607 matches
-
piese“. Din păcate Însă, criticii nu Împărtășeau părerea lui William. Cronicile nu erau tocmai proaste, spuse Compton, dar nici bune nu erau. Lui Henry i se părură oribile, Îngrozitoare, crude. Cel mai tare Îl dureau insinuările că piesa era prea melodramatică În părțile serioase și prea generală În cele comice, fiindcă exact acestea erau defectele de care el Însuși acuzase teatrul englez. „Este oare cu putință ca adaptarea să-l fi mulțumit pe autorul romanului?“ Întreba The Academy, iar Întrebarea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
vedetă peste noapte și toți criticii elogiau jocul lui Tree În rolul lui Svengali, cu excepția (În mod special interesantă pentru Henry În lumina conversației purtate la Începutul anului cu Du Maurier) lui George Bernard Shaw, care Îl condamna ca fiind melodramatic și nerafinat. Dar opinia lui separată nu avea nici un efect asupra cererii de bilete de la Lyceum. — S-ar putea să Îți solicit ajutorul În acest domeniu, Kiki, spuse Henry. — Numai să-mi spui când. Dar nu e nevoie să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
și îmbătrânirea populației Republicii Federale, cu urmări precum criza permanentă din sistemul de pensii și pustiul unei existențe în doi cultivate cu obstinație, povestirea ei exotică Dragoste și moarte în Bali mi-a fost de folos la conturarea unor fundaluri melodramatice. Dar nicicând nu am mai fost acaparat până la uitarea de sine de arta narativă, zice-se, doar distractivă, a lui Vicki Baum, așa cum fusesem la începuturile mele. De îndată ce urma să fie pusă pe masă cina, tata striga: „Nimeni nu s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
umflate câte vrei, dar la caractere să nu te aștepți, minuni închipuite destule, dar adevăr lumesc deloc. Eroii se nasc, trăiesc și mor, umblă, se mișcă, intră și ies, totdeauna ex machina, fără altă noimă decât spre a sluji încîlcirii melodramatice. Un intrigant, cel puțin un om mârșav și spurcat (după fapte numai, că aminteri, după vorbele lui naive, se vede a fi băiat bun), încurcă și turbură fericirea și liniștea a o sumă de alte persoane cinstite, ori din ambiție
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
și, respectiv, Un tramvai numit dorință). Tranziția poate fi interpretată în două moduri diferite în cazul lui Williams: o tranziție cronologică, o punte de legătură și disjuncție cu clasici interbelici, precum și o întoarcere în timp, o anacronie a revitalizării viziunii melodramatice într-o epocă foarte pragmatică și materialistă. Această dimensiune melodramatică este, bineînțeles, de văzut în cheie amar-ironică: Williams este conștient de caracterul vetust al viselor "melodramatizate" în piese precum cele două creații mai sus amintite. Tennessee Williams este unul dintre
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
în două moduri diferite în cazul lui Williams: o tranziție cronologică, o punte de legătură și disjuncție cu clasici interbelici, precum și o întoarcere în timp, o anacronie a revitalizării viziunii melodramatice într-o epocă foarte pragmatică și materialistă. Această dimensiune melodramatică este, bineînțeles, de văzut în cheie amar-ironică: Williams este conștient de caracterul vetust al viselor "melodramatizate" în piese precum cele două creații mai sus amintite. Tennessee Williams este unul dintre cei mai influenți dramaturgi postbelici, viziunea sa, creată ca ecou
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
era ce fusese odinioară. Când Blanche ajunge la destinație, spectatorul deja cunoaște raportul între Stella și Stanley, cel din urmă exercitând un magnetism bazat pe forță vitală, în contrast cu sofisticarea aristocratică desuetă a surorilor. Contrastul dintre energicul și prozaicul Stanley și melodramatica Blanche DuBois este exploatat dramatic prin două tehnici distincte ce dau pregnanță interpretării (piesa și versiunea cinematografică au adus numeroase premii de prestigiu actorilor și regizorilor implicați). Tramvaiul din titlul pare să marcheze călătoria separată și diferită a celor două
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
Fără a o recunoaște principial, V. a cultivat astfel o literatură de atitudine antiburgheză, cu accente presămănătoriste, care sub raport artistic suferă adesea de facilitate. În primul rând proza lui Vlahuță nu se poate salva de schematism, sentimentalism, de accente melodramatice sau moralizatoare. Meritul revistei este însă de a-l fi impus ca scriitor pe St. O. Iosif, care își publică în V. versurile de început și traduceri din Heine și Pet˝őfi. Altă prezență impusă în V. este tânărul publicist
VIEAŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290555_a_291884]
-
al Armatei Române, și Cătușe roșii (Odessa in fiamme) (1942), coproducție italo-română, cu participarea Ministerului român al Propagandei. Datorie și sacrificiu marchează 10 ani de la intrarea României în războiul mondial. Dacă în Independența României raportul între scenele militare și cele melodramatice era net în defavoarea ultimelor, filmul lui Șahighian modifică acest raport, acordând mult mai mult spațiu secvențelor de amor declarat, gelozie, răzbunare. Regizorul pricepe că e nevoie de o undă purtătoare sentimentalistă pentru a face ca mesajul propagandistic să ajungă la
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
remușcare. Ion, în schimb, se vindecă, e decorat și se însoară cu Ileana. Clar și simplu - așa da, așa nu. Cătușe roșii, film de propagandă antibolșevică, în regia lui Carmine Gallone, pe un subiect de N. Kirițescu, dezvoltă un scenariu melodramatic mult mai complex, rod al anilor de cinematografie fascistă și nazistă, al metodologiei Goebbels („Avem nevoie de ceva mai mult decât o dramatizare a programului Partidului”), care sesiza cu precizie rolul important al entertainment‑ului, al „artisticului” în propulsia mesajului
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
și confuză, iar Hamlet și Jaques sunt mai mult decât tipuri. Deși Raskoinikov și Sorel ilustrează anumite teorii psihologice, ei nu iac acest lucru decât incomplet și cu intermitențe. Uneori Sorel se comportă într-un mod cât se poate de melodramatic. Crima inițială a lui Raskoinikov nu este în mod adecvat motivată. Aceste cărți nu sunt în primul rând studii psihologice sau expuneri ale unor teorii, ci drame sau melodrame în care prezentarea unor situații izbitoare este mai importantă decât motivarea
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
decât o mică porțiune a unei scene de teatru aproape infinite, piesa coagulează toate trăsăturile dramaturgiei lui V.: descompunerea și recompunerea identităților, dezagregarea intrigii evenimențiale sub forma conflictelor ideologice, mirajul realității și realitatea mirajului, politizarea esteticului și estetizarea politicului, țâșnirile melodramatice și temperarea lor într-o ramă autoreferențială, coexistența fluidelor grotești și a inserțiilor poematice. Matei Vișniec este, la a doua carte, un poet foarte bun, serios, care și-a configurat un univers coerent și și-a pus la punct o
VISNIEC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290587_a_291916]
-
file rupte” (File rupte, 1909), secvențe și instantanee surprinse „din goana vieții” (Din goana vieții, 1892). O notă aparte fac amintirile, cu nostalgia duioasă a copilăriei (Un Crăciun, Mogâldea ș.a.). Proza are un caracter reflexiv, liric și confesiv. Sentimentale, chiar melodramatice, într-o atmosferă sumbră la început, schițele și nuvelele câștigă treptat sub raportul realismului, adăugându-și energice note pamfletare și protestatare. După 1900 V. scrie mai anevoie, preferând să-și fixeze impresiile în epistole sau în carnete de însemnări zilnice
VLAHUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290607_a_291936]
-
scena internațională. în contextul decernării premiului Nobel pentru literatură scriitorului Boris Pasternak (1958), filmul lui Mihail Kalatozov, Zboară cocorii, primește Palme d’Or la Cannes (1958), salutat pentru îndrăzneala sa estetică, datorată virtuozității directorului de imagine Urusevski, care transfigurează istoria melodramatică a unei iubiri ucise de război. Filmele despre război plac, într-adevăr, publicului occidental. Balada soldatului de Grigori Ciuhrai, despre suferințele și durerile unui tânăr soldat, este salutat la Cannes în 1960 și obține premiul pentru cea mai bună participare
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
lui Demostene, amenințarea războiului a rămas depărtată. Numai atunci când, prea târziu ca să se mai poată salva, au înțeles natura Imperiului Macedonean și a politicilor sale războiul a devenit inevitabil. Această corelație dintre înțelegere și inevitabilitatea conflictului este una dintre lecțiile melodramatice pe care istoria le oferă posterității: adesea, cu cât înțelegi mai bine poziția, caracterul și intențiile celuilalt, cu atât conflictul pare inevitabil. Indiferent de marile lui merite intrinsece, programul UNESCO este lipsit de relevanță în problema comunității globale pentru că diagnosticul
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
sublinieze apăsat că, indiferent de intenția naratorială, cititorul poate să considere primul text ca avînd o tonalitate gravă, chiar dogmatică, în timp ce al doilea ar putea apărea ca absurd sau ridicol. Primul pasaj abundă în generalizări tranșante și are o tentă melodramatică („o soartă încă și mai liniștită decît a mea”); cel din urmă nu pare sigur nici măcar în ceea ce privește detaliile („îmbrăcată în negru, sau mai degrabă în mov”), pentru a nu mai aduce în discuție pretenția de generalitate; sau îmbină
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
prostituează pentru hrană. Cei doi își trăiesc puțina fericire într-un intermezzo dintre război și coșmarul politic de după acesta. Urmează persecuțiile îndurate de Volski și deportarea, iar Mila se topește definitiv în negura înghetață a istoriei. Deși povestea are accente melodramatice uneori neverosimile, rămâne o mărturie tulburătoare despre o experiență-limită. Volski și Mila sunt, fatalmente, victimele marii istorii - ca întotdeauna, crudă și oarbă - însă ei sunt și prilejul unei meditații despre experiența și memoria individuală ca repere autentice în explorarea trecutului
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
dacă „omul singur”, cum ne Învață Nietzsche, este cu adevărat singurul puternic! Ce curat, ce Îndrăzneț, complice perfect cu propria mea existență, viteaz și rectiliniu ca un zeu sau ca o săgeată! Debarasat, În sfârșit, de Întreg și greoiul „teatru melodramatic” al ezitărilor și reproșurilor nesfârșite, nedemne de un „bărbat antic”, „teatru” În care, cum o spuneam, Hamlet este primul și probabil cel mai convingător actor. Dar, nu cumva, a visa la „un psihic fără eul său” este la fel de „pueril”, de
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
adevărat fals în acte devenite publice! Cu ce scop? Asta-i întrebarea. Dacă personajul nou modelat s-ar numi Ivanov, ori Putinov, ori Popescu, mai treacă-meargă. Dar să-i spui Mihail Sebastian și să inventezi cu voluptate pe seama lui scene melodramatice derulate complet altfel decât le consemnează istoria literară și le prezintă însuși dramaturgul, e nu numai bizarerie, ci și copilăreală cu iz de sacrilegiu. Crudu imaginează exact pe dos împrejurările premierei cu "Steaua fără nume": cică bietul Sebastian, recte evreul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
asemenea solicitare. Contextul a făcut însă ca modalitatea de exprimare a acestei dorințe să aibă un sens mai profund, ce coincide cu o orientare fundamentală a modernității: a face din Om obiectul oricărei cercetări și fundamentul tuturor orientărilor. Situația, discret melodramatică, mi-a orientat atenția asupra raporturilor pe care egoismul justificat al copilului meu le releva ca fiind de fapt ale omului modern, acesta dorind să se bucure de toată atenția, să fie subiectul și obiectul oricărei cercetări. Folosesc termenul egoism
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
politică economie) cu alta pentru femei (sfaturi gospodărești și pedagogice, povestiri religioase și moralizatoare). Fără a pune în aplicare separarea anunțată, "Curierul de ambe sexe" a fost, în primii ani, o revistă eterogenă, unde se regăseau foiletoane, nuvele și povestiri melodramatice, traduse din revistele străine, fără o selecție riguroasă. Scopul declarat al revistei era de "a servi de arhivă la istoria literaturei și limbei noastre". Exagerările lingvistice ale lui Heliade (după 1840), ca și conflictele personale cu liderii vieții culturale din
REVISTE LITERARE DIN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA by Brinduşa – Georgiana Popa [Corola-publishinghouse/Science/91761_a_92854]
-
are de ales („...din două una: ori tu mă iubești și eu trăiesc [...]; ori nu, și atuncea mor”), din moment ce Zoe e sigură de sentimentele prefectului față de ea. Evident, venerabilul iese momentan din ecuație. El acționează independent. Gustul teatralizării, predispoziția spre melodramatic, șantajul sentimental sunt Însă - În creația comică a lui Caragialeși apanajul personajelor masculine; ca, ipotetic, să se sinucidă, eroii au nevoie de spectatori, de martori implicați care, impresionați, să intervină ferm. Veta e bănuită de necredință de amantul care dă
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
Parisului. E greu Însă de imaginat că Mița Baston ori Didina Mazu mai au timp, cu atâtea amoruri oficiale și tăinuite, să citească altceva decât scrisori de amor. Nae frizerul frecventează, se pare, spectacolele de varieteu; el cataloghează o situație melodramatică din viața lui (Încăierarea dintre Mița și Didina) prin raportare la o tragedie lirică În două acte cu ecou În epocă: „Asta e curat ca la Norma... Acu-i acu!...”. Lache și Mache „la teatru merg câteodată amândoi la galerie
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
lui Mussolini împotriva corupției, MacSmith afirma că aceasta devenise "normală, fățișă, reglementată și chiar taxată" (p. 397). Iorga și-a declarat convingerea asupra modestiei lui Mussolini în Idei asupra problemelor actuale, București, 1935, p. 108. Să ne amintim de scena melodramatică dintre el și Emil Ludwig, atunci cînd Ducele a evocat felul în care fusese rănit în Războiul cel Mare 124 Memorii, vol. VII, pp. 356-361 și BARSR, Corespondența lui N. Iorga, vol. 103 (1936), doc. 1 125 Memorii, vol. VII
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
Sandu. Eroul provoacă zilnic certuri doar pentru plăcerea împăcărilor, iar una din scenele de posesiune aduce mai curând a viol. Irina evadează cu ajutorul morții, visul are valoare premonitorie:” Mi se păruse la început o masă, dar era un catafalc. (Vis melodramatic, stupid, însă care mă face să tremur) Și pe el, printre câteva flori, cu ochii închiși, cu gura deschisă, cu nasul cârn, iarăși Irina. Vânătă, umilă și mică, tocmai ca atunci când o alungam acasă și ea se ținea dupa mine
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]