5,147 matches
-
școlarii îi închină ode, prilej pentru viitorul scriitor să obțină o primă recunoaștere: diplomă pentru harul cu care a știut să acumuleze rime - mistral, sentimental, Senegal, general, animal... Succesul îl îndeamnă să viseze: el, combatant rănit de moarte, răsplătit de Mareșal cu delicioase prăjiturele. Efectul: „Dimineață m-am trezit obosit, dar comunist.” Ca atare, da la o parte poveștile auzite acasă despre Isus, infern și paradis: „...s-o lăsăm baltă, ce gogoși...” Totuși, inca ezitant, poartă la el o iconița. „O
Isus și Tito by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5511_a_6836]
-
un caiet de școală, la căldurica, și n-o arăt la nimeni. Prietenul meu Pips nici nu-l cunoaște pe Isus. Odată mi-a zis: «De-ar fi măcar fotbalist...» Acasă, ecumenism inegal: „...în afară de Isus, avem un mare potrtret al Mareșalului în salon, si pe urma un altul în bucătărie, mai mic ce-i drept, dar totuși mare.” În familie, opțiunile ideologice sunt tranșante: „Și încetul cu încetul, în casa noastră, ca în lumea adevărată, s-au creat două blocuri. Tata
Isus și Tito by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5511_a_6836]
-
meu și cu mine suntem comuniști și restul familiei, catolici.” Deși a ales, copilul se confruntă cu dileme: „...o luptă foarte strânsă și o decizie greu de luat pentru mine. Deliciosul purcel de lapte la Crăciun sau parada de la aniversarea Mareșalului nostru? Grozavele prăjituri de Paști ale bunicii, pe de o parte, de cealaltă sărbătoarea republicii iugoslave, când se cântă cântecele revoluționare în jurul focului? Tartinele cu miere ale Mamei când recit «Te slăvesc Fecioara» sau frumoasă cravată primită când am devenit
Isus și Tito by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5511_a_6836]
-
dar datorită Unchiului meu le văd un pic mai clar. Când mănânci bine, e catolicism. Și dacă n-ai nimic de mâncare, dar cânți și dansezi, e comunism.” Părinții vorbesc tot timpul despre El, numai că pentru tata El este Mareșalul, în timp ce pentru mama e Isus. Nepărtinitor, copilul îi iubește pe amândoi. E prin urmare vremea întrebărilor nevinovate, a ipocriziei și oportunismului copilăresc, a dilemelor rezolvate ingenios. Intoleranță religioasă e necunoscută. Reprezentanții celor trei biserici, preotul, popa și imamul sunt invocați
Isus și Tito by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5511_a_6836]
-
un tip numit Mark Twain.” Altfel stau lucrurile cu Tito. Anual se fac excursii în satul lui. Sculați în zori, inca buimaci, copiii cântă, dând asigurări: „Chiar dacă ascultăm muzică rock și suntem tineri, puteti conta pe noi, tovarășe Tito.” Casă mareșalului e mare, frumoasa, bine mirositoare. În încăperea centrală, se vede „leagănul în care dormea când era bebeluș”. Nedumerit, insă precaut, copilul se ferește să pună întrebarea: „...când era puști, Mareșalul nostru era sărac, cum se face că e atât de
Isus și Tito by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5511_a_6836]
-
și suntem tineri, puteti conta pe noi, tovarășe Tito.” Casă mareșalului e mare, frumoasa, bine mirositoare. În încăperea centrală, se vede „leagănul în care dormea când era bebeluș”. Nedumerit, insă precaut, copilul se ferește să pună întrebarea: „...când era puști, Mareșalul nostru era sărac, cum se face că e atât de mare și frumoasă casa lui ?” Acum, ce-i drept, Mareșalul nu mai e sărac. Își are propriul tren, Trenul Albastru, 16 pekinezi, un mare vapor alb, Pescărușul, o insulă și
Isus și Tito by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5511_a_6836]
-
vede „leagănul în care dormea când era bebeluș”. Nedumerit, insă precaut, copilul se ferește să pună întrebarea: „...când era puști, Mareșalul nostru era sărac, cum se face că e atât de mare și frumoasă casa lui ?” Acum, ce-i drept, Mareșalul nu mai e sărac. Își are propriul tren, Trenul Albastru, 16 pekinezi, un mare vapor alb, Pescărușul, o insulă și un castel la Belgrad. Diplomatic, învățătorul relativizează. Nu are o casă adevărată Mareșalul. Nici n-ar avea nevoie: el e
Isus și Tito by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5511_a_6836]
-
frumoasă casa lui ?” Acum, ce-i drept, Mareșalul nu mai e sărac. Își are propriul tren, Trenul Albastru, 16 pekinezi, un mare vapor alb, Pescărușul, o insulă și un castel la Belgrad. Diplomatic, învățătorul relativizează. Nu are o casă adevărată Mareșalul. Nici n-ar avea nevoie: el e în inimile tuturor. „Mareșalul locuiește peste tot, putin pe la noi, putin în alte părți.” Când se anunță că Trenul Albastru va trece prin gară, mobilizarea e masivă: „...uzinele și școlile se întrerup, magazinele
Isus și Tito by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5511_a_6836]
-
sărac. Își are propriul tren, Trenul Albastru, 16 pekinezi, un mare vapor alb, Pescărușul, o insulă și un castel la Belgrad. Diplomatic, învățătorul relativizează. Nu are o casă adevărată Mareșalul. Nici n-ar avea nevoie: el e în inimile tuturor. „Mareșalul locuiește peste tot, putin pe la noi, putin în alte părți.” Când se anunță că Trenul Albastru va trece prin gară, mobilizarea e masivă: „...uzinele și școlile se întrerup, magazinele se închid; se scot drapele și banderole. Primarul înaltă pentru orice
Isus și Tito by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5511_a_6836]
-
părți.” Când se anunță că Trenul Albastru va trece prin gară, mobilizarea e masivă: „...uzinele și școlile se întrerup, magazinele se închid; se scot drapele și banderole. Primarul înaltă pentru orice eventualitate o tribuna cu un mare portret galben al Mareșalului și frumoasă noastră stea roșie. Orchestră pompierilor cântă marșuri, iar noi, pionierii, purtăm buchete pentru el și pentru tovarășa Jovanka...” Dar, decepție, trenul nu oprește niciodată. Copiii își strâng drapelele și se întorc tăcuți acasă, iar mama se alege cu
Isus și Tito by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5511_a_6836]
-
marșuri, iar noi, pionierii, purtăm buchete pentru el și pentru tovarășa Jovanka...” Dar, decepție, trenul nu oprește niciodată. Copiii își strâng drapelele și se întorc tăcuți acasă, iar mama se alege cu un superb buchet de flori. Cu ocazia aniversării Mareșalului, a celui care veghează asupra tuturor și a orice - casă, școala, echipa de fotbal -, se organizează pe stadioane fastuoase manifestații, cu dansuri și cântece de partizani: „Este Crăciunul nostru comunist, se sărbătorește nașterea unui copil sărac care, ajuns mare, a
Isus și Tito by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5511_a_6836]
-
ca să vadă un bun și însuflețitor film de război. Astfel, când, vai, Iugoslavia e învinsă la fotbal de Germania, eroul nostru își poate spune: „...am pierdut noi meciul dar, barem, am câștigat Al Doilea Război Mondial.” Când se află că Mareșalul e bolnav și chiar moare, vestea cade că un trăsnet. Televiziunea își intra în rol: biografie romanțata, telegrame, filme, cântece revoluționare, muzică clasică... Marele decedat este expus într-o sală faraonica numită Casă Florilor, nu înainte că Trenul Albastru să
Isus și Tito by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5511_a_6836]
-
pe rupte. Nu din bibliotecă locului, unde nu găsește decât Tito în India, Tito cu prietenii africani, Tito și Brejnev la o partidă de vânătoare, Tito la operă și tot așa. „Virusul e însă eliminat. Sunt imunizat pe viață împotriva Mareșalului.” În ceea ce-l privește pe Isus, păstrează iconița numai pentru că e un cadou de la mama lui. Se roaga însă în fiecare seară „zeului Vișnu, Fecioarei Maria, tovarășului Brejnev și lui Hemingway să nu fie război. Măcar în timpul serviciului meu militar
Isus și Tito by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5511_a_6836]
-
cu biserică ortodoxă, cu cafeaua turcească la nisip și romul făcut aici, cu acel locum cu alune, dar și cu baclavaua, pelteaua, șerbeturile, dulcețurile de smochine, sugiucurile, cu covoarele turcești atât de fin lucrate, cu țigaretele produse tot aici, Regale, Mareșal, Naționale, Smyrna, Virginia, Cabinet (aceasta era marca preferată de Casa Regală Britanică), dar și cu ciubucele, narghilelele, papucii și brățările sale, cu castanele brumării, și migdalele, și măceșele, și oleandrii, și chiparoșii, și crizantemele sale, cu smochinii săi. Despre Ada-Kaleh
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3437_a_4762]
-
din anul 1995), Colette Axentie a evocat frământatul destin al familiei sale. Mi-a istorisit și mie de multe ori despre prietenia care lega pe părinții ei de Ion Antonescu și de soția lui, despre vizitele familiei Mareș la vila mareșalului de la Predeal. Această prietenie explică, de altfel, în bună măsură funcția ministerială pe care Nicolae Mareș a deținut-o în guvernul din toamna anului 1940. Potrivit mărturiei fiicei sale, în casa lui de lângă Cișmigiu s-ar fi întâlnit prima oară
Scrisori de la Mihail Jora și de la soția sa by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Memoirs/9257_a_10582]
-
și acad. Dimitrie Gusti. El însuși, ca asistent al lui Gusti, cultiva „spiritul american”. Dr. D.Bagdasar a stabilit relații amicale - spunea acad. Kreindler - cu academicienii C.I.Parhon și Daniel Danielopolu, cu alți universitari, autori ai Memoriului intelectualilor români adresat mareșalului I.Antonescu, în care se cerea ieșirea României din alianța cu Germania și alăturarea de URSS, SUA și Anglia. În anul 1943, reputatul neurochirurg acceptă propunerea liderului PCdR Constantin Agiu să facă cerere de adeziune la PCR. Acest moment din
George Ivașcu, cronicar de război, la ziarul „Vremea“ (1941-1944) (continuare din numărul anterior al revistei) by Pavel Țugui () [Corola-journal/Journalistic/3671_a_4996]
-
număr al revistei „Vremea” - 765 din 6 septembrie 1944 - apare articolul de fond După zece zile, semnat G.Ivașcu: „În sfârșit acesta a fost strigătul de ușurare care a izbucnit din pieptul fiecărui bun român, la auzul știrii că «dictatura mareșalului Antonescu a luat sfârșit».” Lectura critică a presei românești din anii celui de Al Doilea Război Mondial - ianuarie 1941-septembrie 1944 - atestă o constatare de netăgăduit: revista „Vremea” a publicat, sub pseudonimele lui George Ivașcu, cele mai complete și bine informate
George Ivașcu, cronicar de război, la ziarul „Vremea“ (1941-1944) (continuare din numărul anterior al revistei) by Pavel Țugui () [Corola-journal/Journalistic/3671_a_4996]
-
în Franța ne-au vizitat recent: Joël Dicker și Jérôme Ferrari sînt laureații Premiilor Goncourt des Lycéens (înființat în 1987) și Goncourt. Invitîndui, Franța speră ca, prin intermediul lor, să-și coase la loc, pe vechea-i și glorioasai uniformă de mareșal al marii culturi, blazonul literar care începe să atîrne în ultima vreme. Dicker, cu Adevărul despre cazul Harry Quebert și Ferrari, cu Predica despre căderea Romei (ambele traduse la Editura Trei, 2013, de Ana Antonescu și, respectiv, Tania Radu) au
Florence Noiville: „La Le Monde des livres, avem timp, avem buget“ by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/3563_a_4888]
-
restul României. Apoi, alte condiții au fost în orașele în care au avut loc pogromuri în perioada 1940- 1941: Dorohoi (august 1940), București (ianuarie 1941), Iași (iunie-iulie 1941) și Odessa (octombrie 1941). Totuși, a susține (cum fac unii istorici) că mareșalul Antonescu i-ar fi salvat pe evreii din România este absurd. Este ca și cum am spune că un om care a omorât („doar”) patru evrei din zece i-ar fi salvat pe ceilalți șase. Un dictator care omoară două sute de mii
De ce sunt evreii din România altfel by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/3510_a_4835]
-
a meritelor lor. Pentru regimul comunist, Holocaustul a fost un subiect tabu. Se mai vorbea doar de genocidul evreilor din Nord-Vestul Transilvaniei, pentru a da o copită „pretinilor” din Ungaria frățească. Pentru național comunismul românesc (în anii ’70- ’80, când mareșalul Antonescu și parțial legionarii erau reabilitați), a recunoaște că au fost mulți români care i-au scăpat pe evrei de la moarte era un mod implicit de a recunoaște că viața evreilor din România a fost în pericol. Astăzi, au mai
De ce sunt evreii din România altfel by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/3510_a_4835]
-
ne-a ”învățat” că regele Mihai I ”a trădat” România când a semnat abdicarea pe o hârtie acoperită de umbra pistolului ținut de Petru Groza, în 1947. În interviul difuzat de B1 în iunie 2011, același Băsescu spunea că nu mareșalul Ion Antonescu era șeful statului până la 23 august 1944, ci regele Mihai I. ”Asta e când citești cu un singur ochi lecția de istorie”, spune reputatul istoric Zoe Petre despre afirmațiile președintelui. Profesorul universitar de istorie antică ține să sublinieze
Zoe Petre: Băsescu crede că MS Mihai I a fost un rege - jucător by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/35733_a_37058]
-
august 1944, ci regele Mihai I. ”Asta e când citești cu un singur ochi lecția de istorie”, spune reputatul istoric Zoe Petre despre afirmațiile președintelui. Profesorul universitar de istorie antică ține să sublinieze că liderul statului român în 1944 era mareșalul Antonescu, și nu Majestatea Sa. Pentru noi toți și pentru istorie, Antonescu rămâne responsabil de holocaustul împotriva evreilor și țiganilor. Ducerea lor în Transnistria, nu știu ce... Nimeni nu spune că statul român avea un șef de stat atunci. Ăsta [Ion Antonescu
Zoe Petre: Băsescu crede că MS Mihai I a fost un rege - jucător by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/35733_a_37058]
-
chiar împovărătoare, dacă ne gândim că în luna în care s-a hotărât acordarea ei (iunie 1927), diplomatul de mare ținută morală și profesională, cu state vechi în Ministerul Afacerilor Străine și în exterior, Alexandru T. Iacovaky, un apropiat al mareșalului Jozef Pilsudski, era rechemat în Centrala Ministerului, acesta încheind o misiune de excepție. În dosarul său personal de la MAE, nu există nici o mențiune cu privire la vreo decorare a sa, cu toate că informările lui politice, mai ales în planul raporturilor polono-sovietice, a situației
Distincția regală acordată de Ferdinand lui Blaga by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/3806_a_5131]
-
misiune de excepție. În dosarul său personal de la MAE, nu există nici o mențiune cu privire la vreo decorare a sa, cu toate că informările lui politice, mai ales în planul raporturilor polono-sovietice, a situației interne din URSS, care rezultau din convorbirile confidențiale avute cu mareșalul polonez aveau o valoare excepțională. Întâlnim în ele relatate aspecte extrem de importante pentru guvernul român, deoarece se bazau pe telegramele secrete pe care liderul polonez le primea de la misiunea diplomatică poloneză de la Moscova, din cea mai demnă și de încredere
Distincția regală acordată de Ferdinand lui Blaga by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/3806_a_5131]
-
pe care nu am a le judeca, și nu numai că sînt de competența altora, Cracovia a fost ocupată. În trecutul nostru însuși, legăturile cu acest mare centru al evului-mediu, cu morminte regale, la care s-a adaos acela al mareșalului Pilsudski, rege al credinței și al vitejiei, au fost strânse, și pentru aceia că acest eveniment militar are un răsunet adânc în inimile noastre, capabile de a păstra, în ciuda fatalității împrejurărilor, toate vechile și sfintele noastre prietenii. Cracovia nu putea
Nicolae Iorga despre Polonia by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Memoirs/6954_a_8279]