2,843 matches
-
vița de vie care se așeza peste tot mai ceva decît praful drumurilor, cîrciumarul s-a apropiat alene, lovind cu prosopul în fiecare tăblie de masă, omorând sau stârnind muștele bețive. Au cerut vin nou și Sandu Bercu a dat melancolic din cap "din tot vinul nou se face acum vinul vechi, mai bine vă ofer un rachiu, am un rachiu foarte plăcut, domnu' Popianu, foarte plăcut". S-au lăsat convinși, nici nu era rău rachiul, păhărelele cam nespălate, dar prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cânta cu siguranță Bengawan Solo, chiar dacă orchestra Îl transformase Într-un marș militar. Adam a Încercat să și-l amintească. și-a imaginat că-l aude ca de obicei, la radio. Copiii Îl cântau la sărbătorile satului, iar părinții lăcrimau melancolici și se puneau pe povestit despre război și despre ocupație. Bengawan Solo... Înconjurat de munți/ Călătorești tot timpul/ și evadezi pe mare. Dar e vorba doar de-un râu, Îi spunea Adam lui Karl. Iar Karl zâmbea și răspundea: Nu
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
argintie - brună; săgeți frânte de cârduri de cocori și rândunele străpung cerul; norii fug goniți de vânturile înălțimilor; rânduiți în unghi cocorii își încep pribegia; pădurea are în răstimpuri înfiorări; solzii frunzelor mărunte s-au zburlit pe ramură; pădurea tace melancolică; unduiau lin funigeii; cu galben și cu roșu își țese codrul ià; logodna semințelor blânde cu lutul bătrân; vânturi grele bat în geamuri; tonuri de bronz și aur fără strălucire alternează cu portocaliul palid de flacără înaltă, cu limoniul diafan
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
cu frunză podoaba argintie a copacilor, lăsându-i goi; cu fiecare frunză și-a întregit covorul multicolor care acoperea pământul. Ultima frunză a unui frăgar s-a desprins ușor, coborând agale, tremurătoare. Crengile goale ale copacilor au început să îngâne melancolic un cântec de jale, mereu același. Acompaniindu-le, o pasăre pribeagă își intonează cu ecouri cântecul. O crizantemă și-a plecat ușor capul, oglindindu-se. Dumbrava pare acum o fotografie atinsă de trecerea vremii într-un album învechit. Soarele, zâmbind
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
firicelele de iarbă, treptat, într-o manșetă din ce în ce mai maronie. Sub adierea ușoară a purtătorului parfumelor tomnatice, frunze ruginii se leagănă și plutesc în aerul rece, condensând pe pământul negru o plapumă decorată în culorile caracteristice sezonului în trecere. Pădurea privește melancolic transformările zilnice ale naturii și regretă că nu mai există acea dumbravă veselă și plină de viață în care plantele și viețuitoarele își duceau existența împreună, bucurându-se de belșugul pe care primăvara l-a rezervat cândva lor și în
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
copil firav, dar armonios dezvoltat; mic și îndesat, cu părul negru pieptănat de la frunte la ceafă, fața ovală cu frunte lată, ochii mari și negri, chipul său era puțin întunecat, dar rumeneala obrajilor săi îi lumina fața. Era un copil melancolic. Îi plăcea să învețe, însă cel mai mult îl atrăgea natura cea care, mai târziu, avea să-l inspire în atâtea poezii. Iubea mult natura: buciumul stânelor, izvorul cu murmurul său, dar mai ales pădurea. Zile întregi stătea în pădure
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Alina Tonigaru, clasa a VIII-a C Timp Tatuat Plouă peste salcâmi în floare. Parfumul albliliachiu, purtat de o pală de vânt te-ndeamnă să te plimbi printre ei. Cobor. O melodie răsună în noapte, îndulcind mireasma cu un plus melancolic. Stelele par de aur. Luna revarsă valuri de lumina palidă. Umbrele salcâmilor se profilează mari, lunatice, ca niște fantome pe strada pustie. În umbră, ciorchinii florilor iau proporții uriașe. Încerc să-i prind cu mâna, să-i mângâi. Nu mă
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
cel mai potrivit era, neîndoios, sala de spectacole. Era de ajuns să Întindă mâna și să apese clanța de alamă. Ceea ce și făcu. Intră cu graba furișată a unui spectator Întârziat la premieră. Pe scena slab luminată, Într-un talcioc melancolic se Înghesuiau fragmente de decor din Solo pentru orologiu, Căsătoria și Svejk În al doilea război mondial, piesele preferate ale lui Eustațiu. Ghemuit În cușca lui de labrador, cum Îi plăcea să-și spună, aplauda de unul singur replici sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
nu sunt menționate În Cartea viselor. N-ai decât să citești poemul lui Apollinaire, mi-a spus Petru. E la fel de straniu ca un vis. L-am citit. Nici urmă de capre. Am dat În schimb de o turmă de vaci melancolice și sinucigașe și de un ciurdar cu fluier. Să fie Cioran tânăr? Ar trebui să-l Întreb pe Petru. Recitind acest vis, Îmi dau seama că, fără să Înțeleg de ce, am Împrumutat Monikăi Kulesza trăsăturile Sabinei pe care o uitasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cu candoare sărutându-se În fugă, abia atingându-se, fără a se gândi o clipă că În absența sa lucrurile s-ar fi petrecut cu totul altfel. Ochii săi luminoși erau umbriți din când În când de o ceață subțire melancolică, de visător incorigibil. Părea mai degrabă Încântat decât jenat că asistă la această scenă, ca și cum Împlinirea ei i s-ar fi datorat cumva Într-un mod miraculos chiar lui. Petru Însă Înțelegea că nu privirea candidă a intrusului Îl deranja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
era nimeni. În schimb, violența Întâlnirii cu masa fu cât pe-aci să-i despice capul ca pe un dovleac și să o lase pe Zorela văduvă. Noroc că ea, prevăzătoare, era deja În brațele lui Brândușă, de unde putea privi melancolică locul plin de lumină și verdeața spre care Gheretă s-ar fi Îndreptat ca un mucenic al iubirii Întru adevăr. Sebastiane, dragul meu, ești beat, zise Zorela, cu un glas tandru-amenințător. Gheretă, ești un dobitoc, hotărî, pe un ton cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
șampanie În pahar, l-a pus pe o tavă și s-a apropiat de Brândușă cu pași bine măsurați, așa Încât lumea să poată admira În voie frumusețea cupei În care chiar șampania aurie se contamina Încetul cu Încetul de culoarea melancolică a B-ului gotic târziu. Domnul Brândușă luă cupa de pe tavă, tot fără grabă, cristalul impune respect, nu e o halbă de bere, sau un biet pahar de plastic, și rămase apoi nemișcat un timp cu gândul la cuvintele pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ridicol. N-am suferit din cauza ei. Am suferit cînd n-o știam, cînd n-o văzusem la față. Din cauza lui Iordan, da, am suferit. Îi uram verva, calambururile, butadele, cheful de poante. Veselia. Îl voiam măcar puțin tăcut, măcar puțin melancolic. Dacă nu tragic, dacă nu singur... Cele două Daisy purtau, fiecare, cîte o zgardă. Nu aveam și eu una? O zgardă zdravănă, dar invizibilă. A ei, un fel de colier de sclavă a fost în modă pînă la refuz o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
l-ar fi descoperit întâia oară, și fiecare zâmbet al ei închidea o adâncă și imposibilă suferință. Era însoțită de două fete mai tinere, pe care le-a cunoscut întâmplător, cutreierând aceleași nesfârșite drumuri. Eugenia s-a alăturat benefic naturii melancolice și pesimiste a fetei ce a fost până în Ouro Prietro să-l întâlnească pe vraciul făcător de minuni. I s-au dat numai trei luni de trăit, dar, precum în fabula rabinului din Crocow, care a cutreierat lumea să găsească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
dar ceva ne ține împreună și ne înțelegem foarte bine. Totuși, ce altceva decât iubirea, fie ea de orice fel o fi, ar putea ține împreună doi oameni care nu se iubesc? Cealaltă fată, foarte tânără, afișa mereu o dispoziție melancolică și făcea adesea expediții pe mare, în speranța că va întâlni albatroși. Mi-a vorbit de oamenii albatroși și m-a întrebat dacă am avut șansa să-i întâlnesc. Mi-am amintit de cei doi bătrâni pe care-i vedeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
to unfold your love." ............................................................................................................... În capul aleii stă Licornul abătut, sprijinit în corn; privirea tristă, ochii plânși, forează asfaltul cu cornul în căutarea unei soluții. Îl evit. Astăzi nu am răbdare pentru el. Mă urmărește de la distanță cu ochii lui melancolici. N-aș ști ce să-i spun, întrebările lui sunt și ale mele. Sunt două săptămâni de când ea nu a mai venit. În ciuda degradării, Licornul rămâne o ființă măiastră și deosebit de delicată. Nu stă de vorbă cu toată lumea. Nici mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
supraviețuit catastrofei, combustia a fost internă, altfel cine știe ce s-ar fi întâmplat, ce nenorocire ar fi survenit. Acum am devenit râsul tuturor, Philip a transformat drama în farsă, în comedie. (Intră Philomena, se apropie de conglomerat și își așază capul melancolic pe umărul Sinelui Mare. Brațul lui exterior, adică uni-brațul, o strânge de după umeri. Ea suspină și oftează.) Sinele Mare: Numai tu nu râzi de noi, Philomena, nu-i așa? Tu ai înțeles totul și totul e spre binele tău. (Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
tiparelor naturale cărora le aparțin. Azi e o zi tristă la mare. Soarele nu și-a semnalat de ieri prezența, iar nisipul e încă umed de dimineață, din cauza ceței. Trec din când în când cupluri ce se deplasează lent și melancolic de mână sau înlănțuiți. Ocolesc careul cu cele patru efigii fără să se oprească, totuși niciunul nu transgresează acele linii aproape imaginare. Naiba știe de ce o apariție atât de bizară pe nisipul plajei nu le atrage atenția, mai ales că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
postură, din profil. Și-l desenează cu măiestrie, de data asta și mai grotesc, spre râsul tuturor. Apoi urmează o discuție serioasă despre curățenia și paza plajei, despre treierătorile de nisip, puse la dispoziție de primărie, apoi tema discuției alunecă melancolic către răsăriturile de soare pe dig, pe care mama nu le-a mai onorat din studenție. Atunci bruta, anesteziată de băutură și prezența atâtor femei, o invită pe mama la răsărit la modul cel mai serios și mai curtenitor. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
tovărășia celor mai stranii dintre țestoase, dar el a ales celibatul pe viață; specia lui se va stinge la capătul celor o sută de ani pe care va urma să-i mai trăiască. "Lonely George" ne adresează mereu o privire melancolică, căutătura lui deosebit de tristă la capătul unui gât foarte lung ar avea poate foarte multe să ne spună, dacă am putea sta cu orele înțepeniți și am privi în ochii lui laterali și oblici. Grimasele sau mișcările noastre prea rapide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
a Eugeniei se desfășura, prin urmare, monoton, între două întâlniri întâmplătoare sau nu cu D, care aveau s-o arunce în acea stare euforică ce-i exacerba sexualitatea. Din ziua în care și-a pierdut umbrela, Tanti Eugenia a devenit melancolică și irascibilă. La sfârșitul orelor de școală, când se trezea singură acasă, o stare persistentă de marasm punea stăpânire pe ea, stare ce avea s-o țină până spre dimineață. Somniferele nu făceau decât s-o arunce în coșmaruri ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Pe măsură ce un vârf se tocește, celălalt crește la loc și creionul execută un salt mortal, din care se întoarce cu vârful ascuțit pe hârtie. Am grupat femeile pe o latură a mesei și bărbații pe cealaltă. Micuța olandeză cu privirea melancolică, mereu gândind la Santiago și albatroșii ei, e încadrată de Eugenia, domnișoara întârziată cu nedespărțita ei umbrelă bărbătească în culori psihedelice, și de fata ce suferea de o boală incurabilă și întârzia să moară din cauza unui înger. Apoi Pulcheria, nepăsătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
pălărie neagră. Chipul meu, pe care nu mi-l pot reprezenta niciodată în vise, apare acum reflectat în imaginile oaspeților mei. Mai închin încă o dată pentru toate sentimentele noastre; cele nobile, cele netrebnice, cele profunde și deschise, cele triste și melancolice. Apoi, îi părăsesc pe oaspeții mei, care continuă să-și agite oglinzile ca pe niște evantaie și să-și depene poveștile care mi-erau atât de familiare. Și, în mod ciudat, fiecare relata istoria celui de lângă el sau a celui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
prin vene îi curgea frica și sângele o ducea mai departe spre degete, se zbăteau picioarele până atingeau tavanul, da, se zbăteau, cataclismul a împietrit-o. Frica e un sculptor macabru prin felul în care modelează atitudinile pline de o melancolică morbidețe, melancolia devia într-o tristețe grea, vâscoasă, apăsătoare pe stern, ca o lespede de granit, pe care trebuia să o accepți ca pe o carapace de preț, un corp în plus de purtat până la moarte, un geamăn autist care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
repede că băiatul a fost străfulgerat de o imagine ca o idee fugară, nu a avut timp nici să vadă, darămi-te să compare, un val cald și plin de insatisfacții și curiozitate i-a cuprins corpul. A luat o atitudine melancolică, s-a mai uitat către fata care Își scutura capul plin de zulufi și privirea sa a coborât spre rădăcina butucului de vie, acolo unde două buburuze se iubeau și constată cât de simplu-i acest lucru În natură. Marinița
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]