1,400 matches
-
Lina. Lefty Își luă micul dejun compus din prune uscate și iaurt, citind un ziar grecesc vechi de câteva zile. Desdemona Îi puse prânzul grecesc, constând din brânză feta, măsline și pâine, Într-un ambalaj american: o pungă de hârtie maronie. La ușa din spate, când acesta se Întoarse s-o sărute, ea se trase Înapoi, Îngrijorată să nu-i vadă cineva. Dar apoi Își aminti că acum erau căsătoriți. Trăiau Într-un loc care se numea Michigan, unde păsările păreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
a femeilor nu le scutea de obligațiile domestice. Cu picioarele umflate, Îl serviră cu miel și pilaf, bame În sos tomat, salată grecească și budincă de orez. După aceea Desdemona puse de cafea grecească, servind-o În ceșcuțe, cu spuma maronie, lakia, deasupra. Doctorul Philobosian făcu o remarcă, adresându-se bărbaților, așezați și ei la masă: ― Probabilitatea e de unu la sută. Sunteți siguri că s-a Întâmplat În aceeași seară? ― Da, răspunse Sourmelina, fumând la masă. Probabil c-a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pe bar koulouria Împletite, cu susan. Întâmpina lumea cu exuberanța pe care o așteptau de la un străin și flirta cu doamnele. În spatele barului strălucea vitraliul de sticle cu băutură: albastru de la ginul englezesc, roșul adânc al vinurilor Claret și Madeira, maroniul roșcat al whisky-ului scoțian și al bourbonului. O lampă suspendată se rotea pe lanțul ei, aruncând picățele pe pielea de zebră și făcându-i pe clienți să se simtă și mai beți decât erau. Din când În când, câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mătase. ― Nu-s fabrici pe-aici. Dacă ar fi, ar fi Închise. Desdemona Îi Întinse adresa. Femeia o Îndrumă de cealaltă parte a străzii. ― Ai ajuns. Și, Întorcându-se, ce văzu Desdemona mai Întâi? Văzu oare o clădire de cărămidă maronie, cunoscută până de curând drept Sala McPherson? Un loc Închiriat de obicei pentru Întruniri politice, nunți sau demonstrații făcute ocazional de clarvăzători itineranți? Observă detaliile ornamentale din jurul intrării, urnele romane din care se revărsau fructe de granit, marmura pestriță? Sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
și cel al cartierului călcat În picioare, dar, indiferent ce a simțit ea În acel moment, reacția ei complexă a ajuns la mine sub forma unei singure imagini, care atunci iî provocase un șoc. Fesuri. Purtau fesuri. Accesoriul capilar moale, maroniu, cu creștetul teșit, al foștilor torționari ai bunicilor mei. Căciulile numite după orașul din Maroc de unde venea vopseaua de culoarea sângelui și care (așezate pe capetele soldaților) Îi alungaseră pe bunicii mei din Turcia, mânjind pământul cu un maroniu Închis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
moale, maroniu, cu creștetul teșit, al foștilor torționari ai bunicilor mei. Căciulile numite după orașul din Maroc de unde venea vopseaua de culoarea sângelui și care (așezate pe capetele soldaților) Îi alungaseră pe bunicii mei din Turcia, mânjind pământul cu un maroniu Închis. Și iată-le din nou aici, În Detroit, pe capetele a doi negri arătoși. (Și fesurile vor mai apărea o dată În povestea mea, În ziua unei Înmormântări, dar coincidența, fiind genul pe care numai viața ți-o poate scoate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
coșuri). 1973: Fleetwoodul lung, negru, cu acoperiș bombat, care făcea să se oprească mașinile din jur, crezând că trece o Înmormântare. 1974: modelul „Florida Special“, galben ca un canar, cu două uși și acoperiș alb de vinilin, trapă și scaune maronii de piele, pe care mama mea Îl mai conduce și acum, după aproape treizeci de ani. Dar 1967 a fost anul Fleetwoodului din era spațială. Când am atins viteza necesară, Milton a spus: ― Bun. Stați să vedeți asta. Și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
a terminat Înainte de a Începe. Și, În loc să-mi Împart viitorul cu cineva, mă Întorc În trecut, la Desdemona, care nu-și dorea nici un fel de viitor... Îi aduceam masa de seară, uneori și prânzul. Căram tăvi prin porticul cu stâlpi maronii, de metal. Deasupra era terasa de pe acoperiș, neîntrebuințată, cu mahonul atacat de cari. În dreapta mea era clădirea cu piscina, netedă, și aburită. Casa de oaspeți repeta liniile curate, rectilinii, ale casei mari. Arhitectura din Middlesex era o Încercare de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
tot pe unde spațiile erau ieftine și treceau mulți oameni sau mașini. Mie nu-mi plăceau standurile. Pentru mine erau o degradare abruptă față de zilele romantice de la Casa Zebrei. Unde erau bibelourile, tonomatul, raftul strălucitor cu plăcinte, banchetele cu spătar, maroniu Închis? Unde erau specialitățile casei? Nu Înțelegeam cum se putea ca aceste standuri cu crenvurști să facă atât de mulți bani, față de cât făcuse vreodată bufetul. Dar chiar asta făceau: bani. După primul an de tatonări, lanțul de localuri cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
reușeam să citesc câte ceva. Deși instructorii taberei Încercau să mă motiveze să exersez la stilul liber, eu perseveram În fiecare zi În lectura noului bestseller pe care Îl găsisem pe noptiera mamei mele.) Acum am ridicat privirea. Pe o cărare maronie și prăfuită, printre acele de pin, Jenny Simonson se apropia, Într-un costum de baie roșu cu alb și albastru. Toată natura a amuțit În fața acestei priveliști. Păsările au tăcut. Lebedele de pe lac și-au Întins gâturile nemaipomenite ca să arunce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Jane Blunt, de exemplu, par să se alungească puțin În fiecare săptămână. Bluza i se umflă În față. Apoi, Într-o zi Beverly Maas, care stă lângă mine, ridică brațul și văd ceva Întunecat pe sub mânecă: un petic de păr maroniu deschis. Când a apărut? Ieri? Alaltăieri? Pe parcursul anului și ecuațiile devin din ce În ce mai lungi, mai complicate și poate e din cauza tuturor acestor nume, a tablei Înmulțirii. Învățăm să cuantificăm sume mari, dar, conform noii matematici, corpurile ajung la răspunsuri neașteptate. Vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
un scufundător. Mă arătam și eu, pășind cu picioarele mele grele, cu apărători, și căscând gura prin masca de portar la fantastica viață subacvatică din jurul meu. Vedeam anemone răsărind dintre picioarele colegelor mele de clasă. Erau de toate culorile: negre, maronii, galben electric, roșu aprins. Mai sus, sânii li se bombau ca niște meduze, pulsând Încet, cu rozul Înțepător În vârf. Totul vălurea În curent, hrănindu-se cu plancton microscopic, crescând cu fiecare minut. Fetele timide, durdulii, erau ca leii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Bine. Când te lămurești, spune-mi și mie. Acum am treabă. Sâmbătă dimineața veni iubita Capitolului Unsprezece. Meg Zemka era la fel de micuță ca și mama mea și avea pieptul la fel de plat ca al meu. Părul Îi era de o culoare maronie, șoricească, ochii i-erau căprui, iar dinții, din pricina unei copilării trăite În sărăcie, neîngrijiți. Era un copil abandonat, orfan, pipernicit și de zece ori mai puternică decât fratele meu. ― Tu ce studiezi la colegiu, Meg? o Întrebă tatăl meu la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Există o urmă mică de șansă ca fetele pistruiate să se bronzeze. Obiectul se bucură de această urmă. Cum ne răsuceam noi pe prosoape În acea vară, ca niște pui la rotisor, pistruii Obiectului se Întunecară, făcându-se din cărămizii maronii. Și pielea dintre ei se Închise la culoare, unind pistruii Între ei Într-o mască bălțată, cu aspect granular. Numai vârful nasului Îi rămase roz. Cărarea din păr Îi era roșie de la arsură. Pe farfurii cu marginea ondulată veneau spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
un dicționar așa de mare. În comparație cu alte dicționare pe care le văzusem eu, Webster-ul de la Biblioteca Publică din New York era cam ca Empire State Building pe lângă celelalte clădiri din jur. Era o chestie cu Înfățișare veche, medievală, legată În piele maronie, care-ți amintea de mănușa unui șoimar. Paginile erau aurite, ca ale Bibliei. Frunzărind paginile În ordine alfabetică, de la cantabile la eryngo, de la fandango la formicate (cu m, atenție!), de la hipertonie la hiposensibilitate, l-am găsit: hipospadias - (lat., din greacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de Însușiri ciudate, cum Ed nu mai văzuse. Părul Îi era ca de hippie și-i atârna mai jos de umeri. Dar purta un costum de culoare Închisă. Haina Îi era ponosită, iar pantalonii prea scurți - Îi atârnau deasupra pantofilor maronii, pătrățoși. Deși stătea la celălalt capăt al frizeriei, Ed tot detectă un miros stătut, de magazin de vechituri. Totuși geamantanul băiatului era mare și gri, de om de afaceri. ― Pur și simplu m-am săturat de stilul ăsta, răspunse băiatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
râncede și zgomotele porcești, de grohăielile și șuierăturile din cabine. Urina băltea Întotdeauna pe jos. Bucăți de hârtie igienică mânjită erau lipite de closete. Când intrai Într-o cabină, cel mai adesea te Întâmpina o problemă de canalizare, un flux maroniu, o supă de broaște moarte. Și când mă gândesc că pe vremuri Îmi avusesem refugiul Într-o cabină de toaletă! Acum se terminase totul. Mi-am dat seama de la prima vedere că toaletele bărbaților, spre deosebire de cele ale femeilor, nu ofereau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Într-un grațios balet acvatic, trăgându-și slipul până la genunchi, ei, atunci era momentul ca țiparul să electrocuteze. Căci Îl vedeai acolo, pe trupul zvelt al fetei, Îl vedeai acolo unde n-ar fi trebuit să fie, un țipar subțire, maroniu, cu o Înfățișare ursuză, o specie pe cale de dispariție, și cum se freca Ellie de geam, iar țiparul se lungea din ce În ce mai tare și se uita la clienți cu ochiul lui de ciclop și aceștia priveau din nou la sânii fetei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
chelner care trecea printre oaspeți, m-am așezat Într-unul din scaunele de piele și crom care Înconjurau perimetrul. Și scaunele sunt făcute tot de Mies. Există imitații peste tot, dar acestea sunt originale, deja uzate, cu pielea neagră devenită maronie pe margini. Mi-am aprins un trabuc și l-am fumat, Încercând să mă simt mai bine. Mulțimea sporovăia, umblând printre figurile lui Mao și ale lui Marilyn. Tavanul Înalt făcea ca acustica să fie tulbure. Bărbați slabi, cu capetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Din cauza culorii pielii sale, care se contopea cu întunericul înconjurător. Era aproape înspăimântător. Îl ascultai și mă așezai pe un alt fotoliu, mai apropiat de biroul masiv. Vrei să bei ceva? întrebă el arătând leneș spre o sticlă de culoare maronie pe jumătate plină în care se găsea un lichid vâscos. Nu, mulțumesc. Totuși, aș vrea să știu cine ești, zisei îndrăzneț. Cine sunt? Cine sunt eu? spuse batjocoritor, după care începu să râdă ușurel. Trecu câtva vreme până când să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
care se găsea un lichid vâscos. Nu, mulțumesc. Totuși, aș vrea să știu cine ești, zisei îndrăzneț. Cine sunt? Cine sunt eu? spuse batjocoritor, după care începu să râdă ușurel. Trecu câtva vreme până când să se potolească. Poate sticla aia maronie îi afectase într-o anumită măsură capacitatea de a judeca limpede. Mi se zice Ducele. E o poreclă, afirmă trântind un pahar pe masă și înhățând sticla. Umplu paharul, puse sticla mai aproape de el, după care își retrase din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
drept. Se îndreptă și începu să se plimbe încet prin cameră. Se duse până lângă un tablou, pe care-l împinse, dezvăluind în spatele lui un bar cu câteva pahare, asemănătoare celui pe care tocmai l-a spart, și câteva sticle maronii, identice cu cea de pe masă. Luă un nou pahar și se întoarse. Dar nu se mai așeză la birou, ci își luă un loc pe o canapea maronie, în fața mea. Se ridică apoi și luă sticla, numai pentru a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
pahare, asemănătoare celui pe care tocmai l-a spart, și câteva sticle maronii, identice cu cea de pe masă. Luă un nou pahar și se întoarse. Dar nu se mai așeză la birou, ci își luă un loc pe o canapea maronie, în fața mea. Se ridică apoi și luă sticla, numai pentru a se așeza din nou. Își turnă jumătate de pahar, luă o gură, după care spuse: Mi s-a transmis să-ți vorbesc mai întâi de afaceri, și apoi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
dom, cu pereții cenușii de piatră prelucrați într-o anumită măsură. Peste tot se găseau cutii și saci plini aruncați fără noimă. Astea trebuiau să fie proviziile duse pe Perir! Podeaua pe care stăteau ele zvârlite era făcută din marmură maronie îmbinată neregulat. Eram prea în adânc ca să ne dăm seama de ceea ce se petrecea deasupra cu colegiul. La vreo treizeci de metri distanță de intrare se ghicea un gol în pardoseală. M-am apropiat de margine și lumina lămpilor improvizate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
râse Maghir. Corect! făcu Soliteraj, mergând în urma Împăratului. Am intrat noi în mare rahat de-a lungul anilor și ne-a scos mereu cineva de acolo, dar acum nu cred că se încumetă careva. Ajunseră la baza treptelor metalice, la fel de maronii și mâncate de rugină ca și ușa prin care au dat aici. Le urcară cu grijă, căci scârțâiau la atingere și nu prea erau de încredere, și se pomeniră în fața unei alte uși. Aceasta era mai ferită, dar nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]