2,951 matches
-
Dan Hăulică Vă amintiți, cînd, peste obișnuințele unei așezări tihnite, își fac apariția, brutal, rinocerii, în piesa lui Ionesco, răspunsurile, pe care le stîrnește monstruoasa epidemie de metamorfoze, răsfrîng, mai toate, o stupefiantă inadecvare. „Absurde de s’affoler”, găsește un intelectual incredul, Dudard; care, sceptic inveterat, va sfîrși totuși prin a ceda conformismului sinistru. Rinocerita care ne izbește astăzi se exhibă la noi cu o cinică dezinvoltură, tropăind
Sub tropotul rinocerilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/3297_a_4622]
-
republicare a cărților lui Virgil Nemoianu. Dincolo de faptul că e vorba de prima reeditare integrală a operelor unui critic postbelic (ceea ce înseamnă că abia acum șaizeciștii încep să se clasicizeze „cu acte în regulă”), va fi extrem de interesant de urmărit metamorfoza occidentală a unui intelectual român format în cea mai dură perioadă a totalitarismului. Din acest punct de vedere, nu știu cât de nimerită e inițiativa lui Luigi Bambulea, coordonatorul proiectului editorial, de „a interveni discret, acolo unde lexicul sau topica riscau să
Etica distanței by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3464_a_4789]
-
formă a ADN-ului! Adică: vulturul războinic, ineficient de la 48, se transformă într-un Prometeu valah, imun politic, fără fudulii și ficați politici, aducând lumina cunoașterii și, evident, focul pasiunilor înțelepte, al iubirilor pacificatoare, în istoria infernului posibil de sub munte! Metamorfoza vulturilor păguboși în oameni prometeici are, însă, și un secret formidabil: toate făpturile pline de înțelepciune nu mai au ficați! Și astfel, cetățenii din custodia lui Ghiță Pristanda, eliberați de orice tortură psihică posibilă, vor fi conștienți... cu cine trebuie
Ateismul politic și capul de bour by D.R. Popescu () [Corola-journal/Journalistic/3673_a_4998]
-
de subcultură în care 99% dintre produse sunt material rizibil și doar 1% material lizibil. O cultură anomică, fără reguli, fără autorități și fără ierarhii. Într-un cuvînt, o revărsare de prost-gust în fața căreia singura reacție e actul critic: „Oricîte metamorfoze s-ar fi petrecut după 1990, un lucru ni se pare cert: nu putem renunța deocamdată la serviciile criticului-călăuză, cel ce trebuie să ne mai orienteze cel puțin o vreme percepția valorică, cel ce ne poate indica nordul valorii.“ (p.
Antologie interioară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3555_a_4880]
-
ajungă repede la tema romanului, și anume instalarea unei boli înțeleasă de un scriitor ce se amână la nesfîrșit. Până la destinație, însă, el umple textul cu excursuri inutile, cum am văzut, în loc să adâncească nucleul cu adevărat autentic. Evghenie este martorul metamorfozei Valeriei Stoican. Fosta profesoară de biologie, bolnavă de Alzheimer, soție părăsită de Darie - filosof deprimat în comunism, exilat la Athos -, mama Mădălinei, depresivă și ea, Valeria nu este ajutată de un autor mult prea interesat de receptarea bolii, chiar dacă, probabil
Stand by by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3557_a_4882]
-
Paul Goma, Nicolae Steinhardt sau Valeriu Gafencu ar fi de o serbezime fără însemnătate pentru noi. Ce înseamnă asta? Că sînt biografii unde vocația nu apare de la început, ci doar după o rupere de nivel care poate echivala cu o metamorfoză. În acest caz, o victimă își merită biografia, chiar dacă nu a mai apucat libertatea, și chiar dacă destinul ei nu poate fi dat ca exemplu (cine vrea să moară în pușcărie?). Rămîne atunci cealaltă întrebare: viața lor poate fi subiect de
Biografii neromanțate by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3737_a_5062]
-
Ca și titlurile, traseul este, fără doar și poate, simbolic. Așa se face că poezia aceasta gravă, scrisă parcă după alte repere decît ale modernității, recuză eul și confesiunea. Ea mai degrabă înregistrează cu ochi avid lumi, spasme, convulsii sau metamorfoze. În realitate, ea construiește și spasmele entropiei, și învierea. Iar atunci cînd în prim plan este subiectul, persoana I e expresia unui eu supraindividual, generic, care a trăit Experiența. Totul se situează sub semnul exemplarității, chiar atunci cînd experiența coboară
Proiectul unificator by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3500_a_4825]
-
interioare, ce duc, fără excepție, spre ambiguități esențiale. Poezia ei era o tentativă de armonizare a sufocării existențiale. În proză, ea mizează pe felul cum exfolierile psihologice anunță resemnarea echivocă. Romanele sunt construite în jurul unor personaje ce parcurg o triplă metamorfoză. Mai întâi, o revelație denunță un simulacru al captivității. E vorba, mai precis, de felul cum individul se raportează, într-o situație limită, la exteriorități ce devin, totodată, un prim pilon în procesul interiorizării. În al doilea rând, Dora Pavel
Terapia captivității by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3513_a_4838]
-
Așa se explică de ce Hans, ca profesor de demonologie la Facultatea de Angelologie... nu insistă niciun moment pe problematica răului. Pentru el, răul descoperit în chiar adevărul istoriei recuperate va reface o dimensiune dispărută. De altfel, el își recunoaște sistematic metamorfoza interioară, în tot acest timp al rescrierii, prin vitalitatea ca produs al autoreflexivității. Firește că Nicolae Stan se ambiționează să-și situeze eroii într-un punct zero al existenței, de unde filosofia istoriei are șanse de salvare prin estetica unui nou
Textualism vintage by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3604_a_4929]
-
consacrate și trecînd la un protocol propriu, de jargon împins pînă la limita obscurității. Undeva în jurul lui 1800, satistit de clișee, șvabul s-a hotărît să calce strîmb, în tactul unei sintaxe personale, iar textul cel mai timpuriu care prevestește metamorfoza provine din 1797 și se numește Cel mai vechi program al idealismului german. Numai că aici tînărul de 27 de ani izbește nu atît prin linia frazelor, cît prin îndrăzneala ambițiilor. „Sînt convins că cel mai înalt act al rațiunii
Capitolele vieții by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3810_a_5135]
-
un produs evident al unui sindrom Stockholm. Mihuleac sugerează că întreaga lume postcomunistă suferă de același sindrom, iar instrumentările, începând cu arta și prestigiul social, colaborează la refacerea unei distopii. Două secvențe mi se par emblematice pentru roman: mai întâi metamorfoza blocului, modificat organic pentru a îngurgita disidentul stabilit la subsol. Cătălin Mihuleac descrie cu umor poemul volatilizării, creând, meticulos, un suspans al dispariției. Preocuparea pentru simbioza dintre materie și psihologie este câștigul acestui prozator talentat. După atâtea cărți gravitând în
Umorul deriziunii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3789_a_5114]
-
a încercat să aplice unei literaturi vii și imprevizibile, cum era literatura noastră la sfîrșitul secolului, schema criticii sociologice, el a eșuat în aproape toate cazurile concrete analizate. După deceniul său glorios-productiv, adică după pragul anilor 1895-1896, Gherea suferă o metamorfoză semnificativă ce-i alterează treptat certitudinile. Integrat complet spațiului cultural românesc, nu doar administrativ, ci și spiritual, criticul își modifică substanțial perspectiva. Relevarea stridențelor ideologice marxiste pare a fi primul semn al noii faze: deja în Materialismul economic și literatura
De la Marx citire by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6907_a_8232]
-
de limbă spaniolă câteva repere pentru o cât mai adecvată receptare a ofertei de lectură. În aproape jumătatea de secol care s-a scurs de la debutul Anei Blandiana, 1964, la cel al lui Stoian G. Bogdan, 2010, poezia română înregistrează metamorfoze spectaculoase, dovedindu-se „genul cel mai proteic și mai original, de o uimitoare diversitate stilistică, și asta în condițiile în care cenzura ideologică rămâne încă activă” în prima jumătate a perioadei antologate. Un excurs de istorie literară identifică etape. După
Antologie de poezie română contemporană în limba spaniolă Miniaturas de tiempos venideros by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/3147_a_4472]
-
Octavian Soviany Ajunsă la venerabila vârstă de nouăzeci de ani, Mioara Cremene rămâne o personalitate artistică plină de dinamism, capabilă de cele mai surprinzătoare metamorfoze: poetă, romancieră, eseistă, autoare de literatură pentru copii, dar și de studii erudite, cum sunt A doua inițiere masonică a marchizului Nicolas de Condorcet sau Dicționarul inițiatic al Ordinelor cavalerești, realizatoare de filme, dar și traducătoare a dramelor lui Heinrich
Mioara Cremene la aniversară by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/3166_a_4491]
-
fantasmagorică, poeta descoperă astfel purgatoriul unei singurătăți apăsătoare, care nu exclede însă viziunile, iluminările de sorginte rimbaldiană. Singurătatea se asociază cu încetinirea până aproape de colaps a ritmurilor vitale, cu reducerea vieții interioare la o simplă succesiune de senzații elementare, cu metamorfoza personajului liric în omul-obiect, intrat în noi conexiuni cu lucrurile și cu infralimbajul acestora: „Ploaie. / O aud răpăind peste-aparenta mea moarte./ Nu sunt decât auz. Nu sunt decât / un clinchet sau un scârțâit de ușă / sau vocea-leagăn susurând minciuni/ și
Mioara Cremene la aniversară by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/3166_a_4491]
-
câteodată. În România, a fost desființată ca instituție în 1977, ceea ce nu înseamnă că a și dispărut. Ideologia însăși pe care se baza s-a modificat. Marxist-leninistă la început, așa dar, internaț ionalistă, a devenit ulterior naționalistă și chiar șovină. Metamorfoza principală a constat tocmai în subțierea conținutului ideologic, deși naționalismul a înlocuit cu succes doctrina anterioară. În anii 1970, putem vorbi de o cenzură mai degrabă de limbaj decât de idei. Lucrurile așa au stat în linii mari în toate
Despre un alt fel de cenzură by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3131_a_4456]
-
de un anahoret cu înclinații mistice. Cînd un teolog face apologia intelectului, mintea lui se află la mii de kilometri de tenta mistică. Unde apare conceptul, acolo moare mistica. Cine are răgazul să parcurgă în paralel textele ediției bilingve, urmărind metamorfoza pe care accentele latinești o suferă odată cu trecerea în tipar românesc, va constata schimbarea izbitoare a temperaturii estetice. Deși neoromanică, româna are căldura senzuală a stihiei slave, de aici însuflețirea aproape viscerală pe care o capătă sunetele cristaline, de boltă
Magistrul turingian by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3137_a_4462]
-
providențiale nu ajung pentru a încheia procesul disimulării. „Tu ești opera ta. Nu-i nimic condamnabil în asta”, îi spune unicul său prieten, avocatul Ștefan Velescu - alt viitor înfrânt în minunata lume nouă. Naratorul ironizează personaje ca acesta, incapabile de metamorfoză. Nu întâmplător, singura calitate recunoscută de Georgian este propria capacitate de a se schimba, fiind un adept al disciplinei ca „religie”. Fie că e corector la „Universul”, fie comandant la Centrul Național de Românizare sau parte din elita școlită în
Antidot pentru înfrângeri by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3138_a_4463]
-
că e corector la „Universul”, fie comandant la Centrul Național de Românizare sau parte din elita școlită în Căminul „Viitorul Lumii” din Moscova, Gerogian își fortifică voința, schimbând numai recuzita. Uneori rolul. Cele trei secțiuni ale cărții Trădarea-Războiul-Trădarea justifică întocmai metamorfozele sociale izbutite, de la trădarea etniei la ascensiunea napoleoniană și, în final, la trădarea modelului patern. Sunt etapele precise ale memoriei unei identități conflictuale. „Geamănul Negru, țiganul, încearcă să se împace cu Geamănul Roșu, ofițerul. E mai greu decât îți imaginezi
Antidot pentru înfrângeri by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3138_a_4463]
-
înțeleagă cum grano salis. Astfel de texte din epoca bine cunoscută nu exprimă neapărat doar un punct de vedere personal. Îl publicăm din nostalgia integrității moștenirii culturale, cum se zicea pe vremuri, a marelui poet. Pornograf, semizeu și messie sau Metamorfozele lui Petru Dumitriu Prometeu! Spun cinstit că nu m-am așteptat. Orice borfaș, orice șarlatan, orice ticălos, într-un cuvânt orice ins certat cu justiția și care, din temeinice motive personale, se află în căutarea unei noi identități, poate ghibăci
Ion Vinea: Un pamflet inedit by Elena Zaharia-Filipaș () [Corola-journal/Memoirs/16016_a_17341]
-
Dumitriu Prometeu! Spun cinstit că nu m-am așteptat. Orice borfaș, orice șarlatan, orice ticălos, într-un cuvânt orice ins certat cu justiția și care, din temeinice motive personale, se află în căutarea unei noi identități, poate ghibăci în recuzita metamorfozelor cu putință felurime de bărbi, de peruci, de tichii, de costume și de măști. Cu o grabă înfrigurată, zgâlțâit de tremuriciul nestăpânit al delicventului la ananghie și încurcându-se printre nădragi naftalinați, surtuce scămoșate și chipuri schimonosite în carton, el
Ion Vinea: Un pamflet inedit by Elena Zaharia-Filipaș () [Corola-journal/Memoirs/16016_a_17341]
-
cu tentă eseistică de care face uz autorul. Ștefan Afloroaiei are un ochi meticulos mergînd pînă la pedanterie analitică, detaliu ce nu dăunează fluenței paginilor, pe care le străbați cu o plăcere curioasă. E o mirare să constați prin cîte metamorfoze a trecut de-a lungul timpului termenul de „absurd“. Dacă sărim peste unghiul logic de interpretare a absurdului, unde invariabil simți că tema nu numai că decade la platitudinea „propozițiilor fără sens“, dar pe deasupra ți se adeverește impresia că dacă
Timpanul spart by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2936_a_4261]
-
nerostite pînă la capăt... Mai tîrziu, îmi citea la ea, în mansardă, la mine, în curte, sau în bucătăria din casa ei cea nouă, pagini din viitoarele ei cărți, despre retorică, despre retorica negației și a contestației, despre personaje și metamorfozele personajelor în artă, despre maniere și tipuri de comportament, despre tipurile de discurs. Era atentă la orice sugestie sau observație. S-a bucurat ca un copil cînd i-am spus că i-a ieșit cu adevărat dramatizarea la Moromeții, pentru
Antoaneta by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2881_a_4206]
-
identifică suferința cea mai însemnată în sentimentul medierilor: „numărul ecranelor dintre noi și lume se multiplică neîncetat. Cu cât vom reuși să suspendăm ecranele astea, cu atât vom fi mai sănătoși”. De fapt, istoria acestor răspunsuri aduce cu revelația unor metamorfoze exterioare trăite, nu o dată, labirintic, dar mereu prin intermedieri. Prea puțină directețe în experiența tranziției și prea multă iluzie a ei, chiar și din partea celor direct implicați. Iată drama istoriei contemporane trăită de un intelectual. La finalul lecturii acestor interviuri
Imprudențe supravegheate by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2900_a_4225]
-
măsură: povestea matematicianului normand Nicole Oresme, din secolul al XIV-lea. Titlul ei, Istoria unei viziuni medievale (o poveste de la 1350), sugerează „în oglindă” o fantasmă (viziune?) și o obsesie personală. B.S. îi va urmări, cumva anamnetic, avatarurile istorice și metamorfozele tipologice „citindu-i” pe Huygens, Newton și Euler, reconstituind istoria lui Charles Meusnier (ale cărei contribuții de geometrie diferențială constituie, B.S. dixit, „singura contribuț ie originală” în materie în „lungul interval dintre lucrările lui Euler și cele ale lui Gauss
Pe curbura matematicii subiective by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3203_a_4528]