4,697 matches
-
ÎNFLORESC PE DEGETE uită-te vântul și-a uitat aripile acasă sau undeva într-un parc pe vreo bancă căci iată nu mai scutură pomii cu așa putere și vijelie toamna ne îmbracă pe fiecare în clipe pline de umbră melancolie până în dosul norilor în vreme ce pahare de aer ne înfloresc pe degetele fiecăruia cu flori de hai vino odată cu zâmbetul tău deschis și prinde-mă în privirile tale unse cu miere 31-10-2016 cluj Referință Bibliografică: Pahare de aer ne înfloresc pe
PAHARE DE AER NE ÎNFLORESC PE DEGETE de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378142_a_379471]
-
Acasa > Poeme > Antologie > EREZIA DE DIMINEAȚĂ Autor: Costel Zăgan Publicat în: Ediția nr. 1982 din 04 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Tai ferestre în peretele irealității imediate Să intre soarele cel negru al melancoliei Să se ilumineze și cel din urmă cititor Ni mic să nu mai aparțină tăcerii Totul să se transforme în versuri până la ultima rană Și totuși nu te poți ascunde după ultimul vers Odată intrat în gura cititorului ești un
EREZIA DE DIMINEAȚĂ de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378156_a_379485]
-
sfaturile bătrânilor erau foarte apreciate . Pe timpul anticilor a fi bătrân era sinonim cu înțelepciunea ! Ei își aveau locul lor în societate, undeva pe un piedestal de onoare și erau venerați de cei mai tineri. Ce este bătrânețea? Un amestec de melancolie și de iritare, cum spunea Octavian Paler? Sau, poate, este vârstă renunțărilor și a umilințelor? Sau, poate, este chiar o boală, sau, de ce nu, este chiar bilanțul și verdictul vieții. Benjamin Franklin spunea;” Tragedia vieții este că îmbătrânim prea devreme
VIOREL VINTILĂ [Corola-blog/BlogPost/378012_a_379341]
-
sfaturile bătrânilor erau foarte apreciate . Pe timpul anticilor a fi bătrân era sinonim cu înțelepciunea ! Ei își aveau locul lor în societate, undeva pe un piedestal de onoare și erau venerați de cei mai tineri.Ce este bătrânețea? Un amestec de melancolie și de iritare, cum spunea Octavian Paler? Sau, poate, este vârstă renunțărilor și a umilințelor? Sau, poate, este chiar o boală, sau, de ce nu, este chiar bilanțul și verdictul vieții. Benjamin Franklin spunea;” Tragedia vieții este că îmbătrânim prea devreme
VIOREL VINTILĂ [Corola-blog/BlogPost/378012_a_379341]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > MELANCOLIE... Autor: Mariana Ciurezu Publicat în: Ediția nr. 1969 din 22 mai 2016 Toate Articolele Autorului Melancolie.... În noaptea tristă, care-mi cerne pașii Și ușor îi ascunde-n întuneric, Dansul nevăzut al lunii -ncurcă bașii Fredonați de vîntul dezlănțuit , feeric
MELANCOLIE... de MARIANA CIUREZU în ediţia nr. 1969 din 22 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378272_a_379601]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > MELANCOLIE... Autor: Mariana Ciurezu Publicat în: Ediția nr. 1969 din 22 mai 2016 Toate Articolele Autorului Melancolie.... În noaptea tristă, care-mi cerne pașii Și ușor îi ascunde-n întuneric, Dansul nevăzut al lunii -ncurcă bașii Fredonați de vîntul dezlănțuit , feeric... Stau ș-ascult încet, cum veștede frunze Fosnesc sub a gândurilor durere, În liniște, pictez pe
MELANCOLIE... de MARIANA CIUREZU în ediţia nr. 1969 din 22 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378272_a_379601]
-
Nu mai vrea să rămână-n anonimat Și am rămas doar cu iluzia mea veche... Toamna a risipit a timpului petale, Sub greutatea anilor rămâne tăcerea Care însoțeste veșnic a mea cale Și pune pe cutele frunții, durerea... Referință Bibliografică: Melancolie... / Mariana Ciurezu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1969, Anul VI, 22 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mariana Ciurezu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
MELANCOLIE... de MARIANA CIUREZU în ediţia nr. 1969 din 22 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378272_a_379601]
-
luna lui cuptor, grâul dăduse în pârgă, venea postomol peste noi în valuri verzi-gălbui, mirosea a levănțică și-a busuioc și zefirul aducea aer răcoros în valuri și doamna Deleș, încântată de asemenea poezie, tăcea și privea cu o ușoară melancolie câmpul acela mare, nesfârșit. Am luat-o pe un drum de țară, printre lanuri și am coborât un prundiș, aici am intrat într-o vâlcea în care cântau mii de păsări cu glasuri de vioară, de oboi și de piculină
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS -FRAGMENT-CONTINUARE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378228_a_379557]
-
și nostalgie. Nu vezi prăpastie-ntre noi Nici hăul cel adânc căscat. Ai vrea ca singuri amândoi Să ne iubim ! ... Dar în păcat ! Mă-ncearcă sentiment cumplit Ca de curată nebunie. În care eu voi sta pitit Să-ți cercetez melancolie. Aștept să treacă pe la mine Speranța noastră cu alai. Visând mereu numai la tine Ca vrabia al său mălai. Am sentimentul neputinței De câte ori te văd pe tine. Și apuc calea pocăinței Ca mie să îmi fie bine. Brăila, iunie 2016
CALEA POCĂINȚEI de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378320_a_379649]
-
din Schopenhauer sau din Lenau, căci mijloacele de expresie sunt în primul rînd stări: de dor și de urât./.../ Această gândire poetică este structural ecstatică. Ea realizează starea pe loc a Lumii, fie în farmecul ființării ei absolute/.../fie în melancolia desființării totale a lumii sortită morții.”(pp. 24-26.) Întru deslușirea susținerilor sale, analistul redescoperă în desfășurările gândirii românești (de la Cantemir, Neagoe Basarab și până la Blaga și Vulcănescu) o mare vocație metafizică ce s-a manifestat fie în termeni materialiști (la
Constantin Amăriuţei şi inepuizabilul subiect al literaturii române: Mihai Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93533_a_94825]
-
amintite Memento mori și Povestea magului călător în stele. Fondul filosofiei lui Eminescu este, prin urmare, cel care aude chemarea stării pe loc și o întrezărește „ca o ființare sau ca o desființare absolută, cu tot farmecul și cu toată melancolia vieții și a morții.” Dintr-o amețioare adâncime de gând Constantin Noica scria: „Cu un singur volum de versuri - e drept răscolitoare la culme - și cu unul sau două volume de proză neîmplinită, cititorul român crede a ști ce este
Constantin Amăriuţei şi inepuizabilul subiect al literaturii române: Mihai Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93533_a_94825]
-
2014. În acest context menționăm căSuceava este înfrățită cu orașul Cernăuți din 2003, iar Mircea Motrici e trecut pe lista personalităților municipiului Suceava. Acesta este aspectul oficial al lucrurilor, în inimile noastre prietenul comemorat având un loc „brăzdat cu blândețea melancoliei de cursă lungă”. Organizatorii s-au bucurat de o susținere efectivă, așa cum de altfel și la multe alte manifestări de conotație națională, din partea Consulatului General al României la Cernăuți. Ministrul-consilier, dl Ionel Ivan a transmis mesajul Consulului General, dna Eleonora
NE-A DAT ARIPI PENTRU LIBERTATEA ZBORULUI [Corola-blog/BlogPost/93633_a_94925]
-
Știință din România și al Institutului Român de Teologie și Spiritualitate Ortodoxă, New York To be or not to be: noi argumente cu privire la creștinismul eminescia Alină Feld Profesor de Filosofie, Long Island University Global, New York Eminescu în căutarea timpului pierdut: între melancolia kantiana și puștiul heideggeria Valentina Ciaprazi Profesor de limbă și literatura franceză, LaGuardia Commnity College, New York Accente de patriotism în opera lui Eminescu și a contemporanilor săi francezi Napoleon Săvescu Medic, Președintele Asociației „Dacia Revival Internațional”, New York, directorul revistei Dacia
Al XXI-lea Simpozion anual “Mihai Eminescu” (164 de ani de la naşterea poetului) [Corola-blog/BlogPost/93715_a_95007]
-
și Mihai Constantinescu sunt prezenți rar, în rărita lume muzicală românească autentică, activă, iar despre Olimpia Panciu începuse a se ști din ce în ce mai puțin. Amintirile însă, i-au păstrat lucirea ochilor absorbiți în vis, lumina și surâsul feței, dar în principal, melancolia, emoția, linul vocii ei, nerespingându-se din armonia trio-ului, ci întocmai îmbinare fiindu-i. În componența acestui trio, Olimpia Panciu genera o destindere mintală, introducea o undă melodică mătăsoasă, o nobilă ștrengărie plină de voioșia tinereții, restabilea în verva
OLIMPIA PANCIU. SENSIBILITATEA UNUI CÂNTEC REPARCURGE DRUMURILE MEMORIEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1518 din 26 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377275_a_378604]
-
De la început, de la zisa soartă despre care omenirea are ipoteze, dar nici un savant nu îi cunoaște ADN-ul, Manuela Hărăbor are primită de zestre frumusețea, superbitatea, grația: ochi de safir, obraz de opal înviorat de soare, gură surâzătoare sub umbra melancoliei, mijloc de lujer... așa prunc a fost, iar anii s-au lăsat mai prejos de vârsta artistei, și se lasă în continuare, pentru că ei nu se-ndură a-i atinge făptura spre a se lăuda că au învins-o, ci
MANUELA HĂRĂBOR. VICTORIA SPERANŢEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382300_a_383629]
-
Mereu e-n drum poetul peregrin, / întoarcerea acasă i-e singurul alin, / dar cînd ajunge-acasă, el, fiu rătăcitor, / din pragul ei se-ntoarce - /, el, Prințul-cerșetor... (...) poetu-i plîns în sărbătoare, / poetu-i rîs la-nmormîntare - // nimic al lui din tot ce are..." (Poetul). Melancolia posturii lirice răspunde într-o melancolie a unui destin colectiv. În sfîrșit o altă accepție a patriei se înregistrează în creația lui Ioan Radu Văcărescu. Dacă la poeții mai sus menționați țara era o entitate precisă, cu limite geografice și
Patria în variante by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8235_a_9560]
-
întoarcerea acasă i-e singurul alin, / dar cînd ajunge-acasă, el, fiu rătăcitor, / din pragul ei se-ntoarce - /, el, Prințul-cerșetor... (...) poetu-i plîns în sărbătoare, / poetu-i rîs la-nmormîntare - // nimic al lui din tot ce are..." (Poetul). Melancolia posturii lirice răspunde într-o melancolie a unui destin colectiv. În sfîrșit o altă accepție a patriei se înregistrează în creația lui Ioan Radu Văcărescu. Dacă la poeții mai sus menționați țara era o entitate precisă, cu limite geografice și cu un dosar al prezenței în
Patria în variante by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8235_a_9560]
-
desfigurîndu-l: "că de-o lungă vreme deși pare doar ieri / suntem holtei pe-acea undă neluminată / că țărm de insulă pustie / sau țară de oameni /nici în vis măcar nu se-arată / că suntem cu optimismul distrus / și halit de melancolie / că vom pieri-n acel leat / căci spița nenorocului ne mînă / pe a fortunei roată" (Naufragiu). E limpede că "țara" absconsă a lui Ioan Radu Văcărescu e una reală,pe care o transpune într-o ficțiune menită a se alătura
Patria în variante by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8235_a_9560]
-
fiu mut și singur." Lovinescu însuși, ca prozator, intră în acest joc de societate, în care toate singurătățile nutrind orgolii nu sînt, de dragul posterității curioase, decît contribuții. Scrie despre Veneția, despre corsi e ricorsi, și despre căderea din hedonism în melancolie. Eseu cu gene de literatură. D. Nanu traduce din Othello, iar Margarita Miller-Verghy din Elizabeth Barret Browning, croind același deux-pieces clasic- (aproape) contemporan. Rebreanu semnează o foarte scurtă Mărturisire, către Fanny, o declarație de iubire pe corzile teoriei. Nu poți
Contribuții by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8299_a_9624]
-
Ioan Pintea O lectură recentă mi-a redeșteptat o melancolie ancestrală. E vorba de două cărți ( de la munte de Charles-Ferdinand Ramuz, în traducerea doamnei Viorica Nișcov, și Curcubeul dublu de Alexandru Vlad) care vorbesc despre același univers - lumea satului -, dar din poziții total diferite. Ramuz reconstituie un spațiu oarecum mirific
Marea spaimă by Ioan Pintea () [Corola-journal/Journalistic/8301_a_9626]
-
el crede că între arborii încremeniți/ eu nu aud nimic/ că nicio inițiere nu-i aici" (Lista cu datorii 2). Ce inițiere se pregătește? - suntem îndreptățiți să ne întrebăm, atenți la intensificarea tumultului poetic, în următoarele două cicluri ale cărții. Melancolia se instalează, grea, o jale oedipiană (analogia este facilitată de referințele eminamente grecești), pentru epuizarea existenței, a tot ceea ce omul și-a considerat a fi esența ființei, spre a se convinge apoi de stuporoasa evanescență a lucrurilor: până și zeul
Despre demnitate by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/8451_a_9776]
-
ei, proiectată și întreținută inclusiv în anii din urmă ai demitizărilor. În Ardealul postexpresionist, Poetul (cu majusculă obligatorie) este considerat Ion Mureșan. În sudul rotit caragialian în jurul Bucureștilor: Cristian Popescu. Iar în Moldova dependentă cultural de un Iași pendulând între melancolie și ironie, un nume ce cade greu e al lui O. Nimigean. Atât de înrădăcinați sunt acești autori în mentalul regional, încât ei ar putea să nu mai publice niciodată nimic (regretatul Cristian Popescu nici n-ar mai avea cum
Poeme elementare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8444_a_9769]
-
singurătate", apoi, explozia verii, într-un iulie torid, urmat de solarul august și de o toamnă ploioasă... Proiectul și curgerea cărții nu țin cont de eul concret, suferind al scriitorului. Viața e în altă parte. Pe tot timpul "derivelor" și melancoliilor eline, Octavian Paler se reconstruiește și se reinventează, dincolo și dincoace de boli, împotriva și în disprețul lor, cu o tenacitate creatoare comparabilă cu a lui Marin Preda. Rezultatul? Această carte absolut remarcabilă, substanțială și gravă fără a fi mohorâtă
Melancolii eline by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8491_a_9816]
-
conjuncții inițial adversative, treptat făcute posibile. Cultura însăși, opusă naturii, este integrată organic de natura umană, ce ajunge să se îmbogățească și chiar să respire prin ea. Autorul urmărește himerele Eladei cu tot freamătul sângelui și al vieții în trup. Melancolie, dar și frenezie vitalistă. Lecturile mitologice și incursiunile istorice nu reușesc să acopere viața ce "gâlgâie nerușinată și luminoasă" în jur. Într-unul dintre cele mai frumoase fragmente ale cărții, Octavian Paler se confesează direct: "Ba da, există ceva și
Melancolii eline by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8491_a_9816]
-
a iesit din joc și și-a făcut o viață a ei, recuperînd casă amintirilor, orfelinatul unde revine alături de un soț și de Simon (Roger Princep), tot un orfelin pe care l-a adoptat și care este infectat cu HIV. Melancolia pe care casă și ambientul de o frumusețe sumbră filtrată prin porozitatea și impresia de fotografie veche a cadrelor sepia se amplifică prin această stare de fapt: copilăria lui Simon nu are șansa de a continua, ea va rămîne pentru
Jocul și umbra by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8520_a_9845]