947 matches
-
etnofolclorice de către Gh. Oprea și Elena Scărlătoiu iar căminul cultural este foarte activ în popularizarea specificului acestei comunități. Dumitra Petricu relatează că în 1997 a fost înființat grupul folcloric „Altona” care organizează spectacole în colaborare cu școala din localitate, Casa memorială Panait Cerna și Muzeul etnografic din Tulcea. În iunie 1999 grupul folcloric „Altona” a participat la Festivalul internațional organizat la Tulcea sub patronajul Ministerului Educației unde a obținut premiul special pentru cultivarea dansului tradițional. O descriere a obiceiurilor, portului, cântului
ALBUM CONSEMN?RI REPORTAJE 1989 - 2002 by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/83887_a_85212]
-
Vasile Alecsandri întemeietor al Teatrului românesc original” - invitați, prof. univ. Antoaneta Macovei, regizorul Bogdan Ulmu și oaspeți români din Iugoslavia. A urmat spectacolul “Arvinte și Pepelea” de V. Alecsandri și expoziția documentară “V. Alecsandri și teatrul”. 21 mai - La Casa Memorială “V. Alecsandri” din Mircești medalion susținut de elevi ai școlii generale din localitate cu tema “Războiul de Independență în opera lui V.Alecsandri”. In casa memorială a poetului s-a deschis o expoziție de cărți. 31 mai - împreună cu reprezentantul județean
ALBUM CONSEMN?RI REPORTAJE 1989 - 2002 by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/83887_a_85212]
-
de V. Alecsandri și expoziția documentară “V. Alecsandri și teatrul”. 21 mai - La Casa Memorială “V. Alecsandri” din Mircești medalion susținut de elevi ai școlii generale din localitate cu tema “Războiul de Independență în opera lui V.Alecsandri”. In casa memorială a poetului s-a deschis o expoziție de cărți. 31 mai - împreună cu reprezentantul județean de cultură Neamț și Biblioteca Județului, la Piatra Neamț s-a organizat expoziția de pictură a pictorului Afanasie Oprea din Transnistria (coordonator prof. M. Boghitoiu). 8 - 11
ALBUM CONSEMN?RI REPORTAJE 1989 - 2002 by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/83887_a_85212]
-
în profil spre stânga, având deasupra semicircular inscripția NICOLAE TITULESCU, mărginita simetric de două ramuri de laur, care-i dau alura nimbului. Inscripția este continuată în partea de jos, tot circular, MARE JURIST ȘI DIPLOMAT ROMÂN. Pe revers este casa memoriala din Titulesti-Olt. O altă medalie, din anul 1991, este inițiată de Asociația „Nicolae Titulescu”, Muzeul de Istorie și SNR-secțiunea Brașov, la semicentenarul trecerii în neființă a marelui diplomat. Aceasta prezintă pe avers chipul cu bust în costum de diplomat al
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
din 1931 - comunismul (Divinis Redemptoris). La cealaltă extremitate a spectrului spiritual, anarhiștii se distanțează de „mitul bolșevic” - titlu sub care își publică Alexander Berkman jurnalul său din Rusia, în 1932 - și elaborează o solidă critică teoretică la adresa „fascismului roșu”, atât memorială - analizând episoadele Kronstadt*, Mahno -, cât și politică - „Trăiască sovietele, jos bolșevicii!” De asemenea, dacă Troțki continuă să se reclame de la bolșevism, el se arată din ce în ce mai virulent față de Stalin și de regimul acestuia. De la pacturile germano-sovietice la Rezistență și la Eliberare
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Eliberării. înainte de toate, permanența în moderarea discursului: după înfrângerea Germaniei, comuniștii continuă să nu evoce în discursul lor public perspectiva socialismului*, părând să se mulțumească cu o „democrație nouă”, „populară” sau „progresivă”. Apoi se dezvoltă o laborioasă activitate de legitimare memorială pentru a-i impune pe comuniști ca singurii adevărați moștenitori ai Rezistenței, ei făcând în același timp tot posibilul pentru a-și delegitima adversarii, acuzându-i fie de colaborare, fie de prelungirea expectativei, fie de trădare a idealurilor Rezistenței. Două
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
a lui Kutuzov și la asimilarea bătăliei de la Moscova cu cea de la Borodino: „în acest război, inspirați-vă din exemplul valoros al înaintașilor noștri!” (1941). Lucrările de înfrumusețare a Moscovei, care sunt continuate în timpul războiului, se înscriu în aceeași paradigmă memorială; decorațiunile din bronz de la stația de metrou Novokuznețkaia, încheiată în 1943, îi reprezintă pe Dimitri Donskoi, Aleksandr Nevski, Suvorov și Kutuzov. în același timp, relativa liberalizare a regimului e ilustrată în producția de filme cu succes la public, care nu
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
normale și firești acolo, devin prilej de nesfârșite chinuri aici, acasă. Lista este mult prea lungă pentru a fi reprodusă chiar aici, o parte se regăsesc în paginile care urmează. Am vizitat împreună cu amicul Codruț, în toamna anului 2006, casa memorială „Nicolae Grigorescu” din Câmpina. Povestea pictorului este simplă: un băiat talentat trăiește din pictura de icoane vândute prin târguri și, din când în când, comenzi mai mari de picturi de biserici. Este remarcat pentru talentul său și trimis cu bursă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
Analiza de tip generativ are meritul de a explica unele dintre cele mai fine legături dintre anaforic și antecedent la nivelul frazei, dar devine greu aplicabilă la nivelul discursului, atunci cînd distanța dintre anaforic și antecedent este considerabil. D) Abordarea memorială pleacă de la ideea că anafora (pronominală) este un proces prin care o expresie anaforică trimite la o entitate deja cunoscută de interlocutor sau prezentă în memoria sa discursivă. Folosirea unui pronume e condiționată de existența în memoria discursivă a unui
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
că anafora (pronominală) este un proces prin care o expresie anaforică trimite la o entitate deja cunoscută de interlocutor sau prezentă în memoria sa discursivă. Folosirea unui pronume e condiționată de existența în memoria discursivă a unui referent accesibil. Abordarea memorială stabilește un raport invers proporțional între pregnanța referentului și conținutul lexical al expresiei utilizate pentru a-l desemna: cu cît un referent este mai pregnant, mai ușor accesibil, cu atît expresia aleasă pentru a-l desemna va furniza mai puține
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
stoca nicio informație, dar inteligența era păstrată. Memoria anterogradă era absentă în totalitate, memoria retrogadă parțial, dar memoria de lucru era păstrată. Ablația lobilor temporali eliminase hipocampul, amigdala și ariile tranzitorii, ceea ce MacLean considera sistemul limbic sau creierul emoțional. Amprenta memorială a hipocampului devenea, pe măsură ce observațiile se adunau, tot mai evidentă. Chirurgii evitau, cât se putea, să lezeze hipocampul în operațiile pe lob temporal. Hipocampul a fost numit astfel datorită formei sale de cal (hippos) curbat (kampos). HM devine celebru în
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
mea, au fost întradevăr o binevenită și plăcută reconfortare. La rândul meu, pentru Anul Nou, 1988, vă doresc sănătate, pace și bun spor întru toate. La mulți ani fericiți ! Apostoleanu. 27 decembrie 1987, Iași”. Din Iași, pe o vedere, Casa memorială “Mihai Codreanu”, foto Al. Comânescu, poposeau la Bârlad urările: « Dragi salutări din Iași. Pentru ziua numelui mai mulți, cu sănătate și bucurii în viață. Apostoleanu. 30 august 1988 ». Notă: Interesant, destinatarul nu are indicată adresa și totuși a primit felicitarea
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
Mi s-a propus, am acceptat. Am simțit la început, în prima perioadă, că Iacob are un disconfort față de mine. Am avut și 2-3 discuții cu el, am încercat să nu mă prăvălesc peste el cu o presiune din asta memorială. Ne-am clarificat pozițiile, am încercat să mă mențin într-o postură de consultant, consilier, coordonator. Cât am fost lider și Mișu Timofte coordonator, nu m-a tratat niciodată superior, a avut o atitudine elegantă, exemplară și simțeam din partea lui
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
oraș Valparaiso, declarat de U.N.E.S.C.O. în Patrimonul cultural al umanității. Este cel mai important port al țării și este numit "San Francisco al Americii de Sud", deoarece este așezat pe pantele Anzilor având vedere la Oceanul Pacific. Aici se află Casa memorială a poetului Pablo Neruda. În ordinea importanței urmează orașul Vina del Mar, cea mai frumoasă stațiune turistică din America de Sud. Insula Paștelui (Rapa Nui), este un teritoriu special al Statului Chile, anexat în anul 1888, faimoasă pentru cele 887 statui gigantice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
și alt mod de a explica lumea, în afară de cel miciurinist. Când am descoperit apoi, în Revista „Vasile Adamachi” prezentarea detaliată a gândirii lui Mendel, am simțit cu adevărat ce înseamnă oprimarea științei de către politică. La Jena, la Vila Meduza, casa memorială a lui Ernst Haeckel, titanul evoluționismului, am avut momente de adevărată exaltare spirituală. Când a aflat ghida că suntem studenți români, a căutat să ne vorbească în mod special de cei trei elevi și doctori ai lui Ernst Haeckel: Grigore
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
orele reglementare de învățătură în școala primară. Toate acestea, și triste, și nostalgice precum sunt, rămân elemente constitutive ale realității schimbate. Dar cum se face că nu există nicio mărturie a trecutului evreiesc de câteva secole la Beiuș? O placă memorială, cât de modestă, aplicată pe zidul unei clădiri construite pe parcela unde s-a înălțat, timp de zeci de ani, o instituție evreiască? Sinagoga Mare (asaltată de o bandă legionară în noaptea Revelionului din 1941) a fost dărâmată în urmă
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
romane de la Troesmis, lângă Turcoaia (sec. al III-lea - al IV-lea e.n.); - Cetatea romano-bizantină Dinogetia la Garvăn (sec. al IV-lea.); - Hanul Vechi și Geamia din Măcin (sec. al XVIII-lea); - Mănăstirea din Măcin, cu interior din lemn; - Casa memorială Panait Cerna (în comuna Cerna); - Monumentul eroilor din Măcin; Casele de aici au o arhitectură specific dobrogeană, diferită de cea moldovenească cu care eram obișnuit, nu într-atât de înalte, cerdacul sprijinit pe piloni groși de lemn, iar la cele
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
felul de reportagii ale unor vizitatori la Ipotești cu aprecieri departe de adevăr. Cu prilejul "Zilelor Eminescu" s-a scris mai mult și chiar în Scânteia din 15 iunie a.c. se spune că abia în 1950 s-a zidit casa memorială. Doresc să se cunoască adevărul și pun mărturie vârsta mea de aproape 85 ani. Petre Irimescu, profesor pensionar 81 Sigur, Petre Irimescu a avut meritele lui, incontestabile, mai ales pentru zbaterile și insistențele sale în legătură cu biserica și casa de la Ipotești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
pentru zidirea monumentalei biserici. Să nu-și aducă aminte P. Irimescu tocmai de Nicolae Iorga? Tot Petre Silveanu a mărturisit cu puțini ani înainte de a muri că exista în fundația vechii școli un înscris similar cu cel găsit în casa memorială, îndoindu-se că numele lui Irimescu ar fi înscris acolo. Învățătorul susținea că prefectul a fost un "șnapan" și că altul a fost comitetul pentru construcția școlii. Din datele adunate și coroborate, concluzia ar fi că destui bani s-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
a fost casa copilăriei lui Eminescu. Pentru lămurirea vizitatorilor, odată înfăptuit acest proiect, s-a considerat necesar să fie oferită o explicație cât mai clară. Astfel, în fața noii case, a fost montată o placă de marmură cu următorul text: casa memorială Mihai Eminescu, reconstituire fidelă a celei dărâmate în 1924. Inaugurată la 15 iunie 1979, la 90 de ani de la moartea poetului. În 1987, placa a fost scoasă, căci noua clădire s-a integrat circuitului turistic și conștiinței publice. Lucrările pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
sigiliul lui Mihai. Sub sticla de pe birou, procese-verbale scrise de mâna tatălui cu ocazia împroprietăririi de la 1864, când a fost membru al unei comisii de profil. După revoluția din decembrie 1989, casa a revenit la funcționalitatea ei firească de casă memorială. Compromisul muzeu memorial nu-și mai avea rostul, așa încât s-au scos toate panourile, vitrinele și documentele de sub sticla de pe mese. Toate acestea își vor găsi locul în noua clădire a muzeului, în așa fel încât casa să-și trăiască
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
În filmul lui Octav Minar din 1919, și casa și bisericuța apar de asemenea văruite. Prilejul remedierii tuturor scăderilor casei s-a ivit la sărbătorirea a 150 de ani de la nașterea poetului, când, cu fonduri alocate de Ministerul Culturii, casa memorială a fost restaurată și completată în interior cu obiecte și mobilier de epocă. Astfel, începând cu 15 ianuarie 2000, imobilul și-a recăpătat locul și înfățișarea pe care le avea în vremea copilăriei poetului, astăzi distingându-se în varietatea celorlalte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Clopotnița bisericuței Eminoviceștilor Cristelnița de botez Biserica satului, construită la inițiativa lui Nicolae Iorga și a lui Cezar Petrescu, prin colectă publică Biserica satului, detaliu exterior Aureolele sfinților din biserica satului, pictate în negru, semn al destinului tragic eminescian Casa memorială, renovată în anul 2000 Interior, casa memorială ...vechiul salcâm... Casa Papadopol, casa ultimei proprietare a moșiei Eminoviceștilor... Nuferi galbeni îl încarcă... Înscris găsit la temelia primei reconstrucții a casei Eminoviceștilor Mihai Eminescu 1869 Biserica Uspenia din Botoșani Botoșani, orașul vechi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
satului, construită la inițiativa lui Nicolae Iorga și a lui Cezar Petrescu, prin colectă publică Biserica satului, detaliu exterior Aureolele sfinților din biserica satului, pictate în negru, semn al destinului tragic eminescian Casa memorială, renovată în anul 2000 Interior, casa memorială ...vechiul salcâm... Casa Papadopol, casa ultimei proprietare a moșiei Eminoviceștilor... Nuferi galbeni îl încarcă... Înscris găsit la temelia primei reconstrucții a casei Eminoviceștilor Mihai Eminescu 1869 Biserica Uspenia din Botoșani Botoșani, orașul vechi; ilustrată (1910) Ipotești, casa familiei Eminovici, 1909
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
înfruntat timpul cu dârzenie și demnitate, fiind distrusă din temelii într-un veac luminat... nu se prea știe de ce. Și de cine. Că nu ostașii scoși la treabă poartă vina. Mă-ntreb dacă n-ar fi cazul ca, pe placa memorială așezată pe locul fostei Academii Mihăilene, alături de informațiile încrustate în marmoră, să se graveze și numele demolatorilor. Vorba cronicarului: "ca să se știe..." * L a adresa "carte.net" am dat peste un soi de curriculum ironico-nostalgic, postat de reprezentanții generației 70-80
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]