3,668 matches
-
să apară, să fie publicat. Țin minte că acel referat făcut de mine avea vreo șapte pagini și cuprindea numeroase citate și detalii. L-am dat directorului Rosetti, dar mai trebuia și un referat politic, cerut unui om cu pregătire marxistă, ceea ce s-a și făcut. M-am pomenit într-o zi, la editură, cu un om de serviciu de la Academie, care a intrat în biroul meu și a întrebat: "Cine este dl. Vlaicu Bârna?". "Eu", am răspuns. "Aveți o scrisoare
Interviu inedit cu Vlaicu Bârna despre Ion VINEA - poet, prozator și ziarist de mare clasă by Nicolae Tone () [Corola-journal/Imaginative/14826_a_16151]
-
amenințătoare înălțime, sub cerul nepăsător, la Moscova, în Piața Roșie. [...] Copleșit de moștenirea haosului revoluționar, Stalin s-a priceput să o reducă la cultul lui Lenin. Și, în ochii maselor proletare, a devenit păstrătorul și preotul sfintelor moaște ale ideologului marxist, puse în raclă și cocoțate pe un eșafodaj roșu. Pentru o societate nouă, bazată pe inteligență și știință, o mumie cu țăcălie e totul, restul e inutil. Cetățeanul Stalin a tras consecințele. Toți tovarășii de conspirație, de lupte, de ideal
Interviu inedit cu Vlaicu Bârna despre Ion VINEA - poet, prozator și ziarist de mare clasă by Nicolae Tone () [Corola-journal/Imaginative/14826_a_16151]
-
ale hazardului cu marile excursuri ale rațiunii (,Credeam de mult în bibliografia întîmplărilor la colț de stradă, a hazardului ascuns sub un colț de perdea. Erau semne oculte ale străzii, mult mai sigure decît cele ale inconștientului, totdeauna dubios unui marxist"), un volum în care umorul, livrescul și fina intertextualitate (,o, dumneavoastră nu cunoașteți microbistul român?"), simfonia monologului intermitent și melodramatismul cosașian bine temperat fac spectacol în fraza (densă, muzicală, inteligentă) cu cel mai precis și mai seducător adjectiv din întreaga
Cum am devenit nuvelist by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11089_a_12414]
-
să învețe, să asimileze, să reproducă. Unul din procedeele prin care se realiza atingerea acestor obiective era manualul unic. Înainte de instaurarea comunismului, fuseseră publicate în România manualele "alternative", scrise de istorici de profesie cunoscuți. În 1947 apărea însă un manual marxist de istoria românilor, destinat clasei a XI-a de liceu 2, numărând aproape 700 de pagini. Scris sub conducerea lui Mihai Roller, un modest activist ideologic de partid, manualul revendică monopolul asupra abordării legitime a predării istoriei: "Istoria de față
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
-l într-un robot repetitiv setat să producă o singură operație la nesfârșit, răpindu-i astfel bucuria muncii. Clasele sociale înseși, forța motrice a istoriei și cauza principală a conflictelor intra și extra comunitare, au dispărut la rândul lor. Imperiul marxist al libertății obținute pe cale revoluționară nu este altceva decât o lume post-politică29. Să ne oprim puțin la felul în care Marx se raportează la predecesorii săi, Kant și Hegel. Astfel, în timp ce burghezia franceză punea în scenă revoluția de la 1789 și
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
că abolire a politicii, a reprezentării, a statului. Întocmai că la Hegel, epocile istorice anterioare preiau una de la alta elementele emancipatorii și converg înspre prezent, care la rândul sau nu este decât o etapă a spiritului. Dar, spre deosebire de Hegel, spiritul marxist reprezintă o descătușare de forțe creatoare care nu mai are răbdare să aștepte după istorie și înțelege emanciparea că o depășire a civilizației (occidentale). Hegel o vede însă că pe o încununare a civilizației. Oricât de tentați am fi să
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
a civilizației. Oricât de tentați am fi să punem evidență întrebare: cine a avut dreptate? - trebuie să ne abținem, pentru că riscăm să ratăm însăși întâlnirea cu problema discutată. În unele cazuri, abordarea precauta a lui Kant este de preferat radicalismului marxist, așa cum uneori o punere mai tranșantă a problemei ajunge la rezultate mai bune decât bunul simț emasculat. Ca termen mediu, ca sinteză între Kant și Marx în chestiunea libertății și a necesității - se află Hegel. Vorbim nu numai de o
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
Ca termen mediu, ca sinteză între Kant și Marx în chestiunea libertății și a necesității - se află Hegel. Vorbim nu numai de o sinteză cronologică, ci mai ales de una filozofica și practica. În lumea în care trăim astăzi, metoda marxista pare să fie deseori cea mai potrivită pentru a face față cerințelor momentului: o situație critică presupune răspunsuri critice pe măsură. Farul călăuzitor al teoriei critice, al progresismului, trebuie să rămână însă Hegel. Numai Hegel a încercat să împace libertatea
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
în particular, îl trata pe Stalin drept Ťgroparul Partidului și al Revoluțieiť, spunînd textual: ŤStalin e cea mai eminentă mediocritate a Partidului nostruť". Pentru a trage o pertinentă concluzie proprie: ,Duplicitatea lui Trotski este exemplul cel mai frapant de... dialectică marxistă. Această mentalitate și acest fel de a judeca oamenii și evenimentele sînt caracteristice întregii ideologii comuniste". Nu e de mirare că, înțelegînd a utiliza un condei atît de acid pentru a da seama de josniciile timpului pe care și-a
Condei acid - I by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11231_a_12556]
-
by jurists aș a sacred, absolute right, plena în re potestas (Justinian's conception), or expressing a liberal individualist logic taken to the extreme (conception of the French Civil Code dating back to 1804). Not only liberalism, but also communist, Marxist or socialist materialist conceptions focused on progress at any cost have created distorted visions of nature, justifying the right of the human being, of the state, of the collectivity to freely exploit nature, în the absolute sense, without taking responsibility
Polis () [Corola-journal/Science/84981_a_85766]
-
citate (că, de altfel, în toate celelalte care mai pot fi găsite), în discuție este un înțeles hegelian, constructiv, al dialecticii (acela de ciocnire între două contrarii care rezultă într-o afirmație nouă care le cuprinde pe amândouă) și nu marxist (în care negația exclude afirmația). Consecință spiritului critic întemeiat pe rațiune (exprimabil sub forma dialectica) este deosebit de prețioasă, căci Djilas se convinge de multitudinea căilor în comunism al carei corolar este minimalizarea rolului URSS de reper absolut în transformarea comunistă
Polis () [Corola-journal/Science/84981_a_85766]
-
el, nu și-ar fi "ascuns sub covor" păcatele tinereților, care, mă rog, nu prea sînt păcate și nici ale tinereților, de vreme ce posesorul lor și le-a reafirmat onest și după 1989. Cu asta suntem de acord: Ianoși a rămas marxist. E grav? Nu e grav? Nu îndrăznim a spune decât că ne miră dubla unitate de măsură pentru păcate ideologice atât de asemănătoare. Școala în dilemă Dosarul tematic din numărul 118, 28 aprilie - 4 mai, al DILEMEI VECHI, se-ntreabă
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10672_a_11997]
-
Bernard Pivot?". Și pe deasupra e prezent și colaboraționsismul de-acasă care-și etalează, nu fără un anume succes, funciara disponibilitate: "Am plecat din România unde timp de 50 de ani am fost intoxicat (pînă la greață și urlet) de ideologia marxistă și reprezentanții ei: Lukacs, Sartre, Aragon etc... Și iată, acum mă aflu din nou în fața acelorași militanți marxiști (N. Tertulian, victimă a lui Ceaușescu) care își arogă, cu zîmbetul pe buze, dreptul de a-i apăra pe unul ca Georg
Oponent nu numai prin cultură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10682_a_12007]
-
funciara disponibilitate: "Am plecat din România unde timp de 50 de ani am fost intoxicat (pînă la greață și urlet) de ideologia marxistă și reprezentanții ei: Lukacs, Sartre, Aragon etc... Și iată, acum mă aflu din nou în fața acelorași militanți marxiști (N. Tertulian, victimă a lui Ceaușescu) care își arogă, cu zîmbetul pe buze, dreptul de a-i apăra pe unul ca Georg Lukacs sau Bertolt Brecht! Evident! Pentru că Nicolae (nu! Nicolas) Tertulian, în România, susținea filosofia și ideologia marxistă. Este
Oponent nu numai prin cultură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10682_a_12007]
-
militanți marxiști (N. Tertulian, victimă a lui Ceaușescu) care își arogă, cu zîmbetul pe buze, dreptul de a-i apăra pe unul ca Georg Lukacs sau Bertolt Brecht! Evident! Pentru că Nicolae (nu! Nicolas) Tertulian, în România, susținea filosofia și ideologia marxistă. Este firesc ca în Franța să rămînă credincios aceleiași religii. Plus, adaptarea, cameleonismul!" între două lumi nesatisfăcătoare, Bujor Nedelcovici mărturisește cu o decepție care, înainte de-a rezona în "metaistoria" la care visează, se va vărsa și ea în istoria
Oponent nu numai prin cultură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10682_a_12007]
-
cîtuși de puțin sfîrșitul, acest sistem își pune amprenta asupra perspectivei din care autorul își scrie cartea: este vorba de credința explicită în evoluția obiectivă a societății românești, cu premisa implicită că, la capătul acestei evoluții, socialismul științific de inspirație marxistă va deveni o mentalitate comună a oamenilor. Într-un cuvînt, este tributul pe care Zigu Ornea l-a plătit presiunii ideologice din acea vreme. În rest, sub unghiul informației adunate în paginile ei, cartea lui Zigu Ornea rămîne în întregime
Abnegația eclipsării de sine by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10687_a_12012]
-
Mircea Mihăieș " Dacă autenticitatea drepturilor și libertăților politice burgheze era cândva subiect de controversă între ideologia critică și cea apologetică, caracterul formal al acestor drepturi și libertăți fiind vizibil mai ales în cadrul analizei marxiste, astăzi critica democrației occidentale, componentă a crizei generale a capitalismului, întrunește tot mai mult însușirile evidenței, iar autori de cele mai diverse orientări filozofice sunt de acord asupra caracterului limitat al regimului politic al Ťparlamentarismului liberť, al Ťpluralismului democraticť". Ideea
"Limitele democrației occidentale și ideologia apologetică" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10733_a_12058]
-
insist asupra mostrelor de antiamericanism visceral, asupra urii față de gândirea anglo-saxonă, căreia, ca perfect cameleon, îi va consacra un studiu elogios după 1990, când individul a întors cu energie foaia... De mirare însă că astăzi, cînd a revenit la obsesiile marxiste, nu predă, cum ne-am aștepta, la o catedră de socialism științific, ci la ditamai Catedra de ,Filozofie politică și morală" a Universității din București. O catedră care-și exhibă cu mândrie preocupările științifice: ,metafilosofie, filosofie aplicată, filosofie politică, istoria
"Limitele democrației occidentale și ideologia apologetică" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10733_a_12058]
-
de tarif: Sârmane leu, sârmane leu, Noi știm cât e de greu Dresai de-atâți economiști Și business-mani, foști securiști... Că noi n-avem economie Da-n schimb, avem economiști Ce fac producții pe hârtie, Ca-n vremea când erau marxiști... Ei la recepții și-n saloane. Iar câmpul zace nearat; Că noi mâncăm simpozioane Stând patriotic în rahat!... Bancheri, savanți în exprimare, Au spus: „N-avem lichidități”... Și, pentru asta, fiecare Vrea încasări, dar nu și plăti. Iar eu mă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
recunoscut în câte un discurs ,personal". Marcuse însuși e citit de Matei Călinescu cu o neîncredere crescândă, în cheia lipsei de onestitate profesională cu care acesta evită sistematic comparația dintre lumea liberă și cea ocupată, înregimentată ideologic: ,Ca și alți marxiști occidentali, M. subliniază importanța principiului Ťtotalitățiiť, a unei filozofii care să cuprindă Ťtotalitateať universului social, dar principiul e aplicat selectiv în anumite împrejurări (teoretice) și făcut uitat în altele. Ar fi totuși normal, ba chiar elementar, ca într-o lume
Viață rescrisă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10738_a_12063]
-
secolului al XIX-lea și început de secol XX a fost ca, reacția împotriva pozitivismului, a parcurs mai multe drumuri originale, deoarece s-a îndreptat către o reevaluare profundă a operei filosofului din Trier 1. Mai mult, recitirea în sens marxist, ce apare și se dezvoltă în cultura italiană, nu a fost o chestie internă a mișcării socialiste ci, din contră, i-a avut ca actori principali pe autori că Antonio Labriola, Benedetto Croce, Giovanni Gentile, iar peste câțiva ani, pe
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
între anumite limite, va susține fără umbre de dubiu o rigidă și intrasigentă opoziție la regim). Pentru Gentile, marxismul este o filosofie în care se poate găsi o explicită și cuprinzătoare filosofiei a istoriei, mai ales ca urmare a recitirii marxiste a filosofiei praxisului, care va deschide la rândul sau stradă pentru eliberarea de resturile obiectivismului ce se regaseau în continuare în filosofiile idealiste, inclusiv cea crociană, si sa se îndrepte astfel, decisiv către actualitate. În lectură gentialiană a lui Marx
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
cu dimensiunea colectivă și, deci, cu Statul. Următoarea etapă în depășirea deteminismului de secol XIX se va realiza cu abordările lui Antonio Gramsci, care poate fi considerat cel mai clar și decis dintre cei trei în a afirma că filosofia marxista este o adevărată filosofie, care în mod substanțial este o filosofie a praxisului. Gramsci preia din conceptul crocian de istorie etico-politică (înțeles că reconstrucție istoriografica realizat din punct de vedere al istoriei ideilor și al consensului pentru a obține o
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
bine, tocmai în cazul filosofiei praxisului, Gramsci se scufundă în rădăcinile filosofice crociene ale filosofiei spiritului, pentru a remodelă marxismul. De la Croce, Gramsci preia intrumentele necesare pentru a depăși viziunea îngustă a raportului dintre structura și suprastructura impusă de viziunea marxista determinista de inspirație pozitivista, care concepea nivelul suprastructural că un simplu reflex, deformat, a proceselor de natură exclusiv economice. În același timp, la momentul în care Gramsci preia și analizează elementele crociene, le supune unei acțiuni critice profunde: el îi
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
forma unei voințe colective, adică, ca subiect care este îndreptat către transformarea lumii, iar în această activitivitate, exprimă categoric dimensiunea în care ea se regăsește pe deplin; adică cea politică. Pe scurt, problema care a condus la apropierea de gândirea marxista devine în mâinile și mintea lui Gramsci altceva, chiar dacă este de neegalat așa cum este la filosoful sicilian, o parte, de mare importanță în educația politico-culturală gramsciană. Acest număr al revistei de stiinte Polis este dedicat dezbaterilor filosofico-culturale de la începutul secolului
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]