11,179 matches
-
Cluj, Grenoble. Institutul "A.D. Xenopol" din Iași, sau chiar din zone marginale spațiului academic. Insula se metamorfozează astfel de la un studiu la altul dovedindu-și implicarea în formele "noastre" de cunoaștere și definire. Insulele relatărilor de călătorie din îndepărtatele timpuri medievale, renascentiste dar și căutările paradisului terestru din secolul al XVIII-lea (multe astfel de scrieri ajunse astăzi între bunurile comune, nediscutabile) surprind extremele evazioniste ale autorilor: sfințenia extremă, desfrîul fără margini, sau ciudate forme hibride și cuprind "tot felul de
Despre insularitate ca spațiu central by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/17072_a_18397]
-
atât de bine, încât o poate rescrie, în joacă. Ea povestește în mod intenționat prozaic momente de poezie sublimă: " Pun sare pe oul martir/ Și mușc din carnea virtuală/ A găinușei ce-ar fi putut fi,/ Cu mofturi de donna medievală,/ Ce-și reprimă grațios fiziologia./ Pun, va să zică,/ Ketchup & muștar & sare,/ Pe găinușa comprimată în galbenul glob/ (Palat de nuntă și, evident, cavou)/ Și mușc./.../ Și totul e banal ca moartea." (Scenă de gen cu micul dejun inclus) Deconstrucția și reconstrucția
Descentralizarea vieții literare by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17069_a_18394]
-
să li se răspundă cu alte minciuni, ci prin integrală cinste intelectuală. Să observ că propunîndu-și să evoce "tot trecutul țării noastre" în această istorie se constată unele denivelări între epoci și perioade, teme care țin de epoca veche și medievală ocupînd prea mult spațiu în raport cu cea modernă și contemporană. Evident, cele dintîi se întind pe mai multe secole, încît spațiul acordat se justifică. Cred însă că tineretul căruia i se adresează autorul era mai curînd interesat de timpurile istoric mai
Meditînd la trecutul României by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17073_a_18398]
-
modernă și contemporană. Evident, cele dintîi se întind pe mai multe secole, încît spațiul acordat se justifică. Cred însă că tineretul căruia i se adresează autorul era mai curînd interesat de timpurile istoric mai apropiate decît de cunoașterea cutăror domnitori medievali. Începînd cu originile, autorul ia în considerare pe lîngă geto-daci și romani, componenta turanică (avarii, pecenegii, uzii, cumanii) și slavii. Autorul ține să releve că nu e adevărată aprecierea că geto-dacii se confundă cu tracii, ci au fost seminții deosebite
Meditînd la trecutul României by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17073_a_18398]
-
postului catolic îngăduitor cu aceste produse. Dintre legume, varza avea cea mai mare căutare; cît despre cele originare din America, fasolea, cartoful, roșiile, acestea devin importante în alimentația românească abia în secolul al XIX-lea. Un lucru e cert: românii medievali consumau mai multă carne decît occidentalii. Băuturile contau și ele uneori ca alimente, nu doar ca dopanți. Vinul stătea pe primul loc. O mulțime de astfel de informații instructive poți afla din studiul lui Bogdan Murgescu, prima sinteză curajoasă de
Cum trăiau românii în Evul Mediu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17083_a_18408]
-
primar, un prefect, un director de școală, un șef de poliție sau un veteran de război autoritatea administrativă, politică sau morală dacă nu printr-un dialog direct cu miturile naționale și prin cauționarea publică oferită de umbra vreunei copleșitoare peronalități medievale sau chiar mai de dincoace, dinspre zilele noastre. Astfel au apărut, cu o urgență furibundă, în mai toate orașele țării și chiar prin unele sate altminteri liniștite, monumente după monumente, statui după statui, troițe după troițe și așa mai departe
Ieșirea din fantasmagorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17111_a_18436]
-
refuzat compromisurile! O ameliorare intervine în momentul în care, în zorile "liberalizării" îngăduite tactic de cîrmuirea comunistă, Pavel Chihaia e angajat de către George Oprescu, directorul Institutului de istoria artei, care i-a fost profesor la Facultatea de litere, la secția medievală a Institutului. Scriitorul recunoaște că e nevoit astfel "a lua viața de la capăt". Inițial fără pregătirea trebuitoare, a trecut, constrîns de circumstanțe, la studiul artei Evului mediu, sarcină pe care și-o asumă cu o rîvnă exemplară: "Nu am evitat
Destinul unui rezistent: Pavel Chihaia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15813_a_17138]
-
se răsfrînge și experiența timpurie a frecventelor plimbări, în timpul copilăriei și adolescenței, prin cimitirul din marginea Constanței: "Vizitele în cimitir mi se însoțeau de amintirea mamei, dar poate și de chemarea ciudată a viitoarei mele vocații". Impozantele tomuri intitulate Artă medievală (I-V, Ed. Albatros, 1998) depozitează contribuțiile acestui istoric al artei format prin jocul potrivniciilor convertite în act constructiv. O altă etapă a biografiei deloc armonioase a lui Pavel Chihaia l-a constituit exilul. Începînd din 1948, cînd "a devenit
Destinul unui rezistent: Pavel Chihaia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15813_a_17138]
-
să fie nici măcar erotic în adevăratul sens al cuvîntului, deși e de atîtea ori pornografic în sens literar. La sfîrșitul romanului se poate citi ceva de-a dreptul senzațional, unic: o listă de izvoare. Din care citez: Ion Stăvăruș, Povestiri medievale despre Vlad Țepeș Dracula; Ida Schottec, Metale și pietre prețioase; Henry Troyat, Teribilele țarine; Mihail Constantinescu, Doctor la oameni de seamă; Rath Vegh Istvan, Istoria culturală a prostiei omenești; Jean Oakes, Cartea parfumurilor. Cu alte cuvinte, documentația, backgroundul. Ce să
Apogeul creatiei lui Fănus Neagu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15900_a_17225]
-
din cele 1001 de nopți ale Șeherazadei, iar căutarea Graalului ne trimite cu gîndul la regele Arthur, la Merlin și la legendele cavalerilor Mesei Rotunde. Povestea lui Baudolino abundă, de asemenea, în descrieri de ființe fabuloase, coborîte parcă din bestiariile medievale (vasiliscul, cinocefalii, păsările roq, Fenixul, blemii, ypatiile, aspidele ș.a.m.d.) și de locuri ciudate (pădurile Abhaziei, Sambatyonul, regatul Pndapetzim, insula lui Aloadin), evenimentele sînt și ele ieșite din comun (evadarea cu ajutorul uriașelor păsări roq, "vehicule" ce rezolvă problema distanțelor
Baudolino, păsările roq si pădurea narativă by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15899_a_17224]
-
nici nu cred. Dar să vedeți ce mi s-a întâmplat mie într-una din puținele zile petrecute în, cum îi ziceau nemții, pe vremuri, Orașul de aur. Musai, pentru orice turist, să vadă Orologiul din centrul istoric, unde figurinele medievale apar pe cadran ca pe o scenă, salutând localnicii și vestind orele. Stau și aștept să se facă douăsprezece fix, astfel se nimeri... Iar când orologiul bate cele 12 ore, îmi potrivesc grijuliu ceasul de mână, sovietic, culmea! unul, Pobeda
Praga în 1969 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15923_a_17248]
-
Și că cehii, atât de civilizați, credeau că vor să știe cât e ora; nu le-ar fi trecut prin gând. Tot el mai pretindea că aceiași militari încercaseră într-o zi să se cațere pe turnul clădirii unde figurinele medievale ale Orologiului anunțau orele. Nu știu dacă era adevărat. Și dacă nu se plusa spre a spori efectul informației. În orice caz, asta semăna cu fapta faimoasă a sergentului rus ce se urcase pe turnul edificiului din Berlin, proaspăt cucerit
Praga în 1969 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15923_a_17248]
-
unde poposește, de responsabilitățile destinului eliberîndu-se cînd intriga îi va fi dezvăluit pe deplin caracterul de femeie tînără, lipsită de prejudecăți, care izbutește să schimbe cu totul rînduielile bizare ale unui orășel din Franța anilor '60. Un burg cu alură medievală, înghețat în mentalitățile epocii revolute, întreținute de bigotismul primarului conte, ce crede că-și va reconsolida astfel autoritatea de bărbat abandonat de soție (excelent Alfred Molina, caricaturizînd virilitatea ultragiată). Episodul în care acest personaj negativ e admonestat exemplar - uitîndu-și de
Ciocolată și film by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15972_a_17297]
-
eveniment petrecut la începutul lunii mai. Surprinzător nu mai este faptul că marea capodoperă a lui Mussorgski nu se cântă în limba rusă; de-a dreptul șocantă este regia însăși. Se realizează o translație a luptelor pentru putere din Rusia medievală, în contextul actual al evenimentelor de la Kremlin din ultimul deceniu al secolului XX. Căci țarul Boris nu este altul decât Boris Eltsin însuși! Iar șirul surprizelor nu se oprește... Alături de excelentul bas rus Pavel Daniluk - tânăr artist a cărui carieră
Un stat în stat by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/16021_a_17346]
-
deceniu, ca pasionat al filosofiei orientale). E specifică, fiindcă nu poate fi definită ca aparținând unei anume culturi - în pură tradiție a oralității -, e pe tipar "vechi" și totuși adaptată timpurilor noastre. Jean-Claude Carrière a selectat textele după modelul crestomațiilor medievale (fără a le transcrie "exact", fără a ține prea mult seama de originalitate, și cu atât mai puțin de edițiile sau aparatul critic care însoțiseră, cândva, undeva, aceste povești - în ideea că "umbrela e a ta, dar ploaia e a
Libertatea, o poveste by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15597_a_16922]
-
dintre marii poeți ai secolului XX. Născut în Statele Unite și emigrat în Anglia, a fost un "ferment" esențial al modernismului european și american. Dintre volumele sale cele mai cunoscute amintim "Hugh Selwyn Mauberley" și "Cantos", precum și numeroase eseuri dedicate poeziei medievale provensale și italiene, dar și contemporanilor săi James Joyce sau T.S. Eliot. 8 T.S. Eliot (1888-1965). Poet, critic și dramaturg, născut în Statele Unite. Poemul său, "The Waste Land", este una dintre marile izbânzi ale poeziei moderniste, iar drama "Moartea în
Tony Judt în dialog cu Dumitru Radu Popa: Pe muchia Europei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15629_a_16954]
-
lui Agopian. Meșteșugitele și pline de osîrdie isprăvi ale iscusitului Zăpodie dau la iveală, pe lîngă spectacolul lingvistic, un remarcabil spirit ludic și o extraordinară inventivitate atunci cînd este vorba de a născoci creaturi fantastice, animale desprinse parcă din bestiariile medievale, știme viclene, dulfi procleți, caloieni, moroi, baba-cloanțe, gheșperițe, toate existînd - mai e nevoie să o spunem? - în și prin limbaj: "Și Zăpodie urcă îmbrîncind hulubi de fel mîncătot/ hărpii măgăoaie cîte-un nătîicot/ pajeri cu trei ciocuri ulii cocoșați/ vulturi suri
Femeile mănîncă bărbați? by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15672_a_16997]
-
în centrul preocupărilor sale de literator, între colegi care-l prețuiau și într-o atmosferă de lucru mai descătușată decât în alte instituții de asemănătoare activități culturale. O fericită viață de familie, lângă soția sa Cornelia, cercetătoare în domeniul artei medievale românești și fiica sa, Monica, în care avusese bucuria de a descoperi un talent poetic mai profund decât al bunicului acesteia - caz unic de ereditate artistică pe trei generații - un cumul de factori ce ar justifica liniar titlul exegezei efectuată
DINU PILLAT - 80 de ani de la naștere: Un destin împlinit? by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15723_a_17048]
-
în secolele XIV-XVII, autorului. Manuscrisul devine astfel, în- tr-un lent proces de recondiționare morală, un manuscris de autor. Evul Mediu fusese epoca manuscrisului-copie, întocmit de copiști de profesie, pe care abia tiparul îi face inutili. Și nu chiar imediat. Copiile medievale nu erau bruioane, ci forme definitive, "cărți", destinate circulației publice. Pînă către mijlocul secolului al XVIII-lea, manuscrisul de autor e totuși neglijat, singura lui variantă care prezintă interes fiind manuscrisul unor opere inedite sau interzise de la publicare. Secolele al
Mâna care scrie by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15740_a_17065]
-
natural, ca fundal al desfășurării "actului liric și ca fundament al sensibilității poetice, poate fi definit ca impregnat de un decorativism pronunțat, ca o stilizare estetizantă, propriu fiecăruia: "atmosferă de mister, de ritualitate cvasi-magică, de butaforie și figurație de burg medieval, la Radu Stanca; orizont simbolic și comportament solemn, eroico-tragic, de inspirație antică, la Ștefan Aug. Doinaș; reflexe fruste, aproape elementare, de o anume bizarerie, în zariște de ciudățenii și simțire genuină de tip sătesc, la Ioanichie Olteanu. Ceea ce aduce nou
Al patrulea poet al "Cercului literar" by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15767_a_17092]
-
ciudățenii și simțire genuină de tip sătesc, la Ioanichie Olteanu. Ceea ce aduce nou în această ecuație Dominic Stanca este o precizare realistă a peisajului, în cadrul căruia se petrece actul liric. În ce privește tematica, Dominic Stanca iese din sfera subiectelor antice (Doinaș), medievale (Radu Stanca) sau rustice (I. Olteanu), pentru a ancora în orizontul bine determinat al istoriei naționale, eroii baladelor sale, de pildă, nu mai sunt nici figurile mitologice ale Antichității, nici siluetele misterioase ale unor burguri din Evul de Mijloc, nici
Al patrulea poet al "Cercului literar" by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15767_a_17092]
-
Julian, de pildă, adolescentul Stoenescu dă un examen strălucit cu un bătrîn pictor academist, William-Adolphe Bouguereau, în vărstă de 75 de ani, iar profesorul său cel mai apropiat, J.-P. Laurens, cu toată reputația lui pedagogică, trăia în incontinente reverii medievale pe care le și oferea publicului sub forma unor impozante compoziții istorice. Nu e greu de presupus că trecerea lui Stoenescu de la sumarele lui exerciții de pictură de pînă atunci - pe jumătate superficiale prin absența unei supravegheri calificate, pe jumătate
Un pictor aproape uitat: Eustațiu Stoenescu (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16163_a_17488]
-
exact ceea ce tînărul pictor crede că în cele două locuri se așteaptă de la el. La Paris expune lucrarea Supa populară (La Soupe populaire), o compoziție complicată, cu numeroase personaje și arhitecturi colosale, care flatează în mod evident gustul de cronicar medieval și de comandant de oștiri pe pînză al lui J.-P. Laurens și al mediului academist, în general, iar la Craiova expune un Ciobănaș, o Țărancă, un peisaj dulceag, un studiu de compoziție etc., în evidentă filiație grigoresciană. Faptul că
Un pictor aproape uitat: Eustațiu Stoenescu (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16163_a_17488]
-
Ion Vartic consideră că această criză ar constitui o permanență a evoluției noastre istorice (p. 218), noi credem că ea trebuie circumscrisă cu precădere ultimelor două secole, adică perioadei moderne sau, cel mult, asociată și procesului de feudalizare a statelor medievale românești. Cât despre fenomenul obștii sătești, întrebăm, evident retoric, cum ar putea să ilustreze o asemenea criză identitară? În altă ordine de idei, după aproximativ 450 de ani de amoral "pașalâc" turcesc și alți 45 de ani de imorală "gubernie
Identitatea fluidă a lui Cioran by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Journalistic/16232_a_17557]
-
încurcat tot timpul. Principiul despre care vorbeam mai sus este valabil, dar absolut perturbator. Cu felul ăsta de a fi nu poți sfîrși decît stupid. Într-o lume megalomană pentru care contează manifestațiile uriașe, tu continui să rămîi un bijutier medieval care migălește la cele mai incredibile detalii, la cele mai nevăzute colțuri și umbre. Așa arată spectacolele tale. Te încăpățînezi aproape să te opui rețetelor de succes, pe care le cunoști foarte bine, dar nu vrei să le urmezi. Preferi
Alexandru Dabija: "Pentru mine, Cehov este un însoțitor" by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16213_a_17538]