668 matches
-
Îi spui că nu poți să amesteci carbidul cu atomul. Ești trist și tragi concluzia că atomul descoperit de tine era prost și Împreună hotărâți să faceți un aeroplan din scândurile de fag aflate prin curtea fabricii. Are el În marchiză niște pedale și sârmă. Așa trec cele două zile de experiențe atomice din viața ta și a lui Oprescu, zis Opincă. Măsura unu. Pe timpul unu, prima optime, se execută cu stângul un pas pe loc odată cu ridicarea piciorului drept În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
treburi. Adică Îl păcălești, așa crezi tu. După ce strada Îl Înghite În pofta ei nesățioasă de oameni, reîncepi „zborul”. Tot salți așa pe vârful picioarelor. Abia acum dacă te-ar vedea cineva, pari a te zgâi cu adevărat, la acoperișul marchizei de lemne din fața ta. Când te ridici vezi mereu o cratiță cu smoală Întărită și un colac de sârmă plină de rugină. Încăpățânat te „ridici” o dimineață Întreagă. Și nu zbori. Desprinderea, În plutire, nu se produce. O imensă neputință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
TIC -TAC-ul ei melodios. Am senzația că-mi amintesc nașterea mea, filmul venirii mele pe lume. M-am născut deci într-o casă mare, boierească, o casă cu bibliotecă, cu penddulă și chaise - longue. O casă cu patru dormitoare, o marchiză, un salon mare, două bucătării (una de iarnă și alta de vară) și un chiosc superb din lemn, acoperit cu iederă. *** Între timp, mirii străbăteau lumea, dar Richard se gândea mereu la conacul lui frumos. Lotti era acum pentru el
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93396]
-
Aristides Sterghiades, se urcă Într-o șalupă care să-l scoată din oraș. Mulțimea huiduie și-l batjocorește, amenințând cu pumnul. Generalul Hajienestis privește scena cu calm. Mulțimea obturează vederea spre mal și spre cafeneaua sa preferată. Nu vede decât marchiza cinematografului la care, cu zece zile Înainte, fusese să vadă Le Tango de la Mort. Pentru o clipă - și probabil că și asta e o halucinație - simte mirosul iasomiei proaspete de la Bournabat. Inspiră adânc acest miros. Șalupa ajunge la vas și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de oțel care-i străpunge pieptul. Lumina focului dezvăluie, la capătul țevii lungi, dincolo de ochitor și de cocoș, chipul extaziat al soldatului. Focul se apropia de mulțimea de pe chei. Se aprinse acoperișul consulatului american. Flăcările se cățărară pe cinematograf, aprinzând marchiza. Mulțimea se trase Înapoi dinspre căldură. Însă Lefty, sesizând șansa care i se arăta, stărui În continuare. ― N-o să știe nimeni, spuse el. Cine să știe? N-am mai rămas decât noi. ― Nu-i bine. Se prăbușeau acoperișuri, oamenii țipau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
să-mi facă o programare la salonul lui Sophie Sassoon din Eastland Mall. Înghesuit Între un cinematograf și un magazin de sandvișuri, Lâna de Aur făcea tot ce putea ca să se distanțeze social de vecinii săi. Deasupra intrării atârna o marchiză cu gust, imprimată cu silueta unei grande dame pariziene. Înăuntru, pe biroul de lângă intrare, erau așezate flori. Sophie Sassoon Însăși era la fel de colorată ca și florile. Într-o rochie hawaiiană purpurie, plină de brățări și de pietre prețioase, se strecura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Beach, de unde se văd zgârie-norii din centrul orașului. Era un cartier de cafenele italienești, pizzerii și baruri topless. În North Beach erau localurile fastuoase de striptease, cum ar fi cel al lui Carol Doda, cu bustul ei celebru conturat pe marchiză. Ispititorii de pe trotuare Îi Îmbiau pe trecători: ― Domnilor! Haideți să vedeți spectacolul! Aruncați doar o privire! Nu vă costă nimic să aruncați o privire! În același timp, individul de la celălalt colț striga: ― Fetele noastre sunt cele mai bune! Pe aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ziarele grecești. Când bătrânii aceștia au murit, cafenelele au Început s-o ducă greu și până la urmă au fost Închise. Încetul cu Încetul, au Început să sufere și restaurantele din cvartal: li s-au jerpelit umbrarele, imensele neoane galbene de pe marchiza Laikon s-au ars, brutăria grecească de pe colț a fost preluată de yemeniții din Dearborn. Dar toate acestea Încă nu se Întâmplaseră. Pe strada Monroe am trecut pe lângă Grecian Gardens, unde ținuserăm makaria lui Lefty. ― Facem și pentru tata makaria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
și Herăstrău, și Tonola. 19 Alegeam în voiajele noastre de nuntă ale unei nuntiri imposibile trasee marginale și ciudate, străduțe care azi nu mai există (așa cum nu mai există în mintea mea înrăită loc pentru dragoste), cu case roz, cu marchize de geam colorat, cu leandri înfloriți, cu curți, cu pisicuțe răsucindu-se-n iarbă. Ne opream să zgândărim păianjenii grași, atârnând între trandafiri, ne încîlceam prin fundături uitate de Dumnezeu, cu construcții spectrale, cu gorgone sprijinind ferestre oarbe, cu lei
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
afară într-o oglinjoară cât palma; clopoțelul aurit pe care l-am scăpat într-o baltă și nu l-am mai găsit niciodată... Am găsit cartierul, dar toate străzile aveau nume schimbate. Cartier de mahala, cu oleandri în curți și marchize cu geamuri colorate. M-am sucit și m-am răsucit pe străduțe labirintice, am traversat piețișoare tăcute, am privit intens case înalte, în formă de foișor, 24 pe care sigur le mai văzusem undeva... pe Pîncota aerul s-a schimbat
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
de ceai. „La drept vorbind, ce ne pasă nouă cine cu cine se războiește...? N-au decăt să se omoare până n-o mai rămânea decât vietățile apărute În urma cu, sute milioane de ani...! În ce mă privește, mă asociez Marchizei de Pompadour,(1721-1764) favorita lui Ludovic al XV-lea, rege (1745-1759) ce zile și nopți se destrăbălau În beții și orgii În care nu se trezeau din mahmureală decăt pentru a continua desfrâul și, ignorând stare precară a populației franceze
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cu ceilalți și, cînd am ajuns și eu, n-am mai găsit decît o bucățică de foaie de salată. Avea gust de Jane Eyre. Am ieșit din alee pe strada Hanovra, chiar vizavi de intensitatea luminoasă de la Casino. Pe o marchiză ce dădea spre trotuar, Înconjurate de lumini galbene, se aflau cuvintele FETE, FETE, FETE ȘI TOT CE-I MAI BUN ÎN BOSTON. Dedesubtul marchizei, de fiecare parte a unui ghișeu de bilete din sticlă, se aflau fotografiile alb-negru În mărime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Am ieșit din alee pe strada Hanovra, chiar vizavi de intensitatea luminoasă de la Casino. Pe o marchiză ce dădea spre trotuar, Înconjurate de lumini galbene, se aflau cuvintele FETE, FETE, FETE ȘI TOT CE-I MAI BUN ÎN BOSTON. Dedesubtul marchizei, de fiecare parte a unui ghișeu de bilete din sticlă, se aflau fotografiile alb-negru În mărime naturală a ceea ce, de atunci, am ajuns să identific drept femei frumoase. Nu purtau nici un fel de haine, ci doar pantofi cu toc Înalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
dintr-o cutie muzicală și se insinua printre bucățile de moloz. Era incredibil de tristă, avea acea tristețe plină de nostalgie, care te seacă la inimă, a unui vechi circ aflat În pragul falimentului. Întregul teatru era iluminat și pe marchiza cu lumini albe, În șirul cărora nu lipsea nici măcar un bec, se puteau citi cuvintele URMĂTOAREA MARE AFACERE și, dedesubtul lor, TOATE BILETELE LA JUMĂTATE DE PREȚ. Stăteau Înșirați la ghișeu, pe trei-patru rînduri, iar coada șerpuia dincolo de cîmpul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
o rară ironie și cruzime. Transpus pe scena lui Wilson, acesta devine un joc cu păpuși vii, nu doar prin prisma introducerii în estetica manipulării pe care ne-o oferă cele două personaje între care se derulează dialogul - Valmont și marchiza de Merteuil -, ci și ca viziune scenică: regizorul american impune acea proxemică de o precizie milimetrică, devenită de multă vreme caracteristica fundamentală a montărilor sale, constrângere care, paradoxal, nu îngrădește libertatea de joc a actorilor, ci, dimpotrivă, deschide noi orizonturi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
amenințător al unui animal de pradă. Cei doi sunt urmați de un tânăr cuplu care emană erotism la fiecare pas și traversează scena într-o coregrafie decalată - cei care cunosc textul și-ar putea imagina că e vorba de nepoata marchizei și de rivalul lui Valmont, însă cei doi nu sunt decât proiecții ale protagoniștilor și ale rolurilor pe care aceștia și le vor asuma pe rând. În sfârșit, a cincea apariție este aceea a unui bătrân senil lecturând o carte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
se ascunde în spatele cortinei: un spațiu de joc larg, aflat sub semnul unei geometrii riguroase, traversat pe diagonală de o perdea semitransparentă. Aceasta din urmă va servi drept instrument în realizarea efectului de oglindă vizat de regizor - de o parte marchiza de Merteuil și Valmont, de cealaltă, ca reflexie mută a acestora, cuplul cel tânăr - până când cele două perimetre astfel delimitate vor începe să se confunde, la fel și rolurile, iar lumina va rămâne singurul element ordonator în acest teribil joc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
aminte de scena aceea din copilărie, de casa aceea ciudată, de copiii cu sute de jucării. Era cântecul zdrăngănit, într-o gamă orientală, al mandarinului de celuloid. Sunetul venea de la o fereastră deschisă, aflată pe colțul unei case, deasupra unei marchize cu geamuri multicolore. Pe marchiză, în lumina incertă a amurgului, am văzut o pisică auriu-portocalie, ghemuită, privind speriată înspre interiorul camerei. De acolo, când cântecul păpușii s-a oprit, se auzi o voce de fată, cu un timbru cam spart
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
copilărie, de casa aceea ciudată, de copiii cu sute de jucării. Era cântecul zdrăngănit, într-o gamă orientală, al mandarinului de celuloid. Sunetul venea de la o fereastră deschisă, aflată pe colțul unei case, deasupra unei marchize cu geamuri multicolore. Pe marchiză, în lumina incertă a amurgului, am văzut o pisică auriu-portocalie, ghemuită, privind speriată înspre interiorul camerei. De acolo, când cântecul păpușii s-a oprit, se auzi o voce de fată, cu un timbru cam spart, strigînd: "Zît, nerușinato! Pleacă de-
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pe fața rotundă, cu fălcuțe frumos rotunjite, doi ochi gălbui. Nu am reținut decât vag, în trecere, această mutriță aristocratică și mi-am continuat plimbarea până s-a înnoptat. După aceea, de câte ori treceam pe-acolo, priveam spre fereastra de deasupra marchizei, dar în jumătate de an nu am mai văzut decât, de câteva ori, o femeie bătrână. Prin altă fereastră, mult mai mare, de la stradă, puteam vedea un glob pământesc, mobile foarte pretențioase și probabil prețioase și un mare policandru cu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
îmi pomenea de Frau Else de la Kindergarten și de grupul de copii care se formase pe strada lor, despre relațiile amoroase dintre Fofo și Micheline, dintre Ilieș și Simina. Abia când am ajuns în fața casei ei, casa aceea masivă, cu marchiză și salcie în curticică, de pe strada Venerei, am făcut legătura dintre Gina și fata pe care-o văzusem odată, seara, la geamul cu draperii de deasupra marchizei. I-am spus, iar ea mi-a răspuns cu un aer revoltat că
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și Simina. Abia când am ajuns în fața casei ei, casa aceea masivă, cu marchiză și salcie în curticică, de pe strada Venerei, am făcut legătura dintre Gina și fata pe care-o văzusem odată, seara, la geamul cu draperii de deasupra marchizei. I-am spus, iar ea mi-a răspuns cu un aer revoltat că nenorocitele de pisici obișnuiesc să vină și să facă pipi exact pe vitraliul marchizei. Era silită să poarte un permanent război cu ele. Apoi m-a poftit
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
fata pe care-o văzusem odată, seara, la geamul cu draperii de deasupra marchizei. I-am spus, iar ea mi-a răspuns cu un aer revoltat că nenorocitele de pisici obișnuiesc să vină și să facă pipi exact pe vitraliul marchizei. Era silită să poarte un permanent război cu ele. Apoi m-a poftit să beau o cafea, "ca să ne mai încălzim nițel", lucru care m-a surprins. Am intrat totuși pe poarta masivă, cu o clanță uriașă de fier modelat
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
trase mâinile pline de praf peste tricoul galben care-i acoperea sânii. Merse la fereastră. Strada Venerei lucea stins, cu pietrele din caldarâm aruncând scântei purpurii, sub un amurg greu de toamnă. Salcia, cu o creangă foarte lungă, ajungând până la marchiză, vibra în adierile ușoare de vânt. La întretăierea a două crengi picotea o pisică portocalie vârstată cu un ruginiu întunecat. Lăsă geamul deschis, dar trase draperiile de damasc stacojiu. În cameră se lăsă o semiumbră roșiatică. O rază de lumină
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
neprevăzut de caldă, de la sfârșitul lui februarie, când Stănică, după prealabile examene, intră in curtea indicată. Fu cam încurcat de numărul mare de intrări, întrucît de o parte și alta a curții se întindeau apartamentele joase, cu câte o mică marchiză. Călare pe o scară, un om gras, ras, tânăr, cu chivără de hârtie în cap și cu halat medical pe el alterna fluierul cu vocalizările și se extazia înaintea propriei opere, care consta din aplicarea cu ajutorul unui șablon, confecționat, precât
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]