2,132 matches
-
eu, care scriu acestea. Ceilalți vinovați erau duși prin alte colonii, la muncile de primăvară. A doua zi, dimineața, încolonați câte cinci, cu sapele în spate, ne-au scos la prășit porumbul, într-un mare lan de porumb, păziți de milițieni. Slăbiți cum eram, abia mișcam sapa. Când eram la celulă, nu aveam voie să lucrăm nimic. Aici, muncă forțată. Nu aveam voie să ne mai odihnim, sprijinindu-ne în sapă, ca de obicei. Trebuia să prășim mereu. Nu aveam voie
DESPRE MISCAREA RUGUL APRINS ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366816_a_368145]
-
voie să lucrăm nimic. Aici, muncă forțată. Nu aveam voie să ne mai odihnim, sprijinindu-ne în sapă, ca de obicei. Trebuia să prășim mereu. Nu aveam voie să rămânem în urmă, chiar dacă nu ne mai ajutau puterile sau neputințele. Milițienii, în jurul nostru, ca niște foști vătafi boierești, aveau această grijă, să lucrăm în silă. La prânz, masa era mai bună și mai îndestulătoare decât la celulă. După o oră, în care intra masa și puțină odihnă, mergeam iarăși la sapă
DESPRE MISCAREA RUGUL APRINS ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366816_a_368145]
-
de obicei câte un preot. Se rugau. Se țineau un fel de predici ori cuvinte de folos și de îmbărbătare. Aceste grupuri erau ca niște mici bisericuțe, cu preoți și enoriași. Între timp aveau loc faimoasele percheziții. O droaie de milițieni, goleau dormitorul, și în timp ce toți deținuții erau scoși afară, în curte, erau controlate toate păturile, saltelele și micile boccele ale deținuților. De obicei nu găseau nimic interzis, totuși detinuții intrau în panică. Am lucrat, pe rând, la toate muncile agricole
DESPRE MISCAREA RUGUL APRINS ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366816_a_368145]
-
bordei și se ducea acasă numai noaptea, să ia alimente pentru a doua zi de muncă la câmp și nutreț pentru cai. Lăsa căruța la părinții mamei, megieși cu noi și apoi venea acasă pe furiș, să nu-l prindă milițienii și să-l aresteze. Eu, fiind în vacanța de vară, păzeam lotul nostru de vie, ca și pe cel al bunicilor din partea mamei, care aveau un hectar la 50 m distanță de al nostru, împreună cu bunica Floarea, în vârstă de
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366835_a_368164]
-
ca un combustibil ieftin pentru gătitul alimentelor pe plita amenajată în curtea din fața casei, construită din bucăți de olană și pământ galben, amestecat cu pleavă de grâu. Tata s-a tot ascuns cât a putut cu noi la vie, însă milițianul, primarul și instructorul de partid, văzând că nu pot raporta la organizațiile raionale și regionale de partid încheierea colectivizării în comună, până la urmă l-au pândit și l-au prins când a venit acasă, apoi l-au dus în beciul
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366835_a_368164]
-
că nu pot raporta la organizațiile raionale și regionale de partid încheierea colectivizării în comună, până la urmă l-au pândit și l-au prins când a venit acasă, apoi l-au dus în beciul miliției, unde a fost bătut de milițianul Foca și activistul de partid de la Raion. Cum era printre ultimii din comună care nu se înscrisese “de bună voie” în colectiv, nu a avut altă alternativă decât să cedeze după trei zile de beci și bătaie și să semneze
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366835_a_368164]
-
spunându-mi și cum îl cheamă. Nu ținuse legătura cu el până la sosirea mea la Medgidia. Am început prin a întreba în stânga și în dreapta și așa am aflat că există o familie cu numele acela și că persoana respectivă este milițian în oraș. Dând fuga la miliție să întreb de cetățeanul respectiv, în scurt timp am avut legătura cu el, omul recunoscându-mă de rubedenie, după ce i-am expus un amănunțit istoric al originii înrudirii noastre dinspre mamă. De la el făceam
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366835_a_368164]
-
acolo, deoarece șeful discotecii era un verișor și aveam intrarea asigurată, iar programul era până la ora patru dimineața, nu ca la restaurante, unde se închidea la miezul nopții. O conduceam apoi la camping, unde, uneori, era dificil să treci de milițianul de la poartă, care dacă sesiza că ești român, te oprea la poartă și trebuia să-ți iei “La revedere” de față cu el. Se știe că în acel timp, nu prea erau văzuți bine tinerii care intrau în contact cu
PARTEA A I A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366994_a_368323]
-
cu cele două copile în brațe, el care își dorea neapărat un băiat după cele două fete apărute înainte? Spera să nu-i fi făcut vreun rău lăuzei și așa slăbită după cele două nașteri. Oricum el îl avertizase pe milițian de această posibilitate și ca acesta trebuie să anunțe maternitatea de faptul că Maria a născut la domiciliu și a dat viață celor două fetițe sănătoase la naștere, pentru a li se acorda asistența medicală necesară obligatoriu. Prefera să nu
BACIUL MIRON de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367042_a_368371]
-
imediat cu amenințări. Secretul bine păzit, inclusiv față de C.C. al PSD, nu l-a tulburat pe prezident. Doar l-a surprins. Însă nu a înghițit sintagma „ne vedem în altă parte”. Constat că Dragnea ar fi fost foarte bun de milițian! De bun vătaf de județ îl știam! Neamțul a respectat procedurile constituționale și, după consultări, a declarat concis că a treia zi de Crăciun va anunța decizia sa. Oricum, se intra în ajunul marii sărbători a nașterii lui Iisus Hristos
TABLETA DE WEEKEND (180): SURPRIZE SURPRIZE de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 2191 din 30 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368701_a_370030]
-
era pustie, iar telefonul era mort. Nu mai eram nimic, decât o biată femeie speriată și amenințată cu moartea de către niște infractori beți. Cred că cineva din mulțimea adunată la poarta primăriei a mers și a anunțat pe cei doi milițieni, care au apărut exact în clipa când cei trei se apropiaseră foarte mult de mine, iar în mâna unuia dintre ei apăruse un cuțit. Dându‑i la o parte pe cei trei, milițienii au făcut scut în fața mea. Pitită în spatele
CAPITOLUL IV de DORINA STOICA în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363596_a_364925]
-
mers și a anunțat pe cei doi milițieni, care au apărut exact în clipa când cei trei se apropiaseră foarte mult de mine, iar în mâna unuia dintre ei apăruse un cuțit. Dându‑i la o parte pe cei trei, milițienii au făcut scut în fața mea. Pitită în spatele șefului de post, un bărbat corpolent și foarte înalt, am tras adânc aer în piept. Frica mă stăpânea puternic, iar dinții îmi clănțăneau în gură fără să‑i mai pot controla. - Nici voi
CAPITOLUL IV de DORINA STOICA în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363596_a_364925]
-
șefului de post, un bărbat corpolent și foarte înalt, am tras adânc aer în piept. Frica mă stăpânea puternic, iar dinții îmi clănțăneau în gură fără să‑i mai pot controla. - Nici voi nu mai aveți nici o putere, javre de milițieni, l‑a apostrofat pe șeful de post, tractoristul cel înalt. Nu mai aveți nici arme, prăpădiților. Nu ne este frică de voi. Noi suntem stăpâni acum, a strigat „revoluționarul”, în timp ce cuțitul dispărea în buzunarul hainei. - Dacă vă atingeți vreunul de
CAPITOLUL IV de DORINA STOICA în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363596_a_364925]
-
este frică de voi. Noi suntem stăpâni acum, a strigat „revoluționarul”, în timp ce cuțitul dispărea în buzunarul hainei. - Dacă vă atingeți vreunul de primăriță, ne vom bate cu voi, a spus șeful de post hotărât. Neputând să treacă de cei doi milițieni pentru a mă scoate și a mă lovi, șchiopul a pus mâna pe telefon și a început să strige cât îl ținea gura: - Suntem Consiliul Frontului Salvării Naționale, am prins‑o pe primăriță, dar au venit milițienii să o apere
CAPITOLUL IV de DORINA STOICA în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363596_a_364925]
-
de cei doi milițieni pentru a mă scoate și a mă lovi, șchiopul a pus mâna pe telefon și a început să strige cât îl ținea gura: - Suntem Consiliul Frontului Salvării Naționale, am prins‑o pe primăriță, dar au venit milițienii să o apere. Să o legăm și să o dăm pe mâna oamenilor sau să o omorâm! Ce facem cu ea? Cred că cele auzite la capătul firului i‑au potolit brusc elanul „revoluționar”, stimulat bahic din belșug la crâșma
CAPITOLUL IV de DORINA STOICA în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363596_a_364925]
-
pe la casele lor, care la crâșma din centrul comunei pentru a discuta ce anume mai aveau de făcut pentru „eliberarea comunei de dușmanii comuniști ai poporului”. Doreau tare mult să se lupte, dar nu aveau cu cine. După plecarea „revoluționarilor”, milițienii au ieșit și ei, asigurându‑mă că nu mai sunt în pericol și că ar fi bine să‑mi duc într‑un loc sigur copilul, care între timp venise la mine în birou condus de casierul primăriei. - Trimiteți‑l la
CAPITOLUL IV de DORINA STOICA în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363596_a_364925]
-
râsul pe amândoi după ce au părăsit camera tânărului. Răducanu nu știa cine a făcut șotia, dar o cam bănuia pe autoare. Același lucru îl bănuiau și mătușa Floarea cu moș Constantin și cum pățitul era hotărât să facă reclamație la milițian, dimineața prima grijă a tușei Floarea a fost să ajungă la vecina Semilia și să-i povestească necazul chiriașului său. Auzind moș Dumitru de năzbâtiile fiicei sale cea mare, a luat biciul și după ea prin toată ograda, s-o
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363655_a_364984]
-
povestească necazul chiriașului său. Auzind moș Dumitru de năzbâtiile fiicei sale cea mare, a luat biciul și după ea prin toată ograda, s-o învețe minte să mai șuguiască cu omul primăriei. Îi era frică să nu fie chemat de milițian la post și făcut de râs în comună. Năzdrăvana de fată a stat mai toată ziua ascunsă prin vecini, la Victoria lui Cânciu, o altă prietenă cam de aceeași vârstă cu ea, poate - poate, uită bătrânul de tărășenia cu putineiul
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363655_a_364984]
-
mine) și o să aflați de ce se zbate sufletul celebrului naist și ochii i se înumezesc atunci când o cântă, fiindcă în anul 1975 a trăit un adevărta coșmar: tatălui său, Tudor Zamfir, i s-au pus cătușele la mâini de către doi milițieni (în curtea casei) și a fost ridicat pe motivul că și-ar fi făcut rezerve de mălai sau de grâu din vechea băcănie, (dar au găsit numai un sac de grâu!) Prin melodia acestei doine de adâncă trăire sufletească, artistul
GHEORGHE ZAMFIR PREAMĂRIND PE EMINESCU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1319 din 11 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349438_a_350767]
-
era pe cartelă cu puncte, funcție de cum erai încadrat în mecanismul vremii. Pâinea era măsurată cu mare grijă, la gram. Hainele de asemeni se dădeau pe puncte, muncitorii doc și pânză din cea mai proastă, instructorii, activiștii, secretarii de partid, milițienii, în general elita comunistă, aveau magazine separate, de unde se putea cumpăra numai lucruri bune. În acea vreme deținuții de drept comun care lucrau în mine, aveau mai multă hrană decât civilii cu care lucrau cot la cot, dar trebuiau să
VIITORUL ŞI MÂNDRIA ŢĂRII! de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349512_a_350841]
-
mine) și o să aflați de ce se zbate sufletul celebrului naist și ochii i se înumezesc atunci când o cântă, fiindcă în anul 1975 a trăit un adevărta coșmar: tatălui său, Tudor Zamfir, i s-au pus cătușele la mâini de către doi milițieni (în curtea casei) și a fost ridicat pe motivul că și-ar fi făcut rezerve de mălai sau de grâu din vechea băcănie, (dar au găsit numai un sac de grâu) Prin melodia acestei doine de adâncă trăire sufletească, artistul
„DOINA DE JALE” DE GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349514_a_350843]
-
mine) și o să aflați de ce se zbate sufletul celebrului naist și ochii i se înumezesc atunci când o cântă, fiindcă în anul 1975 a trăit un adevărta coșmar: tatălui său, Tudor Zamfir, i s-au pus cătușele la mâini de către doi milițieni (în curtea casei) și a fost ridicat pe motivul că și-ar fi făcut rezerve de mălai sau de grâu din vechea băcănie, (dar au găsit numai un sac de grâu) Prin melodia acestei doine de adâncă trăire sufletească, artistul
GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349563_a_350892]
-
bine alese, acel gust dulce amar din vremea de sfârșit a comunismului. O evocare ce ne este în mare măsură familiară, a Rusiei Sovietice din acea perioadă, sună astfel: „Străzi aglomerate, oameni cu pungi, genți, plase, troleibuze, autobuze, tramvaie, metrou. Milițieni la colț de stradă, mașini grăbite, care nu acordă nici o prioritate pietonilor, ci trec printre ei, ca la circ. Magazine aglomerate, murdare și fără reclame sau vitrine. Pardoseli de dușumea mirosind a motorină, dale de marmură, date de curând cu
O CARTE DESPRE SFINTENIE SI RENASTERE SPIRITUALA de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 157 din 06 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349649_a_350978]
-
pună ordine, Andrei și cu mine ne băgam în ascunzătoare, îmbrăcam tunicile negre și ieșeam cântând ”Fii lacrimilor tale”. Vecinii de pe scară ne țineau isonul și dintr-o dată se făcea liniște și oamenii se jenau chiar să mai fîșâie sacoșele. Milițienii și țiganii se uitau la noi uimiți, iar noi îi luam unul câte unul pe anarhiști și-i băgam în rând, fiecare la locul lui, în ordinea sosirii. Și cât ținea vânzarea produselor - maximum o oră, căci niciodată nu aduceau
ATHOSUL NEAMULUI MEU (1) de BRUNO ŞTEFAN în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350409_a_351738]
-
pe din-afară psalmii 23, 50 și 102, pricesne și cântece bisericești. Iar atunci când Andrei începea să cânte acatistul ”Slava Lui Dumnezeu pentru toate” - e drept doar de vreo 3 ori în decurs de 10 ani și niciodată cântat până la capăt - milițienii și țiganii erau primii care se puneau în genunchi pe caldarâm și lacrimile le curgeau pe obraji. Țin minte că prin 1984, când ne făcusem mai mari și nu mai eram sfințișorii cartierului iar vocile începuse să ni se îngroașe
ATHOSUL NEAMULUI MEU (1) de BRUNO ŞTEFAN în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350409_a_351738]