914 matches
-
Soarele răsare în Deltă se întâmplă însă și altceva. Nu numai că romanul se desfășoară ca un fluviu cu meandre, dar adesea centrul de greutate în loc să rămână la albia principală, se mută în gârlițele ivite cu ocazia acestor prea numeroase meandre. Și aceasta e dăunător, căci mesajul de idei al operei nu mai e transmis cu destulă claritate (...). În roman tocmai mersul acesta înainte nu apare destul de clar. Aceasta constituie slăbiciunea de bază, o slăbiciune de concepție cu inevitabile urmări și
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
lui S. Damian, într-un comentariu pe care l-am mai menționat ceva mai devreme (vezi nota 13 și contextul): „Reversul lipsei de dragoste față de ceea ce e nou și înaintat în literatură poate fi găsit în cronica Ceva despre fluvii, meandre și bălți, care, de astă dată, laudă o carte slabă. Obiectul cronicii îl constituie romanul lui Vladimir Colin Soarele răsare în Deltă, publicat recent în E.S.P.L.A, - în care scriitorul și-a propus să înfățișeze dezvoltarea unei regiuni odinioară înapoiată
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
1, ian. 1951 23. Sorin Arghir. - Vladimir Colin: „Cormoranul pleacă pe Mare”. Recenzie. In: Contemporanul, nr.254 (1), 4 ian. 1952 24 S. Damian.- Unde duce necunoașterea vieții: Idem, nr.7 (280), 15 febr. 25. Eugen Campus.Ceva despre fluvii, meandre și bălți. În: Viața românească, nr.2, febr., 1952 26. I. Sârbu. - Vladimir Colin: „Soarele răsare în Deltă”. În Iașul Nou, an IV, nr. 1. mart. 1952 27 xxx O dezbatere fructuoasă. În: Contemporanul, nr. 17 (290), 25 apr. 28
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
creator original, visul neîntrerupt al anilor de aur ai umanității... ”. Golem-ul devine simbolul protejării poporului evreu în diasporă, în atmosfera clar-obscură a Ghetto-ului în care e obligat să-și poarte pașii vieții sale. Un nume, astăzi multora străin, exprimând însă meandrele interioare ale sufletului aflat pe drumul cunoașterii sinelui. Sensul abstractului, dar mai cu seamă al magicului. În această retragere, evreul va fi fost conștient de propriul destin tragic. În exegeza pe care o dedică operei lui Meyrink, Michel Achard deschide
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
de cele mai multe ori ambițios, având ca punct terminus crearea unui fundament logic în vederea disputelor teoretice și politice. Plecând de la vânzarea cărții, posibilă la vremea aceea prin edituri, tipografii, librării, anticariate, urmărind ștampilele, precum și însemnările manuscrise, vom observa calea plină de meandre pe care o parcurge o operă de la creator la cititor. Să ne mai mirăm atunci că exemplarele din scrierile lui Erasmus străbat distanța cuprinsă, să zicem, între Olanda și Transilvania sau Germania și Transilvania, trecând prin mari orașe ale Europei
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
și acțiunea la distanță, în timp real, prin intermediul unor dispozitive electronice și mecanice sofisticate (intervenția chirurgicală la distanță, teleconferința școlară etc.). O altă modalitate de raportare la lumea virtuală o constituie imersiunea (Fidler, 2004, p. 163), plonjarea mai adâncă în meandrele desfășurărilor constructelor tehnice. În loc să navigăm abstract printre idei și concepte, pătrundem într-un univers vivant, având iluzia unei interacțiuni directe cu obiectele (de pildă, consultând cărțile de pe rafturile unei biblioteci virtuale, depozitate, desigur, pe autori sau tematic, ca și când ne-am
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
țicneala generală exprimă exasperarea în fața deriziunii existenței. Intenția se vede clar doar prin întreg. Izolate, secvențele, în ciuda suculenței lor plastice, nu pot decât să șocheze. Metoda narativă e aceea de a prinde pe un fir, care exprimă eul psihologic și meandrele intuiției, amintiri din copilărie sau din război, portrete ale prietenilor (între aceștia - cadrul, în Pensiunea..., fiind Viena anilor 1920 -, Erich Kästner, reprezentantul „noii obiectivități”, Peter Altenberg, pictorul Egon Schiele), fragmente de poeme, tablouri de un realism dur, dar și altele
BONCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285811_a_287140]
-
N. Stănescu la intersecția modernismului și abstracționismului cu procedee ale postmodernității sau demontarea mecanismelor onirice în poezia lui Leonid Dimov, D. Țepeneag ș.a. vădesc un spirit analitic nu la modul tehnicist, ci, dimpotrivă, simpatetic, neliniștit și cu bună priză la meandrele subconștientului artistic. Debutul editorial B. și l-a făcut cu romanul Noctambulii, 1992 (prima parte dintr-o tetralogie anunțată), un amestec greu de imaginat de Mihail Bulgakov și Stephen King. „Închipuiți-vă descoperind brusc, speriați, că lumea obișnuită în care
BRAGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285856_a_287185]
-
iarba fiarelor pe lacată, sare cât colo lacata. Poveștile nu conteneau decât odată cu măcinișul. Mirosind a copt, făina cădea fierbinte în ladă iar în toată moara se prelingea din gura podului un abur roșiatic. OPUSTUL Râul curgea liniștit pe luncă. Meandrele lui alcătuiau coturi în care dormeau, falnic, copacii : un plop, un tei, pâlcuri de frasini, ulmi și stejari. Lângă mal clipeau, verde, răchiți. Boschete de soc sângerau sub rugi de hamei. în rupturile mâlite se îmbulzea stuful iar, la dolii
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
îmi propunea să pornim împreună pe o cale comună. Mie mi s-a părut deplasată dorinta ei, deoarece eu pornisem pe un drum ce îl consideram drept și voiam să merg până la capăt. Drumul ei era, deocamdată, presărat cu multe meandre pe care nu vroia să le ocolească. I-am răspuns că vom merge fiecare pe drumul nostru. Cornelia rămăsese prietena cu Anișoara și se mai vizitau. Cu o astfel de ocazie, Anișoara i-a arătat vânătăile de pe coapse, cu care
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
decent. Acest copil, cu siguranță, îi oferă o bătrânețe liniștită, lucru pentru care pot depune garanție, deoarece acum, la vârsta treia, Cornelia a dorit să mă revadă, venind în calea drumului meu, cu scopul de a o sprijini în îndreptarea meandrelor drumului său pe care merge acum. Din fericire acestea sunt puține și ea a ajuns la maturitate cand poate constata, că a avut și are un sprijin neprețuit din partea lui Dumnezeu. Eu, unul, nu am făcut altceva decât să-i
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
și culori, apoi le aștern pe p�nza sau pe caiet. Iubesc ARTĂ, �n toate formele ei, și-mi place să dăruiesc și altora din tot ce mi-a dăruit mie Dumnezeu prin Iubirea Să. Am �ncercat să cutreier prin meandrele ființei mele, prizoniera �ntre cer și pam�nt, �nsail�nd metafore și arcuind peste timp aromele culese discret din preaplinul sufletului. Acolo, �n ad�nc, port pecetea iubirii Domnului meu Isus, dintotdeauna. Mi-am așternut sufletul �n palme, �ncerc�nd
Cuv?ntul autorului by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83218_a_84543]
-
până în prezent, Editura Minerva, București, 1982, pag. 962. "Dl Anton Holban, spuneam în introducerea prezentei cronici, că de la Proust se trage. Este în scrisul său de acută introspecție psihologică, atâta investigație și frământare cerebrală, că, fără de vrere, te gândești la meandrele explorărilor genialului romancier. Dar ca și pentru dl Sergiu Dan, raportat la maestrul romanului realist, și dl Anton Holban reprezintă în opera sa un extract proustian -, pe seama căruia ești de multe ori înclinat să pui efervescența și precipitarea notației sale
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
molar sfărmat al unui leviatan de coșmar, strălucea ivoriu în soarele arzător al amiezii și creștea cu cât ne apropiam de târg. Prin valea ei largă, Ozana își mișca strălucirea în curbele grațioase ca niște șolduri de femei adormite ale meandrelor ei. În fund, cu aspect de nour, Halăuca, nemăsurată și obeză... Ne-am oprit, conform tradiției venerabile, la ilustra băcănie "Tomovici", veche de peste jumătate de secol, condusă acum de un subaltern. La o masă de crâșmă dintr-un colț, pe
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
siguranță de sine, pe care puteai fi invidios dacă, eventual, nu gândeai altceva despre el, un fel de optimism sau nepăsare, era greu de precizat. Dădurăm mâinile, strângându-ni-le ca și cum ne cunoșteam de mult și-mi vorbi direct, fără meandrele inerente oricărui început, ceea ce dovedea că i se vorbise în familie atât de mult despre mine, încât îi devenisem obișnuit. Lung plecă. Dejunul acela îmi păru - în ce mă privea - strâmtorat, îmi mutam privirile, dar mai ales gândurile - momente în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
rătăcit în mijlocul acelei mici adunări venită să-i felicite, o anume timiditate greu de explicat la un asemenea om. Oricum, sufletul omenesc e mult prea complicat și ascuns, pentru a fi înțeles în câteva minute, plin de lumini, întunecimi și meandre, de alcătuiri sfinte sau păcătoase, uneori chiar din hidoșenii, acestea din urmă cel mai greu de observat, oribilități ascunse de înșelătoare învelișuri. Acum erau amândoi la strălucirea vârstei, diferența de ani dintre ei, el fiind cu câțiva ani mai mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
cât rămân descoperiți fără voie dar mai ales ceea ce reușeau totuși să ascundă în mecanismul încâlcit al cuvintelor care înșelător dau totdeauna impresia comunicării sincere și directe. Acum era vorba de domnul Pavel - el îmi era de bună seamă cunoscut, meandrele gândirii și „ocolișurile ieșirii la suprafață” știute, dar el, el însuși, cu gesticulația lui de atâtea ori studiată, cu lustruirea și alegerea vorbelor ca o râvnită pedanterie neologistică despre care era convins că dă persoanei lui; „importanța cuvenită”, era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
ei, adică independentă și națională, o politică externă care să dea expresie intereselor sale vitale și demnității, precum și năzuințelor cetățenilor ei; o politică externă care să ateste clarviziune, maturitate, îndrăzneală, dar și înțelepciune; numai atunci, națiunea navighează cum trebuie printre meandrele vremii și merită să supraviețuiască, iar pentru aceasta, trebuie să fi avut la timonă acel factor care o poate aduce în siguranță, la țărm diplomația. Componenta obligatorie fără alternativă, a acestei politici independente, naționale și demne pe care o națiune
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
tre cu tului, dându-mi un mic răgaz s-o ajung. După o clipă însă, dispărea fără veste. Îi dădeam de urmă numai când izbuteam să dibui, ca la lumina unui fulger, sensul trăirilor ei. Calea se desfăcea încontinuu în meandre, făcându-mă să descopăr bucuria ocolișurilor, căci, de cele mai multe ori, Ioana îmi ieșea înainte tocmai când mă așteptam mai puțin s-o găsesc. — Ia-mă și pe mine pe unde ai călătorit până acum! i-am strigat tocmai în secunda
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
plin de noroi, dus în jos de ape, continuându-și drumul pe care ea i l-a întrerupt cu câteva ore în urmă. Pagină separată În 1918, Agra era un oraș de trei sute de mii de locuitori, încleștat în jurul unei meandre a râului Jamuna. Mare și leneș, râul curgea alene spre sud-est, unde, în cele din urmă, întâlnea Gangele și se vărsau împreună în golful Bengal. Acest oraș, unul dintre multele întemeiate pe malurile râului, era un furnicar de comercianți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
tre cu tului, dându-mi un mic răgaz s-o ajung. După o clipă însă, dispărea fără veste. Îi dădeam de urmă numai când izbuteam să dibui, ca la lumina unui fulger, sensul trăirilor ei. Calea se desfăcea încontinuu în meandre, făcându-mă să descopăr bucuria ocolișurilor, căci, de cele mai multe ori, Ioana îmi ieșea înainte tocmai când mă așteptam mai puțin s-o găsesc. — Ia-mă și pe mine pe unde ai călătorit până acum! i-am strigat tocmai în secunda
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
bătrânului, apărut ca din senin în fața mea... M-ai scos din încurcătură, sfințite. Păi de ce mai are omul prieteni dacă nu-l ajută tocmai când îi crapă măseaua în gură? Atunci îi bine, părinte, fiindcă drumul de unul singur printre meandrele istoriei este anevoios. Acum să nu spui, părinte, vorba ceea: „Eu îi dau un deget și el îmi apucă mâna toată”. Da’ de unde până unde te-a pălit așa un gând? Apoi mai am o mulțime de întrebări la care
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
Încă acolo. Iar eu tocmai caut oamenii potriviți. De aceea vreau să public cartea, pentru a stimula niște reacții. Și, În același timp, Încerc să mă pun În contact cu persoane care m-ar putea ajuta să caut răspunsul În meandrele a ceea ce se cunoaște din tradiție. Azi am vrut să-l Întâlnesc pe cel mai mare expert În materie. Dar, vai, deși este un Învățat, nu mi-a putut spune nimic, chiar dacă a fost foarte interesat de istoria mea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
crezi că te vor Învăța În mod deschis cel mai mare și cel mai Însemnat dintre secrete? Te asigur că cine va voi să explice, În conformitate cu sensul obișnuit și literal al cuvintelor, ceea ce scriu Filosofii Hermetici se va rătăci În meandrele unui labirint din care nu va putea să scape și nu va avea firul Ariadnei care să-l conducă spre ieșire. (Arthepios) Am ajuns Într-o sală aflată sub nivelul solului, luminată cu zgârcenie, cu pereții În rocaille, ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
orice caz, s-ar zice că lumii, în ansamblu, nici că-i pasă. Pe nesimțite, întraseră cu toții și avansau în desimea foșnitoare, acaparantă și obscură a Parcului. Iluminatul public se diminua, scădea și fluctua imprevizibil, precum vântul în lan, creîndu-se meandre și efecte speciale pentru ochi, de genul unor oaze animate de întuneric, ca niște caracatițe amorfe pânditoare, cu un contur neregulat, afund și neliniștitor. Nevăzut, nedibuit, un cuc-de-noapte își curta perechea: Cu-cu-vau...! Cu-cu-vau...! Cu-cu-vau...! Să trăiești și tu, și copiii
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]