602 matches
-
consolidare a monedei naționale); Pag. 373: „Venea regina Maria, Cella Delavrancea și Măriuca Cantacuzino, prietene intime, cvartet feminin...” (Veneau regina Maria, Cella Delavrancea, Măriuca..., trio...); Pag. 376: „Rezibil quintet muzical politic alcătuit de regina Maria, Elena Lupescu, Veturia Goga și Mița Antonescu” (Rizibil cvartet muzical politic...); Pag. 388: „Așa a Început iubirea, aventura, suferința despărțirii...” (Așa au Început...); Pag. 394: „Fusese, Întâi, amiciția și colegialitatea cordială...” (Fuseseră...”); Pag. 406: „În lotul generalului Petrovicescu s-a aflat Alexandru Ghyca și Dr. Victor
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
pe marginea șoselei, cu o vacă greoaie păscând, trasă de funie de o fetiță de cel mult patru ani... autoturisme încinse depășindu-ne pe asfaltul pătat de ulei ars... și colegii mei urmîndu-și repertoriul fără sfârșit, cântând despre Carolina și Mița Biciclista și țigănci cu părul bălai și sâni ca de piatră... Și altele, și altele, și alte bancuri, și alte cântece, până ce autobuzul a oprit în curtea largă a taberei de la Budila. Am coborât, ne-am întins ca să ne dezmorțim
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
roșie. Copiii care învățaseră acolo erau acum oameni mari, trecuseră în altă specie, în altă lume, în altceva. Niciodată nu aveau să se mai întoarcă aici. În întuneric, abia am găsit intrarea, prin care ne-am furișat toate, ca niște mițe. Garoafa aprinse lanterna și-o plimbă pe pereți. Culoarul de la parter era nesfârșit de lung. Lumina lanternei nu ajungea până la capătul lui. Mozaicul murdar de pe jos producea reverberații. Am intrat într-o clasă unde mai rămăseseră vreo trei bănci și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Adina Pintilie) SECRETUL ADRIANEI Alexandra se hotărăște Adriana BABEȚI Amicul arhitect demolator de fiori, care nu scapă nici o ocazie sățmi taie elanurile de scrib la „Supliment“, mța prins lațnghesuială în timp ce plăteam 15 kg. de piersici pentru compot și, în fața tarabei, mița zis verde că nu mai am mult și o să devin cueliul României cu înțelepciunile însiropate din Secretul. Altădată mițar fi sărit muștarul și lțaș fi înfruntat. Acum, mițam lăsat întrțo mică baltă cele două sacoșe și lțam întrebat fără pic
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
alte sute sțau zguduit pe 10 Prăjini, Elvis Romano sau Shukar Collective la festivalul de artă romani. Când deodată, pe bara de jos a lui Samsung a început să fâlfâie steagul roșu. Așa am aflat pe skype că Vulturaș tocmai mița fw. două mesaje lungi de la Alexandra. LȚam deschis, am citit și am rămas mută. NȚo să descriu nici cețam simțit, nici cum mța năpădit plânsul și nici cum am dat delete pe Strauss și pe Tamango, deși nțar fi meritat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
minților limitate și juvenile: „Să moară mama” , „Mânca-ț-aș gălăgia”, „Vă sparg la rozetă”, „Băga-ț-aș sârmă-n nas”, „Marța-fâța tinerețe”, „Piei, satană”, „Papagal de benga”, „șo cara mo” sau „șo mai ti buli” îîn țigănește) sau: „Coana Mița biciclista / A căzut și și-a rupt Pitpalac într-un copac / Mie-mi vine să mă Calule, tu ești de lut / Mie-mi vine să mă... Fugi de-aicea, măi fetițo / ție nu-ți trebuie. Pune mâna pe-nvățat / Lasă
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
protecție mare. Ai văzut Lilly de Georgiades! A luat un premiu la Nisa acum trei ani! Otilia se-ncruntă de bunăvoința trivială a lui Stănică, și Pascalopol începu să bată nervos cu degetele în masă. Lilly de Georgiades era, alături de Mița Biciclista, o curtezană de stil mare a Capitalei din acea epocă. - Examineaz-o pe Otilia, stărui Stănică. E cam nervoasă,debilă. Otilia opri scurt, cu un gest ironic, pe doctor, care se mișcase spre ea. - Mersi! Nu sunt bolnavă, sunteți prea
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
infirmieră, nici guvernantă, atunci va avea pe față o comportare frivolă ; va ieși singură pe velociped, și nu la plicticosul velodrom, unde te învârți în șir cu atâtea domnișoare nesuferite, ci prin București. Va ieși cu bicicleta pe străzi, ca Mița Biciclista. Nu vrea să știe de frații Palade, cu care a fleurtat la logodna Sevastiei, nu vrea să știe de nimeni, și doar își va risipi tristețea în notele clavirului Bechstein. Ar putea de fapt și acum să cânte sau
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cam obligă să fii misogin fiindcă: pe Sulfina Barbu, ministra Mediului au „înșurubat-o” aiurea în funcție băieții din opoziție, deși el nu crede ca alții că ministra ar fi „o proastă cu ghivent”, că politica românească este invadată de „Mițe Baston liberale sau pediste în budoarul funcțiilor babane”. Și Dinescu adaugă: „Sub pretextul emancipării femeii, o cohortă de muieri certate cu limba română... au înlocuit în România capitalistă garnitura tovarășelor care au alăptat, fără complexele siliconului, socialismul multilateral dezvoltat: Lina
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
zilnic. Doar la biserică se merge mai des, dar probabil că și acolo vor trebui în curând să ofere discount la cumpărarea icoanelor, sub presiunea clienților cu carduri de fidelitate. „Scrisul e o sărbătoare dureroasă pe care nuțmi permit să mițo ofer prea des“ Interviu realizat de Elena Vlădăreanu Vechea poveste: trebuie să plecați pe o insulă pustie și să luați trei cărți cu dumneavoastră. Dintre acestea trei, una trebuie să fie de teorie literară. Care ar fi și de ce? Hmmm
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
fusesem primit cu entuziasm, însă rațiuni de politică literară ori financiare zădărniciseră proiectele. Cum să fiu nemulțumit de receptare? În presă, volumul a beneficiat de o prezentare încă din 1996, când, în calitate de redactor la Editura Cartea Românească, regretatul Valeriu Cristea mița citit manuscrisul și a publicat apoi o avancronică mai mult decât binevoitoare. Am avut îndrăzneala și trufia să cred că marele critic și extraordinarul om care a fost Valeriu Cristea îmi oferise căldura, profunzimea și tăcerea prieteniei sale. Am petrecut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
iar dacă citește rândurile de față, îl rog să mă ierte. Atunci când mța întrebat (cu prilejul susținerii tezei de licență): „Dumneata scrii?“, am mormăit un mmda îndeajuns de nehotărât, care ar fi trebuit sățl facă bănuitor, dar nu lța făcut. Mița cerut o mostră și a doua zi ițam dus povestirea Păcătosul. În schimb, am căpătat „însărcinarea“ de a scrie o recenzie unui roman al lui Bujor Nedelcovici. Minciuna consta în faptul că, la momentul în care am fost întrebat dacă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
Bogdan Popescu fără Ștefan Bănulescu? Cât de apropiat vă simțiți de acesta și de Cartea de la Metopolis? Relația mea cu opera lui Ștefan Bănulescu a început în ziua de 2 octombrie 1977, între orele 17 și 18, în satul care mița îngăduit copilăria și o parte din adolescență. Era o seară ploioasă, ulițele își prefăcuseră țărâna în noroaie și șleaurile se umpluseră cu apă mâloasă. Străbăteam cu încrâncenare satul copleșit de potopul cel molcom, aveam nouă ani, un buzunar plin cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
fiind, am încercat sățl citesc și țin minte că mța nedumerit nenea ăla care intra în carte după ce trimisese înainteți o roată, precum zmeii din basme buzduganul. Am renunțat și nu lțam reluat decât multă vreme mai târziu. Ștefan Bănulescu mița înrâurit destinul (chiar și în plan personal! - dar astați altă poveste... ). Deși a fost comparat cu zeci de alți scriitori - uneori apropierile vădinduțse forțate -, el rămâne unic și de neimitat. Arta lui mța influențat, cu siguranță, și le mulțumesc celor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
asumat un singur lucru: condiția de cetățean român obișnuit. Punct. Prin comportamentul său însă, ministrul Transporturilor nța făcut decât să ofere spațiu larg de manifestare campaniei de care vorbeam. Și pe care, până la urmă, tocmai din aceste motive, o merită. Mițe greu să înțeleg, de asemenea, jocul de scenă hilar al fostului ministru Tudor Chiuariu, care nța lăsat să se usuce prea bine cerneala pe actul numirii sale și sța și așezat, arogant, pe o poziție beligerantă cu sistemul pe care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
să mai stau. De ce adică, continuă tatăl meu, să nu pot și eu să izbutesc, chit că prea bun la treabă n-am fost eu, dar de aia au cheltuit toți și au muncit pentru mine, și el, și mama Mița și Ilinca și până și băiatu-ăla mai mic, Sae, a avut săracu grijă de vite, ba chiar a dat și la secere și la sapă, ca să pot eu să învăț, să nu trebuiască să mă întorc după ce toți au
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Cine ghidează pașii unui tînăr? Unde mi-am dus eu lucrurile? Fiindcă știind că aici n-o să mă mai întorc, îmi luasem cărțile, caietele cu însemnări, plapuma dintr-o pătură violetă, dar cu nasturi și cearceafuri făcute de surorile mele Mița și Ilinca, și unde le dusesem, pe unde umblasem cu ele? Fiindcă Nila între timp plecase de la Bloc Algiu... Dădui de el pe strada Cărămidari, dar cine îmi spusese unde stă? Lucra acum la Fabrica de lânărie, pe strada Lânăriei
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
un loc de frica iernii. Vântul cel rău parcă-i răscolise pe toți. Umblau în toate părțile în sara asta de început de iarnă, vorbeau mai vioi, strigau și-și chemau cânii prin viscol. Niță Lepădatu își întoarse tohoarca cu mițele în afară, trecu pe lângă rândul lung de vite, să vadă dacă stau în liniște, după aceea fluieră pe Sărmanu, cânele adus de flăcăuașii care erau sub privegherea lui. Scoase din glugă o bucată mare de mămăligă și i-o puse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Inspirați aer bun...“ Casa era la fel de confortabilă pentru simțuri cum se presupune că ar fi uterul unei femei. Toate scaunele se lăsau vreo câțiva centimetri la cea mai mică atingere, spuma de mare și puful cedând umil la orice presiune. Mițele covoarelor gâdilau gleznele tuturor celor care aveau amabilitatea să calce pe ele. Alături de bar, ceva ce părea potențiometrul unui aparat de radio regla, dacă îl întorceai, lumina din toate încăperile, făcând-o mai palidă sau mai puternică, după cum o cerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
mai stau. De ce adică, continuă tatăl meu, să nu pot și eu să izbutesc, chit că prea bun la treabă n-am fost eu, dar de aia au cheltuit toți și au muncit pentru mine, și el, și mama și Mița și Ilinca și până și băiatu-ăla mai mic, Sae, a avut săracu grijă de vite, ba chiar a dat și la secere și la sapă, ca să pot eu să învăț, să nu trebuiască să mă întorc după ce toți au
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
Taschen sau de o expoziție de instantanee ale fostei vieți americane... Studiourile foto sunt dotate acum cu camere digitale, nici mai rele, nici mai bune decât cele care își declanșează blizurile în mâinile turiștilor. Pentru ultimele fotografii de diplomă făcute, mița fost arătată poza pe LCDȚul camerei și am fost întrebată dacă „e OK“. Fotograful zâmbea, dar nu mița fost deloc mai simpatic decât doamna serioasă care usca polaroidele cu feonul. Ceța avut și ceța pierdut Au avut operatorii culturali și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
digitale, nici mai rele, nici mai bune decât cele care își declanșează blizurile în mâinile turiștilor. Pentru ultimele fotografii de diplomă făcute, mița fost arătată poza pe LCDȚul camerei și am fost întrebată dacă „e OK“. Fotograful zâmbea, dar nu mița fost deloc mai simpatic decât doamna serioasă care usca polaroidele cu feonul. Ceța avut și ceța pierdut Au avut operatorii culturali și au pierdut sălile de cinema » Operatorii culturali vor putea primi finanțare nerambursabilă de la stat în mai multe tranșe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
și domnului Călin PopescuȚTăriceanu despre acest scenariu. Domnul Tăriceanu lța chestionat, bineînțeles, pe domnul Mircea Geoană cu privire la sursele pe care le are domnia sa. Conform „Evenimentului zilei“, domnul Mircea Geoană ița răspuns domnului Călin PopescuȚTăriceanu fix așa: „Nu știu. O păsărică mița șoptit acest lucru“. Vă rog să remarcați seriozitatea afirmației; mie, sincer să fiu, mița părut extrem de responsabilă la prima citire. Domnul Mircea Geoană, președintele unui important partid din România, e foarte atent la cuvinte, nu le aruncă pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
Mircea Geoană cu privire la sursele pe care le are domnia sa. Conform „Evenimentului zilei“, domnul Mircea Geoană ița răspuns domnului Călin PopescuȚTăriceanu fix așa: „Nu știu. O păsărică mița șoptit acest lucru“. Vă rog să remarcați seriozitatea afirmației; mie, sincer să fiu, mița părut extrem de responsabilă la prima citire. Domnul Mircea Geoană, președintele unui important partid din România, e foarte atent la cuvinte, nu le aruncă pur și simplu așa, alandala, pentru a le auzi ecoul, cum fac mulți alți politicieni români. Domnia sa
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
citire. Domnul Mircea Geoană, președintele unui important partid din România, e foarte atent la cuvinte, nu le aruncă pur și simplu așa, alandala, pentru a le auzi ecoul, cum fac mulți alți politicieni români. Domnia sa nu spune: „Ei, chestia asta mița fost șoptită dețo păsărică“, nu spune nici măcar: „O păsărică mița șoptit lucrul ăsta“. Nu se exprimă colocvial, cu alte cuvinte, evită să dea o atmosferă de cârciumă unei discuții atât de importante. Domnul Mircea Geoană se exprimă elevat, spune: „O
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]