2,955 matches
-
aice, cele mai multe nu numai că nu aduc nici un folos, dar și unele stau cu totul în nelucrare”. La aceste ateliere, după mărturia aceluiași, s-au lucrat „mașini de desfăcat popușoi” pentru proprietarii moșiilor Hudești, Ștefănești și Derțca. Deoarece aceste instalații meșteșugărești nu s-au putut transforma în întreprinderi constructoare de mașini agricole, ele n-au putut să-și continue existența ca ateliere de reparații în orașe, departe de proprietățile funciare, unde se aflau uneltele care aveau nevoie de reparații. Firește că
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
din mediul sătesc, care, în marea lor majoritate, erau moldoveni), dar că totuși rolul pe care l-au jucat străinii în meșteșugul orășenesc a fost foarte important. În Moldova, în perioada de care ne ocupăm, coexistau toate formele de muncă meșteșugărească (meșteșugul casnic, la comandă, mica producție de mărfuri) predominând însă ultima formă. În orășele și târgurile moldovene o mare parte a meșteșugarilor este ruptă total sau parțial de agricultură. Totuși, agricultura rămâne încă o îndeletnicire complementară, pe care meșteșugarii, datorită
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
lucrări în antrepriză, întemeiază ateliere, folosind în procesul de producție muncă salariată și creând astfel punctul de plecare al producției capitaliste. În țara noastră, majoritatea întreprinderilor erau „mici cu câțiva lucrători, bazate pe tehnica manuală, deci care reprezentau fie ateliere meșteșugărești, fie stadiul cooperației simple în dezvoltarea capitalismului”. Statisticile nu ne permit să stabilim cu precizie în ce raport se afla un stadiu al producției meșteșugărești față de altul. În 1850, în târgurile și orașele moldovenești se aflau, după cum am arătat, 72
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
întreprinderilor erau „mici cu câțiva lucrători, bazate pe tehnica manuală, deci care reprezentau fie ateliere meșteșugărești, fie stadiul cooperației simple în dezvoltarea capitalismului”. Statisticile nu ne permit să stabilim cu precizie în ce raport se afla un stadiu al producției meșteșugărești față de altul. În 1850, în târgurile și orașele moldovenești se aflau, după cum am arătat, 72 de meșteri de treapta întâia, 300 de treapta a doua, 3.471 de treapta a treia și 2.573 de calfe. Dacă în ceea ce privește meșterii de
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
producție de mărfuri față de cooperația capitalistă simplă, ne îngăduim să facem doar o ipoteză, bazată pe concluziile trase din analiza tabelului din 1850 al meșterilor indigeni: micul atelier, care se încadrează în mica producție de mărfuri, este forma de producție meșteșugărească predominantă în Moldova la jumătatea veacului al XIX-lea. Fără să mai vorbim de calfe, dintre care multe aveau ateliere proprii la care nu erau angajați lucrători salariați, numărul meșterilor de treapta a treia, care posedă mici ateliere unde lucrează
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
evrei și sudiți, raportul ar suferi unele modificări în favoarea atelierelor care se încadrează în cooperația capitalistă simplă, credem totuși că aceste modificări n-ar fi de natură să răstoarne ipoteza potrivit căreia mica producție de mărfuri era forma de producție meșteșugărească precumpănitoare în târgurile și orașele Moldovei. Este neîndoielnic că numărul lucrătorilor salariați, pe care ni-l dă statistica din 1860-1862, este inexact, deoarece, din motive fiscale lesne de înțeles, proprietarii de ateliere au declarat mai puțini lucrători decât aveau ei
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
și neacordându-le patente, ca atare ei nu apar în statisticile vremii. Rareori în catagrafii, în dreptul numelor se adaugă și îndeletnicirea de meșteșugar. Din această cauză prezentarea meșteșugarilor la sate se întemeiază pe informații disparate, cu excepția atelierelor și a instalațiilor meșteșugărești mai mari, care sunt înscrise în statisticile de la începutul deceniului șapte al secolului trecut. Studiul meșteșugurilor sătești nu poate fi conceput în afara legăturii pe care cercetătorul trebuie să o facă între industria de prelucrare și caracterul gospodăriei agricole. Între aceste
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
goana lor după beneficii sporite, nu se mai limitează la desfacerea produselor brute ale gospodăriei lor, ci creează instalații industriale de prelucrare a materiei prime cerealiere și animaliere. Țăranii, la rândul lor, vin pe piață cu tot mai multe produse meșteșugărești pentru a-și procura banii necesari achitării dărilor și datoriilor mereu crescânde. În Moldova, în acea epocă, aproape că nu există moșie mai importantă care să nu fi avut una sau mai multe mori și velnițe, unde se lucra nu
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Moldova. Fiecare moșie, fiecare sat, își aveau lemnarii lor care lucrau în primul rând pentru nevoile proprietarilor funciari și pentru nevoile unui număr limitat de locuitori. Producția de cherestea destinată pieții interne și externe își avea baza în puternice centre meșteșugărești, situate în regiunea de munte sau în cea de contact, adică în apropiere de locul unde se afla materia primă. Deși Moldova continua să exporte în Imperiul Otoman și în bazinul Mării Mediterane, în primul rând, lemn brut, totuși lemnul
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
de Sus și de Jos (Bacău); „cherestea mare” (catarge, trincheturi etc.) în ocolul Muntelui (Suceava); „cherestea măruntă” (tălpi, grinzi, căpriori, leaturi, draniță etc.) în ocoalele Muntelui și Moldovei (Suceava); stoleria în ocolul Șomuzului (Suceava). Și în această ramură a industriei meșteșugărești, forma predominantă de producție era mica producție. Cu excepția unor mici zone din regiunea de munte, unde ocupația principală a locuitorilor era meșteșugul în lemn, în restul mediului sătesc meșteșugarul era înainte de toate un țăran clăcaș agricultor. El profesa meseria de
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
țușuienească, stativa îngustă, suveica mică sau săltătoare etc. O dată pânza obținută, în urma țesăturii care se executa la război, ea trebuia să fie finisată, adică îndesată și înfrumusețată. Această din urmă operație se efectua la pivă sau dârstă, care erau instalații meșteșugărești mai complicate, pe care nu le poseda orice gospodar și care constituiau primul pas de ieșire a meșteșugarului proprietar de pive sau dârste din industria casnică pentru a intra în mica producție sau cooperația capitalistă simplă. Țăranii, pentru a putea
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
să fi dispărut toate până la 1860. În concluzie - datele pe care ni le oferă statistica din 1860-1862 sunt inexacte, iar numărul pivelor și al dârstelor a fost cu mult mai mare decât cel indicat de acea statistică. Aceste mici ateliere meșteșugărești se încadrează în mica producție de mărfuri. Ele lucrează la comandă. Această constatare nu poate fi însă extinsă asupra meșteșugului textil sătesc în general. În 1855, în Tîrgul Neamț, existau câteva case care produceau „sute de mii de coți de
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
din cei 271 „lucrători în industrie” în ținut, 142 se aflau în orașul Roman). De asemenea, în ceea ce privește forma de producție, meșteșugurile sătești sunt mai puțin evoluate decât cele orășenești. Aceasta era și firesc în condițiile când orașul era un centru meșteșugăresc comercial, iar țăranul era strâns legat de o agricultură în care dominau relațiile feudale. 2. Întreprinderile manufacturiere În istoria dezvoltării industriei capitaliste, manufactura se situează între cooperația capitalistă simplă și industria de fabrică. Manufactura capitalistă nu este altceva decât cooperație
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
deoarece manufactura la noi n-a format brațe de muncă calificate, tehnicieni, și n-a creat unele premise necesare utilizării mașinilor. 3. Dezvoltarea mașinismului După cum se știe, K. Marx a precizat că ceea ce caracterizează mașina, ceea ce o deosebește de unealta meșteșugărească nu este nici forța motrice care o pune în mișcare, nici mecanismul de transmisie, ci unealta de lucru transformată într-un mecanism care înlocuiește mâna și iscusința lucrătorului. „Mașina-unealtă este deci un mecanism care, după ce i s-a transmis mișcarea
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
hârtie fărâmițarea zdrențelor se face cu ajutorul unor mori de hârtie, iar în metalurgie zdrobirea minereurilor se face prin așa-numitele pive de minereu. Forma elementară a oricărei mașini fusese transmisă de Imperiul roman sub înfățișarea morii de apă. Din perioada meșteșugărească au rămas marile invenții ale busolei, prafului de pușcă, tipografiei și ceasornicului automat. În general însă mașinismul joacă rolul secundar pe care i-1 atribuie Adam Smith alături de diviziunea muncii. Folosirea sporadică a mașinilor capătă o foarte mare importanță în
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
îndemână, în scopul sporirii beneficiilor. Cele mai numeroase instalații industriale, după cum se știe, erau morile. Din punct de vedere tehnic, morile puse în mișcare prin forța motrice a animalelor, a apei sau a vântului, deși sunt instalații industriale proprii stadiului meșteșugăresc, au elemente specifice mașinismului. Cu toate că roata morii, pusă în mișcare prin forța apei, a fost „motorul epocii feudale”, constatare care poate fi extinsă în egală măsură și asupra morii cu cai sau vânt, moara cu apă este „forma elementară a
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Pietrele puse în mișcare prin forțe naturale sau animale sunt însă un mecanism foarte simplu care, firește, nu numai că n-a jucat nici un rol în revoluția industrială, dar a continuat să rămână un element mecanic strâns legat de stadiul meșteșugăresc al industriei. De aceea, moara poate fi mai degrabă încadrată în preistoria mașinismului. De abia moara cu valțuri, pusă în mișcare prin forța aburului, poate fi socotită o instalație industrială mecanică în sensul apropiat celui pe care îl dăm noi
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
deoarece între aceste două tipuri de mori există o strânsă legătură, ele funcționând pe baza acelorași principii mecanice, tratarea morii cu pietre o facem în paragraful consacrat mașinismului. Este și firesc să procedăm așa, deoarece moara nu este nici unealtă meșteșugărească, nici manufactură, ci un mecanism rudimentar, dar mecanism. Adâncirea diviziunii sociale a muncii, creșterea populației orășenești rupte de agricultură, dezvoltarea caracterului comercial al gospodăriei agricole și a tendinței proprietarilor funciari de prelucrare a cerealelor pe propriile lor domenii, folosirea făinii
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
este mult mai complicat, iar capacitatea de producție este mult superioară. Deasemenea, velnița nu poate fi socotită, evident, o manufactură, deoarece prelucrarea materiei prime (cartofi, cereale) în scopul obținerii produsului finit (rachiu, spirt) nu se efectuează manual, printr-o unealtă meșteșugărească, ci printr-un mecanism în care forța aburului joacă un rol important. Mașinile de velniță se construiau într-un foarte mic număr în țară de către unii ingineri și arhitecți originari din statele austriece, ca de pildă Kureck, Peitaven etc. De
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
introducerea mașinismului în industria textilă se plasează în domeniul lânei, din care se fabrica mai ales postav. Introducerea mașinilor în această ramură are loc la începutul deceniului șase al secolului trecut, prin trecerea directă de la vechea formă de producție manuală meșteșugărească la mașinism, ca urmare a progreselor social-economice pe care le-a făcut Moldova și a creșterii necesităților de postav ale orășenilor, târgoveților, armatei etc., necesități care nu mai puteau fi satisfăcute de către mica producție și cooperația capitalistă simplă. După o
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
în Moldova. Prin înființarea celor trei fabrici, industria textilă din Moldova devenise din punct de vedere tehnic cea mai avansată ramură industrială. Fiind însă vorba doar de punerea bazelor industriei de fabrică în acest domeniu, firește că industria casnică și meșteșugărească au continuat să joace un rol preponderent. Producția mecanică de lumânări. O altă ramură economică în care se constată începuturile mașinismului este producția de lumânări de stearină. Inițiatorul introducerii mașinilor în acest domeniu este Torenburg, care a obținut în 1840
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
încercări vor putea fi lămurite numai prin descoperirea a noi materiale documentare, prin cunoașterea cărora se va putea preciza care dintre acele inițiative au fost puse în practică și care nu, iar dintre proiectele realizate care anume au fost ateliere meșteșugărești și care anume au fost instalații mecanice. Menținerea și dezvoltarea fabricilor de lumânări în acea epocă a fost un proces dificil. Dificultatea provenea nu numai din urmările nefaste ale concurenței externe, din lipsa de specialiști, din lipsa de credit, ci
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
construcții. Începuturile mașinismului în această ramură sunt mult mai timide decât în ramura industriei alimentare și textile. Aceasta este și explicabil, pentru că, pe de o parte, cerințele în acest domeniu erau mai reduse, fiind satisfăcute în mare parte de industria meșteșugărească, iar pe de altă parte, progresele mașinismului în Europa în această ramură erau mai lente. Constatăm doar că o situație oarecum specială o are în acea epocă producția de cărămizi și olane. Necesitățile de ordin edilitar (construcțiile de case, pavajul
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
la începuturile industriei mecanice în ramura prelucrării lemnului se reduc la mențiunile de mai sus, din care rezultă că acele începuturi au fost foarte timide. În Moldova s-a continuat așadar să se prelucreze lemnul manual sau prin instalații mecanice meșteșugărești de tipul ferăstraielor, care, probabil, satisfăceau atât nevoile interne, cât și cele de export. Printre primele fabrici construite în Moldova a fost și cărămidăria de la Iași. Înființarea ei s-a datorat faptului că, așa cum am arătat, producerea cărămizilor prin metode
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
munca „celor ce lucrează cu ciocanul.... însă cu mâinile”. Tentativa lui Iordache Costache n-a izbutit. Același rezultat l-au avut și încercările lui C. Conachi și Mihalic de Hodocin. Până în anul 1863, în Moldova s-au înființat doar ateliere meșteșugărești de reparații a uneltelor agricole, pe care le-am prezentat în paragraful consacrat meșteșugarilor. În anul 1863, înfruntând condițiile vitrege interne și concurența externă, Alecu Negruți a fondat pe moșia sa Voinești o instalație industrială mecanică pusă în mișcare printr-
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]