1,101 matches
-
doi au conspirat și au plănuit o lovitură de stat, ce viza scoaterea lui Richelieu de pe scena politică, contând în planurile lor pe sprijinul Spaniei. Regele a aflat despre această conspirație, și fără multe regrete l-a condamnat pe tânărul marchiz la moarte. Pe 12 septembrie 1642, Cinq Mars avea să ia drumul eșafodului: „fostul arbitru al eleganței își regăsise cochetăria pentru ultima sa paradă. A îmbrăcat un costum de postav maro, acoperit cu dantele mari aurite, pantofi de mătase verde
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
nici fără de el“. Un alt contemporan, François al VI-lea, duce de La Rochefoucauld, prinț de Marcillac, susținea că regele„a dus jugul cu greu“„,l-a urât pe Richelieu“ și că„niciodată nu a încetat să se supună voinței cardinalului“. Marchizul de Montglat dă dovadă de superficialitate și părtinire atunci când susține în lucrările sale memorialistice că Ludovic, deși le-a asigurat pe rudele cardinalului decedat de toata compasiunea sa„,a fost foarte bucuros că a scăpat de el.“ Desigur, Montglat este
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
continui să arăți interesul de care l ai avut până acum pentru treburile statului; a doua favoare este ca din dragoste pentru mine să-l iubești pe cardinalul Richelieu.“ La moartea cardinalului, Ludovic al XIII-lea a trimis o scrisoare marchizului de Fontenay, care este o dovadă în plus a admirației și atașamentului pentru cardinal: „M. marchiz de Fontenay. Așa cum toată lumea cunoaște serviciile importante pe care mi le-a făcut vărul meu, cardinalul duce de Richelieu, și multele avantaje pe care
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
favoare este ca din dragoste pentru mine să-l iubești pe cardinalul Richelieu.“ La moartea cardinalului, Ludovic al XIII-lea a trimis o scrisoare marchizului de Fontenay, care este o dovadă în plus a admirației și atașamentului pentru cardinal: „M. marchiz de Fontenay. Așa cum toată lumea cunoaște serviciile importante pe care mi le-a făcut vărul meu, cardinalul duce de Richelieu, și multele avantaje pe care, cu binecuvântarea lui Dumnezeu, le-am primit datorită sfaturilor sale, nimeni nu se poate îndoi de
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
găsi un punct comun cu Henric al XIV-lea. Ludovic al XIII-lea era înclinat spre aventuri atât cu femeile, cât și cu bărbații: de la ducele de Luynes la Maria d‘Hautefort și la Louise de la Fayette, trecând apoi la Marchizul de Cinq Mars, dublată de o așa zisă pioșenie de fațadă. Aducem aici ca argumente descrierea evoluției relației cu Cinq Mars, realizată de istoricul literar Philippe Erlanger în lucrarea sa intitulată Le mignon du roi„cadourile se succedau conversațiilor, iar
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
-lea a avut șansa de a crește într-un mediu armonios familial. Beneficiind de dragostea necondiționată și care nu poate fi pusă la îndoială a mamei sale, regina Ana, protejat de nașul său Mazarin, și avându-l ca tutore pe Marchizul de Villeroy, Ludovic creștea sub ochii atenți ai credinciosului său valet La Porte. La Porte a lăsat istoriei o serie de adnotări și memorii care sunt folositoare pentru a putea realiza un tablou al copilăriei lui Ludovic și al evenimentelor
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
1640 a devenit și guvernanta fratelui său. Imediat după moartea lui Ludovic al XIII lea, a fost înlocuită de marchiza de Senecey, o fostă doamnă de onoare din suita reginei Ana. În martie 1646, regina mamă l-a numit pe marchizul de Villeroy în funcția de supraveghetor al regelui, iar Mazarin a devenit„Surintendant au gouvernment et la conduite de la personne du roi et de celle de M. le duc d'Anjou“. Tutorele lui Ludovic al XIV-lea era un doctor
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
dezlănțuite pe băiat. Este adevărat că regina părăsise capitala de două ori, împreună cu copiii, din cauza protestatarilor ce nu mai puteau fi controlați, însă de fiecare dată a revenit în oraș. Un episod special a fost descris în memoriile apocrife ale marchizului Saint-André Montbrun, intitulate Memoires... enrichis de figures, care a fost publicată la Amsterdam, în anul 1701. Conform relatărilor, a treia oară, în februarie 1651, când au început să circule din nou o serie de zvonuri privind o eventuală fugă a
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
Nationale Franceze, sub numărul de înregistrare 20345. Textul a fost redat de mai mulți istorici contemporani, iar noi l-am preluat din lucrarea Martin's History of France. Autorul scrisorii este un medic obscur, pe nume Blois, care se adresează marchizului de Sourdis:„Monseniore, sunt sigur că în cei 32 de ani cât am practicat medicina în această provicincie și în acest oraș, nu am văzut nimic comparabil cu paragina care domnește, nu numai în Blois, unde se găsesc patru mii
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
de Genova Spaniei a fost aspru pedepsit de Ludovic: orașul a fost asediat, iar după capitulare dogele Genovei a fost umilit, trebuind să prezinte scuze oficiale lui Ludovic. O altă dovadă de diplomație a fost comentată în lucrarea apocrifă a marchizului Charles Auguste la Faré: Mémoires et réflexions sur les principaux événements du règne de Louis XIV sur le caractère de ceux qui y ont eu la principale part (1644-1712), Rotterdam, 1716. în această lucrare este descris mesajul regelui Franței către
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
povestirii. Același dialog este prezent și în cazul memoriilor secrete ale prințesei palatine. Lucrarea, intitulată Secret Memoirs of the Court of Louis XIV de Charlotte-Elisabeth, duchesse d'Orléans a fost publicată la Londra în anul, 1895, după manuscrisul original:„El [Marchizul] a sosit sâmbătă dimineață, arătând foarte bine și purtând o [haină albastră brodată cu aur și argint] în stilul celor purtate în 1663. Intrând în camera regelui, a îngenunchiat... Regele i-a spus că nu l-a chemat atâta vreme
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
a dat a fost evidențiat cu această ocazie. După această primă discuție, regele a solicitat ca Monsieur le Dauphin [ fiul cel mai mare al regelui] să fie chemat, și l-a prezentat [pe fiul său] ca pe un tânăr curtean [marchizului]. Domnul de Vardes l-a recunoscut și a făcut o plecăciune. Regele i-a spus râzând: «Vardes, ce lucru prostesc ai făcut, știi foarte bine că nu faci plecăciuni nimănui în prezența mea». Domnul de Vardes a răspuns pe același
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
în final regele; și toată lumea care era în cameră a izbucnit în râs.“ Ludovic avea simțul umorului și uneori accepta să încalce eticheta, cu condiția ca întâmplarea și circumstanțele în care se produceau acest lucru să fie amuzante. Este cazul marchizului Antoine Gaston de Roquelaure, care a relatat întâmplarea în memoriile sale apocrife, dar care a fost repovestită și în lucrarea ducesei d'Orlèans: „într-o zi, înainte ca Roquelaure să fie făcut duce, era afară când a început o ploaie
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
Mazarin a fost acuzat de homosexualitate. În acele timpuri numele alternativ al acestei deviații sexuale era„viciul italian“. Tot Primi Visconti, relatează cu indignare cum, ajungând în Franța, părerea unanimă a locuitorilor acestei țări era că toți italienii sunt homosexuali:„Marchizul de La Vallière a vorbit cu mine despre acest subiect. Însă, într-o zi, m-a abordat într-un mod diferit, atunci când m-a invitat în camera sa. Apropiindu-se mult de mine, mi-a spus: « Domnule, preoții o fac în
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
de pe corp; pe scurt, am scăpat cu mare greutate. I-am spus istoria abatelui de Carretto. Mi-a răspuns că trebuie să arătam compasiune, deoarece oamenii se nasc cu această înclinație, la fel cum poeții se nasc cu simțul rimei. Marchizul a murit la scurt timp de o boală a anusului, boală care, în acea perioadă, era foarte răspândită.“ Prin urmare, pamfletele apocrife care înfierau relația dintre cardinal și Regină nu erau justificate. Indiferent de realitate, Ana și Mazarin au păstrat
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
măsură preferința socială generală decât mult mai cunoscutele reguli majoritară și pluralitară. Jean Charles de Borda (1733-1799) a dezvoltat această regulă de vot plecând de la o situație reală: prezența preferințelor ciclice în cadrul alegerilor din interiorul Academiei Franceze de Științe. Împreună cu marchizul de Condorcet, Borda a inițiat celebra dezbatere din interiorul Academiei Franceze de Științe între moderniști (susținătorii lui Condorcet) și apărătorii puterii absolute (Borda), privind modul în care diferite reguli de vot pot da câștigători diferiți. Răspunsul lui J.C. Borda la
Un experiment privind regulile de vot la alegerile locale din Chişinău – Republica Moldova. In: Competenţa politică în România by Andrei Vlăducu, Dinu Guţu () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1575]
-
împotriva inamicilor lor (regatul lui Antioh și regatul Macedoniei)26. Descoperirea statuii 27 de către Charles Champoiseau, viceconsul al Franței, în 1863 în timpul unei misiuni de explorare a ruinelor sanctuarului din insula Samotrache este consemnată chiar de către acesta în scrisoarea adresată marchizului de Moustier, scrisoare prin care îi solicită ajutorul în transportarea ei. Configurația actuală este rezultatul a numeroase restaurări, dintre care cea mai recentă se petrece între 1932-193428. Descrierea ekphrastică este inserată în povestirea pe care Vasi i-o relatează lui
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
muzeului Luvru, http://www.louvre.fr/oeuvre-notices/victoire-de-samothrace?selecti on=2421 accesat la 21.09.2013. 27 Marianne Hamiaux, La victoire de Samothrace: découverte et restauration, Journal des savants, 2001, p. 155. Cercetătoarea citează, aici, scrisoarea lui Charles Champoiseau adresată marchizului de Moustier, scrisoare ce constituie prima mărturie a descoperirii statuii și în care acesta descrie statuia ca fiind fără cap și fără brațe. 28 Idem, p. 207. 29 Idem, p. 171. 30 " Pentru un bricoleur ca mine, era o nimica
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
ca scop scoaterea în evidență a sentimentului de neașteptare. Combinarea de imagini incompatibile duce la anihilarea particulelor și a antiparticulelor acompaniate de eliberarea de energie. Acest trop este adesea întâlnit în cadrul culturii de carnaval și în satiră. În cadrul operei literare, Marchizul de Sade joacă un rol principal în folosirea oximoronului pentru oferirea unor imagini neutre dar cu efect. Dar oximoronul este prezent și în pictură, de exemplu în F. Goya - Bătrânele sau timpul unde sentimentul exprimat este ironia satirică. Apoi, parafraza
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
de primul-ministru Churchill în august 1941, explicând politicile naționale ale Statelor Unite și ale Marii Britanii referitor la organizarea postbelică a lumii; includea principiile autodeterminării naționale, al opoziției față de agresiune și al accesului egal la comerț și materii prime. Castlereagh, Robert Steward, marchiz de Londonderry, viconte - 1769-1822. Om politic britanic, membru al partidului Tory; ministru de Război (1805, 1807-1809); ministru de Externe (1811-1822). Cato (cel Bătrân) - 234-149 î.Hr. Om politic roman, dușman implacabil al Cartaginei; influența sa a contribuit la izbucnirea celui de-
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
1658-1743. Filosof social francez. În Project of Perpetual Peace (1713) a susținut o curte internațională de arbitraj, renunțarea la război și o ligă de state creștine, legate împreună într-o alianță eternă pentru securitate reciprocă. Salisbury, Robert Arthur Talbot Gascoyne-Cecil, marchiz de - 1830-1903. Ministru de Externe britanic sub Disraeli (1878-1880); prim-ministru (1885, 1886-1892, 1895-1902). SALT - Tratatul de Limitare a Armelor Strategice Ofensive între Statele Unite și Uniunea Sovietică. Sfântul Imperiu Roman - 962-1806. Entitate politică vest-europeană pretinzând a fi succesoarea Imperiului Roman
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
de drept comun, În timp ce extrădarea era regula pentru infracțiunile politice. Revocarea edictului de la Nantes, În 1685, a inaugurat tradiția modernă a azilului În Europa, obligând 250000 de protestanți francezi (hughenoți) să-și părăsească patria. Noua politică l-a determinat pe marchizul de Brandenburg să adopte edictul de la Postdam, prin care hughenoții primeau autorizația de a se stabili pe teritoriile sale. După Revoluția de la 1789, refugiații politici au devenit mai numeroși decât cei care fugeau din calea persecuțiilor religioase. La ora actuală
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
ale ororii, cărora Tanning le-a rezervat, de data aceasta, plasticitate verbală. Un hibrid între suprarelismul vizual al artistei și expresia lui literară, Abisul este integrabil marii paradigme a avangardelor istorice ca replică și ecou a unor efecte venind de la Marchizul de Sade și Lewis Carroll. Destina e o femme-enfant8 periculoasă, mai curajoasă și matură decât Alice, căreia Dorothea Tanning îi conferă atributele unei puteri coagulate din contrastele deșertului. Născută sub un semn potrivnic, străină într-o casă a umbrelor, Destina
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
nuanțări, interpretări, reluări și cristalizări ale gândului. Distincția cu care operează Kurt Besser este importantă și revelatoare. Ea poate fi verificată, în cazul francezilor, prin apelul la textele apoftegmatice "închise" lăsate posterității de Blaise Pascal, Nicolas-Sebastien Chamfort, Luc de Clapiers, marchiz de Vauvenargues, Victor Hugo și de mulți alții. Forma "deschisă" a cugetării de tip aforistic poate fi exemplificată cu texte selectate din operele unor scriitori ca Gottfried August Bürger, Joseph von Eichendorff, Novalis, Georg Büchner și, bineînțeles, ale marilor filozofi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
-lea, nu există asociații profesionale ghilde care să impună puterea comercianților și să smulgă suveranului privilegii și libertăți. Aici există așa-numitele consorterie pe bază de descendență, altfel spus o aristocrație funciară căreia suveranul sau episcopul i-au delegat autoritatea marchizi, viconți, vice-dominici, avocați care, cu ajutorul propriei lor clientele și al funcționarilor episcopali raliați cauzei lor, își impun privilegiul imunității juridice și administrative, punct de plecare al unei autonomii care așează efectiv orașul în afara sferei de influență a agenților suveranului. Aceasta
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]