1,082 matches
-
în timp ce velele erau desfășurate. Păcălită de acest lucru, escadra lui Russell a fost îndepărtată și dusă de valul mareic până când au ancorat și ei, acum în afara focului, oferindu-le francezilor un moment de pauză. Navele lui Shovell, înaintea francezilor la maree, ancoraseră și ele, poate prevăzând manevra francezilor sau poate căutând ele însele un moment de pauză; doar "Sandwich" 90 (Red 24) a fost nepregătită și a fost luată pe sus de flux și aruncată prin linia franceză, fiind serios avariată
Bătăliile de la Barfleur și de la La Hougue () [Corola-website/Science/333474_a_334803]
-
explozie în jurul acestei ore, dar toți au crezut că era o navă din flota opusă. Oricare navă ar fi fost implicată, nu a fost fatal deoarece după bătălie toate navele din ambele linii au fost găsite la prezență. La întoarcerea mareei, la lumina lunii, Tourvile dădu ordinul ca flota franceză să își taie cablurile ancorelor și să se lase duse în derivă; aliații au urmat-o pe cât posibil. La 20/30 mai retragerea francezilor a fost încetinită de vânt și maree
Bătăliile de la Barfleur și de la La Hougue () [Corola-website/Science/333474_a_334803]
-
mareei, la lumina lunii, Tourvile dădu ordinul ca flota franceză să își taie cablurile ancorelor și să se lase duse în derivă; aliații au urmat-o pe cât posibil. La 20/30 mai retragerea francezilor a fost încetinită de vânt și maree și de faptul că, datorită preocupărilor de cost a Ministrului Naval francez, multe dintre nave aveau ancore necorespunzătoare pentru a rezista puternicelor valuri mareice din zonă. De asemenea, era și lipsa unui port fortificat la Cherbourg. Probabil că Tourville a
Bătăliile de la Barfleur și de la La Hougue () [Corola-website/Science/333474_a_334803]
-
atacat. Shovell a trebuit să își mute steagul pe "Kent" datorită avariilor navei sale "Royal William", în timp ce avariile navei lui Russell, "Britannia", au încetinit serios divizia acestuia. La 21/31 mai flota franceză era ancorată lângă Capul La Hague împotriva mareei. Contingentul din frunte, 21 nave sub Pannetier, ocolise capul și se afla în Rada Alderney, în timp ce restul, 13 nave cu Tourville și ceilalți amirali, se aflau la Est. De vreme ce vremea se înrăutățea, aceste nave au început să își târască ancorele
Bătăliile de la Barfleur și de la La Hougue () [Corola-website/Science/333474_a_334803]
-
prezente "St Albans" 50, "Grafton" 70, "Burford" 70, "Advice" 50, "Monk" 60, "Ruby" 50 Francezi: 3 nave de linie + auxiliare "Soleil Royal" 104, "Admirable" 90, "Triomphant" 76 Flota lui Tourville de nave avariate grav a fost împinsă de vânt și maree pe coasta peninsulei Cotentin, urmărită de flota engleză a lui Russell. Trei dintre cele mai avariate au fost aruncate pe plaja din Cherbourg, unde au fost atacate și distruse de escadra engleză a vice-amiralului Delaval. Restul de 10 nave franceze
Bătăliile de la Barfleur și de la La Hougue () [Corola-website/Science/333474_a_334803]
-
la 14/24 mai, iar oportunitatea de invazie s-a pierdut chiar dacă nu ar fi avut loc nici o bătălie navală. Din punct de vedere tactic, Tourville a reacționat excelent într-o situație dificilă. El s-a folosit cu măiestrie de maree, mai întâi pentru a-și scoate flota din luptă și mai apoi pentru a fugi, dar cum nu s-a pierdut nici o navă de ambele părți iar bătălia s-a încheiat cu trecerea lui Russell la urmărire, Bătălia de la Barfleur
Bătăliile de la Barfleur și de la La Hougue () [Corola-website/Science/333474_a_334803]
-
mai degrabă de diferențe de salinitate și de temperatură decât de vânturi. Prototipul acestui tip de mare este Marea Mediterană. Mările interioare sunt adesea mări mediteraneene, mările complet închise numindu-se mări închise. Suprafețele lor relativ mici împiedică dezvoltarea substanțială a mareelor. Slaba lor legătură cu oceanele determină mari variații de salinitate de la o mare mediteraneană la alta. Astfel, există mări mediteraneene cu salinitate ridicată sau scăzută în funcție de aportul de apă dulce și de gradul de evaporare al mării. Dacă aportul în
Mare mediteraneană () [Corola-website/Science/322411_a_323740]
-
(1980) (titlu original "Sundiver") este un roman science fiction scris de David Brin. Este prima carte din trilogia Elitelor și a fost urmată în 1983 de romanul câștigător al premiilor Hugo și Nebula "Maree stelară". Jacob Demwa se reface după tragedia în care a salvat de la distrugere liftul spațial, dar și-a pierdut soția. El este contactat de un prieten extraterestru, Kantenul Fagin, care îl invită să se alăture unui proiect dedicat explorării cromosferei
Exploratorii Soarelui () [Corola-website/Science/331021_a_332350]
-
cea mai mare parte din lungimea sa. Partea inferioară a lui este sfântă pentru hinduși. Fluviul este predispus la inundații catastrofale în primăvară, când se topesc zăpezile Himalayei. Este, de asemenea, unul dintre puținele fluvii din lume unde se manifestă mareea. Tsangpo Yarlung izvorăște din ghețarul Jima Yangzong lângă Muntele Kailash în Himalaya de nord. El curge apoi spre est pentru aproximativ 1700 km la o altitudine medie de 4.000 de metri, și este astfel fluviul situat la cea mai
Brahmaputra () [Corola-website/Science/320898_a_322227]
-
1942. Portul St Nazaire avea un bazin exterior cunoacut ca Avant Port, format din două diguri, care înaintau în apele Atlanticului. De aici se înainta spre ecluza care controlau nivelul apelor din "Bassin de St Nazaire", care rămânea neafectat de maree. În spatele acestui bazin se afla un doc interior mai mare numit "Bassin de Penhoët", în care puteau intra vase de până la 10.000 t. Exista de asemenea o intrare mai vechie în "Bassin de St Nazaire", afalt la nord-vest de
Raidul de la St Nazaire () [Corola-website/Science/333953_a_335282]
-
produce aburi care învârt turbinele pentru a produce electricitate. Deșeurile sunt foarte radioactive și trebuie izolate timp de mii de ani. Producătorii importanți sunt SUA,Franta Europa de Vest și Japonia. "Energiile alternative" folosesc puterea inerentă a unor surse naturale ca vântul, mareele, soarele. Unele sunt epuizabile, altele regenerabile. Forța "apei în cădere" pune în mișcare turbinele care produc electricitate. Apa este adunată într-un lac de acumulare și canalizează printr-un baraj. Condițiile pentru energie hidroelectrică este un curent puternic și rapid
Sursă de energie () [Corola-website/Science/311780_a_313109]
-
o înălțime semnificativă de la care sa cadă apa. E o sursă inepuizabilă, dar barajele au o viață limitată. Principalii utilizatori sunt Norvegia și Brazilia, unde hidroenergia depășește 90% din consumul de energie electrică, SUA, Canada, China și Rusia. Pentru ca puterea "mareelor" sa genereze electricitate, e necesară o diferență minimă de 8 m între flux și reflux și de un golf îngust sau estuar care sa maximizeze forța apei. Curentul puternic al mareelor pune în mișcare turbinele montane într-un baraj ridicat
Sursă de energie () [Corola-website/Science/311780_a_313109]
-
energie electrică, SUA, Canada, China și Rusia. Pentru ca puterea "mareelor" sa genereze electricitate, e necesară o diferență minimă de 8 m între flux și reflux și de un golf îngust sau estuar care sa maximizeze forța apei. Curentul puternic al mareelor pune în mișcare turbinele montane într-un baraj ridicat de-a curmezișul golfului sau estuarului. Puterea mareelor e inepuizabilă, dar dezechilibrează habitatul estuarului și prea puține coaste oferă condițiile ideale. Cea mai mare centrală bazată pe maree se află pe
Sursă de energie () [Corola-website/Science/311780_a_313109]
-
minimă de 8 m între flux și reflux și de un golf îngust sau estuar care sa maximizeze forța apei. Curentul puternic al mareelor pune în mișcare turbinele montane într-un baraj ridicat de-a curmezișul golfului sau estuarului. Puterea mareelor e inepuizabilă, dar dezechilibrează habitatul estuarului și prea puține coaste oferă condițiile ideale. Cea mai mare centrală bazată pe maree se află pe râul Rance, în Franța, care produce majoritatea energiei consumate în Bretania și alte câteva regiuni. Mai există
Sursă de energie () [Corola-website/Science/311780_a_313109]
-
Curentul puternic al mareelor pune în mișcare turbinele montane într-un baraj ridicat de-a curmezișul golfului sau estuarului. Puterea mareelor e inepuizabilă, dar dezechilibrează habitatul estuarului și prea puține coaste oferă condițiile ideale. Cea mai mare centrală bazată pe maree se află pe râul Rance, în Franța, care produce majoritatea energiei consumate în Bretania și alte câteva regiuni. Mai există și alte uzine experimentale în Canada, Rusia și China. Este nevoie de o sursă naturală de căldură, o cameră magmatică
Sursă de energie () [Corola-website/Science/311780_a_313109]
-
mai persistă ocazional în zonă la sfârșitul verii și toamna devreme, acestea nu au suficientă forță să ajungă până la Washington, în parte, datorită locației interioare a orașului. Cu toate acestea, inundațiile râului Potomac, care sunt cauzate de o combinație între mareele înalte și furtunile puternice, au fost cunoscute pentru pagubele materiale provocate în Georgetown . Cea mai mare temperatură îregistrată vreodată a fost de 106 °F (41 °C), pe 20 iulie 1930 și pe 6 august 1918, iar cea mai scăzută temperatură
Washington, D.C. () [Corola-website/Science/298664_a_299993]
-
nu este considerat ca făcând parte din niciun grup. Are o formă de bumerang de aproximativ 10 km lungime și 3 km lățime și o suprafață de 25 km². Recifele din jur, care închid laguna strâmtă, sunt complet scufundate în timpul mareelor înalte. Aproape de mijlocul lagunei se află singurul uscat care nu este acoperit de ape niciodată - insula Heralds-Beacon. Aceasta este o insulă de nisip de 600 m pe 120 m, cu suprafața de 57.000 mp, cu o altitudine de numai
Insulele Mării de Coral () [Corola-website/Science/320564_a_321893]
-
de corali din lume. Localizarea lor, la intersecția curenților oceanici temperați și tropicali, contribuie la o aglomerare neobișnuit de diversă a speciilor marine. Acești atoli care se află mai mult sub apă decât deasupra ei, care devin uscat numai în timpul mareelor, au fost adăugate teritoriului abia în 1989. Ei sunt situați în zona "Lord Howe Rise" din Marea Tasmaniană care întâlnește Marea de Coral în partea de sud a acesteia. Deja la 23 decembrie 1987, erau protejate ca , cu o suprafață
Insulele Mării de Coral () [Corola-website/Science/320564_a_321893]
-
Baron (n. 30 septembrie 1925, "Mont-sur-Marchienne"/"Charleroi", Belgia; d. 15 septembrie 2004, Bruxelles) a fost un geofizician, geodez, astronom și matematician belgian. Cercetările sale fundamentale asupra mareelor terestre i-au creat renumele internațional de "„tată al mareelor terestre”". A fost ales membru de onoare al Academiei Române. s-a născut la data de 30 septembrie 1925 în localitatea "Mont-sur-Marchienne"/"Charleroi" din Belgia. A studiat matematica la "Universitatea Liberă
Paul Melchior () [Corola-website/Science/307396_a_308725]
-
Baron (n. 30 septembrie 1925, "Mont-sur-Marchienne"/"Charleroi", Belgia; d. 15 septembrie 2004, Bruxelles) a fost un geofizician, geodez, astronom și matematician belgian. Cercetările sale fundamentale asupra mareelor terestre i-au creat renumele internațional de "„tată al mareelor terestre”". A fost ales membru de onoare al Academiei Române. s-a născut la data de 30 septembrie 1925 în localitatea "Mont-sur-Marchienne"/"Charleroi" din Belgia. A studiat matematica la "Universitatea Liberă din Bruxelles", care i-a conferit și titlul de doctor
Paul Melchior () [Corola-website/Science/307396_a_308725]
-
director de onoare. Observațiile astronomice efectuate cu "Marele Cerc Meridian Askania" (1950-1957) au dus la publicarea celui mai precis catalog de stele al vremii; totodată, ele au declanșat noi cercetări asupra schimbărilor orientării axei de rotație a Pământului și asupra mareelor terestre, care condiționează aceste schimbări. Mareele terestre au devenit preocuparea centrală a lui Paul Melchior în deceniile următoare, marcând o reorientare a interesului său major de la matematică/astronomie către geodezie/geofizică. Ca director al "Centrului Internațional pentru Mareele Terestre" (1958-1995
Paul Melchior () [Corola-website/Science/307396_a_308725]
-
cu "Marele Cerc Meridian Askania" (1950-1957) au dus la publicarea celui mai precis catalog de stele al vremii; totodată, ele au declanșat noi cercetări asupra schimbărilor orientării axei de rotație a Pământului și asupra mareelor terestre, care condiționează aceste schimbări. Mareele terestre au devenit preocuparea centrală a lui Paul Melchior în deceniile următoare, marcând o reorientare a interesului său major de la matematică/astronomie către geodezie/geofizică. Ca director al "Centrului Internațional pentru Mareele Terestre" (1958-1995), a fost inițiatorul și motorul unei
Paul Melchior () [Corola-website/Science/307396_a_308725]
-
și asupra mareelor terestre, care condiționează aceste schimbări. Mareele terestre au devenit preocuparea centrală a lui Paul Melchior în deceniile următoare, marcând o reorientare a interesului său major de la matematică/astronomie către geodezie/geofizică. Ca director al "Centrului Internațional pentru Mareele Terestre" (1958-1995), a fost inițiatorul și motorul unei activități internaționale de prelevare, elaborare și interpretare a datelor. Măsurătorile de maree terestre cu "clinometrul cu pendul orizontal de cuarț Verbaandert-Melchior" au început în 1957; prima prelucrare a datelor pe calculator a
Paul Melchior () [Corola-website/Science/307396_a_308725]
-
următoare, marcând o reorientare a interesului său major de la matematică/astronomie către geodezie/geofizică. Ca director al "Centrului Internațional pentru Mareele Terestre" (1958-1995), a fost inițiatorul și motorul unei activități internaționale de prelevare, elaborare și interpretare a datelor. Măsurătorile de maree terestre cu "clinometrul cu pendul orizontal de cuarț Verbaandert-Melchior" au început în 1957; prima prelucrare a datelor pe calculator a urmat în 1958. Împreună cu Johnny Flick, a instalat (1968), într-o fostă mină de gips, "Laboratorul Subteran de Geodinamică Walferdange
Paul Melchior () [Corola-website/Science/307396_a_308725]
-
Manfred Bonnatz, a instalat (1969), pe insulele Spitzbergen (Norvegia), un laborator dotat cu cameră-satelit. Tehnica de transmitere a datelor prin satelit devenind indispensabilă, la Uccle a fost instalată (1972), cu sprijinul "US Navy", prima "stație TRANET" din Europa. Măsurătorile de maree terestre au căpătat caracter global: la solicitarea "US Air Force" au fost realizate profile mondiale, cuprinzând 127 de stații în care prelevarea datelor a fost făcută pe o durată de cel puțin 6 luni. Pentru a mări precizia măsurătorilor, a fost
Paul Melchior () [Corola-website/Science/307396_a_308725]