracterul său eliptic: nu exprimă literal nicio anomalie, nu cuprinde termeni marcați negativ sau folosiți în sens figurat. Nu este însă nici transparentă: structura sa sintactică nu-i permite ascultătorului care nu o cunoaște dinainte deducerea sau reconstituirea sensului. Expresia provine, foarte probabil, dintr-o elipsă eufemistică, aplicată unor formulări mai explicite
A fi cu capu’... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4673_a_5998]
-
persoane. Expresia a fi cu capu’ lipsește din dicționarele noastre generale, pentru că este destul de nouă (și s-ar putea dovedi efemeră), pentru că nu are atestări scrise „cu autoritate”, cu prestigiu, dar și pentru că nu atrage atenția, nu conține elemente lexicale marcate. Fiind alcătuită din cuvinte comune, doar cu o sintaxă mai puțin obișnuită, nu a fost luată în seamă nici de autorii dicționarelor noastre de argou. Nu poate însă lipsi dintr-o descriere detaliată a limbii române actuale, în varianta ei
A fi cu capu’... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4673_a_5998]
-
a avut ideea și a făcut selecția și prezentarea autorilor volumului de proză colectiv Desant ’83 care i-a impus, practic, la modul ofensiv de „comando”, pe tinerii scriitori în atenția criticii și a literaturii oficiale în epoca dogmatismului ideologic. Marcat, în anii ‘50, de un început de carieră literară sub auspiciile marxismului și ale ideologiei comuniste oficiale, Crohmălniceanu revine asupra acestor poziții de tinerețe, devenind un sprijinitor puternic al tinerilor de la cenaclul „Junimea”, un spațiu, în fond, de libertate intelectuală
Pagini trăite de istorie literară by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4391_a_5716]
-
trambulină). În vacanță, îi aducea zilnic pe toți elevii pe terenul școlii și-i antrena în sporturi și jocuri potrivite cu vârstele lor. Acest „tânăr cu principii, liniștit, cumsecade, corect, serios, statornic, blând, viguros, mușchiulos, și camarad și lider”, cu marcat simț de răspundere și spirit cavaleresc, îi învăța pe copii să nu se lase intimidați, să-și dezvolte fără inhibiții aptitudinile și să se bucure de viață. Îndrăgit de ei și respectat de părinții lor, Bucky Cantor (23 de ani
O Nemesis, patru Nemeses by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5881_a_7206]
-
ea, face eforturi s-o înțeleagă. Dar unele lucruri sunt de neînțeles. (De pildă, patima cu care își afurisește copiii, fără să dea totuși prea mulți bani pe „justiția supranaturală”). Copilăria Tabitei și a fraților ei, Ana și Tinu, apare marcată, indiscutabil, de dictatura maternă a Micăi. O dictatură stranie, exercitată, așa-zicând, din opoziție. Căci Mària e singura din familie care nu se convertește la iehovism. Și tatăl, și bărbatul ei o fac. Numai ea rămâne, ostentativ, pe dinafară. Și
Cronică de familie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5536_a_6861]
-
din mediul rural. Pentru că, întemeiat pe o rugăciune a Sfântului Efrem Sirul, Pustnicul și ucenicul său este o originală recreare ficțională a atmosferei și tematicii din povestirile cuprinse în Pateric. Complet ignorat de critica vremii, din cauza conținutului său religios prea marcat, textul este cu totul demn să fie recitit astăzi, întrucât nu se limitează la a repovesti pilde cu bătrâni avva. Pustnicul și ucenicul său este, de fapt, un frumos roman al edificării spirituale - în duh creștin, desigur -, un roman de
Agârbiceanu (aproape) necunoscut by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5842_a_7167]
-
doar o marcă de emfază: „Eu personal mă îndoiesc că va reuși reformarea mafiei de tip italian... Eu personal nu mi-am închipuit că...” (medicalnet.ro). Tocmai acolo unde n-ar fi nevoie să apară, pentru că subiectivitatea perspectivei este deja marcată, personal e mai frecvent: eu personal cred că..., părerea mea personală este că... Comică e și apariția adjectivului personal ca amplificator al formulei de atenuare și limitare conversaționale părerea mea, clișeu mult ironizat, cu ani în urmă, de revista Academia
Eu personal... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5578_a_6903]
-
dădea prioritate Bucureștiului, asociindu-i însă imediat cealaltă capitală: Bucureștiul e prezentat ca târg vestit pentru boscărie, stosărie, coțcărie, matrapazlărie, rușfetărie, potlogărie, dar și Iașiul e „chiar de gemine cu Bucureștiul vostru” (Actul I, scena 2). Particularitățile regionale sunt destul de marcate: formulele de adresare și exclamație ale munteanului sunt nene, neneo, nenișorule, vere; ale moldoveanului - neică și neiculiță. Munteanul folosește intens perfectul simplu (luași, o tăiași, o pățirăm etc.) și formele analogice în -ră, pe care le va ironiza și Caragiale
Limbajul coțcarilor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5059_a_6384]
-
recente” într-un surogat, și nu într-o formă de asumare deplină a tragediei veacului trecut. „Astăzi, interpretarea «obișnuită» a istoriei recente e compusă din fragmente multiple de trecuturi separate (al evreilor, polonezilor, sârbilor, armenilor, germanilor, asiatico-americanilor, palestinienilor, irlandezilor, homosexualilor...), marcate fiecare de propriile victimizări distincte și gălăgioase. Mozaicul rezultant nu ne leagă de un trecut comun, ci ne separă de el. Oricare ar fi fost neajunsurile vechilor narațiuni naționale predate cândva în școli, oricât ar fi fost de selective în
Brave old world (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5632_a_6957]
-
cu moartea fiului apelează la catharsisul provizoriu al pedepsirii vinovatului; Matias rezistă cu greu presiunii psihologice la care este supus și numai insistența și abilitatea părinților conduc la un compromis moral pe care aceștia îl asumă, iar Federico va rămâne marcat definitiv de experiența carcerală, incapabil de a-și normaliza viața, vendeta sa nefiind propriu-zis un act cathartic, pentru că nu schimbă nimic, ci unul disperat. De fapt, abilitatea regizorului vine din relativizarea vinovăției începând cu cea a principalului responsabil pentru accident
Fără sens by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5473_a_6798]
-
la cap de o piatră aflată la 8 metri depărtare de pista amenajată. A fost găsit la 9 metri depărtare de pistă". Totodată, anchetatorii au declarat că știu cu precizie traseul pe care a coborât Schumacher, că pista era bine marcată. În prezent, sunt studiate schiurile și casca lui Schumacher. Anchetatorii au ținut să precizeze că "schiurile erau într-o stare perfectă, nu sunt cauza accidentului. Totuși, este o zgârietură pe partea inferioară a schiului, ceea ce dovedește că a lovit o
Accidentul lui Schumacher. PRIMELE REZULTATE ale anchetei by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/54938_a_56263]
-
Covrig Roxana . Perioada în care va ține frâiele Uniunii este marcată, miercuri, de o ceremonie la Atena, unde vor fi prezenți 28 de comisari europeni, în frunte cu Jose Manuel Barroso. Grecia începe mandatul la conducerea UE cu un buget de 50 de milioane de euro. Totodată, este una dintre țările
Grecia preia oficial președinția Uniunii Europene by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/54939_a_56264]
-
succes". Potrivit legendei, Iepurele lunar — sau Iepurele de câmp al Lunii — trăiește pe Lună, unde prepară elixirul nemuririi într-un mojar. Animalul—farmacist are drept companie pe Chang'e, zeița chineză a Lunii. Prin ambițiosul ei program spațial Chang'e, marcat deja de succesele realizate ce sondele Chang'e-1 (lansată în octombrie 2007) și Chang'e-2 (lansată în octombrie 2010), China dorește să devină prima țară din Asia care va trimite un astronaut pe Lună, probabil după 2025. Roverul
Performanță istorică pentru China: Iepurele de Jad a ajuns pe Lună by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/55024_a_56349]
-
întors din caverne,/ din ceruri, din vite, din mâzgă târzie./ Ceea ce i se mai acordă femeii,/ e o suavă, sumbră onanie.” Benn se simțea și era un solitar eșuat în fenotipul german, tânjind după lumina spirituală a Franței, un tip „marcat și străin: tipul contrar”, așa cum își face simțit chipul în versurile ce poartă semnul exclusului: „Porți semnul de hilot pe față/ și pâine-ți dă vreo meserie,/ dar ți-e tabu externa viață,/ când păstrător tu ești, sortit, de Poezie
Gottfried Benn – melancolie și distrugere by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/3450_a_4775]
-
argheziană. Las că și puținele antologii din lirica românească, chiar cea din 1968 de la Ed. Seuil, erau puternic marcate de un aer proletcultist și de inconsistență (toți tovarășii realismului socialist se voiau prezenți, ca să uimească Franța!). Iar traducătorii occidentali cu marcate sensibilități de stânga, care, pe bună dreptate, îi promovau pe Vallejo, pe Neruda sau pe Nazim Hikmet, nu se simțeau îndemnați să semnaleze și cazul unui român împotriva căruia se dezlănțuise toată propaganda jdanovistă a țării sale și-i intentase
Arghezi, într-o superbă traducere franceză by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/3573_a_4898]
-
în descifrarea biografiei sale spirituale actuale. El nu aduce nimic nou la nivel formal, artistul mobilizând procedee compoziționale și tehnici similare suitelor de lucrări anterioare, afirmând mai mult decât o atitudine artistică sau socială, o clarificare a atitudinii sale umane, marcată, deși nu în mod evident, de o dimensiune ontologică. Întâlnim personaje cunoscute din proiectele sale anterioare precum: bătrânul patriarh ( un posibil autoportret al său), peștele, coloanele de lemn, personajele răstignite într-o roată, gardul împletit și altele. Ceea ce aduce în
Mihai Țopescu – Sacrificiul by Cătălin Davi () [Corola-journal/Journalistic/3629_a_4954]
-
regională și tematică, fiindcă, așa cum mărturisește, toate cărțile sale au ca sursă de inspirație Corsica, cu peisajele și oamenii ei (locul pe care-l cunoaște cel mai bine) - reprezintă un exemplu de vitalitate, de „sânge proaspăt” în literatura franceză actuală, marcată adesea - așa cum se spune - de fomalism sau de autoficțiune. Pe de altă parte, Predica despre căderea Romei este un roman cu mai multe straturi, întins pe mai multe generații, un roman scris întrun stil elegant și melancolic, care stă sub
Creșterea și decăderea unei lumi by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/3403_a_4728]
-
mai poate salva, Anton se scufundă în zona întunecată a poveștii, comicul palpitant din prima jumătate a cărții lăsînd locul unui mizerabilism deprimant, ce transformă un roman jovial într-unul dramatic. Cu un story robust, dinamic și un caracter cinematografic marcat, Un american la Chișinău ar putea, oricînd, să constituie un script pentru un film de efect. În pofida numeroaselor dar remediabilelor sale defecte de finisaj, acest roman „plebeu” plin de viață și cu o dimensiune socială, identitară complexă, aduce o binevenită
Picaresc pe axa Brașov-Chișinău by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3411_a_4736]
-
care le pot orchestra aceștia sunt mai degrabă nesemnificativi. Vizionarismul său e străin de convenția vizionarismului. (Iar Al. Cistelecan și Ion Pop au dreptate, pe coperta a patra, să vorbească despre un regim „informat de sacru”, respectiv despre o „dicțiune marcat ritualică”). Poetul acumulează, absoarbe cuvinte și se lasă locuit de ele. Ceea ce, oricum, tot la o retorică imnică ar fi condus, chiar și în absența intenției. Așa însă, se poate reflecta asupra compoziției aparte a acestor poeme. Majoritatea, spuneam, lasă
Originalitatea vintage by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3414_a_4739]
-
Lucrurile acestea trebuiau să se simtă. La Blaga nu se simt. Și atunci eu am zis: eu pot, eu nu am personalitatea lui Blaga, dar am o capacitate mimetică și o dexteritate prozodică extraordinare, să nu zicem extraordinare!, dar mai marcate decât el, și pot să fac hexametri, pot să fac poezie în dolce stil nuovo, pot să fac poezie imitând poezia medievală de tip religios, pot să fac poezie romantică, pot să fac poezie barocă, pot să fac poezie modernă
Ștefan Aug. Doinaș în dialog cu Mircea Iorgulescu (1997) - "În Cercul literar de la Sibiu m-am născut a doua oară" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Memoirs/11655_a_12980]
-
istoria literară ce nu dorea, în nici un chip, să umbrească imaginea clasică a scriitorului, cu detalii de dincolo de implicațiile stricte ale creației propriuzise. Ilderim Rebreanu o face alegând calea romanului, nu a studiului, modalitate ce-i permite un angajament afectiv marcat, în conducerea unei intrigi stufoase și contradictorii. E însă prea pătimaș, pornind la drum cu o teză preconcepută pe care, de altfel, o demontează în detalii, nu de puține ori surprinzătoare în chiar veridicitatea lor neîndoielnică. Și n-ar fi
Romanul Rebrenilor by Constantin Cubleșan () [Corola-journal/Journalistic/3116_a_4441]
-
privit cu ostilitate pe scriitor, făcîndui tot felul de șicane juridice, în ciuda Pulitzerului pe care îl cîștigă în 1939 (cu The Grapes of Wrath/Fructele mîniei) si a Nobel-ului care i se decernează în 1962 (pentru întreaga activitate literară, marcată, semnificativ, spre final, de capodopera East of Eden/La răsărit de Eden). Autorul nu și-a trădat niciodată însă ideile liberal-radicale, asumîndu-și pînă și propriul destin excepțional cu uimitoare modestie (întrebat, de pildă, de un reporter dacă avea convingerea fermă
Pauperitate și inocență by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/2928_a_4253]
-
artist între cele două războaie mondiale, perioadă strălucită în dezvoltarea picturii românești, el atingând însă maturitatea spre sfârșitul deceniului al patrulea și începutul anilor '50 ai secolului trecut. Pictura sa nu pare tributară, în mod deosebit, nimănui, ea având o marcată personalitate. Nu este "contaminată" de lirismul sadovenian, este lipsită de pitoresc autohton și, mai ales, nu are intimismul atât de frecvent în pictura dintre cele două războaie. Practicând inițial un figurativ echilibrat și având o cromatică luminoasă, a evoluat treptat
Un fiu al lui Mihail Sadoveanu - în istoria picturii românești by Virgil Lefter () [Corola-journal/Memoirs/16035_a_17360]
-
privit cu ostilitate pe scriitor, făcîndui tot felul de șicane juridice, în ciuda Pulitzer-ului pe care îl cîștigă în 1939 (cu The Grapes of Wrath/Fructele mîniei) si a Nobel-ului care i se decernează în 1962, pentru întreaga activitate literară, marcată, semnificativ, spre final, de capodopera East of Eden/La răsărit de Eden. Autorul nu și-a trădat niciodată însă ideile liberal-radicale, asumîndu-ș i pînă și propriul destin excepțional cu uimitoare modestie (întrebat, de pildă, de un reporter dacă avea convingerea
Pauperitate și inocență by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/2884_a_4209]