1,390 matches
-
lume tutelată de triada dragoste-feminitate-natură. În volumul următor, Coloană dorică (1972), poeta își nuanțează discursul prin amplificarea imaginarului. Se configurează și mai clar acel tip de feminitate fluidă, „marină”, de care J. se va servi și în romane. Antitezele solid (materialitatea coloanei)-lichid (infinitatea acesteia, pierdută în albastrul cerului), viață-moarte, dragoste-ură, fericire-tristețe fluctuează în permanență. Proza se înscrie în aceleași coordonate. Romanul Impact (1987) reia simbolurile din poezie, procedeu evident încă de la titlurile capitolelor: În lumina soarelui de vară, Lângă asprele
JELESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287671_a_289000]
-
spiritul modernist, în opinia lui Hugo Friedrich), tehnici ce amintesc de dicteul automat și de colajul avangardist, ilogicul asocierilor verbale, lipsa de coerență, paroxismul îl apropie pe G. de Lautréamont, de expresioniști și de suprarealiști. Scenariile sale grav-onirice, încărcate de materialitate, de forță vizuală eruptivă par întrupări verbale ale unor tablouri suprarealiste de Dalí. Sensul lor se pierde însă într-un labirint de simboluri ambigue, cu trimiteri evidente la Apocalipsa Sfântului Ioan. Vidarea ori ocultarea semnificației sunt „metodele” proprii scrierii (și
GEORGESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287220_a_288549]
-
este epistola (nr. 1), adresată de Faustus presbiterului Lucidus, în care scriitorul respinge din nou doctrinele potrivit cărora păcatul originar ar fi dus la anularea liberului arbitru, iar Dumnezeu ar fi hotărât dinainte ca omul să fie condamnat. c) Despre materialitatea sufletului O altă operă ar fi fost scrisă de Faustus Contra celor care spun că în creaturi există ceva imaterial (Adversus eos qui dicunt esse in creaturis aliquid incorporeum) și e amintită de Ghenadie. Pornind de la această premisă, Faustus susține
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
O altă operă ar fi fost scrisă de Faustus Contra celor care spun că în creaturi există ceva imaterial (Adversus eos qui dicunt esse in creaturis aliquid incorporeum) și e amintită de Ghenadie. Pornind de la această premisă, Faustus susține doctrina materialității sufletului omenesc; în consecință, pentru că sunt și ei creaturi, și îngerii ar fi materiali. Această doctrină fusese deja dezvoltată de Cassian, de la care a preluat-o probabil și Faustus, și de către alții înaintea lui încă din vremea lui Tertulian: era
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
la o viață castă, iar Ruricius s-a dedicat episcopatului din Limoges, unde a rămas din 485 până prin 507, anul morții sale. Bibliografie. Texte: CSEL 21, 1891 (A. Engelbrecht); CChr. Lat 64, 1985 (R. Demeulenaere). 9. Claudian Mamertus În chestiunea materialității sufletului, așa cum am văzut mai sus, Claudian Mamertus a polemizat cu Fausto di Riez. Născut probabil la Lyon, a fost multă vreme presbiter în orașul învecinat, Vienne, unde fratele său era episcop, și este amintit cu cuvinte de laudă de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Claudian susținuse, într-o scriere care s-a pierdut, că îngerii și demonii posedă un trup, în timp ce sufletul este imaterial. Polemizând cu el, Faustus ar fi replicat într-o scrisoare cu conținut dogmatic spunând că și sufletul are o anume materialitate, iar atunci când această epistolă care circula fără numele autorului a ajuns la cunoștința lui Sidonius Apolinarie, acesta l-a sfătuit pe Claudian să reia discuția problemei într-un mod mai aprofundat. Așadar, Claudian și-a scris opera între 468 și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
dionisiacă specifică unei astfel de inspirații. Invenția trimite la alchimicele arhetipuri ale uniunii elementelor („să văd cum luna se-nsorea/ și soarele cum se înlună”). Chiar și într-o poezie patriotică, în volumul Vânătoare de timp (1978), se recurge la metafora materialității, a consistenței grele (România e „o țară grea de gând muntos”). Predomină acum ludicul, ritmul cântecului născocit de copii, cu rime interioare și aliterații, cât și suflul puternic al evocărilor și meditațiilor expansiv-defensive, ca în baroc („odaia-scoică- ascunde o perlă
STERESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289922_a_291251]
-
din natură sau cu trimitere la arta greco-romană, întâmplări mărunte, senzații, stări de moment, meditații. Toate relevă sensibilitate, o imaginație vie, activă, transpuse, totuși, în texte prea tributare efortului de compoziție și unui stil încărcat, chiar dacă muzicalitatea, sugestia nu lipsesc. Materialitatea concretă, prin selectarea unor elemente care nu recompun existentul, ci doar îl figurează vag, ca în vise, sau poate mai exact, sugerează propria realitate interioară. Ovid Densusianu văzuse în versurile lui mai întâi un „lirism primăvăratec”, „stăruința de a se
STOIKA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289959_a_291288]
-
este epistola (nr. 1), adresată de Faustus prezbiterului Lucidus, în care scriitorul respinge din nou doctrinele potrivit cărora păcatul originar ar fi dus la anularea liberului arbitru, iar Dumnezeu ar fi hotărît dinainte ca omul să fie condamnat. c) Despre materialitatea sufletului O altă operă ar fi fost scrisă de Faustus Contra celor care spun că în creaturi există ceva imaterial (Adversus eos qui dicunt esse in creaturis aliquid incorporeum) și e amintită de Ghenadie. Pornind de la această premisă, Faustus susține
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
O altă operă ar fi fost scrisă de Faustus Contra celor care spun că în creaturi există ceva imaterial (Adversus eos qui dicunt esse in creaturis aliquid incorporeum) și e amintită de Ghenadie. Pornind de la această premisă, Faustus susține doctrina materialității sufletului omenesc; în consecință, pentru că și ei sînt creaturi, îngerii ar fi materiali. Această doctrină fusese deja dezvoltată de Cassian, de la care a preluat-o probabil Faustus, și de către alții înaintea lui, încă din vremea lui Tertulian: era vorba de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
o viață castă, iar Ruricius s-a dedicat episcopatului de Limoges, unde a rămas din 485 pînă prin 507, anul morții sale. Bibliografie. Texte: CSEL 21, 1891 (A. Engelbrecht); CChr.Lat 64, 1985 (R. Demeulenaere). 9. Claudian Mamertus în chestiunea materialității sufletului, așa cum am văzut mai sus, Claudian Mamertus a polemizat cu Faustus de Riez. Născut probabil la Lyon, a fost multă vreme prezbiter în orașul învecinat, Vienne, unde fratele său era episcop, și este amintit cu cuvinte de laudă de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Claudian susținuse, într-o scriere care s-a pierdut, că îngerii și demonii posedă un trup, în timp ce sufletul este imaterial. Polemizînd cu el, Faustus ar fi replicat într-o scrisoare cu conținut dogmatic, spunînd că și sufletul are o anume materialitate, iar atunci cînd această epistolă, care circula fără numele autorului, a ajuns la cunoștința lui Sidonius Apollinaris, acesta l-a sfătuit pe Claudian să reia discuția asupra problemei într-un mod mai aprofundat. Așadar, Claudian și-a scris opera între
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
crispări de coșmar, așa cum pot fi ele citite în imageria apocaliptică, dar și fără lejeritatea voioasă a eposului folcloric, aceste scenarii curg dinspre Eden spre Istorie și developează traseul entropic de la Creație la creatură. Cu tușa ei fermă, atentă la materialitatea culorii și interesată în special de tonurile crepusculare, dar și cu marea sa putere de individualizare a formei, Camelia Crișan Matei este, în același timp, un martor și un agent provocator. Ea contemplă, inițial cu o aparentă neutralitate, marele spectacol
Artiști în penumbră by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14958_a_16283]
-
formale solide reprimă, într-o oarecare măsură, energia pornirilor telurice și intensitatea trăirilor emotive: „Perfecțiunea clasică a formei [...] este un fel de chenar impus mocnitelor zbateri ale subiectivității profunde” (Ion Pop). Poezia scrisă de B. rămâne, în esență, una a materialității apăsătoare, de neînvins, chiar dacă „prin intensitatea cvasimorbidă a sensibilității sale de gorgonă și eumenidă, Eta Boieriu se chinuie parcă să-și resacralizeze lumea” (I. Negoițescu). SCRIERI: Ce vânăt crâng, Cluj, 1971; Dezordine de umbre, Cluj, 1973; Risipă de iubire, București
BOERIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285782_a_287111]
-
În 1936, când arăta (pe urmele lui Przyluski, viitorul colaborator al revistei Zalmoxis) cum cuvântul sanscrit pentru Ficus glomerata (udumbara, cu zeci de varietăți) denumește deopotrivă un teritoriu și o populație din Panjab, concordanță departe de a fi unică 2. Materialitatea Asiei: monede, ierburi, șaluritc "Materialitatea Asiei \: monede, ierburi, șaluri" Călătorii În Orient ai acestei epoci sunt toți personaje al căror curaj nu este doar una dintre virtuțile retorice ale unui atrăgător portret literar. Dacă toți vor simți nevoia de a
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
urmele lui Przyluski, viitorul colaborator al revistei Zalmoxis) cum cuvântul sanscrit pentru Ficus glomerata (udumbara, cu zeci de varietăți) denumește deopotrivă un teritoriu și o populație din Panjab, concordanță departe de a fi unică 2. Materialitatea Asiei: monede, ierburi, șaluritc "Materialitatea Asiei \: monede, ierburi, șaluri" Călătorii În Orient ai acestei epoci sunt toți personaje al căror curaj nu este doar una dintre virtuțile retorice ale unui atrăgător portret literar. Dacă toți vor simți nevoia de a-și povesti, În Întâlniri savante
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
doua carte, Odyssex (1996), se descătușează energiile unui eu poetic adolescentin, animat de dorința de a-și povesti realitatea, întâmplările, unele anodine. Poemul se alcătuiește din decupaje de real, dintr-o juxtapunere dinamică de imagini și cuvinte. Predomină senzația de materialitate, de concretețe, probabil „efectul artistic” pe care mizează poetica lui Ș., potențată de frecvența enumerărilor și de aglomerările de substantive: „aceleași versuri aspre/ mereu în schimbare/ din trenurile goale coboară ienicerii/ puțin mai târziu de ora promisă/ bătrânul tău vin
SERBAN-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289634_a_290963]
-
poeme-jurnal în care însemnări cotidiene, lapidare trimiteri la lecturi recente, contacte și prietenii, munca și supraviețuire coexista în preajma intuițiilor poetice. În tot, scrisul lui respira angoasa eternului exilat, căutând cu disperare să își construiască o fortăreața, o ,,insula” din însăși materialitatea fluida a cuvintelor. SCRIERI: Commémorations, Paris, 1937; Un Jour et une nuit, Paris, 1938; Mais une ile ou peut-être un rivage, 1947 (hors commerce); Enfin, ces neuf poèmes, 1949 (hors commerce); Poèmes dûs, Paris, 1950; Jour après jour, Paris, 1951
SERNET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289644_a_290973]
-
literaturii, câteva texte ale lui T. revin acolo datorită expresivității unor peisaje onirice. Lucrări ca Vision dans le cristal, Le Profil navigable au valoarea unor căutări și explorări pasionante ale spațiului oniric al existenței prin mijloace experimentale. Ceea ce frapează este materialitatea imaginilor descrise ca strictă operație narativă. În Le Même du même se analizează aspectul autoreferențial al visului într-un mod profitabil pentru poezie. MARIN MINCU SCRIERI: Diamantul conduce mâinile (în colaborare cu Paul Păun și Virgil Teodorescu), București, 1940; Présentation
TROST. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290276_a_291605]
-
află o iconografie convențională, chipurile sunt simple măști, împlinind o funcție. V. a îmbrăcat în veșminte îngerești figuri profane, din viața cotidiană, reducând suavele ființe aripate la rostul de element decorativ. Există însă și situații în care îngerii, departe de materialitatea carnală din Cântec pentru dezbrăcare, sunt dematerializați până la abstractizare. Dând în vis „ocol grădinii sfinte”, poetul vede cu dezolare că „focosul heruvim flăcărător” nu îi „arată poarta, ca-nainte”. Exasperat de prea multe gânduri nepioase, ce alcătuiesc „un codru de
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
stranie în cătușele de aur ale prozodiei clasice, versul exprimă o elevație considerată de unii interpreți de natură platonică. I s-a dat și interpretare creștină. Fapt este că mai multe sonete celebrează un eros sacralizant, instrument de transcendere a materialității: „Mă-nfățișez cu duhul, nu te sărut pe gură, / Plecat ca peste-o floare, te rup și te respir... / Și nu mai ești de-acum trupească o făptură, / Ci un potir de unde sug viața și strâng mir”. Tonalitatea sacrală nu
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
vom descifra împreună adresele peștilor și toată semnificația liniștei” (Timp străvechi și aer dulce). În al doilea rând, teatralitatea: generalizarea animismului conduce la o ambiguizare a relației privitor-privit; subiectul poetic devine, la rându-i, obiect, fiind contemplat în netrucata sa materialitate. De aici, acceptarea firească a propriului „rol” și inevitabila exhibare a spectacolului: „Obiectul acela din vitrină te privește / te privește dimineața și seara și noaptea / te vede scălâmbăindu-te-n oglindă / te vede dansând de unul singur / te vede cum
STOICA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289952_a_291281]
-
Țara dispărută (2003) se revine la eteroclitul formulei optzeciste, în poeme lungi, pseudonarative, de tip mozaical (combinarea de sfere lexicale, regimuri diferite ale imaginii, juxtapunerea unor fragmente disparate etc.). Textul se abstractizează, se complică până la barochism, sensul e ocultat de materialitatea opacă a cuvintelor și a imaginilor : este materialitatea pestriță a lumii postmoderne, în spatele căreia poetul presimte, mai rău decât moartea, nimicul. Ion Stratan face o poezie de cunoaștere (în terminologia veche a criticii) și reia un număr de simboluri, arhetipuri
STRATAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289971_a_291300]
-
optzeciste, în poeme lungi, pseudonarative, de tip mozaical (combinarea de sfere lexicale, regimuri diferite ale imaginii, juxtapunerea unor fragmente disparate etc.). Textul se abstractizează, se complică până la barochism, sensul e ocultat de materialitatea opacă a cuvintelor și a imaginilor : este materialitatea pestriță a lumii postmoderne, în spatele căreia poetul presimte, mai rău decât moartea, nimicul. Ion Stratan face o poezie de cunoaștere (în terminologia veche a criticii) și reia un număr de simboluri, arhetipuri deja trecute prin poezie: oul, oglinda, nunta cosmică
STRATAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289971_a_291300]
-
personajele își dezvăluie particularități psihologice și intelectuale distincte. Ca poet, S. este autorul volumelor Teamă de semn rău (1993), Scut de zăpadă (1994) ș.a., în care abordează miniatura, mizează pe sugestie și pe un imagism mai elaborat, dând cuvintelor „o materialitate apăsată” (Mihai Cimpoi). În Surâsul călugărului - The Monk’s Smile (1996), ca și în alte câteva culegeri, miniatura, cultivată inspirat, e transpusă în formă de haiku. SCRIERI: Credință, Chișinău, 1975; Dreptul la fericire, Chișinău, 1976; Popasuri cubaneze, Chișinău, 1977; Balada
SPINEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289830_a_291159]