4,293 matches
-
cu o viziune și cu un comportament corect din întreg romanul, erodează fondul de autenticitate al scrierii. Personajele sunt schițate, portretizate corect, nuanțate chiar, dar nu au o psihologie proprie, sunt palide sub raportul filozofiei lor de viață și al metafizicii. Ceea ce rămîne, în final, din romanul lui Anton Holban, sînt doar cîteva siluete de dascăli care - cu sau fără voia noastră - rămîn și ele cu greu în amintirea cititorului." La Uniunea Scriitorilor Joi, 1 noiembrie, va avea loc o premieră
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9131_a_10456]
-
ar fi născut înaintea lui. Priviți de foarte sus, ei par absorbiți de o stranie activitate de pregătire a apariției unui poet ca Nichita Stănescu, practicând tot felul de jocuri textuale într-un mod naiv-ingenios, studențesc, fără suflu, fără acea metafizică a limbajului care transformă, la predecesorul lor, limba română în "limbă poezească". Nici poeții mai tineri decât tinerii de cincizeci de ani nu reușesc să facă un mare pas înainte. Pasiunea vicioasă pentru proza vieții reprezintă mai degrabă un pas
Cui i-e teamă de Nichita Stănescu? by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9284_a_10609]
-
în care apa și căldura vin (dacă vin!) pe țevi și în ale cărei canale sug aurolacii din pungă, ci este infinit mai mult decît atît, iar în structurarea, în dinamica, în expresia, în existența lui profundă - și chiar în metafizica sa - Artistul are un rol vital, iar prezența lui nu este una spontană și circumstanțială, ci, pur și simplu, o condiție sine qua non a existenței Orașului însuși. Această situație este tipică pentru spațiul românesc și, cu precădere, pentru partea
Artistul și Orașul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9318_a_10643]
-
era un epicureu în sensul înalt al cuvîntului, un înțelept care gusta dulceața vieții și a gîndirii, ținînd calea de mijloc între toate extremele care nimicesc judecata și bucuria. Era un senzualist și un empirist, neîncrezător în științele pozitive, în metafizică și în religiile revelate, dar plin de încredere în finalitatea individualistă a existenței". Explicabil, Valéry îi provoacă lui Șerban Cioculescu o integrală satisfacție: "în ordinea poetică și filosofică, acest aparent sceptic e unul din cei mai ireductibili campioni ai intelectului
Tradiția criticii franceze (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9377_a_10702]
-
dans la littérature de Nagarjun. Nu va mai da curs niciodată acestei orientări spirituale. Se dedică boemei, poeziei, traducerilor din literatura franceză și fragmentului, până la finele anului 2004, când emigrează în Franța. A publicat volumele de versuri Psalmii Maimuței, 1998, Metafizica Bambara, 2001, Frica de a trăi din nou, 2004, Jurnalul unui crocodil ratat, 2006, Neantul îndrăgostit, 2009, toate la Editura Vinea. Agnostica trândăvie - Editura Pandora-M, 2003 - și Nevroza metafizică - Editura Bastion, Timișoara, 2008 - sunt fructul unor meditații amare și
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
nu suportă trecerea unei femei goale, atunci când aceasta se află în ciclul sângerării.“ Teribila descoperire i se datorează unui anume Bolos, ocultist extravagant și discipol al lui Democrit. * Orice tratat despre bolile trupului ar trebui să fie un tratat de metafizică. Participarea trupului la idee, la excursia în imaterial, este o incursiune în neantul populat de gând. Fidel până la moarte vocației lui de a consuma viață, această deviație îl deschide către o dependență care nu îmbolnăvește în mod direct, dar care
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
pradă imaginarului dereglat de alcool. Înecul acesta, o moarte din asentiment (pentru această despărțire nașterea nu este de ajuns). În cârciumă am trăit măreția disconfortului existențial desăvârșit, paradoxul umilinței benigne, și am înțeles filozofia divină a cerșetoriei. Am cu prins metafizica necazului, fenomenologia ratării ca împrejurare a rugăciunii, semeția prieteniei fără timp, fără loc, fără prieten, doar cu trupul astral al himerei încarnate în ființe care au intrat fără plecăciune în mine, ca să-mi întrețină părăsirea... și astfel viitorul, abținându-se
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
propriu-zis al literaturii și se intersectează cu filosofia. Înțelepciunea a fost privită încă de la Aristotel drept o manifestare a unei forme distincte a reflecției filosofice, legată de problemele vieții umane, numită uneori și „filosofie practică”, diferită de „filosofia teoretică” sau metafizică, acea știință supremă (sophia) având ca obiect cunoașterea lucrurilor eterne și neschimbătoare . În spațiul filosofiei practice s-au exersat, în funcție de evoluția sinusoidală a raportului dintre cele două forme de filosofare, maeștri ai cugetării din diferite timpuri, dintre care mulți au
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
explozive (de ordin ideologic, politic, retoric) și, deloc surprinzător (având în vedere proiectul Uniunii Europene), încă "fierbinte": aceea a autodefinirii identității noastre etnice (și naționale). Autoarea pleacă de la o premisă care o situează, din start, în afara închiderii, deja istorice, a metafizicii etnonaționale (cu semn autostigmatizant sau, din contră, excepționalist): identitatea se definește în termeni formali și nu de substanță, ea este o proiecție imaginară, o "invenție" (vocabulă de natură să contrarieze, dacă nu să irite, atât pe adepții viziunii esențialiste asupra
Temele identitare by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/9424_a_10749]
-
în care apa și căldura vin (dacă vin) pe țevi și în ale cărei canale sug aurolacii din pungă, ci este infinit mai mult decît atît, iar în structura, în dinamica, în expresia, în existența lui profundă și chiar în metafizica sa artistul are un rol vital. Prezența acestuia nu este doar una spontană și circumstanțială, ci, pur și simplu, o condiție a existenței Orașului însuși. Cu atît mai mult în spațiul românesc, și cu atît mai mult în Sud, unde
Mic dicționar socio-artistic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9435_a_10760]
-
e luxuriantă. Panorama se mișcă prin succesiunea generațiilor. Petru Dumitriu pare să aibă, ca Eminescu în Memento mori, plăcerea de a învârti roata istoriei. Diferența considerabilă e că poetul romantic pune toată viziunea sub semnul filosofiei schopenhau-riene a zădărniciei, o metafizică decepționistă. Petru Dumitriu adoptă, dimpotrivă, perspectiva unui evoluționism optimist, clar marxist. Nu vreau să spun că o filosofie pesimistă ar fi mai bună decât una optimistă, ci că prima, a lui Eminescu, e cu adevărat o filosofie, pe când cea de-
Sindromul de captivitate by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9494_a_10819]
-
strălucitul exemplu al lui Sandu Tudor, cel ce, după atîtea veacuri de uitare, a reînnoit cîntarea ce se recită în picioare, "acatistul", ai încercat exaltarea extatică, după cum încerci să descoperi în banalul fapt divers, în metoda reportajului, atît de disprețuită, metafizica faptului divers, aceeași exaltare a duhului, aceeași încontinuă mirare și proslăvire a vieții și a cosmosului?" "Apărarea" e dezvoltată mai departe astfel: "Domnule Duh, să am iertare, dar dacă recunoști unitatea metafizică a inspirației noastre literare, nu înțeleg cum nu
Cazul Paul Sterian - Ortodox și futurist by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9429_a_10754]
-
zis futuriste cu tradiția milenară a creștinismului. Ce altceva înseamnă paradoxul liniei simple, primitivismul unui suflet complicat, patriarhalismul și liniștea unui suflet în vecinic război cu lumea, naturalețea prăpastiei înfiorătoare, jocul și candoarea unui suflet aspru, tensiunea tăcută, dar teribilă metafizică, halucinația obiectivă a duhului, apocalispul într-un cuvînt, extazul este caracteristica amînduror tendințe, care nu sunt decît una și aceeași, căutarea patetică a eului?"24 Credința aceasta, în unitatea ortodoxismului și modernismului, i-a justificat, prin urmare, lui Paul Sterian
Cazul Paul Sterian - Ortodox și futurist by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9429_a_10754]
-
exprimat de Octavian Paler pe toate palierele cărții sale. El și ea fug de ei, îmblânzitorii de cobre și dresorii de câini ce răspândesc pe străzile orașelor "epidemia de frică" și "religia urii". Drama celor două personaje nu este una metafizică, asocială, în afara lumii din care provin. Dimpotrivă, ea se naște din agresiunea acestei lumi, care pune în funcțiune un terifiant mecanism totalitar, eficient în zdrobirea individului. Telefoanele terorizante pe care le primește Eleonora, cu câini lătrând la celălalt capăt al
Gară pentru doi by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9492_a_10817]
-
mie mi se pare a fi pe ideea viața e o scenă (sau o scenetă), dar într-un sens tehnic, actual și totuși general-valabil, până la ultima, care vorbește despre ieșirea din scenă, ieșirea din sceneta vieții, dintr-o perspectivă și metafizică, dar și foarte umană, a dragostei. La prima vedere, Atelier ar putea părea o răfuială cu clișeele din teatru. Ei bine, nu e. În general, nu mă interesează răfuielile. Am vrut să duc lucrurile până la ultimele consecințe, să iau de
Vlad Zografi: "Nu mă interesează módele, nu mă conformez lor" by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9498_a_10823]
-
discursul antic al sofiștilor și retorilor pe care Platon îi alunga din spațiul filosofic, deoarece, în demonstrația lor metodică (din scrierile lor), se găsește și persuasiunea (...). Privirea lor rămîne orientată spre misterul vieții, dar încearcă să-l rezolve printr-o metafizică universal validă; viața trebuie să fie explicată pe baza ei însăși - acesta e marele principiu care-i leagă pe acești filosofi de experiența lumii și de poezie". O remarcă de bun-simț, dar care s-a izbit de orgoliul unui discurs
Profil Nietzsche by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9542_a_10867]
-
două demersuri, este că un mod fructuos de lectură este acela care, cum vrea Heidegger, vede în el mai ales un filosof în sensul deplin al cuvîntului, dar care caută și semnul special al poziției sale de gînditor Ťfinalť al metafizicii, chiar și în faptul că filosofia lui este Ťliteraturăť sau Ťfilosofie a viețiiť, adică într-un sens mult mai profund decît a vrut să admită Heidegger în propria interpretare la Nietzsche". Heidegger însuși cultiva un dialog între filosofie și poezie
Profil Nietzsche by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9542_a_10867]
-
migală o operațiune extrem de delicată: dezghiocând trupul unei femei, prozatorul este convins că miezul lui e sexul. Principiul generator fiind stabilit, mai rămânea de făcut demonstrația. Pericolul pentru un scriitor teoretizant ar fi fost, din câte îmi închipui, să facă metafizica sexualității în loc de fizica amorului. Gheorghe Crăciun nu cade în această capcană, pe care o cunoaște și o înlătură din start. Calea de cunoaștere și de relevare a identității feminine nu e una singură. Dezghiocarea (îmi place cuvântul, deși prozatorul nu
Savoarea impudorii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9543_a_10868]
-
teoreticienii îi spun "materie întunecată", și despre care tot ceea ce pot să ne spună este că formațiunea cu pricina nu e alcătuită din nici una din particulele depistate pînă acum de instrumentele fizice. Și atunci să ne mai îndoim că adevărata metafizică de azi e fizica actuală?
Răul de infinit by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8178_a_9503]
-
văd altfel ierarhizat și organizat: 1. realismul socialist e o metodă de creație universal și permanent valabilă, nu un curent literar național și perisabil; 2. se bazează pe materialismul determinist, dialectic și științific, pe învățătura marxist-leninistă, nu pe idealism, spiritualism, metafizică sau misticism, detestate; 3. exprimă ideologic o clasă socială, un popor, nu o interioritate izolată sau o intimitate; răspunde unei comenzi sociale, colective, și nu unei necesități individuale, egoiste, a scriitorului; 4. manifestă explicit spiritul de partid comunist, nu independența
Proletcultism sau realism socialist? (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8185_a_9510]
-
ființa. în viziunea lui Gabriel Chifu, realul e frămîntat, mobil, de-o negativitate prolifică în care citim neapărat și propriul d-sale dinamism productiv în registrul damnării. Urbea ce-l adăpostește apare derutant fantastă, creatoare de confuzii, contaminată de-o metafizică bolnavă: "acesta e orașul meu, numai al meu./ casele, transparente, nu au uși/ iar în fiecare dintre ele mă zăresc pe mine însumi./ merg pe străzi și străzile sînt vii,/ își schimbă configurația, mă conduc/ mereu în altă parte./ ajung
Un afectiv cerebral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9632_a_10957]
-
un viitor, foarte apropiat, dacă nu chiar de junii lui 2007, cu sensibilitatea lor specială, pe Vasile Alecsandri și alții. El, gata iubind arghezismele, atras de șturlubatecul cântăreț din strană, de poetul periferiei române ortodoxe. Gata cu patriotismele! Gata cu metafizica și grandilocvența! Snoava rămâne baza, - snoavele sunt preferința românului. Las la o parte ce a zis, înainte de tot, despre , Ion Barbu, - nu mai cităm... îngăduiți-ne să privim lumea din strană, cum făcea cântărețul bisericesc, cuviincios așezat, dar cu atât
Anton Pann by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9656_a_10981]
-
la singurătate, mai ales atunci cînd se refugiază în mijlocul vacarmului din piața publică, este o tehnică de supraviețuire și un instrument de disecție în același timp. Oscilînd polemic între universul domestic, a cărui recuzită se scurge permanent din bucătărie în metafizică și retur, și speranța surdă că denunțul poate mîntui și de singurătate, și de prejudecăți, și de moarte, ea pune față în față imaginea crudă și reverberația ei aburită, tăietura dură și reflexul ei de lumină, fatalitatea realului și aspirația
Portrete și schițe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9666_a_10991]
-
amintiri ispășite. După bacalaureat, alte cursuri, alte întîmplări, și exerciții de cunoaștere la prima vedere. Sub semnul lui "o dată ești student", experiențele dau năvală în spațiul meditațiilor și al ipotezelor. Mansarda trăiește. Societăți cvasi-clandestine, întruniri, cursuri demimondene, de logică și metafizică, unde nu e greu de înțeles cine e Profesorul, umplu cu eșarfe purtate de aerul veacului cadrele, destul de stereotipe, altminteri, ale vieții studențești. Un cocon din care se iese în vita nova, în care se simt "fluturări de meniri". Pentru
Ochelarii altcuiva by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9668_a_10993]
-
semenii săi. Strălucitul joc al actorului, devenit el însuși corp de vorbire, limbaj al angoasei sale, mi-a amintit de Antonin Artaud, de "teatrul chintesenței" în care personajul se transformă în alfabet și obiectele în hieroglife. Actorul a creat acea metafizică a gestului, iluzia vie, înlocuind vechea funcție a catharsis-ului literaturii antice. Publicul a râs. Discuția despre absurd a fost la fel de interesantă ca și recitalul lui Christian Fex. Jonas Ellerström a dezvoltat ideea că absurdul a existat în toate literaturile
Absurdul ca un catharsis by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/9696_a_11021]