4,739 matches
-
Începând cu Melior (1981), se observă o distilare mai accentuată a lirismului, în versuri a caror expresivitate capătă tonuri sentențioase. E o poezie de autocunoaștere, în care sentimentul morții și al deznădejdii va fi caligrafiat cu o discreție străbătuta de melancolii provinciale. Ea dobândește intensități neașteptate în Puntea de hartie (1986), considerată cartea sa cea mai reușită, prin concentrare dramatică și definirea unui univers interior utopic, care este ființă însăși a poeziei. Dimineață noului venit (I, 1974), gândit ca volum inaugural
PORTRET DE POET- HORIA GANE de BORIS MEHR în ediţia nr. 298 din 25 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Portret_de_poet_horia_gane.html [Corola-blog/BlogPost/356862_a_358191]
-
imaginilor sale intră elementul care se opune și-l neagă: cenușa, urma materială și amară a supremelor ei combustiuni"(T. Vianu, Lucian Blaga, poetul, în "Gândirea", XIII, BXII, 1934). În "Cântecul așteptării"("Alte poezii"), poezie ce poate fi comparată cu "Melancolia"argheziană din "Cuvinte potrivite", este transmisă senzația de deprimare, de dor existențial, a iubitului ce-și așteaptă iubita care nu mai vine, în versurile finale, sufletul pare să fie purificat din însăși așteptare. Idealul de femeie blagiană pare să fie
COMPLEXUL LUI EMPEDOCLE ÎN POEZIA LUI LUCIAN BLAGA, ESEU DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 by http://confluente.ro/_complexul_lui_empedocle_in_poezia_lui_lucian_blaga_eseu_de_al_florin_tene.html [Corola-blog/BlogPost/355655_a_356984]
-
luna lui cuptor, grâul dăduse în pârgă, venea postomol peste noi în valuri verzi-gălbui, mirosea a levănțică și-a busuioc și zefirul aducea aer răcoros în valuri și doamna Deleș, încântată de asemenea poezie, tăcea și privea cu o ușoară melancolie câmpul acela mare, nesfârșit. Am luat-o pe un drum de țară, printre lanuri și am coborât un prundiș, aici am intrat într-o vâlcea în care cântau mii de păsări cu glasuri de vioară, de oboi și de piculină
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS -FRAGMENT-CONTINUARE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1442040483.html [Corola-blog/BlogPost/378228_a_379557]
-
din 15 mai 2013. IISUS-BĂLCESCU M-aș tot pierdea prin neguri și lumine, Căzând prin mine veșnic m-aș tot duce, Eu răstignit pe Tine ca pe-o cruce, Tu răstignit pe țipătul din mine. Te simt în mine ca melancolie, Sfâșietoare, naltă, dureroasă, Murmură dulce firea-mi de mătasă, Un urlet sunt, înfipt în veșnicie! N-afară și-nlăuntrul lui răsfrânt, Silabă sunt și literă cu care, Vorbești cu tine. Naltă întrebare, Ecou însângerat al unui gând. M-aș tot pierdea
ŞTEFAN DUMITRESCU by http://confluente.ro/articole/%C5%9Etefan_dumitrescu/canal [Corola-blog/BlogPost/368474_a_369803]
-
mare cântând mă ... Citește mai mult IISUS-BĂLCESCUM-aș tot pierdea prin neguri și lumine, Căzând prin mine veșnic m-aș tot duce,Eu răstignit pe Tine ca pe-o cruce,Tu răstignit pe țipătul din mine.Te simt în mine ca melancolie,Sfâșietoare, naltă, dureroasă,Murmură dulce firea-mi de mătasă,Un urlet sunt, înfipt în veșnicie! N-afară și-nlăuntrul lui răsfrânt,Silabă sunt și literă cu care,Vorbești cu tine. Naltă întrebare,Ecou însângerat al unui gând.M-aș tot pierdea
ŞTEFAN DUMITRESCU by http://confluente.ro/articole/%C5%9Etefan_dumitrescu/canal [Corola-blog/BlogPost/368474_a_369803]
-
IISUS (Anei Blandiana, cu recunoștință) M-aș tot pierdea prin neguri și lumine, Căzând prin mine veșnic m-aș tot duce, Eu răstignit pe Tine ca pe-o cruce, Tu răstignit pe țipătul din mine. Te simt în mine ca melancolie, Sfâșietoare, naltă, dureroasă, Murmură dulce firea-mi de mătasă, Un urlet sunt, înfipt în veșnicie! N-afară și-nlăuntrul lui răsfrânt, Silabă sunt și literă cu care, Vorbești cu Tine. Naltă întrebare, Ecou însângerat al unui gând . M-aș tot pierdea
ŞTEFAN DUMITRESCU by http://confluente.ro/articole/%C5%9Etefan_dumitrescu/canal [Corola-blog/BlogPost/368474_a_369803]
-
buzezâmbindIISUS(Anei Blandiana, cu recunoștință)M-aș tot pierdea prin neguri și lumine, Căzând prin mine veșnic m-aș tot duce,Eu răstignit pe Tine ca pe-o cruce,Tu răstignit pe țipătul din mine.Te simt în mine ca melancolie,Sfâșietoare, naltă, dureroasă,Murmură dulce firea-mi de mătasă,Un urlet sunt, înfipt în veșnicie! N-afară și-nlăuntrul lui răsfrânt,Silabă sunt și literă cu care,Vorbești cu Tine. Naltă întrebare,Ecou însângerat al unui gând .M-aș tot pierdea
ŞTEFAN DUMITRESCU by http://confluente.ro/articole/%C5%9Etefan_dumitrescu/canal [Corola-blog/BlogPost/368474_a_369803]
-
Autorului VIOARA Vioara uitată-ntr-un colț, E spartă, e veche nu mai cântă, Sunt tăcute slabele-i corzi, Nici un sunet nu se mai avântă. Demult, vioara făcea ravagii, Aducând în suflet veselie, Sau ale romanței sufragii, Tremurau inimi în melancolie. Nu pot să te mai repar vioară, Ești mult prea distrusă, Nu vei mai cânta a doua oară, Astfel gloria ta e apusă. 08 noiembrie 2003 Referință Bibliografică: Vioara / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 406, Anul II
VIOARA de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 406 din 10 februarie 2012 by http://confluente.ro/Vioara_mihai_leonte_1328893487.html [Corola-blog/BlogPost/346731_a_348060]
-
cel mai bun prieten (tace și nu te judeca) Iubesc ploaia care amestecându-se cu lacrimile da naștere stropilor de roua Iubesc ploile nebune cotropitoare flamande tremurânde (că trupul unei fecioare îndrăgostite) Iubesc ploaia care aduce în mine liniște și melancolie Iubesc ploaia care mi se așterne pe frunte ca un picur de lumină Iubesc ploaia cenușie și diminețile gri Iubesc ploile halucinante și înfiorător de line „Iubesc, iubesc nebun ploile''! VIAȚA Urmele pașilor tăi prin sufletul meu Pașii pașii Desculț
VERSURI DE SINGURĂTATE de LUMINIŢA AMARIE în ediţia nr. 901 din 19 iunie 2013 by http://confluente.ro/Luminita_amarie_versuri_de_luminita_amarie_1371643920.html [Corola-blog/BlogPost/346094_a_347423]
-
își schimbă a sa haină, Cum și-arată-n lume chipul, Dacă ai vedea pastelul Pe rochița-i decoltată, Ai picta-o cu penelul In aer de-aristocrată. Dacă ai vedea în ploaie Lacrima de bucurie Când udă-ale tale straie Ai vedea melancolie... Rosul frunzelor de sânger, Dacă le-ai vedea în toamnă, Inima ti-ar fi de înger Și-ai s-o vezi ca pe o doamnă. Referință Bibliografică: Dacă...toamna / Nastasica Popa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2105, Anul VI
DACĂ...TOAMNA de NASTASICA POPA în ediţia nr. 2105 din 05 octombrie 2016 by http://confluente.ro/nastasica_popa_1475688474.html [Corola-blog/BlogPost/384347_a_385676]
-
în cheia fericirii! Ne-a fost dat un timp întâlnirii noastre, dar cântecul nostru își poartă, departe, ecoul visului înflorit. Acolo, frunzele copacului meu îți vor șopti: marea ești tu, marea sunt eu, acel spațiu imens, mister, neliniște, exaltare, fior, melancolie, vibrație, pură emoție, necuprinsul din infinit! Dincolo de tăcerea albă, un câmp de păpădie este acolo, un câmp și liniștea lui verde, ai să rămâi cu mine, acolo, mereu, privește-mă, privește-mă, hai, vino, întinde mâna și simte-mă! AI
ATINGEREA TIMPULUI (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 by http://confluente.ro/irina_lucia_mihalca_1412169203.html [Corola-blog/BlogPost/353060_a_354389]
-
ca președinte. În căldura vitală sufletească, educația și armonia nestăvilite în orele de predare, exprimate și acumulate dincolo de timpul strict de la clasă și de temele de predare ale programelor școlare, cheamă venerația elevilor. Devin viziuni și visări, apoi, amintiri și melancolii memoriale. Prin ele, iubirea copilăriei își autozidește temelia simțămintelor, năzuințelor omenești. Aceste stări sufletești, fundamentate azi la Colegiul Național „Calistrat Hogaș” vor fi suverane, fără îndoială, adulților de mai târziu, elevii actuali care au aniversat la Piatra Neamț, adorabil, ziua Reginei
REGINA ANA, ANIVERSATĂ LA COLEGIUL NAŢIONAL CALISTRAT HOGAŞ , DIN PIATRA NEAMŢ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 997 din 23 septembrie 2013 by http://confluente.ro/Regina_ana_aniversata_la_col_aurel_v_zgheran_1379919726.html [Corola-blog/BlogPost/365091_a_366420]
-
să caut visele pierdute de timpul neobosit hoinar? Parcă bucăți din sufletul meu se desprind și cad uneori. printre frunzele răvășite de vântul car-a suflat în zori. Aș întreba toamnă de știe cum în nopțile pline de ceață risipește melancolie de uităm de flori și verdeața? Sau poate asta îi e menirea de milenii este mereu la fel, doar noi căutăm cu privirea și ne pierdem în regrete astfel. Referință Bibliografica: Întreb toamnă / Mariana Ciurezu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
INTREB TOAMNA de MARIANA CIUREZU în ediţia nr. 268 din 25 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Intreb_toamna.html [Corola-blog/BlogPost/355811_a_357140]
-
Anotimpul predilect al poetei este toamna, cu întregul ei cortegiu de tristeți peste care arunci năframa dorurilor, amintirilor zdrobite, a clipelor care „plâng neostenite”. Iar în cele din urmă, spune poeta „E-un farmec care tace și mă doare”, cu melancolii funciare și abisuri translucide. În viziunea autoarei, identitatea se poate regăsi prin iubire, care are puterea de a învia: „N-am cunoscut un alt fior mai mare/ Și nu cred că în lume-ar exista,/ Căci multe flori se leagănă
METAFORA IUBIRII NESFÂRŞITE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 by http://confluente.ro/cezarina_adamescu_1463420086.html [Corola-blog/BlogPost/366123_a_367452]
-
surprinzător, Capitolul IV „Târziul din noi” - cuprinde versuri albe, deși așezate după criterii clasice sub formă de strofe. La fel de melancolice, cu o anume muzicalitate, cu ritm interior și rimă întâmplătoare, într-o arie tematică diversă, dar asemănătoare celorlalte cicluri: amurgul, melancolia, ploaia, regretele de pe obrazul serii, înstrăinarea, perdeaua timpului, ochii înlăcrimați, doinele sufletești, amintirile obscure, prispa tăcerilor, singurătatea, norii, culoarea asfințitului. Dar și: mângâierea clipei, ca o floare de catifea, sărutările nevinovate, căldura iubirii, „o formă a perfecțiunii”; „leacul într-un
METAFORA IUBIRII NESFÂRŞITE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 by http://confluente.ro/cezarina_adamescu_1463420086.html [Corola-blog/BlogPost/366123_a_367452]
-
Dansează, mai bine zis țopaie, cu o bucurie nemărginită. Totul este atât de simplu! Face rost de fise și aleargă la un telefon public. Îi răspunde Florin. - Salut gașpere! - Oho, noroc gașpere! - Ce mai faci? Ești tot în oala cu melancolie blegoasă? - Păi altfel cum? - Înseamnă că ai nevoie de un prieten și îți stau la dispoziție. - Pentru ce? - În seara asta te împac cu Mia. - Nu poți. - Pariem? - Pariem. - Din câte știu, are “laborator” și iese la ora 19. - Exact
VI. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2030 din 22 iulie 2016 by http://confluente.ro/adrian_litu_1469204635.html [Corola-blog/BlogPost/365163_a_366492]
-
FILIGRAN - 17 POEME ÎN 17 SILABE - Autor: Cezarină Adamescu Publicat în: Ediția nr. 267 din 24 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului TOAMNĂ-N FILIGRAN -17 poeme în 17 silabe- * Un munte de frunze în mine cu iz arămiu de pământ *Melancolii de septembrie - am soare tomnatic în păr *De-atâta liniște - o barcă singură la plimbare * Ia cerul foc și flăcări curg zdrențe pe miriștea întinsă *Cine-a pictat copacii-n șofran și cerul în răni sângerânde? Printre frunzele roșii raze
de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Toamna_n_filigran_17_poeme_in_17_silabe_.html [Corola-blog/BlogPost/355659_a_356988]
-
cu altcineva. Răni deschise, răni superficiale, răni adânci care lasă urme. Nehotărâri, bâjbâieli, cărări lăturalnice, capcane întinse de cei care sunt obișnuiți să-și manipuleze semenii. Încâlceli de ițe. Răni care dor, dar care nu omoară, ci se convertesc în melancolie, în neîncredere, în teamă și deseori, în anxietate. Elizeu alege, nu întotdeauna calea cea mai lesnicioasă, cum s-ar cuveni, dar drumul bolovănos al urcării muntelui. Din toate femeile, Liana i se cuibărește în inimă, deși el știe bine că
(CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 848 din 27 aprilie 2013 by http://confluente.ro/Recenzie_gridore_avram_anul_cezarina_adamescu_1367064541.html [Corola-blog/BlogPost/366051_a_367380]
-
Cristina P. Korys, publicat în Ediția nr. 2154 din 23 noiembrie 2016. Cu priviri adânci, neclintite, Trec clipe lungi în șir la fereastră, Admirând poteci arămite Și ultimele flori vii din glastră... Se aștern zâmbete și vise Peste momente de melancolii, Trăind printre poeme scrise În nuanțe tomnatice târzii... Drumuri amorțite de brume Șerpuiesc printre copaci dezgoliți, Făcându-și loc cu sârg în lume, Prin șesuri, văi și munți ninși ocoliți... Povești și euforii plutind Se zăresc prin sticla aburită, Iar
CRISTINA P. KORYS by http://confluente.ro/articole/cristina_p._korys/canal [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
Tristeți, prin magii le descântă, Spectacolul toamnei desăvârșind! ~ Cristina P. Korys ~ ... Citește mai mult Cu priviri adânci, neclintite, Trec clipe lungi în șir la fereastră, Admirând poteci arămiteși ultimele flori vii din glastră...Se aștern zâmbete și visePeste momente de melancolii,Trăind printre poeme scriseîn nuanțe tomnatice târzii...Drumuri amorțite de brumeșerpuiesc printre copaci dezgoliți,Făcându-și loc cu sârg în lume,Prin șesuri, văi și munți ninși ocoliți...Povești și euforii plutindSe zăresc prin sticla aburită,Iar împrejur, pași ușor
CRISTINA P. KORYS by http://confluente.ro/articole/cristina_p._korys/canal [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
Coboară amețitor, în zări, Fiind leagăn lent al frunzei, Ce se așterne, căzând în scări! Pe drum de covor ruginiu, Pășind agale, oameni, păsări Își întâlnesc al lor pustiu, Și-n ochi par a li se cuibări... Tristeți, ori dulci melancolii Se revarsă-n sublime magii, Lăsând mister și emoții, Peste liniști ori clipe hazlii... La porți stă carul cu roade Culese-n truda de pe câmpuri, Culorii vii și-mbelșugate Îmbracă noi, aceste timpuri... Printre reci brume, se zăresc Priviri amare
CRISTINA P. KORYS by http://confluente.ro/articole/cristina_p._korys/canal [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
Cu izvoare cristaline ... Dragă mamă, preaiubită! Dor îmi e, ȚARĂ, de tine! Cine mama nu-și iubește, Cine nu-și adoră tata, Cine țara nu-și respectă, Este mort chiar de trăiește. Mamă, mamă, dor de mamă! Vis de dor, melancolie ... Dacă dorm pe altă glie, Glasul tău mereu mă cheamă Ca o dulce armonie ... Dintr-o muzică divină; Și-aud vocea ta sublimă ... Ca izvoare ce-mi șoptesc: “Fiule, mi te iubesc! Vreau să-ți dărui fericirea, Zori de zi
OMAGIU MAMEI de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 433 din 08 martie 2012 by http://confluente.ro/Omagiu_mamei_marin_voican_ghioroiu_1331219181.html [Corola-blog/BlogPost/346580_a_347909]
-
a dezveli un vechi mister“ (Tata - întru aducere aminte). Durerea nestinsă a despărții este alinată doar de credința: „Doar vagi speranțe/ a unei reîntâlniri/ în sferele cerești, / sau dincolo de ele, / Mai potolesc acest nestins dor/ și lacrimile mele“. Nostalgia și melancolia prilejuite de evocări sunt contra �balansate de luciditatea cu care poetul realizează portretul clasei politice. În fond, parcurgând tra �seul liric din volum, înțelegem de ce a ales autorul titlul Capcanele destinului: ajuns la timpul examenului de con �ști �ință din
CAPCANELE DESTINULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 706 din 06 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Capcanele_destinului_al_florin_tene_1354787669.html [Corola-blog/BlogPost/365789_a_367118]
-
un paradox, fiindcă mijloacele și modalitățile de educare s-au înmulțit exponențial. În ce mă privește, copilăria rămâne, ca pentru toți trăitorii de pe acest pământ, tărâmul fermecat, de care ne aducem aminte la orice vârstă cu bucurie și nu fără melancolia lucrurilor dispărute pentru totdeauna. Retrăim copilăria la un alt registru, cu copiii și mai ales cu nepoții noștri. Aș spune că această etapă este fericită fiindcă are nevoie de foarte puțin, dar mai cu seamă de dragostea părintească, cea fără
VIRGIL RĂZEȘU ȘI ALCHIMIA DINTRE BISTURIU ȘI PENIȚĂ de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 by http://confluente.ro/emilia_tutuianu_1492670078.html [Corola-blog/BlogPost/375790_a_377119]
-
Severin, 2008; Mirajele vieții, Suceava, 2008; Antologie de poezie și comentarii, Iași, 2008; Lira în patru puncte cardinale, Bacău, 2010; A treia carte - poezii, , Bacău, 2012; etc.) și că publicat-a, în afară de prezentul, încă șapte volume de versuri: Lecții de melancolie, 1997 (Alexandria, Ed. Teleormanul Liber); Singură prin Uchronia, 1999 (ibid.); Fulgerul lovește o singură dată, 2003 (ibid.); Contraste, 2005 (București, Editura Eminescu); Totul cîntă-n jurul meu!, 2007 (ibid.); Are mama două fete, 2008 (ibid.); Băiatul cu cărțile, 2009 (ibid.) etc.
ROSTIRI DE ROSTUIRI ÎN DOI de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 849 din 28 aprilie 2013 by http://confluente.ro/Prof_dr_ion_pachia_tatomires_ana_maria_gibu_1367152445.html [Corola-blog/BlogPost/365173_a_366502]