1,327 matches
-
în ferioare nu pot recepta nimic în mod imaterial și, astfel, sunt private de orice cunoaștere, cum reiese din De anima ÎI. Dar simțul receptează speciile fără materie, însă cu condițiile materialității. Intelectul însă receptează speciile purificate și de condițiile materialității. Așa dar, deoarece Dumnezeu este separat de materie, întrucât este lipsit cu totul de orice potențialitate, rezultă că este cel care poate cunoaște cel mai mult și cel ce poate fi cunoscut cel mai mult. În urmă lecturii acestor pasaje
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
prin aceea că una are un mod de a fi material și alta, un mod de a fi imaterial, deoarece: (a) orice formă care este în mintea unui cunoscător nu poate avea decât un mod de a fi imaterial, deci materialitatea este de la inceput exclusă din aria criteriului cognitiv; (b) imaterialitatea este comună ambelor forme, atât formei care informează îngerul cunoscut, pentru că îngerii sunt ființe imateriale, cât și formei îngerului cunoscut, care există în îngerul cunos că tor, așa cum rezultă din
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
cunoașterii, insă singură nu este suficientă Pentru a asigura cunoașterea. Pentru a putea vorbi despre cu noastere este nevoie și de intenționalitate, pentru că aceasta asigura conținu tul informațional al lucrului. Intentionalita tea fără imaterialitate rămâne doar potențial cognitivă, deoa rece materialitatea este exclusă din criteriul cognitiv; de asemenea, imaterialitatea fără intenționalitate nu este cognitivă, deoarece îi lipsește conținutul informațional al lu crului cunoscut. Altfel spus, pentru că esse intenționale să fie o trăsătură a cunoașterii este nevoie să fie însoțit de esse
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
a. 1, co.). Este clar, așadar, ca imaterialitatea unui lucru este ceea ce îl face să fie cognitiv, de aceea modul cunoașterii este în acord cu modul imaterialității. De aceea se spune, în De anima ÎI, că plantele nu cunosc, datorită materialității lor. Simțul este cognitiv deoarece receptează speciile fără materie. (ÎI.1.11.) Ad operationem autem sensus requiritur im mutațio spiritualis, per quam intențio formae sensibilis fiat în organo sensus. Alioquin, si sola immutatio naturalis sufficeret ad sentiendum, omnia corpora naturalia
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
îl va cunoaște mai bine. De aceea, intelectul care abstrage speciile nu doar din materie, ci și din condițiile de individualitate ale materiei cunoaște mai bine decât simțurile care, într-adevăr, receptează formă obiectului cunoscut fără materie, dar împreună cu condițiile materialității. În fond, Toma din Aquino spune aici că simțurile, desi inferioare intelectului, sunt, totuși, puteri cognitive. Dar cum imaterialitatea joacă un rol esențial în cunoaștere, așa cum spuneam în primul capitol, simțurile trebuie să recepteze calitățile obiectelor extramentale, adică speciile sensibile
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
-le pe acestea uneori într-o manieră materială, alteori într-una imateriala. Așadar, indiferent cum modifică mediul și organul de simt, forma unei calități își va păstra caracterul potențial inteligibil, prin faptul că va fi încă legată de condițiile de materialitate ale obiectului, desi va avea un caracter imaterial și, în unele cazuri, precum este cel al văzului, un caracter intențional. Să vedem cum explică Toma din Aquino aceste aspecte, luând ca punct de reper cazul privilegiat al va zului: (ÎI
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
evanescenta. În această categorie se încadrează contextele în care apare alături de adierea ușoară a vântului sau atunci când este atins de un suflu metamorfic, precum în versurile: Păsările căutau meiul / și brusc erau de nea (Iarnă străveche, trad. MB). Autorul sublimează materialitatea prin eliminarea greutății obiectului (a referentului) care își pierde propriul contur și se contopește cu fundalul, devenind o umbră ușoară, evanescenta. Aură nedefinita, vaporasă și ambigua conferă astfel vorbelor calitatea de vag pentru a folosi un termen leopardian și afectează
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
nici o percepție ime diată. El reprezintă o imagine adeverită prin intermediul faptului concret al experienței și construită, de fapt, de aceasta. Textul de față va încerca, așadar, să relateze povestea unui oraș, plecând de la multiplele povești care se spun despre el. Materialitatea orașului este compusă de umbrele celor care îl străbat, iar „măștile“ îi mărturisesc, după cum spunea și Nietzsche, adevărul. Tocmai din acest motiv, textul lui Benjamin nu repre zintă un proiect de analiză filozofică sau istorică, ci o nara țiune. În
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
ajunge astfel să le distribuie arbitrar în câmpul cunoașterii, în funcție nu de identitatea lor evidentă, ci de detaliile semnificative. Din punctul de vedere al metodei, atenția acordată detaliului este semnificativă și poate fi interpretată ca replică dată abstracției simbolice. Materialitatea lucrului „vorbește“ prin nuanțe, nu prin noțiuni, și acestea fac astfel încât lucrurile să trimită direct unele la altele, prin legile similitudinilor. Lumea devine, după cum notează Benjamin pe urmele lui Novalis, un cabinet de vrăjitor sau o cameră de copil, o
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
spune, natura melancolică a limbii, în forma ei scrisă, singura legitimă din punct de vedere onto logic. Interioritatea sunetului, caracterul său ideal (după cum îl descria Hegel, în Prelegeri de estetică) sunt, în lumea căzută a barocului, irelevante. Scriitura care reflectă materialitatea închisă a lucrului este cea care vorbește mai mult despre esența limbii decât natura „hermeneutică“, „anagogică“ a sunetului. Și aceas tă scriitură este cea care aruncă asupra lumii o cortină melan colică. Nu este locul aici pentru o dezvoltare a
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
and unaltered preservation are of extreme importance. To mutilate a single word in the Torah, to set it in the wrong order, might be to imperil the tenuous links between fallen man and divine presence“. Atenția acordată detaliului textual, chiar materialității literei (în Merkabah, menționează Steiner pe urmele lui Scholem) sau cuvântului în articularea sa, este paradigmatică pentru înțelegerea limbii în textele lui Benjamin. Ele vorbesc de spre o dublă poziționare teologică: orice limbă este sacră, întrucât conține, în cuvintele ei
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
salvează trecutul de reprezentările abstracte și de ideologiile istoriste și, pe de altă parte, salvează obiectul din uitarea pe care o implică transformarea sa în marfă. Gestul reprezintă, din perspectiva paginilor de față, o modalitate privilegiată a experienței trecutului prin intermediul materialității obiectelor sau, mai bine spus, a trecutului ca materialitate, ca mod de producere și public. Materialismul istoric își găsește aici, cum spuneam mai sus, o confirmare și, deopotrivă, o critică. Mai exact, se evită transformarea acestuia în ideologie, într-o
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
și, pe de altă parte, salvează obiectul din uitarea pe care o implică transformarea sa în marfă. Gestul reprezintă, din perspectiva paginilor de față, o modalitate privilegiată a experienței trecutului prin intermediul materialității obiectelor sau, mai bine spus, a trecutului ca materialitate, ca mod de producere și public. Materialismul istoric își găsește aici, cum spuneam mai sus, o confirmare și, deopotrivă, o critică. Mai exact, se evită transformarea acestuia în ideologie, într-o „mare narațiune“ de felul celei caracteristice idealismului german. Foamea
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
sus, o confirmare și, deopotrivă, o critică. Mai exact, se evită transformarea acestuia în ideologie, într-o „mare narațiune“ de felul celei caracteristice idealismului german. Foamea de obiecte a colecționarului îl plasează pe acesta în afara oricărei reprezentări ideale, „metafizice“, suprapuse materialității, precum și în afara fascinației fetișului mărfii. El însuși colecționar, Benjamin preia o serie de gesturi descrise mai sus și le asumă din nou ca gesturi teoretice, având o intenție epistemologică. Passagen-Werk este construită ca o colecție de citate, o experiență a
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
sensul că ea face vizibilă, în fenomen, originea sa divină și, odată cu aceasta, posibilitățile nelimitate ale obiectului. Deconstrucția contextului istoric al obiectului, ca și a conceptului abstract care îl „eternizează“ în lumea „esențelor“, ambele în vederea eliberării memoriei colective cuprinse în materialitatea acestuia: sumar, astfel ar putea fi formulată miza reevaluării definiției experienței. Mai multe scenarii, dintre care cel al criticii romantice este cel mai important, asumă aceeași sarcină. Ceea ce propune Benjamin, prin contrast cu acestea, este păstrarea obiectului ca atare, în
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
failibilitatea sa ontologică. Ruina este răscumpărată nu deoarece pe ea se înalță noi edificii, ci prin persistența ei materială și prin semnul neșters pe care îl lasă pe suprafața lumii. În acest scenariu, istoricul este cel care vestește muțenia trecutului, materialitatea sa care conține, în filigran, chemarea mesianică. Excurs: Despre idolatrie. Violență și lege Alături de Theologisch-politisches Fragment, de altfel conceput în aceeași perioadă, textul Zur Kritik der Gewalt (1921) reprezintă unul dintre locurile în care Benjamin se plasează explicit în centrul
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
de „experiență istorică“ la Ben jamin. Este o experiență a stării de creatură și a dialecticii infinite care o traversează: „Und unerschöpflich ergeht sich Kafka über die schwankende Natur der Erfahrungen. Jede gibt nach, jede vermischt sich mit der entgegengesetzten.“ Materialitatea acestei lumi este regăsită în urmele obiectelor, la fel cum, pe scena teatrului din Oklahoma, actorul este de fapt doar o sumă de gesturi. Mai mult, recompunerea acestor urme este afectată de uitare, prin care reperele oricărei identități sunt dislocate
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
va veni s-o mântuiască. „Pregătirea“ venirii, care nu poate fi nici anticipată, nici cunoscută, are loc printr-un gest menționat de Benjamin în legătură cu o altă figură de care am mai vorbit, Lumpensammler-ul: atenția (Aufmerksamkeit), înțeleasă tocmai ca scrutare a materialității obiectelor sau, precizează textul, ca rugăciune naturală a sufletului la Malebranche. Exercițiul concret al acestei virtuți a sufletului (în acest caz, a privirii, deopotrivă) este descris într-una dintre cele mai frumoase pagini ale lui Benjamin: cea în care asceza
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
erfordert andere, tiefere Motive. Motive dessen, der ins Vergangene statt ins Ferne reist.“ Actul fla neurului, fundamental diferit de cel al turistului, presupune o incursiune în memorie și o „lectură“ a locului din perspec tiva imaginilor dialectice care îi „locuiesc“ materialitatea. Hessel, notează Benja min, nu descrie orașul pe care îl parcurge, ci îl narează în cadența amintirilor copilăriei și a memoriei colec tive a lo cului. Această reînviere a memoriei locului este unul dintre elementele care transformă strada în cămin
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
interpretare a textului, vizare a unui sens pentru care textul este un pretext, ci considerarea imanentă a textului ca urmă a unei infinități de alte texte legate prin similarități. „Ascunsul“ vizat prin lectură nu este o formă ideală, eterogenă în raport cu materialitatea textului. Rescrierea proiectului kantian pe care o anunță Benjamin respinge această înțelegere. Mai degrabă, textul este el însuși o materialitate „ideală“, o funcție alegorică infinită pe care actul lecturii o transpune în experiență. În același fel, flaneurul „citește“ orașul ca
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
a unei infinități de alte texte legate prin similarități. „Ascunsul“ vizat prin lectură nu este o formă ideală, eterogenă în raport cu materialitatea textului. Rescrierea proiectului kantian pe care o anunță Benjamin respinge această înțelegere. Mai degrabă, textul este el însuși o materialitate „ideală“, o funcție alegorică infinită pe care actul lecturii o transpune în experiență. În același fel, flaneurul „citește“ orașul ca alegorie istorică, iar similaritățile pe care le sesizează - unele amintite mai sus - dau orașului pe care îl parcurge un chip
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
es zum hölzernen Idol des Tempels werden, wo die geschnitzten Beine die vier Säulen sind. Und hinter einer Türe ist es selber Tür, ist mit ihr angetan als schwerer Maske und wird als Zauberpriester alle behexen, die ahnungslos eintreten““. În materialitatea lor, lucrurile adăpostesc spirite, sunt măști jucate pe o scenă și sunt recognoscibile după chipul lor originar (sau numele, după cum voi încerca să arăt, plecând tot de la un comentariu al lui Gilloch). Amintirea copilăriei, astfel, nu are sensul unei simple
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
fragmentelor sale semnificative. În „Tiergarten“, Benjamin povestește, de asemenea, cum soclurile statuilor sunt mai relevante pentru copil decât statuile însele: „was darauf vorging, wenn auch undeutlich im Zusammenhange, näher im Raum war.““ Orașul se dezvăluie, așadar, în primul rând ca materialitate, istorică prin modul ei efemer, trecător de a fi, și nu prin suprapunerea unor semnificații sau mesaje anistorice. Printre aceste avataruri ale materiei, un loc important îl ocupă obiectele, mobila din casa bunicii: durabilitatea acestora stătea exclusiv, notează Benjamin în
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
o formă paradiziacă de cunoaș tere a acestei origini: „The child participates in neither the self-abasement of human beings (commodity fetishism) nor their domination (instrumentalism), but instead seeks a playful reciprocity.““ Investigarea prin joc a fragmentarului, a ne făcutului, a materialității obiectelor și, deopotrivă, recuperarea obiectelor „depășite“, nefo lositoare fac din figura copilului o anticipare a altor personaje urbane, precum colecționarul sau Lumpensammler-ul. Observând aceasta, Gilloch vede în figura copilului agentul mesianic care, mai târziu, va fi înlocuit cu cea, gravă
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
dintr-o cameră în alta, glasul tăcut al fitilului arzând. Simțul modern pentru similitudini este slăbit, șovăielnic, astfel încât se colul al XIX-lea ajunge să fie, pentru Benjamin, unul searbăd, gol. Sunetele pe care lampa le conține ca urme ale materialității ei recompun doar gesturi, locuri private, incomplete, fragmentare. La fel cum felinarele cu gaz ale străzilor dispun de o forță magică slabă prin care visul urban nu-și definește clar formele, actul mimetic al experienței urbane nu este niciodată „complet
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]