17,823 matches
-
expresia firească, iar ironia fină la adresa artificializării, prezența în scrierile sale în proza mai puțin canonizate, o regăsim și aici: "atât N. sElena Negrit, cât și eu nu am căzut niciodată în ridicole exagerări sentimentale! Dimpotrivă, bătându-ne joc fără milă de aceia care cred că iubesc cu patimă luând poze tragice și punând în exprimarea lor tot sforăitul burlesc al dramei moderne, ne-am lăsat duși încet de viața noastră încântătoare". Pe vremea cînd literatura reprezenta un angajament cultural și
Dreptul la intimitate by Florentina Costache () [Corola-journal/Journalistic/17844_a_19169]
-
cel mai mare gazetar ar târgului, un fel de Atila al presei, spaimă escrocilor și a oamenilor cinstiți deopotrivă. Îi este ciuda că n-a participat la facerea lumii, să-i dea câteva sfaturi Creatorului despre diversitatea oamenilor. Lovește fără milă, dar nu știi niciodată pe cine nimerește." Anca Negru, de curând despărțita de soțul ei, devine ascultătorul ideal al ziaristului, care simte nevoia să se confeseze și să-și evalueze existența. Matei Popa își evocă întâi adolescență, trăită înainte de l989
REVENIRE SPECTACULOASă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17842_a_19167]
-
festivalului, i-ai fi putut privi cu invidie pe cei trei tineri regizori aleși să reprezinte Franța în marea cursa, în ultima zi, după ce i-ai văzut trecuți prin colimatorul necruțător al Cannes-ului -, îi mai puteai privi doar cu milă: atît de tineri și deja... consumați? După un eșec la Cannes, un regizor, orice ar face, rămîne multă vreme cu onoarea nereperată. Sigur că există eșecuri și eșecuri. Există chiar și eșecuri glorioase, pur conjuncturale, care plasează, în fond, o
Selectia franceză by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17835_a_19160]
-
lui Mao). Pe rând, fiecare strigă ceva ce pentru urechile mele sună « Am înțeles, să trăiți! ». Interesant, nu? În China acestor zile nu vezi decât rareori cerșetori precum nu vezi nici oameni grași. Mai vezi însă oameni care îți inspiră milă, în special cei care trag din greu la pedalele unei biciclete cu trei roți, ruginite, care parcă se îndoaie de atâta greutate. Poate să fie greutatea unor butelii, damigene cu apă, fier vechi, cărămidă, saci cu ceva greu etc. Am
Beijing acest miracol!. In: Anul 5, nr. 3 (11), 2010 by Alexandru Cetăţeanu () [Corola-journal/Journalistic/83_a_97]
-
crescuți precum buruienile în umbră lui Coposu, sunt incapabili să observe pericolul imens ce provine dinafară. Explicatiillle lor disperate, încercarea infantilă de a da vina pe "greaua moștenire" sunt întâmpinate cu zâmbete belferesti de asasinii care și-au implantat fără milă cutițele în trupul țării. Trebuie să fii de-o candoare incurabilă să-ți apleci acum urechile la strigătele disperate ale guvernanților. Dar ce-a făcut, în intervalul mai mult decat prielnic al primului an de după preluarea puterii, dl Victor Ciorbea
"Presedintele nostru, premierul vostru"?! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17870_a_19195]
-
toate lumile posibile, atît de încîntătoare, încît sforțările de maliție sfîrșesc prin a nu mai avea efect, dizolvîndu-se în voluptate: "Nu știu dacă ți-am povestit despre dineul meu de vineri. Eram nouă, cu tot cu Zarifopolii. Perechea Filip, drăguță, vrednica de milă, căci pare tare în suferință. Fiind și o vioară pe acolo, după cină am atacat niște sonate - Bach-Beethoven ăă primăveriiă - Schumann cea mare în re, debordînd de Ev Mediu și iarăși Bach în încheiere. Asta a făcut să ne apuce
Amazoana artistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17873_a_19198]
-
deodată la blajinii ecologiști... Numai la una că aceasta nu m-aș fi așteptat. Cum, teribelul domn, filozof, putem spune, al legilor sălbatice ale naturii, afirmînd decis că natura, inclusiv cea umană, este și trebuie să fie o junglă, unde milă ar fi apanajul celor slabi și neajutorați, care-i dau înainte cu morală, neavînd nici un fel de puteri, - exact ca în dialogul faimos al lui Platon, al cărui erou parșiv ar fi, daca nu mă înșel, grecul Callicles...Mă rog
Tzîntzarul Arthur by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17899_a_19224]
-
nesimțiți precum "anchor-men"-i, sau, în cazuri rarissime, să posede o candoare dezarmantă. Dacă nu ești un Mircea Dinescu sau un Andrei Pleșu, există toate șansele să ieși zdruncinat rău din confruntările cu acești fanți catodici, dresați să ucidă fără milă tot ce depășește limita de inteligență a unui retardat mintal. Cu excepția, în continuare unică, a lui Adrian Cioroianu, am impresia că nici unul dintre intelectualii de bună calitate n-au reușit să-i trimită acolo unde merită (adică la grădina zoologică
Fanții catodici by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17190_a_18515]
-
Roth nu comunică, nimic nu-i ține laolaltă decît acoperișul sărman sub care își duc zilele, sau poate dragostea de mamă a Deborei, deși iubirea ei e selectivă și presupune întotdeauna un cuantum de suferință. E o iubire amestecată cu milă și disperare, îndreptată nu asupra celorlalți, ci asupra sinelui care astfel își confirmă sieși că viața e grea și nu merită trăită. De altfel, după ce duce o viață semi-sinucigașă, Debora moare la aflarea veștii că fiul mai mare a fost
Religia suferinței by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17202_a_18527]
-
aleșilor națiunii! Ne-am obișnuit cu absolut totul: cu foetușii aruncați de tinere mame românce în apa scârboasă a râurilor din marile orașe, cu violuri între părinți și copii, cu murdăria, cerșetoria, lipsa de demnitate și promiscuitatea morală. Mă apuca mila văzându-l pe dl. Isărescu citind cu împleticiri radicalul său program de asanare economică. Aparenta claritate a textului era fatal contrazisă de înghițiturile în sec și privirile timide aruncate, peste ochelari, spre ipoteticul telespectator ocupat cu îndeletnicirile de mai sus
Fie pâinea cât de rea, tot mai bine-n Canada! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17313_a_18638]
-
plonjare într-o regiune ideală. În anii regimului opresiv, astfel de stihuri purtau o impenitentă încărcătură opoziționistă: "colb alb de penet/ gușă plină de vînt/ copil al cuvintelor mele/ în taină purtînd aripi nemărginite/ ți-e somn și ți-e milă de ele// eu mîna mi-o trec cu degete vii/ prin coama ta dulce de sare/ ții minte mereu mireasma de vis/ a ierbii pălite de soare// acolo în munți va fi s-adormim/ țesut pat de sticlă ne cere
Poezia Constanței Buzea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17316_a_18641]
-
acestuia, precum printr-un vis rău, încîlcit între tainica rănire și vindecarea incertă, poeta parcurge o probă inițiatică sui generis: "venind pe urmele tale/ printr-o pădure din pămînt/ dublînd frumusețea îmi spun/ el merge cu fața la cer/ a lui este mila// venind și luînd cuvintelor locul/ promite-mi oricît de tîrziu/ îngîndurat să mă înveți/ ieșirea din timp// suire să fiu/ asemănare și rezonanță/ dublînd frumusețea/ și fără odihnă hrănind/ misterioasa rănire/ și vindecarea nesigură// mie îmi spun/ printr-o pădure
Poezia Constanței Buzea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17316_a_18641]
-
avem orez (o mamă din Asia de Sud) etc. Atfel de răspunsuri ferme, cromatic diferite, ar putea fi prea bine numite "vocile demnității", răsunînd puternic, cu ecou multiplu, deoarece acești semeni de-ai noștri reprezintă valori intrinsece, nicidecum simple reflexe de caritate. Mila, ca factor social, constructiv, își pierde aproape întrutotul conturul, atunci cînd oamenilor li se propun speranțe reale, fundamentate, și oportunități care îi preschimbă în indivizi întrutotul capabili să-și edifice, ei înșiși, cu forțe proprii, viitorul (cuvînt magic și atotcuprinzător
Visînd la bobul de orez... by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17335_a_18660]
-
identificare. El suferă de o boală a bătrînilor: chelește. Schimbarea lui fizică este în primul rînd percepută de lumea matură din jurul lui, părinții, ca o nenorocire, ceea ce într-un fel declanșează criză de identitate a copilului: în ochii plini de milă a celor mari el își citește transformarea. Dar nu aceasta este criza care îl chinuie cu adevarat, ci una personală, expusă cu mare finețe psihologică de scriitor. Pentru copilul Herman părul reprezenta un spațiu simbolic al copilăriei, al afecțiunii și
În căutarea chipului pierdut by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17923_a_19248]
-
în tinerețe?! Nu duc gândul mai departe, pentru ca, slavă Domnului, există suficienți foști deținuți politici care se comportă admirabil. Din nefericire, nu ei ne guvernează. Ba, mai rău, așa cum s-a întâmplat cu dl Ticu Dumitrescu, au fost eliminați fără milă de către colegii săi mult prea speriați că dosarele de Securitate vor da la iveală niște peisaje morale înspăimântătoare. Iar în ce-l privește pe dl Ciorbea, nu trebuie să fii un vizionar pentru a-ți da seama c-o va
Buddhismul, variantă crestin-democrată by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17929_a_19254]
-
intense și umorale. Dacă ar fi sa imi închipui un film montat după acest român, îl percep că pe un uriaș și neîntrerupt urlet, de durere, groază, disperare, pofta, pasiune, plăcere: la tot pasul oamenii sînt torturați teribil, uciși fără milă, femeile sînt violate de către inamici și prieteni în egală măsură, aproape fără ca acest lucru să mai capete însemnătate, fetele tinere sînt sacrificate pe altarul unei divinități hîde, care simbolizează cruzimea și cinismul, Babă Iaga. Orice e posibil aici: genocid, viol
Fascinatia ororii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17939_a_19264]
-
cel mult, aparent o postură pasivă, un lac inert reflectînd imaginile pe care i le dăruie clipă, fie și clipă lăuntrica. Ea e conștiința de sine imanenta, căutîndu-si expresia în dramatismul limbajului căutător. "Dacă e adevărat că sînt poet din mila Domnului - sau din mila Diavolului -, scria Federico Garcia Lorca, atunci sînt poet și prin tehnică și efort și prin faptul că îmi dau seama absolut de ce este un poem". Iar un poem al Marianei filimon e o strategie de decriptare
Tigara care arde cum o candelă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17946_a_19271]
-
postură pasivă, un lac inert reflectînd imaginile pe care i le dăruie clipă, fie și clipă lăuntrica. Ea e conștiința de sine imanenta, căutîndu-si expresia în dramatismul limbajului căutător. "Dacă e adevărat că sînt poet din mila Domnului - sau din mila Diavolului -, scria Federico Garcia Lorca, atunci sînt poet și prin tehnică și efort și prin faptul că îmi dau seama absolut de ce este un poem". Iar un poem al Marianei filimon e o strategie de decriptare, aș zice suav-vicleană, a
Tigara care arde cum o candelă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17946_a_19271]
-
autumnala antropomorfizata, pînă la punctul incert în care însăși ființă noastră poate fi socotita reversibila, capabilă a se varsă, stîngace și tînjitoare încă, în peisajul din care a purces: "Secvențe de toamnă ispititoare/ minuscule părți/ atît cît să-ți fie milă/ de toți și de toate// în fața ta/ un copac își hașurează umbră/ cu verde/ lacom încă de soare/ și atît de stîngaci// o suprafata tremurătoare/ din resturi compusă/ nostalgie a destrămării/ din noi" (Elegie de toamnă). Mariana Filimon are alura
Tigara care arde cum o candelă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17946_a_19271]
-
atacă dur pe chestia că veneam dintr-o țară comunistă și că trăiam în ea, si, culmea, țara aia mă și trimisese să văd America! Peter, milionarul și ceilalți ai săi, nu ma atacau, dar mă priveau cu îngăduința, cu milă, ca pe un soi de ființă, cu doi ochi, două urechi, ca și ține, insă complet altă, diferită. Dar cum de reușisem eu să înșel,... să păcălesc vigilenta vameșilor de pe aeroportul Kennedy și să introduc în America havanele interzise, dar
IOWA-CITY OCT. 1978 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18013_a_19338]
-
mai ceru și el una, uitînd că la începerea soarelii îi oferisem, una fără comentarii... Eram că un hiper-milionar care împărțea în jur un produs pe care ceilalți milionari, fiind la începuturile lor, le pizmuiau și mie mi se făcuse milă de ei și le dădeam, generos. Atunci Willy, oarecum împăcat cu soarta că avea de a face cu un contrabandist "comunist" ca mine și care mai pretindea că ar fi fost bun amic cu "banditul" de Fidel Castro, mă întreba
IOWA-CITY OCT. 1978 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18013_a_19338]
-
Am stins căpețelul de trabuc într-o scrumiera grea de bronz care trona pe-o măsuța alături. M-am uitat mai întîi la Peter, ca și cum l-aș fi luat drept martor. Pe urma l-am privit cu un fel de milă, jucată, si pe teribilul meu Willy. Am oftat, am dat din cap, am scos apoi un heiii lung, lung de tot. Ca si cum această interjecție - singură - ar fi fost codul meu secret sau marfă, averea pe care o posedam și care
IOWA-CITY OCT. 1978 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18013_a_19338]
-
de salivă prostimii mojice/ (refuzînd să învețe și astfel să iasă din starea/ de dobitoc somnolent, de catîr/ și să-mbrace o piele/ trandafirie, subțire -/ de om. și un chip șlefuit, omenesc),//chiar atunci cînd mai plini de răbdare și milă e-/cleziastă/ dizertau mai aprins despre rîs,/ virtuozi ai comediei îmbinînd alegații/ cu rîgîieli rusticane/ ritmînd în allegro giocoso exordiul,// chiar atunci cînd s-a pornit un vacarm de pietroaie/ rostogolite de sus/ că o nenorocoasă-aruncare de zaruri/ de parca un
Hiperbolă si litotă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18022_a_19347]
-
un patetism nelipsit de-o nuanță de cochetărie: "Tîrziu mi-am pierdut inocentă adolescentului,/ cînd eliberat mă credeam de ispitele lumii,/ acum mai seamăn eu sfîntului ce vorbea cu păsările,/ sau șunt doar o pasare pe care-o hrănește/ din mila Dumnezeu?(...) Căzut în păcatul de-a iubi efemerul,/ viața mea e moartea, că plata a căderii,/ totuși, împreună cu corul celor din Purgatoriu strig:/ăNu-ti întoarce, Doamne, Față de la mine!a" (Tîrziu mi-am pierdut inocentă). Bardul creștin se rostește
Crestinism si păgînism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18066_a_19391]
-
decembrie,/ moțul băiețesc și gură de cadet, sau de husar pe acoperiș" (Zburătoarea biblică). Așadar estetizarea devine o cale a sanctificării, prin relaxarea ultimului concept, iar nu invers, căci Adrian Popescu ține totuși la identitatea să spirituală, făcînd distincție între milă, că esența supraformală, și demnitate, ca o ipoteză artificială, dependentă de materia expresiei, suspectă prin strălucirea să factice, prin aspectul sau "lăcuit": "Distanță dintre mine și zburătoare trebuie ferm menținută/ pentru a supraviețui amîndoi,/ milă și demnitatea nu se pot
Crestinism si păgînism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18066_a_19391]